KorAP: Find »[drukola/base=grotă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...79 >

1,968 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935

schit părăsit. Eram hotărât să mă îngrop într-o taină pe care până la urmă să n-o mai înțeleg nici eu. Făceam, bineînțeles, pe nebunul, dar era și ceva serios în nebunia mea. Mi se părea că, retrăgîndu-mă într-o grotă sau într-un pustiu, toată lumea va observa absența mea și va discuta tot timpul despre mine. Închideam ochii și visam că, nesuportîndu-mi lipsa, prietenii vor trimite mesageri după mine, rugîndu-mă să mă întorc, să renunț la hotărârea mea, la recluziunea

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
recluziunea mea. Eu refuzam, mă arătam neînduplecat, dar în realitate abia așteptam să fiu rugat mai departe, să insiste. Din orgoliu, vroiam să cedez cât mai târziu, să dau impresia că, fără insistențele lor, aș fi rămas până la sfârșit în grotă sau în pustiu. Și că reveneam printre oameni numai pentru a le face un hatâr prietenilor mei. Dar niciodată n-am avut putere să duc ceva până la capăt. Porneam pătimaș într-o parte și n-ajungeam nicăieri. Mă aruncam în

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
am încercat pe toate. Inclusiv meseria de pustnic până la urmă. M-am încuiat în casă, n-am vrut să mai văd pe nimeni și câteva săptămâni n-am ridicat nici storurile la ferestre. Încet, încet, camera mea se transforma în grotă, în chilie. Aveam, cum s-ar zice, un deșert personal unde puteam să fiu și Dumnezeu și propriul meu profet. După o vreme, câțiva dintre vechii prieteni s-au impacientat. Au venit, au sunat la ușă, dar n-am vrut

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
era iarăși frică. Aici în gară, mă culc uneori sfânt și mă trezesc șobolan. Cum deschid ochii, mă sperii de singurătatea din jur. Și când vă gândiți că sânt destui care vorbesc despre tăria de a te retrage într-o grotă, de a te hrăni cu ierburi și de a dormi pe piatra goală! Poate unii sânt în stare, dar cei mai mulți pălăvrăgesc despre lucruri pe care nu le cunosc. Nu, domnilor, eu nu cred în pustiu. Cred în dumneavoastră.. Cel puțin

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
să. discute. Vor să proclame fără să fie contraziși. Pustiul îi ajută să uite orice obiecție li s-ar putea aduce și să-și facă o educație spartană a monologului. Dar cei care, ca să pară interesanți, țin prelegeri despre filosofia grotelor ce scuză au? Spre deosebire de Eleonora, eu cred că trebuie să vorbim despre singurătate, măcar pentru a o deosebi de pustiu. Singurătatea te înăbușă. În schimb, pustiul te digeră ca un șarpe boa. Întâi te înghite și pe urmă te digeră

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
și, la picioarele mele, am văzut atunci niște trepte de piatră, tocite, mâncate de ploi și pe jumătate cotropite de iarbă. Fără o vorbă, mi-au făcut semn să cobor. I-am ascultat. Pe măsură ce coboram, simțeam un aer rece, de grotă sau de pivniță. Jos, începea un fel de culoar. M-au împins pe el și am bănuit că pătrundeam într-o peșteră. Când mă atingeam de pereții de piatră, îi simțeam umezi, lunecoși și parcă auzeam apropiindu-se un susur

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
ei își amintesc, poate, că au fost odată altceva, au avut alte suflete și cad într-o toropeală visătoare. Dar primul lătrat care se aude îi trezește. Și de ce apar uneori acești îmblînzitori în lume? Nu pentru a instaura împărăția grotelor? S-ar zice că ei vor să așeze lumea între o pădure și o mlaștină, având ca templu o gară pustie; un templu cu altarul pătat de muște și acoperit cu pânze de păianjen; cu un jilț de piele ros

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
obosit cu care condamnatul își descheie gulerul cămășii: să fii destul de egoist și, mușcîndu-ți buzele, să-ți spui "în fond, nu despre gâtul meu e vorba" sau să fugi de-acolo și să te închizi în singurătate ca într-o grotă. În ambele cazuri, alegerea are urmări ușor de prevăzut: trăiești ca Sieyes, în timp ce coșul de nuiele se umple mereu. Fără îndoială, e greu să judeci limpede când sfoara de care trage călăul e atât de aproape și știi că totul

