KorAP: Find »[drukola/base=hamal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...41 >

1,021 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

privesc în ochi și se înfruntă prin sunetele amplificate de ecou.) Aaaa... IOANA (Comportament de fetiță naivă, bate din palme etc.): O să ne jucăm! O să ne jucăm toată noaptea! ȘEFUL GĂRII (Dintr-o dată, serios.): Brrr! Ce frig s-a făcut! HAMALUL (Revenindu-și din extazul produs de ecou.): Ce să fie asta, domnule? CASIERUL (Către ȘEFUL GĂRII, pe urmele unor gânduri comune.): Credeți că... s-ar putea să fie... să fie... IOANA (Arătându-l pe CĂLĂTOR.): El a văzut și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Credeți că... s-ar putea să fie... să fie... IOANA (Arătându-l pe CĂLĂTOR.): El a văzut și o pată albastră... ȘEFUL GĂRII (Implorator, către CĂLĂTOR.): Domnule, nu vă bateți joc de noi... Ați văzut într-adevăr o pată albastră? HAMALUL: A văzut-o! A văzut-o! Vă jur că a văzut-o! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, se vede acolo... Se face parcă tot mai mare... și mai albastră... Mai mare, mai subțire și mai albastră. HAMALUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
adevăr o pată albastră? HAMALUL: A văzut-o! A văzut-o! Vă jur că a văzut-o! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, se vede acolo... Se face parcă tot mai mare... și mai albastră... Mai mare, mai subțire și mai albastră. HAMALUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Sunt semne sigure, domnule... A stat și ceasul gării... Niciodată până acum n-a mai stat ceasul gării.... CASIERUL: S-ar putea să fie... să fie... (Către ȘEFUL GĂRII.): Nu vedeți că apune soarele? IOANA: A bătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
GĂRII.): Sunt semne sigure, domnule... A stat și ceasul gării... Niciodată până acum n-a mai stat ceasul gării.... CASIERUL: S-ar putea să fie... să fie... (Către ȘEFUL GĂRII.): Nu vedeți că apune soarele? IOANA: A bătut și vântul... HAMALUL: Au tremurat șinele, au tremurat câteva minute în șir... S-au zbătut... Se apleacă și pune urechea pe șine.) Auziți? Se zbat tot timpul... ȘEFUL GĂRII: Nu știu, nu știu... (Ceilalți îl privesc implorator pe ȘEFUL GĂRII așteptând să ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
timpul... ȘEFUL GĂRII: Nu știu, nu știu... (Ceilalți îl privesc implorator pe ȘEFUL GĂRII așteptând să ia o hotărâre.) CASIERUL: Amintește-ți cum ți-au tremurat mâinile dintr-odată. Nu degeaba ți-au tremurat mâinile. Ție nu-ți tremură mâinile... HAMALUL: Zău, sunt semne clare... Am auzit un fluierat lung și subțire... ȘEFUL GĂRII: Cate păsări ai adunat astăzi?... HAMALUL (Fericit.): Multe, foarte multe... Vă jur. Foarte multe și unele se mai zbăteau încă, nu voiau să moară... Da. De aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CASIERUL: Amintește-ți cum ți-au tremurat mâinile dintr-odată. Nu degeaba ți-au tremurat mâinile. Ție nu-ți tremură mâinile... HAMALUL: Zău, sunt semne clare... Am auzit un fluierat lung și subțire... ȘEFUL GĂRII: Cate păsări ai adunat astăzi?... HAMALUL (Fericit.): Multe, foarte multe... Vă jur. Foarte multe și unele se mai zbăteau încă, nu voiau să moară... Da. De aia se zbăteau... Aveau o presimțire și nu voiau să moară... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și eu, și eu... Am auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
