1,124 matches
-
în gând, “Tatăl nostru”, “Crezul” și alte rugăciuni, să derulez, doar în subconștientul meu, filmul slujbei, pe care ajunsesem să-l știu foarte bine... ...Cele două bunici, în momentul când între ele era pace, se gândiseră, împreună, ce carieră să-mi hărăzească. Căzuseră de acord că nu mi-ar strica un viitor preoțesc și, în acest sens, se adresaseră preotului Traian Mircescu, parohul satului. Acesta mă cheamă odată la el (eram prin clasa a VII-a și mă aflam în vacanța de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și/sau de imagini din vis. În acest spațiu al coexistenței, al întrepătrunderii dintre corp și psyche, spațiu prin excelență al fantomei, „spiritul personajului” poate veni să însuflețească marioneta grație miracolului reprezentației, acel „adevărat miracol” pe care numai poetul e hărăzit să-l înfăptuiască. „Dacă spiritul personajelor figurate de manechine se încorporează în ele, atunci veți vedea cum manechinele încep să se miște și să glăsuiască” - aceste manechine care, pe de o parte, nu sunt, în fond, decât accesoriile mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mîna ca să vă scot din colb“. Și aici Își ridica mîinile În sus, iar din mînecile largi, care cădeau În falduri, se iveau mîinile lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mîntuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vînturau de colo-acolo, cîte unul, cîte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a marinarilor) era ceva care-l va atrage imediat pe Bandura. Abia cînd păși În odăița ei și cînd ea trase draperia grea de pluș verde și-i vîrÎ mîna caldă sub cămașă, abia atunci Înțelese: Marietei nu-i era hărăzit nici unul dintre acele roluri - nici de Gazdă, nici de Tricoteză, nici de Studentă, nici de Mironosiță - numai ea nu avea nevoie de alte ipostaze coregrafice Îndelung studiate, pentru că ea era o curvă de port.PRIVATE „Îi iubea și-i ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hîrtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului de iscusința omenească, care putea fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca și o sursă de trăiri platonice. Un exemplar va fi hărăzit țarului Nikolai al II-lea. (Țarul citea pe nerăsuflate tot ce era operă mistică, Întrucît socotea că prin instruire și istețime iadul putea fi depășit.) Privilegiații, invitații În Marea Taină dezvăluită În carte, vor fi ca loviți de trăsnet: În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Împarți cu mine. ROSALIND: Nu, nu-i asta. Am citit undeva o poezie. Vei spune că-i de Ella Wheeler Wilcox și vei pufni În râs. Dar ascultă: „Asta-i Înțelepciunea: iubește și trăiește, Acceptă ce destinul (sau zeii)-ți hărăzește, Și Întrebări nu pune, nu te ruga fierbinte, Sărută-i numai gura, cosița-i dulce simte, A patimii maree salut-o și o curmă, Să ai, să ții - dar și să știi renunța la urmă.“ AMORY: Dar noi n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
asurzitoare”) pe meleaguri pustii, nelocuite (așa cum se spune că procedează și solomonarii în mitologia populară românească). Prea fericite zeu, descarcă-ți mânia-n valuri de noian Și-n creștete de munți ! Cu toții cunoaștem marea ta putere, Primind libațiile noastre, ne hărăzește gânduri bune (Imn, XIX ; cf. 69, pp. 40-43). După cum consemnează tradiția, unele dintre incantațiile magice și imnurile orfice ar fi fost „însemnate” de Orfeu pe „tăblițe de lemn” (Euripide, Alcesta, 962). Altele ar fi fost compuse de acesta „sub puterea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întregul colectiv de la redacția săptămânalului, „Literatura și Arta” transmit următorul mesaj: „Pe data de 30 iulie Ilie Ilașcu împlinește 47 de ani. Redacția săptămânalului „Literatura și Arta” este alături de el în imensa suferință și încercările grele prin care-i este hărăzit să treacă, dorindu-i curaj, răbdare, voință și multă sănătate. Te așteptăm acasă, frate Ilie!” Iar sub fotografia patriotului, în cușca de la Tiraspol, sunt publicate ultimele cuvinte de la măicuța Natalia Ilașcu: „Mă rog la Dumnezeu să fiți sănătoși cu toții. Salvați
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
