1,006 matches
-
educației primite. În condițiile unui climat educativ favorabil, în cadrul căruia exemplul celor din jur și sistemul de cerințe au un rol determinant, copilul va asimila treptat calitățile definitorii ale unui om harnic. Statornicirea și amplificarea continuă a elementelor constitutive ale hărniciei, vor conduce la transformarea acestei însușiri într-o trăsătură stabilă de personalitate, cu influențe benefice asupra activității individului în întreaga sa viață. Din păcate, însă, nu toți copiii sunt educați în spiritul activismului, al hărniciei, din multiple cauze. O ierarhizare
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
continuă a elementelor constitutive ale hărniciei, vor conduce la transformarea acestei însușiri într-o trăsătură stabilă de personalitate, cu influențe benefice asupra activității individului în întreaga sa viață. Din păcate, însă, nu toți copiii sunt educați în spiritul activismului, al hărniciei, din multiple cauze. O ierarhizare a acestora este o întreprindere dificilă datorită multitudinii lor, pe de o parte, și întrepătrunderii cu fel de fel de factori aleatori și perturbatori, pe de altă parte. Încercăm, totuși, să desprindem din hățișul interferențelor
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Cum? Uite cum. Și-a expus puctul de vedere, cu lux de amănunte. Să caute, să găsească, și să angajeze, pe bază de concurs, un fel de Miss-ecologica, femei, una și unași ca aspect fizic, și ca seriozitate, și ca hărnicie, și ca de toate pentru ce urmează să facă. Paralel, să-și asigure coparticiparea proprietarilor de apartamente. Ce fel de coparticipare? Să fie de acord cu ideea ei, și să participe,în mod egal, la plata viitoarelor îngrijitoare ecologiste. Cine
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
bine Asta e de știut. Afară ninge-ntruna Nu se mai oprește! Iarna aceasta-n gând și-a pus, De la noi să nu mai plece. Mama Mamă dragă, te iubesc, Și eu vreau să-ți dăruiesc Iubire și ciocolată Pentru hărnicia toată. M-ai crescut, m-ai îngrijit De toate mi-ai dăruit, De aceea îți mulțumesc Și îți spun că te iubesc. Blanariu Adrian, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii, județul Suceava profesor coordonator Ilica Paula
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Louise era într-adevăr mică, cu pielea brună, cu părul și cu ochii negri, dar bine făcută și drăgălașă la chip. Jonas, înalt și zdravăn, se topea de dragul "furnicii", cu atât mai mult cu cât nimeni nu o întrecea în hărnicie. Vocația Louisei era activitatea. O atare vocație se potrivea de minune cu gustul lui Jonas pentru inerție și pentru foloasele ei. Louise se consacră mai întâi literaturii, atâta vreme cel puțin cât crezu că pe Jonas îl interesează editura. Citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
restul timpului umbrele și biciclete la domiciliul său de pe strada Alverna 89, iar la cerere confecționa cele mai bune curse pentru șoareci. Om harnic, Wenczel! Toată lumea Îl admira. Chiar și Gheretă. Atâta doar că el Îi comenta În felul său hărnicia: când trebuie să crești trei copii ca Gundula, Botond și Bendegusz, nu prea ai de ales. Ore de pian și germană, echipamente de ski, toate costă bani. Ca să nu mai vorbim de mâncare: lapte zilnic, carne de trei ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
anecdote legate de viața artiștilor care trecuseră prin orașul lor de-a lungul anilor. Ele sunt clipe de grație, necontabilizabile, și nu fac altceva decât să Însuflețească precum o răsuflare divină cenușa anului scurs, În care noi vom cultiva cu hărnicie alte himere, bio, cum se poartă acum, timp de 365 de zile. Unii dintre noi nici nu mai apucă recolta. Celelalte clipe sunt deja vechi, reciclate precum nisipul din clepsidre. Cu un discurs ca ăsta te duci la Armata Salvării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putem părăsi incinta, spuse Felix S 23. Să vină ea la noi, e mai democratic. Dacă doriți, pot să mă duc eu să repar, interveni sfios Stejeran 1. — Ia te uită, dom’le! făcu Felix S 23. Te-a apucat hărnicia! Stai, tovarășe, aici și mătură, că de-aia ai fost trimis în Univers! — Chem „Sanda”! Chem „Sanda”! Recepție, spuse în microfon Dromiket 4. — Ce recepție? întrebă glasul. — Așa se spune, zise în microfon Dromiket 4. Vă invităm la noi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ca-n Pampas și împărțise dihăniile de la Circ, prin ogrăzile de la niște cooperatori, care, îmboldiți de foame și de proasta educație, tăiase deja și belise pe niște crocodili și vârâse spaima în inimile la mai multe șopârle. Și-și împinsese hărnicia până într-acolo că garase și singura girafă vie din România, sub turla șubrezită a unei biserici. 75 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Nu zic. P-ăla bisericescu nu-l geandesc. Cum e? Și taximetristul, înfoindu-și cimpoiul obrajilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
