1,830 matches
-
meu popor!” Cuvinte dure, vehemente folosește poetul împotriva vânzătorilor de neam asupra cărora el invocă blestemul. Cele mai frecvente cuvinte sunt: ciocoiul, „tiranii / crescuți în ritul drăcesc”; clanul grotesc, ipocriți, „șarlatanii trădători de țară”, „criminale eresuri” - dar și „avalanșă de himere” și „inefabile chemări”. În legătură cu aceștia, poetul se exprimă fără milă: „Mulți criticăm pe stradă și pe „post” / Pe șarlatanii trădători de țară / Dar îi votăm tăcuți și fără rost / Pe veneticii impuși din afară...” (Lamentări). I-atâta obidă, atâta revoltă
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
găsind puterea și resursele să învingem. Cami .. nu-i suficient să iubești nu-i îndeajuns să fii iubit balanța trebuie să fie egală inegalitatea duce implicit la câștiguri ilicite ... Cami De nenumărate ori trecem pe langă șansă vieții alergând după himere. Uneori, ne dăm seama prea târziu și șansa devine o iluzie. (Cami) Într-o oglindă spartă nu-ți poți vedea chipul ... dar încearcă să-ți aduni speranțele dintre cioburile rămase (Cami) Inima unei femei este un puzzle. Doar un jucător
CAMELIA CONSTANTIN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371724_a_373053]
-
plutesc, se frâng în lin relaș. Orizonturi gri, neclare forme, Adumbresc trăirile-mi diforme, Dalmațieni par munții-n depărtări, Ciori negre-n frac, înnegurează zări. Prim anotimp? Nicicând nu va mai fi... Doi refugiați în aspre sihăstrii, Suntem noi doi, himeră, cânt și zbor, Sub rece fald, în hibernal decor. Tu, roșu, delicat fir de lalea, Eu, bard, întroienit de vremi și nea, Vom hoinări fără de loc sau timp, Doi călători, în ăst ne-anotimp. Înlănțuiți, fierbinți, la ceas târziu... Vom
IARNĂ PE VECI ( II ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371732_a_373061]
-
UMBRA UNEI IUBIRI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017 Toate Articolele Autorului Din a clipei hăituire ochii cerului străluce deznodând din amorțire vis de os ce somnu-și duce. Radiind cameleonic în strânsoarea-i de himeră șerpuia un chip adonic cu-a sa rază austeră. Pietruită-n tocul vremii umbra ce nu-și poartă vina a-mbrăcat pe loc lumina gândului ce-i purta temeri. A-nceput a curge iute pasul ei cu frig de verde, dorul
UMBRA UNEI IUBIRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375686_a_377015]
-
te văd pe tine, Iar vocea ta îmi însoțește pasul Și vai! De-ai ști ce greu îmi vine, Când zorii reci îți fură glasul! Precum pasărea spin când piere, Te voi iubi și dincolo de moarte, Dar acum plec dintre himere, Și spun " Adio " viselor deșarte! Dorina Omota Referință Bibliografică: Te voi iubi si dincolo de moarte... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2039, Anul VI, 31 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorina Omota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TE VOI IUBI SI DINCOLO DE MOARTE... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379187_a_380516]
-
adâncul infinit al întunecatului cer al nopții tăcut; m-a încătușat cu un dulce sărut pecetluindu-mi suflarea cu patimi otravă divină, iubirea îmi creștea aripi devenind una cu flăcările inimii. Căzusem prada vrăjilor sale ușor eram fascinată de chemarea himerelor. Ma adunat în strânsură șerpească sub privirea-i de sfinx ademenitor m-a hipnotizat cu privirea-i de demon al nopților lăsându-mă secătuită de viață răpise pentru vecie sufletu-mi flacără de viață pulsând pentru el Zburătorul cu plete
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
meu.Poezia eseniană refuză happy-end-ul.Puterea ei magică rezistă în sinceritate,fiind poezie de confesiune dureroasă,tocmai de aceea edenul nu prea își găsește locul și datorită lipsei visului frumos.Există un conflict fundamental între structura visătorului cu naivități de himeră paradisiacă(aici edenul este tot mai îndepărtat) și viața dură a timpului său de răscruce istorică. Eugenio Montale în poeziile sale,cum subliniază Angelo Jacomuzzi,rareori are o preocupare a unei comunicări fericite cu metafizicul,pentru a regăsi vestigiile edenului
