1,047 matches
-
orășenii, clerul și chiar unii țărani. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, rolul hetmanului a devenit mai degrabă onorific, funcțiile de conducere fiind preluate în cea mai mare parte de Consiliul Ofițerilor. După 1709, hatmanul ales era confirmat de țar. Hatmanul conducea până când murea sau până era demis. Puteriile hetmanului erau discreționale în domeniile administrației, judecătoresc, financiar și militar. Cabinetul său fucționa atât ca stat major cât și ca guvern civil. Hetmanul avea dreptul să traseze propriile linii de politică externă
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
a trecut la arestarea unor persoane care au criticat acțiunile germanilor, printre aceștia aflându-se și doi miniștri ai guvernului ucrainean. Lovitura finală aplicată Radei Centrale a fost dată de generalul Pavlo Skoropadski, care, în 29 aprilie, s-a autoproclamat hatman al Ucrainei. În 16 aprilie 1922 a fost semnat Tratatul de la Rapallo între Republica de la Weimar și RSFS Rusă, prin care cele două state renunțau la toate pretențiile financiare și teritoriale asumate prin Tratatul de la Brest-Litovsk. Dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar la
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
marele vornic al Țării de Jos. Cea de-a două fiică a acestuia, Tudosca, s-a căsătorit cu viitorul domnitor Vasile Lupu. Într-un document din 1660 se menționa că satul era al vistiernicului Ursache, după ce fusese anterior în stăpânirea hatmanului Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu. Biserica „Înălțarea Domnului” din Bozienii de Sus a fost construită în secolul al XVII-lea, în timpul domniei voievodului Vasile Lupu (1634-1653). Nu se cunoaște anul exact al zidirii acestui lăcaș de cult, dar prezența
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
-lea Bălțiul este consemnat și în alte acte, documente, note etc. Un document din 1651 face referire la trecerea prin Bălți a ostașului rus Arsenii Kuchanov în drum spre Iași. La 26 august 1652 în Bălți staționează Timuș Hmelnițki, fiul hatmanului ucrainean Bogdan Hmelnițki. Călătorul italian G. da Veflind de la 2 august 1657, în timp ce se îndrepta spre Soroca, înseamnă în notele sale că a traversat un mic târg numit Bălți . Începutul epocii moderne în Țările Române a fost marcat de instituirea
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Dolheștii Mari este o biserică ctitorită în secolul al XV-lea (anterior anului 1481) de hatmanul Șendrea sau de înaintașii săi în satul Dolheștii Mari din comuna Dolhești (județul Suceava). Ea se află situată la o distanță de 15 km est de municipiul Fălticeni, pe drumul spre Pașcani. Biserica "Cuvioasa Paraschiva" din Dolheștii Mari a fost
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
considerând că ""dintre puținele ctitorii ale secolului al XV-lea, doar Lujenii lui Tudor Vitold și Dolheștii lui Șendrea au fost ridicate înaintea domniei lui Ștefan (cel Mare n.n.)"". Oricum, biserica exista înainte de anul 1481, deoarece aici fuseseră înmormântați înaintașii hatmanului Șendrea. La 8 iulie 1481, zi în care este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Procopie (sfânt militar), a avut loc Bătălia de la Râmnic dintre oastea moldoveană condusă de Ștefan cel Mare și oștile muntenești și turcești conduse de Basarab cel Tânăr
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
pentru victoria sa, Ștefan cel Mare a înălțat între 8 iulie și 13 noiembrie 1487 o biserică cu hramul "Sf. Procopie" în satul Bădeuți (astăzi parte componentă a orașului Milișăuți) din apropiere de orașul Rădăuți. În această luptă a murit hatmanul Șendrea, cumnatul lui Ștefan cel Mare, fiind îngropat în biserica din Dolheștii Mari, lângă tatăl său. Cronicarul Misail Călugărul descrie astfel moartea hatmanul Șendrea: ""Și acolo, deasupra Seretiului, la movila cea mare a Tecuciului, odihnind 3 dzile, i-au venit
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
Bădeuți (astăzi parte componentă a orașului Milișăuți) din apropiere de orașul Rădăuți. În această luptă a murit hatmanul Șendrea, cumnatul lui Ștefan cel Mare, fiind îngropat în biserica din Dolheștii Mari, lângă tatăl său. Cronicarul Misail Călugărul descrie astfel moartea hatmanul Șendrea: ""Și acolo, deasupra Seretiului, la movila cea mare a Tecuciului, odihnind 3 dzile, i-au venit véste de la starostii de Crăciuna, ce-i dzic acmu Putna, cum Radul vodă vine cu oști asupra lui Ștefan vodă, fără veste. Și
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