băiat și îi șoptește: 163 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cea neafectată, adicălea, de curbele de sacrificiu. Cum să te superi pe pricopsiții care-și presară locurile spargerilor cu ciornele unor scrisorele istețe, cuvântând despre fair-play și chemîndu-i la hărnicie pe polițiști? Sufletele lui Sutică și Țirfea respectă pactul tacit de a nu fura, de la un singur om, o sumă mai mare de una mie de lei. Când dispare vreun portofel, ocnele se comportă mai ceva ca niște academicieni, actele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lu’ Ionel”. Venise iarna, ninsese din abundență și se formaseră troiene, ulițele erau Înzăpezite iar Ionel făcea bărbătește pârtii de mers spre grajd, poiată, bordeiul bunicului, cotețul lui Ghițî și spre cușca lui Vizanti. Și În timp ce bunicii Îl lăuda pentru hărnicie și bărbăție iar Va, Înfrigurat, urmărea „lucraria” de dincolo de geam, Ionel nu uita să curețe de omăt un loc circular cu diametrul de circa un metru, și să aducă un „străchinoi”, un fel de lighen din lut. Cioplea cu cuțitul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nada” (resturi de mămăliguță furate din rația câinilor sau din porția sa de dimineață) și Îl cobora Într-un loc unde Cineva Îl sfătuia de bine. Când apăreau semnele dimineții depline, șefii de atelaje (foștii căruțași), În funcție de gradul lor de hărnicie, veneau și-și luau perechile de boi, iar Valerică stătea până ce și ultima pereche de boi Îl părăsea. Uneori, oamenii veneau și pe la amiază, zile În care pescuia cu multă bucurie foarte mult pește, aproape un kilogram. Mai avea o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
parazit al unei clase parazite”2. În momentul declinului acesteia, nemaiputând fi protejat, Întreținut, plătit, scriitorul se vede retrimis brutal la condiția sa inițială, aceea de burghez care ar trebui să se conformeze principiului diriguitor al lumii din care provine: hărnicia strângătoare de bani („muncește și vei fi plătit”). Ceea ce i se pare inacceptabil, din simplul motiv că, muncind cu spor ca să-și câștige pâinea, și-ar pierde independența și libertatea, Înseși chezășiile creativității sale. Un artist adevărat nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în lipsa unor fese bombate. Cafea și după aia vorbă, spuse cu hotărâre, luând-o pe urmele lui Marie, în camera de aranjamente florale. Cine e tinerelul ăsta care se ocupă de băutură? —Matthew, vă salut, zise tinerelul, întinzând mâna cu hărnicie. — Și mai ai și nume de apostol, ca să vezi! Nici că se putea mai bine. Eu sunt Hugo. Oh, vă cunosc. V-am văzut în Ghosts, la RSC1. Ați fost minunat. —Minunat. Hugo se sprijini de perete în timp ce Matthew punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-o baltă. M-a luat în brațe și m-a pus pe pământ, cu spetele lipit de structura metalică a foișorului. Din instinct, m-am prins cu mâinile de grilaj, ca să mă sprijin. Hugo mă săruta pe gât cu atâta hărnicie încât nici nu mi-am dat seama unde îi sunt mâinile până când fusta nu mi se ridicase până la brâu. Foarte înțelept din partea ta, zisei eu, fără pete de iarbă. —Pace, zise Hugo, apucându-mă zdravăn cu mâinile de fund și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gustărică, o băuturică, o parolă, voie bună, antren, aia-aia... N-a trecut foarte mult timp până când, prin micuța localitate, umbrele abatelui și ale servitoarei și moștenitoarei sale prind să circule cu insistență. Ca să sporească misterul, Întreprinzătorul hotelier răspândește cu hărnicie felurite zvonuri, care de care mai incitante pentru mințile avide de senzațional ale trecătorilor prin locanta sa. Și ca să vedeți până unde poate merge ingratitudinea masculină când se Întâlnește ea, la drum de seară, cu un interes bine chibzuit: domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mâini de aur”, obișnuiau să zică oamenii despre el. Fusese chemat să-și facă serviciul militar în Lituania. Acolo, cunoscuse cea mai bună perioadă din viața sa de până atunci. Îi plăceau foarte mult ordinea și condițiile de acolo. Datorită hărniciei și priceperii de care dădea dovadă în meseria sa, ascultării și cinstei, repede își făcu un nume bun și era foarte solicitat la diferite lucrări de construcție. Era apreciat de cei mai mari ai săi și i se propuse să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
