1,082 matches
-
miezul nopții, mă adăugam și eu grupului, primeam copilul zbierând, celelalte se uitam de sus la mine, eram rățușca cea urâtă. Sala de alăptat era ceva de un comic total, dar eu nu aveam simțul umorului atunci, nu vedeam decât grotescul situației. Spitalul mi s-a părut, din toate punctele de vedere, Infernul pe pământ, cu Cerberițele alea feminine care stăteau cu gura deschisă nonstop, înfometate după bani. Cinice, tehnice, fără niciun strop de generozitate umană. Cred că am făcut un
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
Infernul pe pământ, cu Cerberițele alea feminine care stăteau cu gura deschisă nonstop, înfometate după bani. Cinice, tehnice, fără niciun strop de generozitate umană. Cred că am făcut un fel de depresie în săpămâna aia, de la atmosfera din spital, de la grotesc. Aveam un halat cu glugă, îmi trăgeam gluga peste cap și plângeam așa, pe înfundate, în întuneric. O asistentă de noapte, mai milostivă, îmi făcea niște injecții de calmare. Nu i am văzut niciodată fața. Când venea Bogdan, era ca
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
duc la generația PRO. Pro bășcălie, pro superficialitate, pro instinct, pro violență. Mă aud și nu-mi place ce aud. Ce bătrîn nu susține că nu mai recunoaște lumea din jur? Că "lăsata secolului"† nu sfîrșește în ignoranță și-n grotesc? Dar tînăra reporteră îmi dă dreptate: Așa e, ecranul e invadat de VIP-uri dezbrăcărețe, în timp ce oamenii de cultură mor singuri. Cînd a murit tatăl nu știu cărei cîntărețe a știut o țară; cînd s-au stins Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Al.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
explicație. Și Croh s-a menținut fruntaș. Prin '65, se mai lupta cu "evazioniști" ca Nichita Stănescu, Alexandru Lungu, Ion Rahoveanu, Negoiță Irimie. Îi aducea înapoi, la realismul socialist. Pe I.D. Sârbu îl turna că "denigrează la modul cel mai grotesc întreaga noastră realitate". Nu putea fi înmarxizat I.D. Sârbu. Treptat, Croh și-a schimbat lentilele marca Plehanov cu altele, mai profitabile: lentile Freud, lentile Jung, lentile Poulet, lentile Todorov, lentile Spitzer. Deținea nu mai puțin de "cinci feluri de lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
margine de continent, a devenit extrem de anevoios, în lipsa unor raporturi strânse cu marile centre științifice și arhivistice, cu acele centre politice care au iradiat pașnic sau prin forță impulsurile transformărilor pe plan universal. Deschiderea după 1964, debilă și controlată până la grotesc, ca și remarcabilele eforturi de recuperare a surselor documentare n-au fost de natură să modifice structural o situație care a sfârșit cum se știe. Nu am avut instituții de cercetare specializate în domeniul istoriei relațiilor internaționale (Asociația de Drept
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe un protagonist tînăr, cu instincte autodistructive, dar sensibil cu un (implant/proteză/talent telectronic) ceea ce face ca forțele răului (megacorporații/catacombe pline cu criminali/poliție) să-l urmărească (peisaje urbane pustiite/enclave luxoase elitiste/stații spațiale excentrice) dominate de grotesc (tunsori/haine/automutilări/muzică rock/hobbiuri sexuale/droguri/jucărioare telectronice/ arme noi/halucinații exteriorizate) reprezentînd (moravurile/modelele) unei civilizații moderne ajunse în faza finală a declinului); eroul se aliază cu tineri/forme de inteligență artificială/grupuri rock cu spirit rebel
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