auzit picături mari de apă căzând de la mare înălțime; pe tăișul cuțitului și despicându-se în două... CASIERUL (Surescitat.): Domnule, nu mai încape nici o îndoială... ȘEFUL GĂRII: Da, cred că e... cred că e... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? IOANA: Ce? HAMALUL: Spuneți, domnule! ȘEFUL GĂRII: Cred că se apropie... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Se apropie? Se apropie ceva? ȘEFUL GĂRII: Da, domnule, cred că se apropie un tren fantastic! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Explozie, efuziune.): Un tren! Un tren! IOANA: Un tren? Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PLOAIE: Se apropie? Se apropie ceva? ȘEFUL GĂRII: Da, domnule, cred că se apropie un tren fantastic! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Explozie, efuziune.): Un tren! Un tren! IOANA: Un tren? Un tren fantastic? N-am mai văzut niciodată un tren fantastic... HAMALUL: Chiar așa? Domnule, chiar așa? ȘEFUL GĂRII: Da, se apropie... Un tren cum n-ați mai văzut niciodată, un tren uriaș, un tren cum nu vă puteți gândi că poate să existe... CASIERUL: Trenul acesta, trenul acesta... (Emoție sufocantă.) Trenul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sufocantă.) Trenul acesta trebuie să fie... trebuie să fie... simt că trebuie să fie... unul dintre ultimele... trenuri... ȘEFUL GĂRII (Ștergându-se de sudoarea de pe față.): Da, cred că el... ultimul tren posibil... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? Ultimul tren posibil? HAMALUL: Ultimul tren? Se poate așa ceva? IOANA: Să plecăm! Să plecăm! (Bate din palme, își îmbrățișează tatăl.) Să plecăm repede... Să-mi fac valizele, tata, mai am timp să-mi fac valizele? ȘEFUL GĂRII (E transfigurat, e alt personaj.): Nu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
știu nimic. Știam că trebuie să vină, într-o zi, dar nu știu nimic mai mult... CASIERUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Înseamnă că noi... că și noi... Că s-a cam terminat... ȘEFUL GĂRII (La fel, incert.): S-a cam terminat... HAMALUL: Să plecăm, domnule, să plecăm... (Arătând spre CĂLĂTOR.) A zis că el simte marea și c-o să ne ducă acolo, să vedem marea și c-o să ne spună tot... ȘEFUL GĂRII: Așa a zis? CASIERUL (Către CĂLĂTOR.): Așa ați zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Vă jur că e apă, e apă! CASIERUL (Către ȘEFUL GĂRII.): Dacă a început să se vadă apa, dacă zice el că se vede apa... înseamnă că nu mai avem ce să facem aici... înseamnă că am putea și noi... HAMALUL: A zis c-o să ne arate cum să facem să călătorim prin ploaie... Așa a zis... CASIERUL: Așa ați zis? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, cu siguranță... acolo... acolo... Acolo e cu totul altceva, acolo v-aș putea arăta... tot ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
același timp la aceeași picătură de apă și atunci... ar ploua de câte ori vrem noi... E atât de simplu, e atât de simplu să aduci picăturile de apă, la țărm... numai dintr-o privire... IOANA: Tată, vom număra picăturile de ploaie... HAMALUL: Vom călători prin ploaie, vom călători până la genunchi prin ploaie... Vom sta toată ziua cu picioarele într-o picătură de apă... CASIERUL (Către CĂLĂTOR, aerian.): Credeți, credeți? IOANA: Da, da... ne vom juca toată ziua, vom avea ecou, vom avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
astea sunt povești, sunt... (E abătut, înfricoșat, neliniștit, chinuit.) N-are nici un rost... (Către CĂLĂTOR.) Ce rost are, domnule, să ne amăgim, să ne amăgim, să ne amăgim... Ce rost are? CASIERUL: Poate că... totuși... (Către ȘEFUL GĂRII.) Eu plec! HAMALUL: Și eu plec! ȘEFUL GĂRII: Bine, bine... Mă lăsați singur... IOANA: Și eu plec! Vreau să mă satur de picături de apă! Vreau să-mi ud mâinile, vreau să-mi spăl mâinile de negru, da... (Plânge.) ȘEFUL GĂRII (Privește în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