luni, era deja aranjată la muncă în Italia. Avea grijă de o bătrânică. Nu se plângea de nimic. Se descurca bine și toți membrii familiei, în care muncea, erau mulțumiți de ea și au îndrăgit-o foarte repede. Apreciau atât hărnicia și felul ei de a face tot, cât și persoana ei, inteligența și cultura pe care le avea. Se simțea destul de bine în acel loc, dar despărțirea de familie, grija și dorul de copii îi măcinau sufletul. Când citea scrisorile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
întuneric sau când întunericul însuși se hotărăște să-și abandoneze pepiniera de gânduri, să tacă, dar mai ales să înceapă să viseze. * Când mă gândesc la ce m-ar putea aștepta după moarte, mă cuprinde nerăbdarea... ba nu, o ciudată hărnicie de a mă apuca frenetic să remediez „acolo“ lucrurile strânse aici în amintire. * Să te convingi singur că, până la urmă, a urca la superficialitate este un triumf. IV. O reușită a prăbușirii (...) Și nu uitați că odraslele voastre sunt revoluționare
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de sine a fiecărui român se află, în mod foarte interesant, „comportamentul civilizat” - revendicat în și mai mare măsură de tinerii între 20 și 30 de ani. Sacrosancta ospitalitate românească retrogradează pe locul nouă în topul trăsăturilor definitorii, iar bine-cunoscuta hărnicie a neamului nostru nu mai este revendicată aproape de nimeni. Am devenit, între timp, o societate de indivizi civilizați. Statistic vorbind, fiecare dintre noi pare să se considere o persoană definită în primul rînd de „un comportament civilizat”. Nenorocirea noastră este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
exprimă o sensibilitate brusc crescută față de un ideal de „civilizație” pe care îl regăsim și în referințele noastre frecvente la „societățile civilizate”, acolo unde totul arată altfel, unde totul este așa cum ar trebui să fie. „Civilizația”, și nu ospitalitatea sau hărnicia, a devenit caracteristica cea mai dezirabilă pentru fiecare român, dar și maxima frustrare a tuturor, căci trăiesc într-o țară de oameni necivilizați : vecinii lor. Reperul nu mai este deci unul autohton, reprodus de pe lista specificului național, ci unul de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
are dreptate : Europa crizei se îndreaptă spre această ideologie, iar diplomatul Baconschi nu a făcut decît să semnaleze alinierea fără cea mai mică rezervă a României la această tendință încă negociată la nivelul marilor puteri europene. Acest misticism ideologic al hărniciei este soluția ieșirii din criză, iar el presupune pur și simplu sacrificarea săracilor, declarați ontologic leneși (chiar dacă nimeni nu a îndrăz nit să-i declare pînă acum de-a dreptul „cerșetori”) și astfel vinovații principali de toate nenorocirile crizei trecute
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în două și că următorul clash va fi între developmentprone cultures și development resistant cultures, adică societăți făcute pentru muncă și dezvoltare și societăți care prin spiritul lor mioritic local nu au fost și nu vor fi niciodată apte de hărnicie productivă și care, fără efuziuni sentimentale, trebuie lăsate în plata Domnului. În termeni aca demici, pedanți, dar preciși, aceasta se cheamă etnicizarea sărăciei : tot săracu-i vinovat, pentru că nu-și schimbă mentalitatea congenitală de sărac ! Aceasta se întîmpla în anul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
odihnea nici în zilele de sărbătoare, nu dorea nimic și nu cerea nimic de la nimeni. Nici de bani nu avea nevoie, deoarece nu știa ce să facă cu ei. Dacă cineva îi dădea bani, ca o recompensă pentru devotamentul și hărnicia ei, cu care să-și cumpere ceva pentru a-și satisface anumite plăceri personale, imediat îi dădea stăpânului. Așa că, cine se frigea odată, a doua oară o lăsa baltă. În anumite momente, Bidaru o invidia pentru naivitatea și pentru felul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
despre rudele lui dragi?"... Tata, savant, cu speranță, uitând că este în vizită la stilați: "Îhî!"... Același stilat, după o tăcere diplomatică: Da, despre rufa aceea este vorba. Unde-i?"... Eu, minimalizând iar, dar și cu pieptul bombat, mândru de hărnicia mea proverbială: "Știu, știu, știu sigur... Am aruncat-o la pubelă, cu al doilea transport menajer pe care l-am făcut, în timpul curățeniei generale de la nea Onuț... În familie, știți, eu răspund de treburile murdare, precum gunoiul și altele. Ghinionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]