logosului arhaic. Descoperindu-și veleități de detectiv, Streator ajunge în preajma unui personaj fabulos, Helen Hoover Boyle, patroana unei agenții imobiliare ce se ocupă de vânzarea unor case bântuite. Învăluită în strălucirea unor bijuterii regale, cu o prezență amplificată până la limita grotescului de coafura exagerată și pasiunea pentru culoarea roz, Helen Hoover Boyle a făcut avere cumpărând înapoi casele în care noii proprietari erau terorizați de duhuri. În jurul ei gravitează un cuplu animat de principiile ecologismului și ale magiei - secretara sa, Mona
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
urmărit prin ochiul tulbure al protagonistului narator. În momentele în care textul devine ilizibil, povestea este transcrisă din înregistrările unui magnetofon. Evenimentele pot fi lăsate în seama unei memorii artificiale atunci când conștiința le face incomprehensibile. Ca o ironie dusă până la grotesc, cei doi participă la Cea de-a Treia Conferință Națională privind Narcoticele și Drogurile Periculoase, intră în dialoguri delirante cu polițiștii participanți, fabrică pe loc povestioare nebunești, lansează zvonuri și creează panică, fiind, de fapt, factorii indispensabili reușitei unui astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sens creează constant senzația dizarmoniei ontologice - firavul este toxic, grația dezgustătoare, iubirea arzătoare generatoare de incendii, afecțiunea familială asfixiantă și devoratoare. Diferitul și nefamiliarul, criterii de excludere și persecuție, sunt aici resursele unei estetici inovatoare, exploatată ingenios de toți virtuozii grotescului, de la Edgar Allan Poe la H.R. Giger. Deși întotdeauna sacrificați, anormalii devin programatic ficțiune și personaj, asigurându-și o frântură de nemurire. Traduse excelent din engleză de Marius Chivu, textele își mențin limpezimea proaspătă într-o limbă română ce conferă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
disperării, Cluj-Napoca, 1998; Ultimul cuvânt, Cluj-Napoca, 1999; Veghe și somn, Cluj-Napoca, 1999; Dialog cu hârtia, Cluj-Napoca, 2000; Sfârșit de coridă, Cluj-Napoca, 2001; Încercare de bust, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, „Nisipuri cu pelerini”, RL, 1992, 6; Ion Cristofor, Tentația grotescului, TR, 1992, 43; Ioan Moldovan, „Nisipuri cu pelerini”, F, 1993, 1; Victor Cubleșan, „El și Cel...?!”, ST, 1995, 9; Victor Cubleșan, „Plouă aseară”, ECH, 1996, 10-12; Florin Lazăr, „Plouă aseară”, ST, 1997, 7; Adrian Popescu, Un tânăr poet religios, „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
o tehnică în genere deformatoare, de ascendență expresionistă, ce exploatează vecinătățile puternic contrastante de obiecte și stări.” Aceleiași tehnici i se subsumează proza poetică din Piața cerului (1986), subintitulată cu ironie „jurnal de bucătărie”. Emblema discursului, mizând în continuare pe grotesc, ar putea fi imaginea mașinii de scris „pe masa de bucătărie, printre coji de ouă și de cartofi”, ce trimite încă o dată la distanța uriașă dintre visul creatorului de poezie și platitudinea vieții de zi cu zi. Volumul Cântece (1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
organiza suprafața prin contraste șocante, evocatoare, neobișnuite. La Goya, fiecare individ are un caracter precis conturat, care ne dezvăluie întreaga biografie a personajului. Există în opera sa elemente expresioniste care dau forță și accentuează sensul imaginii, în care tragicul și grotescul trăiesc în dialog. Artistul simte realitatea, evenimentele istorice și le găsește echivalent metaforic. Imaginile sale devin obsedante și te urmăresc mereu după ce le-ai privit. Majoritatea compozițiilor lui Goya se bazează pe un dialog de forme violent contrastante. Realitatea transformată
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
