1,208 matches
-
glicemiei: atunci când concentrația sangvină a glucozei scade apare senzație de foame, deoarece glucoza crește activitatea centrilor sațietății care inhibă centrul foamei. Același efect, dar mai puțin pronunțat, îl au creșterea aminoacidemiei și a concentrației sangvine a acizilor grași. Reglarea aportului hidric se face pe cale nervoasă, centrul setei situat în hipotalamusul anterior fiind stimulat prin deshidratarea propriilor neuroni și de către angiotensină. O deprimare reflexă a centrului setei este produsă prin distensia pereților stomacului de către apa ingerată. Alimentația. Un om între 20 și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
bazată pe celule presupune existența unei varietăți de conexiuni celulare și de spații intercelulare. Cu rare excepții spațiile respective conțin un lichid extracelular, o soluție apoasă ce reprezintă mediul de viață al celulelor, denumit generic mediu intern (vezi capitolul “Compartimentele hidrice ale organismului”). Relația dintre celule și organism poate fi rezumată tocmai prin faptul că, pe lângă integrarea în scopul realizării de procese funcționale complexe, organismul utilizează sistemele sale funcționale pentru asigurarea condițiilor adecvate pentru funcționarea fiecărei celule. Este esențial faptul că
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
sus (vezi cap. 5.2.), difuziunea apei prin membrane se numește osmoză. Tot acolo am definit toți termenii importanți care se referă la fenomenul de osmoză. Osmoza este unul din procesele fundamentale prin care se produce transferul apei între compartimentele hidrice ale organismului, inclusiv între interiorul fiecărei celule și mediul în care aceasta se găsește. Practic osmoza desemnează cazul particular al fenomenului de difuziune derivat din agitația termică a moleculelor de apă. Dacă membrana care separă două compartimente ce conțin soluții
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
sensuri, ci la transportul net de apă care se realizează prin acest fenomen într-unul din sensuri, ca însumare a ratei de difuzie a apei prin membrană în cele două sensuri. Subliniem faptul că osmoza se produce efectiv, ca transfer hidric net, numai dacă unul din compartimente conține un compus dizolvat care nu difuzează prin membrană. Dacă unul din compartimente conține o soluție mai concentrată, dar membrana este permeabilă pentru toate substanțele dizovate, atunci difuziunea prin membrană a substanțelor dizolvate și
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
dintre sânge și fiecare țesut (prin peretele capilarelor sanguine), precum și datorită modului particular în care vasele limfatice intervin în controlul volumului și compoziției proteice a lichidului interstițial. De aceea pentru studiul fiziologiei sângelui, acesta trebuie întâi plasat corect în cadrul compartimentelor hidrice din organism. 8.1. Compartimentele hidrice ale organismului Apa este o componentă majoră a organismului uman, reprezentând ~60% din greutatea corporală la bărbații adulți (cu variații legate de vârstă și de ponderea țesutului adipos). Din această cantitate totală ~2/3
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
peretele capilarelor sanguine), precum și datorită modului particular în care vasele limfatice intervin în controlul volumului și compoziției proteice a lichidului interstițial. De aceea pentru studiul fiziologiei sângelui, acesta trebuie întâi plasat corect în cadrul compartimentelor hidrice din organism. 8.1. Compartimentele hidrice ale organismului Apa este o componentă majoră a organismului uman, reprezentând ~60% din greutatea corporală la bărbații adulți (cu variații legate de vârstă și de ponderea țesutului adipos). Din această cantitate totală ~2/3 se găsește în celule (lichid sau
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
din plasmă, în special albumina (vezi mai jos). Valoarea normală este 25-28 mm Hg. Presiunea osmotică și cea coloidosmotică sunt factori importanți ce determină transferul de apă și electroliți între spațiile lichidiene, deci factori esențiali pentru distribuția apei între compartimentele hidrice ale organismului și pentru homeostazia hidro-electrolitică. Volumul sanguin (volemia) este de aproximativ 70 ml/kgc, ceea ce reprezintă la un adult normal un total de aproximativ 5 l. Volemia este cu ~10% mai mare la bărbați în comparație cu femeile. In condiții fiziologice
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
trebuie temporizată un anumit interval de timp. Criteriile de temporizare a intervenției cuprind: - debit cardiac corespunzător, - absența semnelor de șoc cardiogen, - absența simptomelor de hipertensiune venoasă pulmonară sau posibilitatea de control a simptomelor ințial cu digitală și diuretice. - absența retenției hidrice sau controlul ei cu digitalice și diuretice, funcție renală normală cu nivelul ureei și creatininei serice în limite normale. În marea majoritate a cazurilor, perforarea septului duce însă la o deteriorare rapidă hemodinamică, cu șoc cardiogen, cu simptome marcante și
