1,498 matches
-
închis într-o cușcă luminoasă de sticlă, supravegheat de mii de paznici care aveau, toți, chipul meu și-mi ghiceau gândurile. Știau când voi deschide ochii, când voi mișca un deget. Eu însumi mă transformasem în haită contra mea. Eram haită și hăituit. Gândul acesta m-a făcut să izbucnesc într-un râs nervos. Dincolo de pereții de sticlă strălucitori, ceilalți au râs, bineînțeles, și ei. Râsul acesta avu darul să-mi descarce nervii. Privirea mi-a căzut pe fotoliile de răchită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mine, interesați să reînnoade firele unei Tradiții pierdute, se simt dezorientați În fața unui eveniment cum e cel de la Wilhelmsbad. Cineva ghicise și tăcuse, alții știau și au mințit. Iar după aceea a fost prea târziu, mai Întâi vârtejul revoluționar, apoi haita ocultismului secolului al XIX-lea... Uitați-vă la lista dumneavoastră, un bairam al relei-credințe și al credulității, bețe-n roate, excomunicări reciproce, secrete care circulă pe buzele tuturor. Teatrul ocultismului.“ „Ocultiștii nu prea sunt demni de crezare, nu sunteți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și sfera, de la un pol la celălalt, fără odihnă, cu pământul fugindu-i pe sub ele, arătând mereu un alt continent - iar sfera nu putea indica, și nici n-ar fi putut vreodată să indice, unde se afla Ombilicul Lumii. În timp ce haita diabolicilor, Încremenită pentru o clipă În fața fenomenului, Începea iarăși să vocifereze, mi-am spus că istoria aceea se Încheiase cu adevărat. Dacă Hod este sefirotul Gloriei, Belbo avusese această glorie. Un singur gest neînfricat Îl reconciliase cu Absolutul. 114 Pendulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o dată - eram mai capabili. Îmi aminteam o frază pe care mi-o spusese Lia la munte, când Îmi reproșa că am făcut un joc urât: „Lumea e ahtiată după planuri, dacă-i oferi unul, se aruncă asupra lui ca o haită de lupi. Tu inventezi, și ei cred. Nu trebuie să stârnești mai mult imaginar decât există“. În fond, Întotdeauna se Întâmplă așa. Un tânăr Erostrat se dă de ceasul morții pentru că nu știe cum să devină faimos. Apoi vede un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În favoarea unui concept idiot de lume fără granițe și ajungem hrană pentru pești. Redbone arată Coasta de Est și frontiera mexicană: — Tot ce este Înlăuntrul acestor linii este Patria Americană. În afară sînt rechini și lupi care se strîng În haită să ucidă. SÎntem grași, sîntem adormiți, sîntem niște miei. Știi cum ne văd ei? Ca pe chestia aia de pe masa doamnei Redbone. Și știi ce facem noi? Nimic, dragul meu prieten. GÎndește-te la asta. Rușii erau niște pămpălăi față de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
golea coșurile de gunoi și se văicărea, văzând în ce hal fusese lăsată cafetiera. — Vă întreb și eu, comentă Flo, ridicând o plăcintă cu carne mucegăită pe care tocmai o găsise în spatele unui fișet, cine lucrează aici? Ziariști sau o haită de fiare sălbatice? Fran ignoră această întrebare încuietoare. — Flo, se întâmplă cumva să-l fi văzut pe tata pe undeva? Fran se strecură în fostul ei birou pentru a avea un moment de liniște. Înăuntru era întuneric și Fran se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ceva, Deși n-a pierdut nimic. Nici nu zbiară, nici nu muge, Mormăie de supărare; Iarna labele își suge, Zmeura îi place tare. Mereu trage câte-o raită Pe la stână sau cireadă, E primejdios când pradă, Iarna, mai ales în haită. Mai puțin este fudulă Și mai mult este șireată; Blana ei e căutată Pentru guler și căciulă. Fără fus și fără furcă, Dânsa toarce, nu se-ncurcă. Părul lui pare de sârmă, Ca și cel domestic râmă; E vânat pentru
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