aici încolo scena trebuie să cîștige valori paroxistice; amîndoi sînt frenetici în tot ce fac) Mina: (mîngîind cu afecțiune spațiul în care au așezat... calul) Dar nici prea mic. Nu-i prea mare. Ilie: Nu. E potrivit. (rîsul, pînă la grotesc, rămîne dominanta acestei scene) Și ce-ai să faci tu cu calul? Mina: O să mă uit la el... O să-i dau de mîncare... (mimează că-i dă de mîncare) Ilie: Bravo! Eu o să-l țesal! (mimează) O să-i pun potcoave
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Întocmai ca în Mrozek (mă gîndesc la Tango), unul din membrii "echipei de intervenție" îl invită la dans pe gomosul dar șovăitorul Mihai. Nici debusolata Irina nu se prea opune asiduităților altui component al sinistrului cvartet. Penibilul se răsucește în grotesc, un grotesc crispant, în clipa cînd stăpînul casei (se mai poate el socoti stăpîn) își pune un costum scoțian și prinde a țopăi, exhibînd dinaintea privirilor perplexe o imagine a emasculării. Infirmitatea, care va să zică, îmbracă un fason de carnaval. O figură
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în Mrozek (mă gîndesc la Tango), unul din membrii "echipei de intervenție" îl invită la dans pe gomosul dar șovăitorul Mihai. Nici debusolata Irina nu se prea opune asiduităților altui component al sinistrului cvartet. Penibilul se răsucește în grotesc, un grotesc crispant, în clipa cînd stăpînul casei (se mai poate el socoti stăpîn) își pune un costum scoțian și prinde a țopăi, exhibînd dinaintea privirilor perplexe o imagine a emasculării. Infirmitatea, care va să zică, îmbracă un fason de carnaval. O figură luminoasă, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
avansează premiera Naționalului ieșean într-o construcție dramatică ingenioasă, cu dialog dinamic, neocolit însă uneori de tentația exprimării sentențioase, cu o bine dozată creștere a tensiunii emoționale în relația dintre caractere. Unele lungimi ale "prologului" domestic sau ușoare supralicitări ale grotescului, ca în scena jocului de pocher, ar fi putut fi, credem noi, lesne evitate. Direcția de scenă, acceptată, ca și la Calul verde de Dan Nasta, își concentrează atenția asupra creării atmosferei progresiv inundate de absurd. Gestul regizoral cultivă riguros
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și obediență; concluzia descurajantă că ne aflăm într-un fel de cerc vicios în care realitatea dură și absurdă rămîne victorioasă, oricît am încerca să izgonim din noi înșine fangtomeel spaimei; concluzia că omul contemporan e condamnat să eșueze în grotesc dacă nu are tăria și curajul să-și asume riscul de a sări pe fereastră așa cum face tînărul Alex -, singurul mod de a evada din blocul tuturor interdicțiilor abil drapate cu aparențe binevoitoare. Spectacolul transmite cu claritate aceste idei, a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
autenticitate”). Față de colegele ei Întru abordare și stil (Lydie Salvayre pentru urgența revendicativă și descinderea În social, multe altele - Camille Laurens, Marie Darrieussecq, Catherine Millet etc. - pentru dimensiunea experiențială feminină ireductibilă), Lorette Nobécourt se detașează printr-o felliniană estetică a grotescului (vorbăria Irènei este Întreruptă de inserturi de discurs cules de la mesele vecine, banale felii de viață, importante doar prin realismul lor ingenuu) sau prin postmoderna poezie stoarsă din scatologic (“pleoscul unui căcat gînditor care cade În apa Înghețată”), prin calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a nopților" și în "Câinele de lângă pod", cu ele poemele vor îmbrăca mai departe, tot mai pronunțat, formula dezbaterii etice. "Nevoia de cercuri" se caracterizează, ca și "Aventurile lirice", prin entuziasm și dăruire într-o formulă diversă: jocul anecdotic, burlescul, grotescul, sarcasmul ascunzând intensități afective. Stările nelămurite și stările limită vor constitui fluxul atitudinii poetice specifică ulterior și creației lui Marin Sorescu. "Haideți la biliard!