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
renală normală cu nivelul ureei și creatininei serice în limite normale. În marea majoritate a cazurilor, perforarea septului duce însă la o deteriorare rapidă hemodinamică, cu șoc cardiogen, cu simptome marcante și ireductibile de insuficiență cardiacă dreaptă, asociată cu retenție hidrică. Această stare funcțională necesită o pregătire preoperatorie imediată și intervenție chirurgicală de urgență. Operația de urgență în DSV postinfarct este indicată și atunci când aceste semne lipsesc, dar funcția renală se deteriorează progresiv sau brusc. Particularități tehnice ale intervenției chirurgicale sunt
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
nivelul ansei Henle 206 25.2.3. Fenomenul de multiplicare contracurent 207 25.2.4. Reabsorbția în tubul contort distal 208 25.2.5. Tubul colector medular 210 25.3. Fenomene secretorii 211 26. Homeostazia hidro-electrolitică 212 26.1. Compartimente hidrice ale organismului 214 26.2. Homeostazia hidrică 217 26.3. Mecanisme specifice în homeostazia ionilor 220 26.3.1. Reglarea renală a sodiului 220 26.3.2. Reglarea renală a potasiului 223 26.3.3. Reglarea renală a calciului 224
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
Fenomenul de multiplicare contracurent 207 25.2.4. Reabsorbția în tubul contort distal 208 25.2.5. Tubul colector medular 210 25.3. Fenomene secretorii 211 26. Homeostazia hidro-electrolitică 212 26.1. Compartimente hidrice ale organismului 214 26.2. Homeostazia hidrică 217 26.3. Mecanisme specifice în homeostazia ionilor 220 26.3.1. Reglarea renală a sodiului 220 26.3.2. Reglarea renală a potasiului 223 26.3.3. Reglarea renală a calciului 224 26.3.4. Reglarea renală a fosfatului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
presiunii arteriale la care nu există câștig sau pierdere netă de apă. Din această analiză rezultă faptul esențial că modificările rezistenței periferice nu afectează presiunea arterială pe termen lung, decât dacă sunt afectate funcția renală sau ingestia de apă. Supraîncarcarea hidrică a organismului crește volumul extracelular, inclusiv volemia, fapt ce duce la retur venos crescut, cu creșterea debitului cardiac și deci a presiunii arteriale (fig. 47). La această secvență cauzală se adaugă o buclă bazată pe creștere de rezistență periferică prin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
pe de o parte stimulează ingestia de apă prin acțiune asupra centrului setei, iar pe de altă parte crește reabsorbția renală de apă, datorită secreției crescute de hormon antidiuretic (ADH) determinate de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
de urină concentrată), prin creșterea reabsorției apei în tubii distali și colectori, datorată formării (cAMP mediată) de pori în membrana apicală a celulelor epiteliale (prin inserția de noi molecule de aquaporină). Dacă mecanismul este activat de ingestia salină crescută, retenția hidrică poate duce în timp la hipertensiune arterială. In caz de ingestie hidrică crescută, fără exces de sare, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permitând re echilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin scăderea reabsorbției de apă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
datorată formării (cAMP mediată) de pori în membrana apicală a celulelor epiteliale (prin inserția de noi molecule de aquaporină). Dacă mecanismul este activat de ingestia salină crescută, retenția hidrică poate duce în timp la hipertensiune arterială. In caz de ingestie hidrică crescută, fără exces de sare, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permitând re echilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin scăderea reabsorbției de apă. Creșterea volemiei stimulează voloreceptorii atriali (de fapt baroceptori de joasă presiune), determinând
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
molecule de aquaporină). Dacă mecanismul este activat de ingestia salină crescută, retenția hidrică poate duce în timp la hipertensiune arterială. In caz de ingestie hidrică crescută, fără exces de sare, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permitând re echilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin scăderea reabsorbției de apă. Creșterea volemiei stimulează voloreceptorii atriali (de fapt baroceptori de joasă presiune), determinând inhibiția reflexă a secreției de ADH. In efortul prelungit, în special la temperatură crescută, sudorația intensă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
implicării renale în controlul presiunii petermen lung, este descrisă mai jos. Scăderea masei renale funcționale cu 70% duce la o creștere mică de presiune arterială, doar de 6 mm Hg. In asemenea condiții impunerea pentru două săptămâni a unui regim hidric cu soluție salină în loc de apă potabilă duce la supraîncărcare hidrică însoțită de o creștere presională mare, de 40 mm Hg. Revenirea la ingestia de apă potabilă duce la restabilirea rapidă (două zile) a valorilor presionale normale. 14. Distribuția tisulară a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