agitat spre mine toiagul, mânios. - Și nu mă mai tot domni! Aici domnește egalitatea celor morți. De-aici până la primul han sunt cel puțin șase mile, și-acum, uită-te acolo! A arătat spre locul unde erau îngropați morții. O haită de câini scormoneau grămezile de pământ, mârâind, atacându-se și mușcându-se. - Nu mai e mult și se-ntunecă, și câinilor li se vor adăuga lupii. Ei știu că, din când în când, câte unul de-aici se aruncă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o scrisoare prin care Gisulf ne ruga pe mine și pe Rotari să venim la Cividale cât de curând. Rotari mi-a zis să răspund că acest fapt urma să aibă loc doar odată cu venirea primăverii. Iarna a fost îngrozitoare: haite de lupi hămesiți au coborât din munți și nimeni, decât punându-și viața în primejdie, nu mai ieșea din casă după apusul soarelui. Primăvara se lăsă așteptată și a trebuit să punem pe fugă doi urși înfometați, care, la căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fost treziți de strigătele lui Gumbert. Un lup mare și negru îl înșfăcase cu colții de braț. Am reușit să-l eliberăm și să punem animalul pe fugă; spre norocul nostru, bătrân și bolnav, era de unul singur, gonit de haită. Caii însă i-am pierdut. Speriați, au rupt hățurile cu care erau legați și au luat-o la fugă. A doua zi dimineața am găsit scheletul lupului. Probabil că el ne salvase de ceilalți lupi, potolindu-le foamea. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
greoi, iar eu mă nelinișteam văzând cum cerul se întuneca. El a simțit nevoia să mă asigure: - Nu-ți face griji că se înnoptează, Stiliano. Soarele nu asfințește niciodată pe strada Mesè. Dar să nu te abați de la ea, căci haite de păcătoși abia așteaptă să te prindă-n gheare. Am crezut că mă ironiza. La mănăstirea în care trăia am fost primit cu prietenie. Am putut să-mi fac nevoile și mi s-a oferit o băutură dulce și tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vorbit cu tine despre maică-mea? - Nu, niciodată. - Stiliano, știi ce-mi chinuie cel mai mult nopțile? Faptul de a nu știi unde se odihnește ea. Am un vis rău din care mă trezesc cu inima-n gât: văd o haită de câini sfârtecând leșul mamei mele, după care pleacă, făcându-și nevoile. Dar nu fecale, ci bucăți din corpul ei, care pe urmă se-adună la loc; și din nou îl înhață, înfruptându-se și dându-l afară neîncetat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că are vedenii și-a rămas nemișcat. Apoi a văzut că imaginea nu dispare. I se părea că o față, fața lui Pampu, ieșise din neant deasupra patului său. Pentru că apariția îl privea drept în ochi, i-a trecut o haită de câini prin beregată, însă imediat și-a zis că trebuie să fie un semn de la Elvira, și a-nceput să zâmbească. Zogru, îngrozit de presimțirea că Achile vrea să intre în dormitor, a plutit încet spre tavan și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu atâta ferocitate că de atunci niciodată turmele lui Laban n-au mai fost atacate de șacali sau de vulpi. Sau dacă se nimerea vreun hoț, mai bine fugea mâncând pământul decât să simtă pe pielea lui colții acelei mici haite dezlănțuite. Câinii lui Iacob au devenit curând ținta invidiei celorlalți și mulți s-au oferit să-i cumpere. Dar în loc de asta, Iacob cerea o zi de muncă în schimbul seminței câinelui cu ochi de lup. Când cea mai mică dintre cățelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
as-noapte..., făcu el cu voce joasă. Am discutat ieri-seară cu crescătorii de animale. Nu se mai descurcă, sunt plini de ură, oile lor sunt pur și simplu decimate. Asta din cauza ecologiștilor și a Parcului național din Mercantour. Au reintrodus lupii, haite de lupi. Care mănâncă oile!... Vocea lui Bruno urcă dintr-odată, izbucni În hohote de plâns. În mesajul trimis lui Michel, Bruno Îi spunea că s-a internat din nou la clinica psihiatrică din Verrières-le-Buisson, „probabil pentru totdeauna”. Așadar, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o dată. Am plecat de-acolo de-a-ndaratelea, cu inima cât un purice. La mai puțin de o aruncătură de băț de ospățul șopârlelor, câțiva bivoli rumegau liniștiți, privind Întâmplarea cu ochi goi, ușor obosiți parcă. Hm. Odată demult, văzusem cum o haită de lupi Încolțise un bour din cei mari, undeva pe la poalele munților de acasă. Restul turmei era tare aproape de fârtatul lor care se lupta vitejește cu lupii cei vajnici, cei din care se trăgea neamul meu. Eu mă făcusem una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Doamne! Nu pricep nimic, niște boi. Să se termine cu orăcăiala! Să se termine cu durerea asta grozavă de cap și de mădulare și cu uraganele astea care-mi bântuie măruntaiele! Sigur, toată lumea plânge de mila copiilor și chiar pentru haitele străzii, dar de mila nenorocitului, a amărâtului cine plânge? De mine cui i-e milă? Cui? După ce că am lucrat toată viața, toată viața, auzi? Strungar categoria I! La IMGB. Da! Am fost! Alea timpuri, odată. Alea au fost vremurile bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