dzic acmu Putna, cum Radul vodă vine cu oști asupra lui Ștefan vodă, fără veste. Și întristându-să, Ștefan vodă, cu cine avea, cu ai săi, au răpedzit la ostași, de-i strângea de sârgŭ. Într-aceia au sosit și Șendrea hatmanul, cumnatul lui Ștefan vodă, cu o samă de oști ce au fost rămas înapoi; îndată și Coste păharnicul cu altă samă de oaste ce au fost gonit pre turci, de i-au fost trecut Seretiul, au sosit. Și avândŭ bucurie
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
cu altă samă de oaste ce au fost gonit pre turci, de i-au fost trecut Seretiul, au sosit. Și avândŭ bucurie Ștefan vodă de ai săi, cum să aflară pegiur dânsul la loc de grije, îndată repedzi pe Șendre hatmanul înaintea oștii muntenești cu puținei slujitori, ca-n chip de strajă. Și dând pe oastea muntenească, mulți pre puțini, fură biruiți de oastea Radului vodă și acolo pierit-au și Șendrea hatmanul, mai gios de Râmnic, unde s-au pomenit
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
la loc de grije, îndată repedzi pe Șendre hatmanul înaintea oștii muntenești cu puținei slujitori, ca-n chip de strajă. Și dând pe oastea muntenească, mulți pre puțini, fură biruiți de oastea Radului vodă și acolo pierit-au și Șendrea hatmanul, mai gios de Râmnic, unde s-au pomenit multă vréme Movila Șendrii. Și l-au dus, de l-au îngropat în sat în Dolhăști, lângă tată-său."" Și Grigore Ureche scrie același lucru: ""Și de la Ștefan vodă încă a picat
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
unde s-au pomenit multă vréme Movila Șendrii. Și l-au dus, de l-au îngropat în sat în Dolhăști, lângă tată-său."" Și Grigore Ureche scrie același lucru: ""Și de la Ștefan vodă încă a picat om de frunte Șandrea hatmanul și l-au adus de l-au îngropat în Dolhești, lângă tată-său."" La 27 martie 1486 a murit Maria, sora lui Ștefan cel Mare și văduva lui Șendrea - portarul Sucevei -, și a fost înmormântată în biserica din Dolheștii Mari
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
Atunci a fost demolat peretele despărțitor dintre naos și altar și s-a amplasat o catapeteasmă, sculptată în stejar. Deasupra intrării în pronaos a fost amplasată o pisanie cu următorul cuprins: ""Ziditu-sa această biserică inaintea anului 1481 de tatăl hatmanului Șandru. Turnul s'a adăugat la 1854 contribuind sătenii; s'a acoperit cu tablă și reparat pe dinafară in anul 1912 cu cheltueala dascălului V. Irimescu. Acum in urma catapeteasma s'a făcut din nou și reparat in interior de
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
care consună cu substanța profund omenească a reprezentărilor. Hieratismului rigid al prototipurilor bizantine meșterii moldoveni îi opun căldura expresiilor vii, respectul pentru adevărul figurii umane"". După cum susțin specialiștii, biserica nu a fost inițial pictată. Se presupune că bunicul sau tatăl hatmanului Șendrea a decedat de timpuriu sau după ce a terminat biserica, sau poate evenimentele de după moartea lui Alexandru cel Bun, care au dus la împărțirea Moldovei între cei doi fii ai săi, au despărțit și familia șendrenilor. Specialiștii presupun că pictura
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
de după moartea lui Alexandru cel Bun, care au dus la împărțirea Moldovei între cei doi fii ai săi, au despărțit și familia șendrenilor. Specialiștii presupun că pictura murală interioară ar fi fost realizată în perioada vara-toamna anului 1481 (anul morții hatmanului Șendrea) de cunoscutul zugrav Gavril Ieromonahul, care a pictat și Biserica "Sf. Nicolae" din Bălinești, ctitoria logofătului Ioan Tăutu. Mai târziu, într-o perioadă necunoscută, fresca de la biserica din Dolheștii Mari a fost acoperită cu un strat de var, fie
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
de var ce o acoperea. Pereții sunt tencuiți cu un amestec de lapte de var fin, legat de lungi filamente mătăsoase de in. Pictura originară este păstrată în prima nișă a peretelui sudic al pronaosului, unde se află și mormântul hatmanului Șendrea. Ea este considerată unică în iconografia moldovenească , fiind legată stilistic de picturile din biserica domnească de la Curtea de Argeș, realizate în secolul al XIV-lea. Frizele cu figuri au proporții diferite, iar în rândul de jos personajele sunt redate în întregime
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
enoriașii Gheorghe I. și Maria Melinte, Neculae Th. și Catrina Marian, Ioan P. și Genoveva Mazilu, Mircea C. și Anica Cot, prin grija parohului Camil Dăscălașu. În partea sudică a pronaosului se află o nișă pictată unde au fost înmormântați hatmanul Șendrea, tatăl și poate și bunicul său. Lespedea de mormânt a hatmanului Șendrea are un motiv central compus din fragmente de meandru legate între ele și dând impresia unei desfășurări continue, iar marginea pietrei este ruptă. Cealaltă piatră, a tatălui