plec! Vreau să mă satur de picături de apă! Vreau să-mi ud mâinile, vreau să-mi spăl mâinile de negru, da... (Plânge.) ȘEFUL GĂRII (Privește în direcția petei albastre.): Unde e, domnule, unde e blestemata aia de pată albastră? HAMALUL: Eu o văd! CASIERUL: Și eu o văd! IOANA: Uite-o, uite-o! Acolo! Se vede de o mie de ori! Se vede... ȘEFUL GĂRII: Minciuni. Minciuni?! Și ce dacă sunt minciuni?! Scoate un urlet de victorie și se repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în acest timp CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă ușor pe peron, apoi se așază pe fotoliul-leagăn și-și aprinde o țigară.) VOCEA IOANEI: Umbreluța mea! Bretelele! Hi, hi... VOCEA CASIERULUI: Să spargem bufetul! (Zgomote, sticle sparte.) IOANA: Tată, unde-s... HAMALUL: Aici! ȘEFUL GĂRII: Sunt bătrân, sunt prea bătrân... HAMALUL: Numai o gură... CASIERUL: Cine? IOANA: Eu! CASIERUL: Ale cui? ȘEFUL GĂRII: Toate, toate, toate! IOANA: Nu! Nu! HAMALUL: Cretin! VOCILE: Da, nu, da, nu... Acum! Vine! Un singur dop! Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pe peron, apoi se așază pe fotoliul-leagăn și-și aprinde o țigară.) VOCEA IOANEI: Umbreluța mea! Bretelele! Hi, hi... VOCEA CASIERULUI: Să spargem bufetul! (Zgomote, sticle sparte.) IOANA: Tată, unde-s... HAMALUL: Aici! ȘEFUL GĂRII: Sunt bătrân, sunt prea bătrân... HAMALUL: Numai o gură... CASIERUL: Cine? IOANA: Eu! CASIERUL: Ale cui? ȘEFUL GĂRII: Toate, toate, toate! IOANA: Nu! Nu! HAMALUL: Cretin! VOCILE: Da, nu, da, nu... Acum! Vine! Un singur dop! Așa, așa... Câte? Două! Trei! Una singură! Încă o dată! Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
VOCEA CASIERULUI: Să spargem bufetul! (Zgomote, sticle sparte.) IOANA: Tată, unde-s... HAMALUL: Aici! ȘEFUL GĂRII: Sunt bătrân, sunt prea bătrân... HAMALUL: Numai o gură... CASIERUL: Cine? IOANA: Eu! CASIERUL: Ale cui? ȘEFUL GĂRII: Toate, toate, toate! IOANA: Nu! Nu! HAMALUL: Cretin! VOCILE: Da, nu, da, nu... Acum! Vine! Un singur dop! Așa, așa... Câte? Două! Trei! Una singură! Încă o dată! Încă o dată! Patruzeci și patru... Un singur vârf ajunge. Așa? Așa! Arunc-o! Acum! Rupe-l! N-am nevoie! N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Gura! Ehe... Chicineta... Are, are! Cheile, unde-s cheile! Ioanaaa... Da! Tțțț! N-o să vină! N-o să vină! Ne facem de râs! De unde știi? Porc bătrân! Aha! Apa s-a învechit... S-a învechit! Nu! Da! Nu! Da! Nu, nu! HAMALUL (Iese, cu două geamantane uriașe; s-a îmbrăcat în stilul unui comis-voiajor, neașteptat de elegant, totuși; își trântește geamantanele pe peron și se așază pe unul din ele; este obosit, dar fericit.): Ufff (Către CĂLĂTOR.) Ce sălbatici, domnule! CASIERUL (Apare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de senzația locuibilului; în spatele personajelor care așteaptă trenul, gara, asemeni unei clădiri părăsite, aflate în ruină.) CASIERUL (Apropiindu-se de CĂLĂTOR.): Domnule... Permiteți un foc? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă rog... (CASIERUL se înclină, ia foc și-și continuă plimbările fumând.) HAMALUL: Oare, oare nu e cazul să... (Renunță.) ȘEFUL GĂRII (Apropiindu-se de IOANA.): Poate că ar trebui... poate... (Renunță.) IOANA: Nu... Nu... Deloc. (Pauză; personajele își caută de lucru sau se plimbă). CASIERUL (Reacționând la un sunet.): Auziți? HAMALUL: Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
