1,078 matches
-
veghe la granița dintre dramă și anecdotă, Tudor Octavian este un „romantic ironic“, așa cum îl numește Nicolae Manolescu. Povestirile sale sunt pline de indivizi obișnuiți, chiar mediocri, pe care autorul îi transpune întrțo adevărată comedie umană, îmbibată de sarcasm, de grotesc, de cinism și uneori de absurd. Întocmai precum în scrierile caragialiene, în scurtele povestiri ale lui Tudor Octavian întâlnim și latura tragică a comediei. A reușit să impună și la noi meseria de scriitor la ziar Textele „scriitorului de la pagina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
pedepsei și a rolului pe care această instituție și-l asumă în fața societății. Iar această viziune poate fi, în cel mai blînd caz, etichetată ca nedemocratică. Prezentarea, pe măsura înaintării în analiza culturii carcerale, ne-o va releva în amploarea grotescului ei, care generează deseori violență, împinsă uneori pînă la crimă. Arhitectura închisorilor evidențiază cel mai bine viziunea autorităților despre pedeapsă și despre gestionarea spațiului. E drept că cele mai multe închisori au fost construite în secolul al XIX-lea și reflectă filosofia
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Penal și Codul de Procedură Penală, ea afectează întreaga societate, iar aceasta prin experții ei va trebui să mute discursul dinspre necesitatea legii spre efectele ei. Reașezarea cîmpului penal într-o viziune umanitară va depopula închisorile, evidențiind și mai mult grotescul lor: clădiri și ziduri gigantice, ridicate în timp de o spaimă a dezordinii, produsă în unele minți incapabile să accepte diversitatea comportamentelor umane. Cum, cel mai probabil, se vor construi în viitorul apropiat închisori mici, în interiorul comunităților, pușcăriile-mamut existente azi
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a sinelui eliberator (Iona), FIINȚA își asumă responsabilitatea propriilor fapte, fără a deveni prin aceasta o existență „în-Sine” și „Pentru Sine”, chiar dacă ultimul gest este jertfa supremă (Paraclisierul), deoarece contemporaneitatea se descoperă ca un ecran uriaș al mistificării în spatele căruia grotescul și anodinul jalonează destinul uman. Doar revelația supremă a certitudinii că individul este perisabil, iar umanitatea rămâne perenă, că viață și moarte sunt două trepte necesar complementare (Matca), poate reda Omului libertatea absolută, în spirit sartre-ian: (Ființă și neant). Opțiunile
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
ea răspunsă: Când strigă cătră mine cineva, atuncea audzu, precum și pre voi acmu, când m-ați chemat, v-am audzit. Deci acmu, va rog, spuneți-mi, ce m-ați chemat?>>”</citation> Portretul fizic făcut de către autor Struțocămilei este de un grotesc extrem; Cantemir se complace în detalii din ce în ce mai respingătoare, ieșind în acest fel, fără să-și dea seama, în teatrul cititorului pentru a-și manifesta frustarea și revolta omului superior, dotat cu inteligență ascuțită și cu cerebralitate, împotriva rudimentului uman, cumplit
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
îndată credzu, proasta (...). Altădată, pentru a descrie contrastul izbitor dintre Cămilă și Helge, Cantemir folosește procedeul stilistic al acumulării de epitete, în cazul primului personaj cu scop vădit caricatural, iar în cel de-al doilea caz pentru a descrie gingășia. Grotescul și frumosul se relevă și aici reciproc: Forma alegorică i-a permis lui Cantemir să folosească diverse procedee stilistice pentru a satiriza personaje și situații, pentru a puncta contrastele care izbeau, fiind și cazul prozei ritmate și versificate, de sorginte
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
le descompune profanator pentru a le conferi apoi un sens generalizator (necesar alegoriei), prin recompunerea cu ajutorul nenumăratelor sentenții și cugetări. Cantemir se delectează deformând cu precădere în latura negativă a urâtului augumentat până la a deveni monstruos, rizibil sau/și înspăimântător. Grotescul implicat în deformarea aberantă este dublu: . Realul capătă la Cantemir fiorul fantasticului, iar grotescul se manifestă simultan ca o negare a frumosului și ca o jinduire după frumos. Urâtul se convertește mereu în sublim și, din înfruntarea lor eternă, va
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
recompunerea cu ajutorul nenumăratelor sentenții și cugetări. Cantemir se delectează deformând cu precădere în latura negativă a urâtului augumentat până la a deveni monstruos, rizibil sau/și înspăimântător. Grotescul implicat în deformarea aberantă este dublu: . Realul capătă la Cantemir fiorul fantasticului, iar grotescul se manifestă simultan ca o negare a frumosului și ca o jinduire după frumos. Urâtul se convertește mereu în sublim și, din înfruntarea lor eternă, va ieși mereu învingător albul Inorog, proiectat ideal pe sumbrul fundal al oricărei societăți negative