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TU, CINE EȘTI ? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului Mă urmărea, prin somn, ca o himeră. Nu avea chip. Ca duhul din povești Părea în vis, o umbră efemeră. M-adun și o privesc: Tu, cine ești ? Sau, altă dată o simțeam, șezând Și rezemând pervazul la ferești. Tot fără chip. Ca un ecou de gând
TU, CINE EŞTI ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369286_a_370615]
-
personaje mai mult sau mai puțin obișnuite, personaje ce încearcă febril să iasă din anonimat, să facă față evenimentelor, să supraviețuiască. Lăsând cu greu în urmă o căsnicie eșuată, Harry (soțul Angelei și tatăl lui Bobby) se îndrăgostește de o ”himeră”, cu nume mitic, Pandora (Pamela pe numele său real), ce reușește să-l prindă în mrejele sale, devenind motiv de luptă dar și de multă amărăciune. Cartea, structurată în unsprezece capitole, este bine scrisă, firul epic ”țesut” discret, firesc, iar
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362173_a_363502]
-
Acasa > Poeme > Devotament > NUFERI GALBENI ȘI ALBI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nu sunt o himeră, copil fiind m-au ocrotit nuferii din lacul grețos în care se înecau animale, nu-s nici supraom ocrotit prin destin, doar un salvat de la moarte. În irisul ochilor tăi, gheare reci de stea polară mă prind ca pe un
NUFERI GALBENI ŞI ALBI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362223_a_363552]
-
Doamne, prost am fost Că am pierdut cărarea și ziua izbăvirii!” Și-atunci te vei ruga, să-ți vină-n ajutor Toți cei de lângă tine, dar va fi în zadar, Vei alerga-n genunchi pe drum rătăcitor, Pierzând pentru-o himeră, cărarea spre altar. Căci ața cea subțire se strânge pe mosor Și nu îți lasă vreme s-o mai întinzi odată, Ajungi pe negândite condus de un sobor, La locul tău cel veșnic, în cripta-ntunecată. De-aceea om pribeag
OMULE PRIBEAG de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378729_a_380058]
-
Toate Articolele Autorului Se schimbă nopțile în zile, Cu fiecare vis pierdut. Mă'njugă, temător și mut, Zorii'n genunchi și rugi umile Cerșind din tainice tenebre Nu raza, licărul ei orb, Sunetul aripii de corb, Bocete, simfonii funebre, Orice himere rătăcind, Peste nesomnu-mi năvălind Ca semn al meu de apă vie. *** Referință Bibliografică: Semnul meu de apă vie / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI, 13 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana
SEMNUL MEU DE APĂ VIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378794_a_380123]
-
a arătat mai sus, legea morală și divină (dharma), singura care-l însoțește după moarte, pe cînd ceilalți prieteni se despart din timpul vieții. De aceea, el nu va părăsi pentru nimic în lume "ce-i sigur", pentru a urmări himere fără consistență: Cine, părăsind ce-i sigur, În ce-i nesigur cată rost, Pierde și ce-avea în mînă... Ce-i nesigur dus a fost. [11] Chiar încleștat cu moartea, înțeleptul va continua a înfăptui dharma, căci străduința perseverentă, și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
însă este protector față de alte imperialisme care se profilează; Imperiul rus poate și este chemat ca recurs la o solidaritate ortodoxă, dar el strivește națiunea suverană. În sfîrșit, există o suveranitate a națiunii, sau aceasta nu este altceva decît o himeră? Existența ideologică a chestiunii orientale, împletită cu existența naționalității și a aspirației spre forma statală a naționalității, se dovedește a fi, în secolul al XIX-lea, un traumatism creator al unei identități și al unei politici românești. Vor exista partizani
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