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
de aceea, pentru că împinge șobolanul să se creadă justificat prin destin, frica e un pericol, un flagel care trebuie refuzat zilnic, ca moartea. Dar cum. Da, cum. Sigur, onorată curte, ori de câte ori te temi, ca mine, poți să spui: există o grotă care mă așteaptă. Singurătatea ți se pare atunci mai mult decât un refugiu; ți se pare un mijloc de a te apăra. Ea te împinge într-un pustiu, dar te lasă întreg. Instinctul de apărare îți spune că dacă nu

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
imperfectă. Apoi îți spui că nu ești primul și, la urma urmei, nu e vina ta. Alții au făcut la fel, de când lumea. Ei bine, eu am făcut o asemenea experiență. Și vă declar acum după ce am aflat ce sânt grotele că ele sânt o mare minciună. Și că nu e o consolare să fii mangustă imperfectă. Nu e deloc o consolare. Nimeni nu poate rămâne întreg într-o grotă. Aparent, acolo te apropii și de tine și de Dumnezeu. Eu

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
asemenea experiență. Și vă declar acum după ce am aflat ce sânt grotele că ele sânt o mare minciună. Și că nu e o consolare să fii mangustă imperfectă. Nu e deloc o consolare. Nimeni nu poate rămâne întreg într-o grotă. Aparent, acolo te apropii și de tine și de Dumnezeu. Eu vă spun din proprie experiență că nu-i adevărat. Nu faci decât să te depărtezi de tine însuți și să te apropii de moarte. Atât și nimic mai mult

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
că rechizitoriul meu se desfășura destul de coerent. Cel puțin așa a fost până în momentul când m-au invadat amintirile. Dintr-odată, atunci, am început să înșir vorbele ca un om care are febră... "Eu știu acum bine ce este o grotă. E o închisoare fără ziduri, unde nu e nevoie de gardieni, nu e nevoie de sârmă ghimpată. Tăcerea s-a dovedit un gardian mult mai conștiincios. Ea nu poate fi nici coruptă, nici escaladată. Ea nu doarme și nu poate

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
e nevoie de sârmă ghimpată. Tăcerea s-a dovedit un gardian mult mai conștiincios. Ea nu poate fi nici coruptă, nici escaladată. Ea nu doarme și nu poate fi tăiată cu cleștele. Și cine vede tăcerea? Cel izolat într-o grotă va muri nevăzut de nimeni. Acolo, vine o clipă când tăcerea se închide în jurul tău cu totul. Ca un zid... Întinzi mâinile și pipăi zidul. Te gîndești: "Doamne al celor singuri, ajută-mă să găsesc o singură fisură. N-am

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
închide în jurul tău cu totul. Ca un zid... Întinzi mâinile și pipăi zidul. Te gîndești: "Doamne al celor singuri, ajută-mă să găsesc o singură fisură. N-am nevoie de ea ca să ies. Jur că nu voi părăsi niciodată această grotă. Voi rămâne aici totdeauna, dar făgăduiește-mi că mă vei ajuta să găsesc o fisură care să-mi arate că pustiul nu e desăvîrșit". Și întinzi mâinile după ce te-ai rugat și, tremurând, pipăi zidul din jurul tău o dată, de două

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
de zece ori, de o sută de ori, și a suta oară simți că-ți vâjâie capul, ți se face frică și ești gata să-ți pierzi mințile. Atunci nu mai ai încredere în Dumnezeu, înțelegi că ești singur în grota ta cu cobra. Tu și cobra, atât, amândoi față în față, fără martori și fără scăpare. Și atunci îți vine să-l blestemi pe Dumnezeu care te-a mințit, să strigi că Dumnezeu nu e decât un șarlatan, un saltimbanc

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
iar mușcătura lor e totdeauna mortală... Ai vrea să mai ceri o amânare, dar n-ai cui s-o ceri... deci renunți, aștepți să vină mușcătura, sperând că poate totuși în ultima clipă clopotul va suna să te scoată din grotă, să te ducă între oameni, într-o lume pe care o visezi, unde nu sânt nici grote și nici cobre și, poate, nici manguste, căci... dar, poate, toate astea se petrec după moartea ta, între timp, poate, ai fost mușcat