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
imagini de la reprezentația pariziană a piesei lui Pirandello Cosí è (se vi pare), mi-a plăcut s-o identific cu doamna Ponza, în mare doliu, enigmatică sub voalul negru, iar mai târziu încă, de aici pornind și acum înclinat spre grotesc, cu... văduva din Efes, întâlnită parcă și într-o nuvelă a lui Maupassant. Cu mama, care mai cultiva ierarhiile medievale - moștenire a raporturilor sociale stricte din regatul lui Ștefan cel Sfânt - și i se adresa după străvechiul protocol cu un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
amintesc, oarecum inexplicabil, de basme și de frații Grimm. Mi-au plăcut romanticii târzii, mai puțin cunoscuți, cum ar fi Beddoes ori Ransom (John Crowe, americanul) pentru ciudățenia lor respectuoasă. Mi-au plăcut mai mult decât poeții rațiunii. Îmi place grotescul unor autori ca Pope, Swift, Rochester. Trebuie să-i fac oarecum să conviețuiască în mine cu sentimentul tandru religios al lui Herbert. Auden e un erou al meu, pentru darul limbajului și puterea lirică, mai puțin pentru înțelepciunea lui Goetheană
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îl produce în suflete, arta dispune, firește, de mai multe modalități de înrâurire. Frumosul, sublimul și comicul sunt însă categorii principale, față de care celelalte sunt variante și nuanțe. Astfel, grațiosul e o nuanță a frumosului, tragicul o variantă a sublimului, grotescul o variantă a comicului și așa mai departe. Chestiunea acestor clasificări interesează în primul rând estetica; noi n-avem să ne ocupăm de ea. În ce privește cele trei categorii principale, lăsăm la o parte frumosul și comicul și ne oprim asupra
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sinteză a imaginarului deja construit. În primul rând imaginea promovată de către biserică a fost de natură negativă 65, pentru a determina un control bazat pe frică. În fața acestor presiuni s-a dezvoltat un imaginar marginal predominat de imaginea negativității, a grotescului. În acest context ereziile prind foarte bine la populația dominată de ideea de suferință, care nu puteau accepta singularitatea creatorului. Faptul că negativitatea este cocreator, un răspuns din partea poporului simplu la întrebarea teologică amplă a sursei răului, este un lucru
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
139. Disprețul lui Cioran față de istorie era generat și de faptul că aceasta nu însemna numai un tăvălug monstruos, ci și "cea mai mare mostră imaginabilă de cinism": "Toate visele, filosofiile, sistemele sau ideologiile se destramă cînd se izbesc de grotescul dezvoltării istorice: lucrurile se petrec fără milă, într-un mod ireparabil, triumfă falsul, arbitrariul"140. Așa se face că, începînd cu publicistica de tinerețe, relația lui Cioran cu istoria este una aproape exclusiv resentimentară. Își face loc mai întîi vag
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
prins în plasa fatalității, în fața prejudecăților, în fața așteptărilor stereotipe ale societății, ele sunt zadarnice. Individul pare aruncat într-un mecanism din care nu se poate nicicum extrage. Când de fapt el însuși se aruncă în circumstanțe ilogice, de un spectaculos grotesc. E drept că și de salvat, tot în mod ilogic se salvează. Nu de puține ori, atunci când crede că e pe prăpastia pieirii, că foamea îi va aduce de acum așteptatul sfârșit, dă peste el câte un miracol care îi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
tarele clasei politice, strigă spre ea: Dați-ne statul înapoi! Dar deși articolele ce acum alcătuiesc o carte au apărut cu zece ani în urmă, realitatea nu s-a modificat. Dimpotrivă, nuanțele prinse de penelul descriptiv s-au îngroșat până la grotesc. Sărăcia este o problemă socială pe care greu o regăsești în agenda de lucru a vreunui politician, nici chiar în discursul intelectualilor nu apare, de frica acuzelor de stângism. - Țara, bazar oriental și vitrină occidentală. Mihaela Miroiu dezvoltă o formă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
morală au, fără îndoială, toată adeziunea noastră. Punem în discuție (în mod utopic !) doar o anumită viziune utopică și literară, cam prea speriată, în mod fatal reducționistă și mecanică. Mai ales când privim harta morală a lumii, unde tragicul și grotescul, bufoneria atroce și arbitrarul imposibil se întâlnesc, ici și colo, într-o realitate sumbră și ireală. (1985, 1990) 8. Aventura limbajului Este absolut sigur: cel mai bun și în tot cazul cel mai semnificativ text pe care l-a scris
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
