2,407 matches
-
pe care i-am iubit din primul moment Mihai Ursachi și Emil Brumaru. Pe Brumaru am avut chiar privilegiul și onoarea să-l cunosc, l-am întâlnit două minute și, ca persoană, este asemeni poeziei pe care o scrie: cu haz, cu o tragedie "domestică", unde catifeaua se sărută cu cerul. O poezie care m-a atins foarte puternic. Am descoperit-o citind, am fost invitat la Dana și Emil Coșeru acasă chiar într-un cuibușor paradisiac, într-un climat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
că nu eram, mulți dintre colegi mei, lipsiți de accente critice, adesea dure, la adresa unor profesori. Pe el îl iertam totuși, tocmai datorită sincerității sale... Mai mult, decupam din prelegerile lui, pasaje care azi pot părea banale și lipsite de haz, dar care pe noi ne încântau și ne amuzau, deopotrivă. Regretatul meu coleg și prieten Paul Iruc își făcuse un obicei constant în a culege asemenea "perle" de la Lăudat. Îmi amintesc una din aceste fraze de un retorism înduioșător, rostite
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
zise. Oare crezi că în cetatea pe care am durat-o, paznicii îi reprezintă pe bărbații cei mai buni, oameni care au avut parte de educația pe care am văzut-o, sau cizmarii, educați cu ajutorul cizmăriei? Întrebi ceva de tot hazul! Pricep - am spus. Nu aceștia - paznicii - sunt cei mai buni dintre ceilalți cetățeni? Cu mult cei mai buni! Dar oare nu tocmai aceste femei-paznic vor fi cele mai bune dintre celelalte femei? Așa e, întru totul. Există dar ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
că Socrate e vinovat față cu Alcibiade! Neputând să iubească, se lasă iubit, se joacă mereu cu iubirea celuilalt și Alcibiade sfârșește prin a îmbrățișa o statuie. Și comesenii, la sfârșitul confesiunii lui Alcibiade, au râs! „Am luat partea de haz a unei povești atât de triste, aceea a unui grec, a unei relații care dezmințea până la tragic teoria rodniciei și a zămislirii întru frumusețe. Iar câteva luni mai târziu, într-o altă noapte de beție, Alcibiade a mutilat statuile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
găsesc locul și noutatea ideilor, și poanta umoristică. De la studiul de sinteză Începuturile romanului românesc, el a trecut cu ușurință la critica de atribuire, la identificarea de pseudonime și de izvoare, la „rectificări” și chiar la „capricii”, adesea pline de haz, ce aparțin mai mult publicistului și memorialistului. Tensiunea lirică (1971) este un eseu superior didactic, probând spiritul speculativ al lui C., ca și buna cunoaștere a poeziei române și universale. Tensiunea ar fi starea unică a lirismului, care presupune obligatoriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
VR, 1989, 4; Ion Bogdan Lefter, Priorități ’90, CNP, 1990, 8; Dicț. scriit. rom., I, 504-505; G. Dimisianu, Detectivismul critic, RL, 1998, 36; Marius Chivu, Honeste legere, RL, 2001, 14; Popa, Ist. lit., II, 1106; Cristea-Enache, Concert, 318-322; Tudorel Urian, Hazul vremii noastre, RL, 2003, 35. Al.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
oarecare antrenament, pentru că, sub dictatură, umorul era adeseori o sursă de bucurie compensatoare, o soluție de supraviețuire. Dar era un umor „de fermentație”, un umor fără mare legătură cu veselia. Un fel de a rîde în ciuda fundalului lipsit de orice haz al ideologiei totalitare. Peter Berger, un sociolog care trăiește la Boston, dar s-a născut la Viena, vorbea, la un moment dat, despre „teribila lipsă de umor a ideologiilor revoluționare din vremea noastră”. Nu există dictatori cu umor. Și singurul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
stânjeneala prin zâmbet. Vocația dublului se regăsește și în formele prin care dă expresie umorului: umorul mucalit (râde sub chipul seriozității), zeflemeaua (minimalizează lucruri importante), ironia (speculează aparența și esența), autoironia (se denigrează cu intenția de a-și minimaliza defectul), „hazul de necaz” (râde când ar fi de plâns). În toate ipostazele sale, râsul are funcția de a întări sentimentul de grup, de a stabili relații agreabile, detensionate între interlocutori. 2.6. Compromisul și nuanța Când totuși trebuie să aleagă, românul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
țărănesc”, „Țăranii și cartea”; la Foiță se putea citi: „Fiți uniți și veți avea orice veți cere”; la rubrica „Partea glumelor” era tipărită „Povestea vorbei” de Anton Pan, iar Orest Horea Pașcanu semna versurile „Leibă cel cuminte”. Rubrica „Cuvinte de haz” găzduia „Neamțul la război”. Gazeta mai oferea: „Știri din lumea mare”, dar și „Știri mărunte”, poșta redacției, Calendarul săteanului, reclamă comercială. * Gazeta de Herța Gazeta de Herța. Numărul 10 din 14 martie 1998, cu multe programe electorale, propagandă pentru candidații
