1,541 matches
-
de budoar destul de cochet. Mai aduse câteva bibelouri cam de prost gust, chinezești, desigur copii, și le înșiră pe rafturile bibliotecii, care ocupa o jumătate de perete. Se duse la baie. Pereții albaștri-ultramarin păreau acum, departe în noapte, și mai halucinanți. Becul galben punea dungi iluzorii și mai liliachii în oglindă. Deschise dulăpiorul cu medicamente, atârnat pe peretele din partea opusă căzii. Luă tubul de Medrobamat, îi scoase capacul cu vată și îl deșertă în palmă. Erau vreo douăzeci de pastile, exact
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am trântit în pat și am simțit că am făcut febră, mama s-a speriat când a citit termometrul. Mi-a adus medicamente și m-a doftoricit câteva zile; primele zile de vacanță, am bolit, cu somn puțin și vise halucinante. De nenumărate ori, tot răsucindu-mă în cearceafurile umede, deschideam ochii și priveam prin aerul albastru, decolorat de lună, al camerei mele, spre fotoliul de lângă pat. Acolo o vedeam foarte clar pe Lili, îmbrăcată în sarafanul de școală, cu părul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de teracotă rece, mi se părea că acolo este mereu înăbușitor de cald, că spațiul este elastic și că se strânge în jurul meu și-al ei. Uneori ne simțeam ca doi gemeni strânși unul în altul într-un uter colorat halucinant, lipsit de deschidere, gemeni cărora orice naștere le este de la început refuzată. De altfel, atât Gina cât și eu sîntem născuți în Gemeni, în iunie, la câteva zile unul după celălalt. Mă uitasem prin nenumărate horoscoape, vulgare de tot sau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
curând grațioase: spongieri ca niște horbote albe, tubulare, sau ca frunzele agitate ale unei alge, sau ca un pahar, mai curând un potir, un Graal de buret cu piciorul de jumătate de metru. Celenteratele etalau meduze în borcane turtite, ființe halucinante, văluri verzi peste văluri roz peste văluri albastre, și corali: mărgeanul în pomișori strâmbi, de piatră lucioasă ca plasticul, gorgonia ca o creangă lălâie plină de sânge și de încă ceva azuriu, madrepori albi și sferici ca niște bulgări de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu obrazul lipit de mijlocul meu și mă ții de talie. După povestea asta, tăcem amândoi destulă vreme. Sânt înveninat, deși mult mai calm decât acum câteva zile. Tu... tu taci. Nu știu ce gândești. Becul din tavan luminează violent odaia asta halucinantă: vrafurile de cărți, măsuța cu coșulețul cu mere, gobelinurile. Pe fotoliu, țoalele noastre, claie peste grămadă. "Ce subțire ești, ca o fetiță" - spui până la urmă. Și apoi, fără legătură: "Ai observat ce am pe gît?" Te ridici iar, până ce fața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
arăt. Te ridici de lângă mine și aprinzi lumina. Simt o durere vie, usturătoare în pupile și, după ce scot capul de sub cearceaf, te văd ca într-o mare de flăcări care ar fi cuprins toată odăița. Deodată, totul mi se pare halucinant de real. Altă lume. Rafturile doldora de cărți, hainele noastre azvârlite peste tot, coșul de pe măsuță în care acum nu mai sânt decât două mere, scrumiera în care se înnegresc vreo trei cotoare, râșnița de cafea, tu căutând ceva pe sub
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe spinarea unui elefant uriaș, de stâncă, cioplit pe vârful unui munte imens, alb ca laptele. Muntele era de fapt un pisc de cremene, ascuțit ca o lamă, cu smocuri de jnepeni cățărați pe câteva mici platouri de sub picioarele noastre. Halucinant, inaccesibil, muntele cu elefantul în vârf se ridica peste o lume plată, străvăzîndu-se prin aerul transparent ca o sticlă albăstruie. Colții de fildeș și trompa ridicată spre frunte dădeau elefantului o înfățișare războinică și regală. Adunate una într-alta, ținîndu-ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de pe terasă o uitasem. Nimeni n-ar putea minți atât de dumnezeiește, ca să pot fi păcălit de atingerea aceasta, îmi spuneam. Mi-am ridicat fără voie piciorul sus pe pulpe, până aproape de încheietura aceea a genunchiului, pe care o presimțeam halucinant de dulce, de fierbinte, pe care o ghiceam brună și virgină, căci, fără îndoială, nici un trup omenesc nu se înălțase atât de departe în carnea ei. În acele două ceasuri de îmbrățișare (erau oare altceva mângâierile gleznelor și pulpelor noastre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nicolaid, ce stătuse printre răniții aduși de la gara Obor cu tramvaiul și apoi ținuți pe un loc viran până s-au făcut toate pregătirile pentru a fi primiți. Tot ceea ce istorisesc de la Turtucaia sunt imagini de infern, de pildă acea halucinantă