poeme În Înțelesul curent al cuvântului”, ele sunt „rechizitorii scrise Împotriva uitării” și pentru <puterea de a ne fi rușine> de ceea ce am făcut rău, mănați În comunism”... dintre prostia oarbă/ Și haosul puterii din golul bicefal/ Pe negrul fulgerării grotescului mortal”..., cuvinte pe care Tăcu le-a scris și le-a spus nu În 1992, ci mult Înainte , iar alții le invocam abia În iulie-august 2006, când În sfârșit, vorbim și noi despre dosarele securității, despre cutare sau cutare dacă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cuvântului și nu ,,cântă” nimic; scrise Împotriva uitării și pentru puterea de a ne fi rușine, ele strigă, se luptă cu acest Golem al secolului XX: ,, Încrucișarea sumbră dintre prostia oarbă/ Și haosul puterii din golul bicefal./ Pe negrul fulgerării grotescului mortal,/ Pornită-i printr-o gură de șarpe să ne soarba./ Golem al urii, noaptea abscons, inoculat,/ Incestă-mperechere de grota și strabism;/ Nici diavolul nu știe de ce În comunism/ Puternică lui umbră se-ntunecă pe lat./ Minciuna-n măruntaie urâtă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
satirică : gurmand, bețiv și scandalagiu, el chefuiește la curtea îndoliată fără să știe de nenorocirea abătută asupra gazdei sale. Ulterior, el se dovedește a fi sensibil la suferința altuia și plin de delicatețe, dar prima sa apariție este de un grotesc extravagant. Dincolo de astfel de manifestări comice neobișnuite, deznodământul marchează decisiv devierea de la mersul uzual al tragediei, el aducând salvarea făpturilor omenești menite pierzaniei. Ultimele cuvinte ale piesei evidențiază caracterul insolit al celor petrecute : Ce multe sunt fețele sorții/ și ce
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe un protagonist tînăr, cu instincte autodistructive, dar sensibil cu un (implant/proteză/talent telectronic) ceea ce face ca forțele răului (megacorporații/catacombe pline cu criminali/poliție) să-l urmărească (peisaje urbane pustiite/enclave luxoase elitiste/stații spațiale excentrice) dominate de grotesc (tunsori/haine/automutilări/muzică rock/hobbiuri sexuale/droguri/jucărioare telectronice/ arme noi/halucinații exteriorizate) reprezentînd (moravurile/modelele) unei civilizații moderne ajunse în faza finală a declinului); eroul se aliază cu tineri/forme de inteligență artificială/grupuri rock cu spirit rebel
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
din ce aveam în frigider. În câteva minute voi lua pastilele de seară și voi pleca... Merg în salonul 6 să joc poker sau șeptic. A mai trecut încă o zi frumoasă. Zăpada e destul de mare. Ziua peisaje pitorești; noaptea grotescul apare pe nesimțite. Mă gândesc numai la ziua plecării. Ieri am dat probele necesare pentru a fi analizate în laborator. Sunt trei variante posibile de rezultat: 1.plecarea acasă cu acte în regulă și definitiv; 2.plecarea în permisie numai
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
lumea nu se va plictisi citindu-l în același... ton! Pentru că numai formal pare a fi ca-n "La fanion", poezia acestei cărți stînd de data aceasta în altceva. Repet, mie mi se pare a fi poezie subtil-politică, chiar și grotescul de care vorbeam este un mod de a prezenta sila lui Liviu pentru, știu eu, realitatea imediată. Dar mă bucur mult pentru el! Așa cum m-am bucurat mult că ai avut multe cronici la carte ("Mona Monada", n. red.) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dacă ai talentul specific, dacă ai izbutit să pui cap-compas spre categoriile estetice proprii acestei literaturi: culoarea, hiperbola, ritmul, verva și fantezia, accentul patetic, adică să deții vizele universal-valabile pe pașaportul literaturii pentru copii epică densă până la suspans, humorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea ș.a. Cum comunic cu contemporanii mei, copiii? Cu vervă, dar nu o dată cu prețul autoridiculizării, predându-mă bunăvoinței acestor Magellani încă din pamperși și care fac zilnic înconjurul lumii la televizor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a eliberat. Și i-a repus în drepturi, i-a ridicat în grade și le-a acordat reparații materiale și statut de eroi. Și ofițerilor, și brigadierilor". Sînt de un lirism tragic și deviant, la limita anormalității psihice și a grotescului dantesc, împrejurările lustrării deținuților în a doua zi a Crăciunului anului 1959: "Pe 26 decembrie 1959 a fost o zi ca de primăvară. Soarele încălzea plăcut, vîntul se potolise, era senin, paznicii își dăduseră jos șubele și dormeau din picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de fapt, pe care „ai săi” l-au izolat, s-au folosit de el - deși el credea că Îi folosește! - și apoi l-au ucis, după Îndelungi ezitări, de teamă de a nu fi târâți Împreună În căderea sa! Culmea grotescului și a rușinii au fost cele vreo două decenii În care „soția dictatorului” a avut tot mai ferm acces la izvoarele și mecanismele puterii - acel „tip de soție, de femeie!”, de parcă populația mândră și demnă a României, ca’ntr-un coșmar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]