colț s-a încolăcit un câine, din cei cu blana albă, mițoasă, de berbece. Câinele doarme temeinic în ea, cu botul vârât între labe și coada împăturită dedesubt. E dulău de treabă, cu o fire blândă. Chiar întărâtat prin vreo haită de maidan, acest câine care latră gros și rar nu va mușca totuși niciodată, nu el, pe oaspetele întârziat ce cutează să o pornească prin noaptea de iarnă, singur, mult după trecerea ultimului autobuz. E de mirare cum izbutește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de reînnoirea pașaportului și să găsesc ceva haine... — Distrează-te, fiule! O să te țin la curent. Au închis telefonul. Rămase câteva clipe tolănit. Apoi, se îndreptă spre fereastra mare și o deschise larg. Zgomotul asurzitor al traficului pătrunse ca o haită de câini de vânătoare. Douăsprezece etaje mai jos, imensul bulevard al Republicii apărea congestionat cât vedeai cu ochii, de la Nord la Sud, și o mie de automobiliști nervoși făceau să răsune claxoanele știind că eforturile lor vor fi zadarnice. Nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
extragă de pe fundul lor hârtii, cartoane și bucăți de pânză ca să le bage în câte un sac mare pe care îl cărau în spate. O parte din acest gunoi ajungea pe jos, unde imediat începea să și-l dispute o haită de câini vagabonzi. Incapabil să mai suporte mirosul și spectacolul, intră pe o străduță laterală, căutând din nou liniștea și pacea orașului adormit, care ieșea de-acum din umbră din pricina unei lumini lăptoase și triste ce prindea să se profileze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lângă bolovan. După aceea a urmat Tribunalul, unde am adăugat deasupra bolovanului și o rugăciune spre liniștirea Împricinaților care Își mâncau nervii pe-acolo. În final ne-am Îndreptat spre Casa Scânteii, unde n-am zăbovit prea mult, pentru că o haită de maidanezi a sărit pe noi, drept care am aruncat bolovanul cât colo și am rupt-o la fugă spre furgonetă. — Ce mai fac bolovanii noștri, roberto ? l-am Întrebat după ce André ne-a abandonat la o cafenea În Cartierul latin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu bustul dezgolit și cu doi câini husky pe umeri ca două statuete maiestuoase. — Fugi ! strigă angalok‑ul. Trebuie să pleci chiar acum ! — Nu mă lăsa surioară ! se tângui cel care nu apucase să-mi fie frate. Afară e o haită de câini asmuțiți, care n-au mai mân- cat de două zile. Abia așteaptă o bucată fragedă de carne de om, spuse el târându-se pe zăpadă la picioarele mele. Nu-l asculta ! strigă angalok-ul. Nu-l lăsa să te
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lângă bolovan. După aceea a urmat Tribunalul, unde am adăugat deasupra bolovanului și o rugăciune spre liniștirea împricinaților care își mâncau nervii pe-acolo. În final ne-am îndreptat spre Casa Scânteii, unde n-am zăbovit prea mult, pentru că o haită de maidanezi a sărit pe noi, drept care am aruncat bolovanul cât colo și am rupt-o la fugă spre furgonetă. — Ce mai fac bolovanii noștri, roberto ? l-am întrebat după ce André ne-a abandonat la o cafenea în Cartierul latin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
iglu cu bustul dezgolit și cu doi câini husky pe umeri ca două statuete maiestuoase. — Fugi ! strigă angalok-ul. Trebuie să pleci chiar acum ! — Nu mă lăsa surioară ! se tângui cel care nu apucase să-mi fie frate. Afară e o haită de câini asmuțiți, care n-au mai mâncat de două zile. Abia așteaptă o bucată fragedă de carne de om, spuse el târându-se pe zăpadă la picioarele mele. Nu-l asculta ! strigă angalok-ul. Nu-l lăsa să te atingă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mă face: asta am Învățat, asta am hotărât, asta fac, de-acuma, până la capăt. La care capăt? La capătul vieții mele. Și după aia? După aia - groapa! Da. Nepotul meu drag. Între timp terminase de omorât și de jupit Întreaga haită de câini, cu care, dis-de-dimineață, pornise, către malul apei, Însoțit de nepot. La Întoarcere, copilul l-a Întrebat: nu Înțeleg cum poți face asta! Cum o poți face, da. De o viață. Numai omoruri și iar omoruri. Dacă nu te
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]