fumând.) HAMALUL: Oare, oare nu e cazul să... (Renunță.) ȘEFUL GĂRII (Apropiindu-se de IOANA.): Poate că ar trebui... poate... (Renunță.) IOANA: Nu... Nu... Deloc. (Pauză; personajele își caută de lucru sau se plimbă). CASIERUL (Reacționând la un sunet.): Auziți? HAMALUL: Ce? CASIERUL: Se apropie. IOANA: Ai auzit tu? CASIERUL: Nu... Mi s-a părut. (Pauză; personajele evită să se adreseze unul altuia ori să se privească în ochi.) ȘEFUL GĂRII (Privindu-și, obsedat, ceasul.) Nu mai e mult. HAMALUL (Privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Auziți? HAMALUL: Ce? CASIERUL: Se apropie. IOANA: Ai auzit tu? CASIERUL: Nu... Mi s-a părut. (Pauză; personajele evită să se adreseze unul altuia ori să se privească în ochi.) ȘEFUL GĂRII (Privindu-și, obsedat, ceasul.) Nu mai e mult. HAMALUL (Privind la ceasul gării.): Nu. IOANA: Nu? HAMALUL: Nu. (Pauză; sunetele unui fenomen ciudat care se apropie.) IOANA: Auziți? CASIERUL: Vine! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îl văd! ȘEFUL GĂRII: Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE - Acolo! Ceva strălucitor! Parcă ar fi o stea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
auzit tu? CASIERUL: Nu... Mi s-a părut. (Pauză; personajele evită să se adreseze unul altuia ori să se privească în ochi.) ȘEFUL GĂRII (Privindu-și, obsedat, ceasul.) Nu mai e mult. HAMALUL (Privind la ceasul gării.): Nu. IOANA: Nu? HAMALUL: Nu. (Pauză; sunetele unui fenomen ciudat care se apropie.) IOANA: Auziți? CASIERUL: Vine! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îl văd! ȘEFUL GĂRII: Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE - Acolo! Ceva strălucitor! Parcă ar fi o stea. ȘEFUL GĂRII: Am știut eu că vine. IOANA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PRIN PLOAIE - Acolo! Ceva strălucitor! Parcă ar fi o stea. ȘEFUL GĂRII: Am știut eu că vine. IOANA: Ce bine! Mâine dimineață vom fi pe țărmul mării... Vom avea apă... Ne vom plimba prin apă... (Trepidații, zgomotul crește în intensitate.) HAMALUL: Vine! Vine! ȘEFUL GĂRII: Luați-vă geamantanele! Nu vă înghesuiți! Încet! HAMALUL (Către CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE.): Domnule, dumneavoastră nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, eu nu port bagaje. ȘEFUL GĂRII: Stați mai departe de linie, mai departe... Vine cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Am știut eu că vine. IOANA: Ce bine! Mâine dimineață vom fi pe țărmul mării... Vom avea apă... Ne vom plimba prin apă... (Trepidații, zgomotul crește în intensitate.) HAMALUL: Vine! Vine! ȘEFUL GĂRII: Luați-vă geamantanele! Nu vă înghesuiți! Încet! HAMALUL (Către CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE.): Domnule, dumneavoastră nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, eu nu port bagaje. ȘEFUL GĂRII: Stați mai departe de linie, mai departe... Vine cu viteză și... IOANA (Către CĂLĂTOR.): Cât avem de mers? Până mâine ajungem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Stați mai departe de linie, mai departe... Vine cu viteză și... IOANA (Către CĂLĂTOR.): Cât avem de mers? Până mâine ajungem? Nu știi când ajungem! Mi-e sete. Mi-e așa de sete... (Zgomotele cresc, devin alarmante, trepidații, vânt, lumini.) HAMALUL: Ce-i asta? Ce se întâmplă! ȘEFUL GĂRII (Excitat.): Se apropie! Vine! Trenul fantastic! Nu v-am spus? E un tren gigantic, un tren unic... IOANA: Mi-e frică...De unde vine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către ȘEFUL GĂRII.): Domnule, ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]