/ Când lucrurile/ încetează să mai aibă un înțeles,/ o legătură,/ mă duc să joc biliard/ ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în vers propriu tiparele prozodice specifice creației populare. Ei vor asimila folclorul după modelul cunoscut în poezia lui Arghezi, Barbu, Blaga 3. Poeții redescoperă forme de mimare a realității, forme de artă gnomică cu caracter aforistic și fantasticul extins până la grotesc; fondul păgân străvechi împletit cu elemente creștine, icoane, teme hagiografice, o paletă cromatic identificabilă în tehnica picturală a mănăstirilor, precum și motive folclorice cunoscute în arta lui Brâncuși, ce se impun ca simbol al fertilității pământului, al genezei, al morții și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că ineditul creațiilor stă în unghiul de percepție estetic, în plasticitatea imaginilor, în asociația și disociația imprevizibilă, fie că poemul este parabolă, este discursiv, sau recheamă confesiunea, instantaneul, narația etc. Într-un astfel de tipar mozaical ne comunică M. Sorescu grotescul existenței, cu toată încărcătura ei tragică. Pentru Nichita Stănescu "cuvântul" este esența existenței. Sunetele adunate în "cuvânt" creează o lume într-o nouă rostire poetică. Cuvântul devine "necuvânt", pentru că pierde semnificația primă, își pierde "jocul prim" al lumii reale, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
continuă să fie stranii, asociațiile de obiecte ne trimit la tehnica suprarealistă; un ciclop de nisip intră livid în ochi, primăverile spectrale sunt nefirești, de carne, în aurul orfic plutesc comorile pe spate. Portretul din "Prostul satului" ne amintește de grotescul poveștilor fantastice germane: "are capul de ied, limba de câine,/ are mâinile depărtate de corp și străine/ când râde, în dinți se arată o pasăre împușcată." Sunt invocați Tristan și Isolda într-o tandră viziune a morții: "E timpul să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poeziei nu este nici senzualismul iubirii, nici integrarea în tradiție, ci un fel de a traversa lumea în metamorfoze. Poeta se întoarce la ere primare, la credințe magice, la o lume fantastică, căreia îi lipsește feericul și este dominată de grotesc și de macabru ("Foca verde"): "Tăcerile necoapte sunt prea verzi/ Vitele se bat și se rănesc,/ în răni se înșurubează viermii/ Soarele e dud, e nefiresc." Lumea Floricăi Mitroi este mișcată "forțat" pe o imensă scenă, într-un repertoriu de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-mpute până seara" (blestemul ne trimite la Arghezi). Virgil Teodorescu se poate spune că reprezintă "gestul demitizator, al discreției și al sincerității". Limbajul lui este simplu, direct, dar încărcat cu imagini, nu arareori la modul ludic. Poetul îmbină suavul cu grotescul în două planuri ce se intersectează, ceea ce ne indică zbaterile unui poet trecut prin mai toate curentele literare moderniste în căutarea notei originale (impresionism, expresionism, suprarealism) (vezi "Globul ecvestru"). La Virgil Teodorescu, problematica poeziei militante este cuprinzătoare și vastă; atrocitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
moșierești: "Îi țes țării, pe gherghef,/ fire-n jur, ca de sidef/ Să ne sugă ca pe muște/ Când se tem să nu ne-mpuște." Ceea ce caracterizează poemul este marea simplitate,vibrația discursului liric, vorbirea suculentă specifică țăranului, umorul negru, grotescul. Un fel de voință de simplificare se impune în prezentarea acestei realități zbuciumate, căreia Arghezi i-a modelat prezența din propria memorie și din sondarea conștiinței conaționalilor. Eugen Jebeleanu a evocat revoluția de la 1848 prin figura lui N. Bălcescu: "Bălcescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]