poveste despre un bac pe care s-au încărcat răniți, dar, chiar în clipa când s-a desprins bacul de mal, cei rămași pe pământul bulgăresc, secerați de focul dușman neiertător și neavând în față decât imensul fluviu, într-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aveau voie să strălucească În epocă erau creierele Conducătorilor, dar măcar un serviciu militar scurt, de student. Sau spre Adina, cu trei rînduri mai jos, În poza tre murătoare, care În acea clipă era Însărcinată În cinci luni - o vitejie halucinantă, de care se făcea responsabil Gică, colegul tău de bancă. Sau spre alte fleacuri care dădeau culoare și adîncime vieților voastre - sub coaja socială netedă și egală, pe toată Întinderea ei. Vă adăposteați de viitor Într-un prezent pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o săptămînă de gardă În baterie, aș fi dat orice să pot dormi neîntrerupt opt ore. Mai pune la asta și căldura de peste zi (e august)... nu e de mirare că nopțile noastre de santinele veterane au fost din ce În ce mai ciudate, halucinante... Patru patruzeci și patru patru patruzeci și patru patru sute patru patruzeci și patru sute patru sute patru patruzeci și patru... și așa mai departe, vocea asta mi-a venit Într-o dimineață pe la ora patru cînd cerul era un fel de budincă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mortal. Dar exact în clipa când ți se face milă de bietul patruped care a avut ghinionul să iasă în calea cobrei, mangusta, mai ageră ca o vulpe, se repede fulgerător cu dinții în gâtul înfricoșătoarei reptile. Urmează o încăierare halucinantă, pe viață și pe moarte. Când reușește, în sfârșit, să prindă cobra de cap, mangusta o azvârle în direcția inversă sensului în care reptila încearcă să se înfășoare, lovind-o de pământ până ce rămâne inertă. Am simțit totdeauna o mare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai puteam nici să ne orientăm, așa că ne-am întors și ne-am oprit pe o fâșie de iarbă neatinsă de foc ca să așteptăm dimineața. Deodată, începu să se lumineze. Răsărea luna. Priveliștea deveni în clipa următoare de-a dreptul halucinantă. Petele negre lăsate de foc păreau lupi tolăniți pe iarbă, care din moment în moment, înnebuniți de lumina agresivă a lunii, puteau începe să urle. M-am gândit la ce-mi povestise Eleonora despre nopțile cu lună în care nici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
slugărnicești de inferioritate. Și care nu înțelege de ce invariabil urlăm demențial că n-avem (și nu suntem buni de) nimic, pentru a distruge numaidecât orice se construiește! Unul care, de 20 de ani încoace, trece pe răboj cu un calm halucinant tot ce ține de familiarizarea noastră cu dezastrul: mineriadele, cretinizarea maselor, exodul valorilor, tabloidizarea presei, analfabetismul moral, manelizarea partidelor, mizerabilismul artistic, exterminarea patrimoniului, misofilia, fărădelegea ca lege, mafiotlâcul neomedieval, pecinginea mârlăniei, grobianismului, calibanismului ș.a.m.d. Unul care are nostalgia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sub frunzișul umed, urmărirea norilor de sub umbra nucului, ori de lumina mierie alunecând durduliu, ca la Sadoveanu, pe „tăpșanele prăvălatice“, pe atât de tare am ajuns un rob al îngenunchierilor auditive din preajma Paștilor. Atunci, la țară fiind, mi se bulucesc halucinant în auz cucii, mierloii, cinte zoii, prigoriile, lăstunii și rândunelele, plus piuitul puilor de curcă din ogradă, clopotele și toaca bisericii din deal, lipăitul pisicilor în tava cu lapte, scârțâitul carului, rotirea linguroiului în ceaunul cu mămăligă, ca să nu mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
În blocul scriitorilor de pe Apolodor, bine reprezentat aici, am călcat cândva, cu spaimă muzeală, în sufrageria lui Eugen Simion, altă dată, fără să vreau, în holul Mariei Luiza Cristescu, dar și cu niscai daraveri domestice la Laurențiu Ulici. O vizită halucinantă i-am făcut împreună cu Mioara Apolzan „arheologului literar“ Paul Sterian, într-un bloc pe la Obor, care ne-a aiurit cu teoria „carcasierilor“, cum că Poe era carcasa generalului Pomutz, Beethoven era Eftimie Murgu și alte năzdrăvănii delirante. Răsfățați intens am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de ani (alături de sexagenari fericiți), cu precădere actori, concoctând un revelion țărănesc precum în vremea echipelor regale gustiene, unde toată lumea s a îmbrăcat în ii, bundițe, cojocele, cușme, fote, șoarțe și ițari, care mai de care mai vechi, originale și halucinante prin prospețime, tinerii de acum plănuiau o noapte de... șoimi ai patriei. „Revelion 1984!“ a exclamat fata. Cu oameni născuți în preajma anului orwellian și cu, probabil, tot ce ține de nostalgia lor: Cico și biscuiți Eugenia, insigne de 1 Mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