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Tribuna: Unui profesor universitar: Se manifestă ca savant Citind în chip de diletant Ce-a scris cu dubios talent ... ca student. Ori unui ex-ministru: Cu vârful ghetei sictirit te plângi că-n față fuși lovit; O, jalbă care-și are hazul: Stimate, unde-ți porți obrazul? Și tot George Voevidca semna următoarele două: Fapt divers: Un tip zănatec mi-a furat în tren valiza durdulie... Când va deschide-o-s răzbunat: ticsităi de ... filologie! Unui profesor de matematică: E practic cum
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Rotică, V. Hutan, T. Robeanu, Constantin Berariu, Nicu Dracinschi, Taniu Dracinschi, Radu Sbiera, C. Morariu, Constantin Sasu ș.a. Mai semnau materiale: T. Balan, V. Marmeliuc, Nicolae Costea, Vasile Grecu, Dimitrie Dan, Iracle Porumbescu, I. E.Torouțiu, I. Dominte. Erau prezente rubricile: Haz, Ghicitori, Frângurele, Folclor, Sfaturi, Ilustrații (Ștefan Popescu - peisaj), reproduceri (Vifor de Al. Vlahuță), traduceri etc. Dar iată, spre aducere aminte, textul lui Vasile Alecsandri la Imnul Regal: „Trăiască regele / În pace și onor, / De țară iubitor / Șiapărător de țară! / Fie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Doboș, Iorgu G. Toma, V. Ungureanu, Ion I. Nistor, V. LovinescuRădășeni, V.F. Doboș, dr. N. Daniil, Nuțu Longhin, Simion Hîj, Neagoe I. Flondor, dr. D. Spânu, Prezici Temistocle ș.a. Cu o copertă ilustrată, publicația avea și rubrici permanente: Informațiuni, prospecte, haz, știri, statistică, aniversări, reclamă comercială. Revista însemnând un adevărat progres în viața economică a Bucovinei, era recomandată de Glasul Bucovinei tuturor conducerilor școlilor și bisericilor, întreprinderilor economice românești. * Regulament pentru legea reformei agrare Regulament pentru legea reformei agrare, se intitulează
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Dezbaterile despre ideologizarea istoriei românești ridicau uneori obstacole nebănuite. O voce autorizată nota, de exemplu, la 3 mai 1981: "exemplele delirului tracoman sunt atât de irezistibile încât trebuie să ne străduim ca întreaga emisiune să nu devină doar prilej de haz" (Monica Lovinescu, Jurnal. 1981-1984, ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 2003, p. 87). 74 Confuziile terminologice și investigațiile sumare au provocat însă reacții adverse. Încă din 1985, Monica Lovinescu sesizase la istoricii din exil o incoerență conceptuală dăunătoare, dublată
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a exersat mai întâi în prefețele volumelor originale sau traduse. Prefața la Gramatica românească cuprinde pagini antologice. Aici, scriitorul, în postura de pedagog al contemporanilor săi, folosește cu naturalețe un ton sfătos, familiar, închipuindu-și un auditoriu complice, care face haz de adversarii imaginari. Spirit satiric, observator de moravuri și tipuri umane, autorul era un mare amator de „caractere” și „fiziologii” de factură clasică. Cele câteva portrete realizate în Bată-te Dumnezeu! (Coconița Drăgana), Coconul Drăgan, Domnul Sarsailă autorul și numeroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Berbecu este contra drepturilor femeii, căci femeia, precum foarte bine a spus Maiorescu într-o conferință de la Ateneu, are creierul mai ușure decât bărbatul; deci bărbatul e mai deștept, fiindcă e mai greu la cap.“ Dintre destulele texte pline de haz aflate în filele revistei reținem „Hora colectivității“ (a afaceriștilor din partidul liberal), la fel de actuală atunci ca și acum, dacă nu cumva mai actuală: „Hai să dăm mână cu mână / Cei ce suntem lungi de mână, / Să-nvârtim hora hoției / Pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un arhaism pe care ei îl socoteau exagerat dintr-o parte și contrar atât geniului limbii, cât și marilor interese politice ale neamului, din altă parte.45 Când am venit în București era la ordinea zilei și se făcea mare haz în cercurile școlare de păcălitura pe care Hasdeu o administrase Junimii. Iată articolul publicat și semnat de Hasdeu. Articolul este intitulat: „Un rămășag“. „La 3 iunie, în ajunul marii serbări naționale în onoarea lui Tudor Vladimirescu, mai mulți amici se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