casa Școlii Racova până în 1948. Această locuință a directorului a servit ulterior ca local de școală, iar din 1971 și până în prezent (2005) ca grădiniță de copii. Tânăra familie avea de învins încă de la începutul căsniciei greutățile vieții. Soarta îi hărăzise unul celuilalt, ambii fiind orfani din fragedă copilărie. Eufrosina Petrovanu, cu blândețea, căldura sufletească și vorba-i înțeleaptă avea să le fie multă vreme sfătuitoare, încurajându-i, ajutându-i și insuflându-le optimism în depășirea și rezolvarea problemelor vieții. În
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Da! Teama de a nu creiona cu toată durerea momentele și zilele trăite de Mura. Bunica, văduvă de război, reușise să-și crească singură cei cinci copii ai săi. Unul după altul și-au găsit locul, fiecare unde i-a hărăzit soarta. Doar unul a rămas în casa părintească și a adus el o fată, să-i fie nevastă, care era frumoasă, subțirică și veselă. Arăta ca o fragedă copiliță. Tocmai ea, Rada, urma, peste ani, să-i fie leagănul și
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
toate acele lucruri pe care mintea omenească nu le-ar fi descoperit niciodată singură; îi învățară de asemenea să topească aurul, argintul și alte asemenea metale, apoi să-și vopsească hainele în felurite culori. Într-un cuvânt, tot ce este hărăzit împodobirii și plăcerii femeilor este o invenție a demonilor statorniciți în carne (8, 14). Din unirea îngerilor căzuți cu femeile s-au născut uriașii, primele creaturi care s-au hrănit cu carne. Uriașii erau muritori și ei, dar, după moarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
imperioase a poetului: „Ațâță mă / Cu focul tău lăuntric între pulpe!“ Se pare însă că sticla fardată are de toate... Are și sâni, ascunși însă, în mod curios, sub tradiționala ie: „Și parcă-am râs și parcă-am plâns / Tu hărăzită mie / Când pătimaș eu ți-am atins / Doi sâni zglobii sub ie.“ Păcat că sub ie / Nu-i și poezie. O baie de banalitate Dorin Almășan, autorul volumului de versuri Sinuciderea se mai amână (Grinta, Cluj-Napoca, 2006), se află într-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
imaginăm poleită, noaptea, de lumina Lunii... În aceiași termeni este evocat comunismul însuși: „A fost în lumea asta comunismul cea mai cumplită eră: / A făcut din moartea noastră bucurie, iar din viață o himeră: / Și câte idealuri n-a ucis, hărăzindu-ne infern, / Pân-a pierit în propriul lui abis condus de blestemul etern!“ În sfârșit sunt înduioșătoare și amuzante versurile moralizatoare referitoare la moravurile societății românești de azi. Poetul ne sfătuiește, cu candoare, să nu-i invidiem pe cei bogați
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vieții, această stare divină. Am scris atunci vreo trei poezii, din care două s-au pierdut, așa că n-am reușit să ridic scara mea poetică, spre înalt, decât cu încă o treaptă. Cine știe, poate că bunul Dumnezeu îmi va hărăzi și alte trepte... Am cunoscut, spunea într-un rând poetul Nichita Stănescu, pe cineva care vedea electricitatea, cineva m-a cunoscut pe mine, care văd cuvintele. Alții cu ale lor... Chiar așa, alții cu ale lor. Dar în iureșul vostru
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Dar nu vreau să crezi că dacă nu ar fi avut structura de rezistență a eșafodajului pe care s-a construit mai tirziu ar fi iesit ceva de acolo. Eu nu am făcut decât să umplu ceea natura i-a hărăzit. Ambiție. Orgoliu. Curaj. Toate în formă pura, folosite la limita inconștienței. Leoaică dominatoare, nu lăsa ce era al ei, chiar cu riscul de a se face de râs, împrăștiind pumni sau picioare, atât țiganilor care încercau să o buzunărească în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ce se înscrisese pe fața oaspetelui ca o mirare, bulibașa veni cu explicația: - Acesta e un semn că fata nu se va mai întoarce la părinții ei și-i va rămâne credincioasă întreaga sa viață celui care i-a fost hărăzită de soție. Alaiul continuă într-o veselie molipsitoare. Avocatul fu prins și el de ritmul dansului. Intră cu întreaga ființă în jocul nuntașilor, spre bucuria și satisfacția acestora, primind frenetice încurajări. Ajunsă la cortul mirelui, mireasa puse mâinile amândouă, rând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mizerie străvezie. Nimic nu te poate polei decît vibrația aripilor lui de fluture. Și nedezmeticit încă, te părăsește lăsîndu-te horcăind gol. Pelerin al cîmpurilor de gunoaie. Așa că, ieși din năuceală, poate te dumirești că singura strălucire care ți-a fost hărăzită rămîne recăutarea sa. Dar am certitudinea că mă va refuza. Și unde să caut? Vreau să mă sinucid. E atîta siguranță calmă în izbucnirea acesta, un calm paradoxal față de jalea din interior, încît aproape că mă mîndresc. V. tînăr sînt