voluptate ce lega extincția de jubilație ș.a.m.d. Știu, în același timp, că, de prin 1992-93, când scriam în LA & I, sau, un deceniu mai târziu, în Ziarul de duminică (v. și vol. București, carte de bucăți) despre jaful halucinant la care era supus cimitirul, lucrurile s-au schimbat enorm: nu se mai fură cu camionul, nu mai dispar peste noapte statui, busturi, capace de-o tonă și sute de kilograme de lanțuri seculare botezate „fier vechi“. Acum, totul se
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Faptul că trenurile, autobu zele și tramvaiele vin nesmintit la ora anunțată pe tabelele din stație. Că toată lumea respectă legile circu lației, pe trotuar ca și pe carosabil, pe pistele pentru bici clete, în parcuri și-n magazine. Că-n halucinanta aglomerație a gării din Amsterdam, cu mii de tălpi, trolere și rucsaci pe metrul pătrat, nimeni nu calcă pe nimeni pe bătă turi, nu înghiontește, nu agasează, nu împiedică, nu brus chează, nu cară saci de-o tonă și nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
trecută. Da’ ce, dau turcii?! 21 iulie 2011 Dimineață cu 112 Vineri, 12 august 2011, orele 9.25, peronul stației de metrou Eroii Revoluției. Câteva zeci de minute - cum oare să le zic pentru mai multe felii de public? - instructive? halucinante? nașpa? Pe când le trăiam cu sângele-n palme, știu că (deformație profesională!) mi-au evocat definiția fantasticului ca „breșă-n real“ (Roger Caillois), plus scena tranșării cadavrului din Inocentul lui Ian McEwan. Ca să vezi! Totul era de-o domesticitate dezarmantă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
octombrie 2011 Ce bine că n-am douăzeci de ani! Câtă vreme i-am văzut prin licee, în București, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Focșani, Călărași, Moreni, Bacău, nu le-am perceput cu adevărat contextul dramatic. Unii dintre ei îmi aminteau, aproape halucinant, de obsesiile, ma niile și fobiile adolescenței mele. Aceleași elanuri către Totul sau Nimic. Între Muschetari, Dostoievski, Medeleni, Rimbaud, Cireșarii, Jack London, Baudelaire și Jules Verne. Aceleași energii fără limite, aceleași impulsuri utopice, anarhice ori autodistructive. Plus, în contra par tidă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
eterică, de farmec crud și ludic ritualic - am admirat-o de la Valurile Dunării la Agamemnon Dandanache, de la Pădurea spânzuraților la copleșitorul final, de carnaval bahtinian, al Scrisorii pierdute, trecând prin coregrafiile jubilative din Leonce și Lena și, mai ales, prin halucinantele metamorfoze la care (Prospero alchimic!) i-a supus pe Victor Rebengiuc, Clody Bert h ola și Irina Petrescu, pe Toma Caragiu, Ion Cara mitru și Florian Pittiș, pe Gina Patrichi, George Constan tin, Ma riana Mihuț, Oana Pellea, Marcel Iureș
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în viața românească. Atunci am împărțit, dus-întors, aceeași mașină - ca doi „colaboratori externi“ - cu „dom’ pro fesor“ Silviu Brucan, cum îi spunea, cu pișicher (însă real) respect, Lucian Mândruță. Am avut atunci un dialog (care ar trebui povestit cândva), la fel de halucinant pre cum cel purtat cu ÎPS Antonie Plămădeală, în mai 1991, la Sâmbăta... Pe de altă parte, debușând gazetărește în postceaușism la Cotidianul lui Ion-John-Iancu Rațiu, m-am deprins să colez Mediafaxul cu însăși ideea de profesionalism și perfectă eficacitate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai breaz. Mult zgomot pentru nimic. Ies asurzit, cu un mare dor de deșert. Mă străduiesc, însă, să-mi reprim oboseala. Vom sta o singură noapte la Las Vegas și aș vrea să-mi fac o idee despre acest oraș halucinant unde se află "cel mai mare hotel din lume", "cel mai înalt termometru din lume", luminile cele mai zgomotoase și kitsch-ul cel mai somptuos. Pornim pe bulevardul inundat de reclame mișcătoare, o veritabilă junglă feerică, orbitoare pentru ochii mei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ca nu cumva umerii să scapete și toată păpușa de panoptic să se prăvale undeva pe loc de repaos, pe care sensibilitatea lui istovită ar fi dorit, totuși, să se poată întinde în căutarea odihnei. Maxențiu călărea cu o tensiune halucinantă ca nu cumva să se rupă armonia dintre el și cal și, astfel, prin cea mai mică zvâcnire, să se rupă și înăuntru ceva, într-un plămân vecinie ulcerat pe care-1 simțea în toracele lui pretutindeni, parcă, și la orice
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]