jos. Scăderea masei renale funcționale cu 70% duce la o creștere mică de presiune arterială, doar de 6 mm Hg. In asemenea condiții impunerea pentru două săptămâni a unui regim hidric cu soluție salină în loc de apă potabilă duce la supraîncărcare hidrică însoțită de o creștere presională mare, de 40 mm Hg. Revenirea la ingestia de apă potabilă duce la restabilirea rapidă (două zile) a valorilor presionale normale. 14. Distribuția tisulară a fluxului sanguin Există o distribuție cantitativă de fond, în repaus
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
venele care irigă întreg parenchimul pulmonar. Calibrul lor este afectat major de către volumul pulmonar (efectul de distensie descris mai sus). Vasele pulmonare foarte mari din vecinătatea hilului se găsesc înafara parenchimului pulmonar, fiind de fapt expuse la presiunea intrapleurală. Balanța hidrică de la nivel pulmonar Deși numai 0,5 μm de țesut separă sângele din capilare de aerul din alveolele pulmonare, problema menținerii alveolelor libere de lichid este critică. Schimbul de lichide de-a lungul peretelui capilar se realizează conform echilibrului Starling
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
compensatorii ce intră în acțiune în momentul în care acești parametri sunt dezechilibrați. Fiziologul american Walter Cannon a introdus termenul de homeostazie pentru a descrie constanța compoziției și volumului mediului intern. Funcția primară a rinichiului este de a menține homeostazia hidrică și electrolitică a organismului (fig. 106). Inerent în ideea de homeostazie este conceptul de echilibru. Pentru a menține homeostazia, aportul unei substanțe ingerate sau generate metabolic trebuie să fie riguros egal, pe perioade mai lungi de timp, cu ieșirile din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
să fie riguros egal, pe perioade mai lungi de timp, cu ieșirile din aceeași substanță. Când aportul depășește eliminările, atunci este vorba de un dezechilibru pozitiv, iar când pierderile depășesc aportul este vorba de un dezechilibru negativ. 26.1. Compartimente hidrice ale organismului Apa este constituentul major al tuturor componentelor organismului. Cantitatea totală de apă corporală este în medie de aproximativ 60% din greutatea corporală la bărbații adulți și aproximativ 50% la femeile tinere. Diferențele înregistrate se datorează distribuției diferite a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
femeile tinere. Diferențele înregistrate se datorează distribuției diferite a țesutului adipos, care conține o cantitate minimă de apă (10%). Pe măsură ce persoanele avansează în vârstă, au tendința de a acumula grăsime și de a pierde masă musculară, de aceea conținutul lor hidric se reduce cu vârsta (fig. 107). Apa corporală totală este distribuită în două compartimente majore: compartimentul intracelular (LIC) și compartimentul extracelular (LEC). La o persoană adultă, două treimi din apa corporală sunt în LIC și o treime în LEC. LIC
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
pentru a restabili echilibrul. Aceste mișcări compensatorii nu pot însă restabili echilibrul decât pe scurte perioade, după care intervin tulburări în funcționalitatea celulelor și organelor, de aceea există un sistem special conceput pentru menținerea acestei homeostazii, rinichiul. 26.2. Homeostazia hidrică Homeostazia hidroelectrolitică necesită echilibrarea permanentă și exactă a intrărilor și ieșirilor de apă din organism, la care se adaugă sinteza apei metabolice. Există trei modalități de reglare a echilibrului apei în organism: hormonul antidiuretic (ADH), eliminările de apă renale și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
de apă din organism, la care se adaugă sinteza apei metabolice. Există trei modalități de reglare a echilibrului apei în organism: hormonul antidiuretic (ADH), eliminările de apă renale și setea reală sau habituală (comportamente învățate sau obișnuințe) (fig. 108). Aporturile hidrice sunt reprezentate de: apa metabolică, rezultată din oxidările metabolice (oxidarea unui mol de glucoză produce 6 moli de apă) - 400 ml apa conținută în alimente indiferent de dietă, o parte importantă a produselor alimentare conțin mai multă sau mai puțină
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
plasmatică variază de la 280 la 295 mOsm/l, cu inhibiția maximală a secreției de aldosteron la 285 mOsm/l. Deși mecanismele ce controlează echilibrul Na+ sunt principalele modalități de protejare a volumului LEC, există și un control volumic al eliminărilor hidrice. Stimulii volumici sunt prioritari chiar față de stimulii osmotici. Datorită poziției cheie a Na+ în homeostazia volumică, nu este surprinzător că există mai mult de un singur mecanism care a evoluat în controlul excreției acestui ion. Când volumul LEC scade, scade
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]