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o zi, când așa cum fiecare dintre noi o așteptăm, deoarece nu suntem nemuritori. Intrase în al șaptezeci și șaptele an. Trăise, deci, ani buni. Unii pleacă și mai devreme în lumea umbrelor, alții merg și mai mult, după cum le-a hărăzit soarta. Se consola că, totuși, a trăit ceva ani și buni și poate mai puțini buni, așa cum îi este dat fiecăruia în viață. Deci, știind că sfârșitul îi bate la ușă, s-a hotărât să-și revadă satul natal și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
frații și chiar pe bunul său părinte, când n-a manifestat nici cel mai mic semn că s-ar fi fript cu ciorba fierbinte, lăsându-i pe fiecare să treacă prin propria experiență. Vrând să plece în lume pentru menirea hărăzită de Creator, Păcală cere sfatul și binecuvântarea părintească, iar acesta, ca orice tată al copiilor săi dragi, îl sfătuiește, atenționându-l de ceea ce i se poate întâmpla în drumurile sale. Poza simpatică a acestui moment de la pagina douăzeci și doi
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Un părinte de copil trebuie să fie iubitor și sever... Cu prea multă iubire mă simțeam cu cătușe... Vreau să mă schimb, să fiu puternică în gând și faptă. Dumnezeu mi-a dat multe haruri, dar poate nu mi-a hărăzit darul căsătoriei...încă mai sper să port crucea căsătoriei... Vreau să fiu de folos altora și îmi este necesară munca. La pagina 188 scrie: „Mă rog, mă rog, mă rog continuu, cum mă învață duhovnicii mei și eu mă simt
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai încercat nimeni să intre înăuntru, mai ales că, spune el, fiecare om se străduiește să afle cei legea. Răspunsul din urmă al paznicului este definitiv: „Pe aici nu putea obține să intre nimeni altul, întrucât intrarea asta îți era hărăzită doar ție. Acum mă duc s-o închid.“ Ne dăm seama că aceste cuvinte s ar cuveni mai degrabă destinului decât unui simplu paznic. O intrare hărăzită doar lui, deschisă de la bun început, nui este accesibilă. Sau totuși îi este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fulgurantă și imprevizibilă. Ar putea invoca în această privință cel puțin două secvențe, cea în care află de „o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“, și cea finală, când omului de la țară i se spune că intrarea îi era hărăzită doar lui. Numai că o astfel de lectură transformă aceste cuvinte în semne ale evidenței sigure, ceea ce povestirea nu oferă totuși. Ea nu oferă însă nici semnele sigure ale nonevidenței, nu orien tează către o certitudine de acest fel. Să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de neîntrecut vindecători ai durerilor oamenilor de pe planetă. Acum, vino, să te sărut, de adio, și, chiar adio Îți zic! Ce nu-i să fie, nu-i, și gata! Trebuie să ne supunem datului ursitoarelor. Dacă asta ne-a fost hărăzit, asta vom duce pretutindeni, În spinare și-n inimă șin suflet. Gata. Nu mai discutăm, că-ncep să plâng. Și plânsul ucide inima omului mai rău decât cea mai puternică otravă. Să te sărut Încă o dată! Îl sărută. Doamna director
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
până la urmă, l-au obligat. Dă, erau șefi! Dar, să vezi, tu, măi Vasile, că, aici e aici. De ce, aici e aici? Pentru că, atâta vreme cât a fost director, nu a stat nici o secundă În biroul mare, luxos, care i-a fost hărăzit. Dar unde a stat, că, doar, nu pe drumuri, ori În podurile de pe Racova? În biroul lui Mihai. Care Mihai? Un prieten de-al său. Un Ghilț. Tot inginer. Neamț? Aș, de unde! Feciorul unui șef de poștă de printr-un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu cât, băieții mei dragi, sânt bătrân, acesta este ultimul meu an, aș putea spune chiar ― pentru că ne aflăm la sfârșitul anului școlar ― ultimele zile de învățămînt ale mele! Anul școlar viitor mă va găsi pensionar... Colegul vostru mi-a hărăzit bucuria neașteptată ca un elev de-al meu să fie distins cu un premiu de "Tinerimea Romînă"! Acum nu înțelegeți voi prea mult; mai târziu, o să vă dați seama de însemnătatea acestui lucru atât de mic în aparență. Să trăiești
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]