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
s-o ceri... deci renunți, aștepți să vină mușcătura, sperând că poate totuși în ultima clipă clopotul va suna să te scoată din grotă, să te ducă între oameni, într-o lume pe care o visezi, unde nu sânt nici grote și nici cobre și, poate, nici manguste, căci... dar, poate, toate astea se petrec după moartea ta, între timp, poate, ai fost mușcat, ai murit, așa că totul e zadarnic, în grote totdeauna e totul zadarnic... Acolo vin păsările și ploile

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
lume pe care o visezi, unde nu sânt nici grote și nici cobre și, poate, nici manguste, căci... dar, poate, toate astea se petrec după moartea ta, între timp, poate, ai fost mușcat, ai murit, așa că totul e zadarnic, în grote totdeauna e totul zadarnic... Acolo vin păsările și ploile și vântul. Dar oamenii nu vin. Oamenii se opresc undeva la o graniță invizibilă dincolo de mlaștini și dincolo de pădurile care îți limitează orizontul... Se opresc cum se opresc ciorile... Și totuși

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
limitează orizontul... Se opresc cum se opresc ciorile... Și totuși, ce valoare are tristețea? Ea n-a împiedicat o singură crimă. N-a anulat o singură sentință de condamnare la moarte și n-a oprit niciodată mâna călăului. Din păcate, grotele nu sânt de partea celor înfricoșați. Au fost totdeauna de partea celor care înfricoșează. Un om care se retrage într-o grotă renunță să mai audă și să se facă auzit. Nu mai vrea decât să nu se expună. Și

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
a anulat o singură sentință de condamnare la moarte și n-a oprit niciodată mâna călăului. Din păcate, grotele nu sânt de partea celor înfricoșați. Au fost totdeauna de partea celor care înfricoșează. Un om care se retrage într-o grotă renunță să mai audă și să se facă auzit. Nu mai vrea decât să nu se expună. Și trădând o parte a menirii lui, va sfârși prin a o pierde și pe cea pe care vrea s-o apere... La

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
expună. Și trădând o parte a menirii lui, va sfârși prin a o pierde și pe cea pe care vrea s-o apere... La urma urmei, cu ce ne-am putea lăuda cei care am fugit de lângă eșafod într-o grotă? N-am vrut să sporim răul cu mâinile noastre, dar n-am știut sau n-am îndrăznit să facem nimic pentru micșorarea lui, uitând că există situații când e greu să fii în același timp discret și nevinovat... Poate aveam

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
ceva mai rău decât să-ți fie frică; să cauți în această frică un loc cât mai confortabil. Dacă singurul merit al unui om este acela de a fi supraviețuit, el nu mai are dreptul să se creadă inocent. Orice grotă are uneori partea ei de vină. Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini. Pilat din Pont n-a fost decât un criminal igienic. Iar ghilotina a căzut nu numai în numele teroarei, ci și al tăcerii, chiar dacă această tăcere

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
care au murit, dar putem evita ca să mai urce alții pe eșafod. Vă cer, prin urmare, să condamnați răul de a preda filosofia cu ajutorul tobelor și să dovediți prin sentința dumneavoastră că frica nu poate orice. Vă cer să condamnați grotele, pe cei care le provoacă și pe cei care aleargă în ele. Nu mă feresc să precizez că astfel cer inclusiv condamnarea dumneavoastră și a mea. În concluzie, cer instanței să n-aibă nici o indulgență nici pentru vina acuzatului,, nici

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
Știi ce? Să fii fericit că n-ai uitat sunetul de clopot de care mi-ai vorbit. El e puntea dumitale. Urmând sunetul de clopot, iar eu urmând dâra mirosului de fân, vom ajunge înapoi în lume. Vom ieși din grotele în care am nimerit. Vom găsi crăpătura din zid. Te vei întreba: "de ce-mi înșiră toate astea?" Pentru că mi s-a întîmplat ceva foarte bizar, un lucru pe care până acum am ezitat să ți-l povestesc. S-a

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
că visul înseamnă pentru mine a-mi aminti. Lumânarea arde din amândouă părțile. Și mă agăț chiar de amintirile înfricoșătoare. Oare, între singurătate și frică omul poate ajunge să prefere frica? Dar ce prostie spun. Iertați-mă, domnilor. Într-o grotă n-ai ce alege. Și frica și singurătatea stau cu tine în grotă. Și apoi, și frica e un zid. Poate că ea închide zidul, ea închide coaja. Și dacă gândesc astfel înseamnă că mă înăbuș în mine însumi, vreau

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]