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
P. și Genoveva Mazilu, Mircea C. și Anica Cot, prin grija parohului Camil Dăscălașu. În partea sudică a pronaosului se află o nișă pictată unde au fost înmormântați hatmanul Șendrea, tatăl și poate și bunicul său. Lespedea de mormânt a hatmanului Șendrea are un motiv central compus din fragmente de meandru legate între ele și dând impresia unei desfășurări continue, iar marginea pietrei este ruptă. Cealaltă piatră, a tatălui lui Șendrea, este ștearsă în întregime, din cauza faptului că a fost folosită
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
intrarea în biserică până la construirea exonartexului. Inscripțiile de pe cele două lespezi funerare sunt șterse și nu au putut fi descifrate. În peretele nordic se află o altă nișă unde se află mormântul Mariei, sora lui Ștefan cel Mare și soția hatmanului Șendrea. Lespedea sa funerară are în partea centrală opt inimi succesive în palmete, semipalmete și petale simple. De-a lungul marginilor este o inscripție în limba slavonă, cu următorul text: ""Acest mormânt este al roabei lui Dumnezeu, Maria, cneaghina panului
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
Ucraina contemporană. De asemenea, termenul a fost folosit pentru denumirea întregii organizații militaro-administrative a armatei cazacilor zaporojeni. Siciul Zaporojean fost la început o tabără militară fortificată, a cărei fundații a fost pusă în 1556 pe insula Khortytsia de Dmitro Vișnevețki. Hatmanul Petro Konașevici-Sahaidacinîi a ordonat cazacilor să construiască aici primele fortificații de pământ cu ziduri din bușteni. Acestui sistem defensiv format din valuri de pământ și trunchiuri de copaci i s-au adăugat o abatiză (zid din trunchiuri de copaciî nfipți
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
tăia”, cu sensul de a tăia pădurea pentru ridicarea unei tabere, sau de a tăia copaci pentru construirea unei fortificații. Protecția acestei locații era asigurată atât de pragurile Niprului și de izolarea ei geografică. Armata zaporojeană era condusă de un hatman, care era secondat de un secretar, un judecător, un arhivar și de un consiliu legislativ - Rada Siciului. Unele surse istorice numesc Siciul Zaporojean drept „republică a cazacilor”, de vreme ce puterea supremă era deținută de o adunare a tuturor membrilor ei, iar
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
orașul Iași. Ea se află situată pe strada Principală nr. 1353. După cum atestă săpăturile arheologice, teritoriul actualei localități Răducăneni a fost locuit în secolele X-XII, fiind descoperite urme pe care unii le atribuie pecenegilor. Pe la începutul secolului al XIX-lea, hatmanul Răducanu Rosetti a întemeiat așezarea Răducăneni pe moșia sa. Satul este situat pe valea pârâului Bohotin, afluent de dreapta al Prutului, de-a lungul drumului care leagă orașele Iași și Huși. El se află la o distanță de 41 km
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
de dreapta al Prutului, de-a lungul drumului care leagă orașele Iași și Huși. El se află la o distanță de 41 km de fosta capitală a Moldovei. Iniția, satul făcea parte din județul Fălciu. În anul 1806, stăpânul moșiei, hatmanul Răducanu Rosetti, a adus coloniști catolici din satele aflate în preajma orașului Roman pentru a lucra pe moșia sa și evrei pentru a se ocupa de activitatea comercială a noului târg. Prin hrisoavele din 1816 și 1818, proprietarul moșiei a încheiat
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
la putere (Guvernul Gheorghe Tătărăscu (2)). Bustul domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica a fost ridicat spre cinstirea fondatorului orașului Alexandria, Dimitrie Ghica, domnitorul Țării Românești între 1834-1842. Bustul, amplasat în fața Primăriei, a fost turnat de sculptorul Emil Becker în 1934. Bustul hatmanului Mihăiță Filipescu, personalitate cu un rol important în înființarea orașului, a fost amplasat în fața Primăriei Municipiului Alexandria în 1934. https://www.facebook.com/pages/Emil-Wilhelm-Becker/189944924546558
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
Ștefan cel Mare a semnat la Hârlău Tratatul de pace cu polonii regelui Ioan Albert. La Curtea domneasca din Hârlău au locuit și urmașii lui Ștefan cel Mare. După cum relatează tot Grigore Ureche aici a fost ucis în aprilie 1523 hatmanul Luca Arbore, acuzat de trădare de domnitorul Ștefăniță Vodă (1517-1528). După cuvintele cronicarului, "„într-acest an, în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ștefan vodă au tăiat pre Arburie hatmanul, pe cârile zic să-l fie aflat în viclenie, iară
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]