după detronarea lui Cuza, Constituanta, sub presiunea străi nătății, a voit să introducă la Art. 6 principiul acordării drepturilor politice 94 bucureștii de altădată poetul preferat al publicației bucureștene fiind M. Zamphirescu (1838? 1840?-1878), autorul satirei antijunimiste lipsită de haz și de har, Muza de la Borta Rece (1873). 58. Considerațiile lui Constantin Bacalbașa privitoare la limbă și literatură sunt ale unui diletant și trebuie primite cu rezerva cuvenită. 59. Lucrarea Observații sau băgări dă seamă asupra regulelor și orânduielilor gramaticii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ristori ridică pe Phedra la creațiunea ei etc. etc., este a dovedi că bucureștenii nu sunt pentru altceva decât pentru farse din vodeviluri și pentru bastarda teatrului: opera, pe care n-o înțeleg în limbajul său cel metafizic, dar fac haz când văd pe scenă, între machinării și costume, că-și dau oamenii bună dimineața cântând, se gâlcevesc cântând, se ceartă și se omoară cântând.“90 Teatrele făceau, toate, afaceri foarte rele, publicul era puțin, clasa aristocrată nu se ducea decât
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ani despre epoca în care trăim? moravuri și farse Pe vremea aceea se întâlnea încă adevărata veselie. Oamenii râdeau cu toată inima. Se făceau farse cari făceau epocă. Se vorbea de ele ani înde lungați și tot se mai făcea haz. Trăiau pe vremea aceea doi domni Crețeanu: unul Ulysse și celălalt Nicu. Ulysse Crețeanu nu era numai un fecior de boier, un om inteligent și îndemânatec, o ființă amabilă și plăcut în societate, Ulysse Crețeanu era o instituție. Ulysse Crețeanu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mult înțeleși de masă. N.T. Orășanu avea un nume. Satirele lui, versurile lui umoristice, toate cu caracterul diatribei politice foarte naive, foarte primitive și incorecte ca factură gramaticală, resimțindu-se de incultura epocii, plăceau totuși. Pe Orășanu toată lumea îl făcea haz, iar unele din satirele lui erau cântate în oraș. bucureștiul în 1871 169 Revista contimporană (1873-1876), deja amintită aici; bihebdomadarul La Roumanie al lui Fr. Damé (1873-1876); gazeta muncitorească Uvrierul (1872), urmată de Lucrătorul român (1872-1873) ș.a. 331. Dintre gazetele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în evantaliu, cu o lumină gălbuie și tremurătoare, totuși era mare progresul față de lampa cu petrol. întâiul congres al presei Tot cam pe vremea aceea, poate o lună mai devreme, funcționarii poștali, oficianții ca și ceilalți au fost uniformați. Ce haz a fost când au apărut pe străzi cu uniforme și cu săbii!... În ziua de 26 octombrie se întrunește congresul presei, întâiul congres al presei din România. În realitate, acest congres nu fu al întregii prese din țară, ci al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Anul 1882, „Petreceri ale vechiului București“). Pagina 156 * Foarte popular și cunoscut în toate cercurile era Ionică Cobzarul ce-și zicea el singur „Ionică Frumosul“! Ionică Frumosul era fiu de popă și cam idiot. Vara cutreiera grădinile-restaurante unde toată lumea făcea haz și cânta din cobză, iar iarna era internat la mânăstirea Viforâta unde erau internați demenții. Voga lui Ionică Frumosul i-o făceau două cântece: întâiul era un cuplet politic în versuri datorit lui N.T. Orășanu, cel de-al doilea un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
413 18. Jocul mincei al marelui prusac, Ghimpele, an. XIII, nr. 15, 28 mai 1872, pp. 1- 2, din care reproducem totuși prima strofă: „Ia hai la joc, măi române, / Ca să-ți treacă de necaz... / Mincea-Constituțiune / O bat ciocoii cu haz!“ Ură și disprețuire Dezgust ș-amară căire Iată ce ți se dă azi! O să cazi! — O să cazi! Ieri trecea din gură-n gură Ca o tainică murmură De acorduri îngerești: — Să trăiești! — Să trăiești! Însă... un vânt din pustie C-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dea un plus de culoare paginilor sale memoralistice, în 1922, când le-a publicat în Adevărul, Bacalbașa și-a dat seama apoi, când și-a reluat textele în volum, în 1927, că versurile citate de el erau impertinente, lipsite de haz și gratuit antimonarhice, Carol I dovedindu-și în anii de după 1870 meritele sale excepționale (alături de ale lui I.C. Brătianu) în constituirea României moderne și - în consecință - le-a eliminat. Le-am reprodus aici, din scrupul editorial, dar și pentru a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ianuarie 1894 până în august 1896, cu subtitlul „Foaie ilustrată pentru familie”; în primul an a avut o apariție regulată, în 1895 au apărut doar cincisprezece numere, iar în 1896 patru. Din ianuarie 1895 s-a publicat un supliment umoristic intitulat „Hazul”, suspendat după patru numere. La conducerea V. s-au aflat I. L. Caragiale, Ioan Slavici și George Coșbuc. Inițiativa i-a aparținut lui Caragiale, deși ulterior prezența sa în paginile revistei nu a fost prea susținută. Slavici a imprimat, prin fervoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]