este primul pas spre independență, iar, în caz de succes, independența înseamnă constituirea suveranității rusești la frontiera mea. Dacă experiența nu reușește, urmează dezordinea și agitația revoluționară". Împăratul Austriei le va reproșa francezilor că au dus o diplomație bazată pe himere și pe glorie deșartă, în vreme ce securitatea imperiului său se află în joc. Unii patrioți români pe care Viena îi califică drept răzvrătiți și exaltați vor reconstruirea unui imperiu daco-roman care ar îngloba și Transilvania. Conștiința acestei amenințări, cu reluări multiple
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
unui străin, pentru a obține un săpun Lux parfumat, disponibil într-un Shop, adică într-un magazin rezervat străinilor, unde cumpărăturile se plătesc în devize. Penuria obsedează și creează o poftă de obiecte, fără a se mai raționa asupra acestei himere a unui consum de joasă speță. Tinerii încearcă să imite mode occidentale: achiziția unor jeans presupune relații. Relația muncă-consum este întreruptă. Munca ajunge un fel de tristă fatalitate, consumul sporește norocul, capacitatea de a risca în mici afaceri profitabile. Anii
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dezbatere de la Uniune. După ce tînărul pictor, aflat pe drumul de costișă al decadentismului, recunoaște, imprudentul de el, că da, "mă înrăiesc zi de zi", apărîndu-și, probabil, statutul de om care creează, deci duce o luptă crîncenă, rea, cu propriile-i himere, deci după ce pictorului îi scapă porumbelul din gură, sare ars Perahim și-l întreabă ofuscat: contra cui (te-nrăiești n.n.)? Contra muncitorilor? Contra statului care construiește o lume nouă? Să fi fost în locul lui Piliuță, ce-ați fi răspuns? Ce-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
persuasive ca-n fața blondei pempante de la casă. Calcule balcanice... Ochii lui Malraux. Somnoros-candizi, în vremea războiului civil din Spania, într-un moment relaxat, cînd pe tunica militară stă agățat, drăgăstos, un pisoi tărcat. Ochi de strigoi tîrziu, bîntuiți de himerele unui comunism romantic-asumat, de care înțeleptul nu vrea să-și mai amintească în paginile de jurnal ale sfîrșitului. Un nou puseu centrist. La etajele 3-4 ale Oficiului Național (totuși) de Expoziții, o amplă desfășurare de forțe: "Experiment-Interferențe și prospecțiuni în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la destinul operei sale. Mă-ntîlnesc iarăși cu Vitcu și schimb iar vorbe în doi peri ca și-altă dată. Sincer să fiu, cînd îl vedeam cu geanta-diplomat, alergînd spre Parlamentul lui pedeserist, îl ocoleam. Își părăsise actoria captivantă pentru o himeră de proastă calitate. Și-a regăsit acum mersul de gheișă preocupată. Și putem amesteca iar vorbe șui. Nu-ți mai văd mașina, îi spun. E-un hîrb, zice; și nici n-am apucat măcar să-mi fac un garaj, cît am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care poate duce sau mai degrabă nu într-un spațiu al împlinirii simt nevoia, din cînd în cînd, să cunosc și astfel de oameni: realiști, exacți, eficienți. E o plăcere să părăsești, o secundă, suprafața aceasta, a luptătorilor cu fascinantele himere și să te plasezi pe cealaltă, a pămîntului sigur de sub picioare. Numai și pentru motivul unul din atîtea că nu trebuie să mai asculți văicăreli. Să fiu... exact: nu congenerii mei visători sînt cei ce se alătură, necondiționat, corului văicărelilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prețuind, înainte de toate, onestitatea și probitatea profesională.. Și altădată, dar mai pregnant acum, cînd corul văicăreților se extinde la scară națională, schimbarea cîtorva vorbe cît de cît exacte, dar și plăcute pe o singură platformă, cea a realului, nu a himerelor a fost și rămîne extrem de întremătoare. De fiecare dată, dar mai cu seamă acum cîteva zile, intrînd în cabinetul ca o cabină de comandă, am umorul (și bunul simț) să spun că am și plecat. Evident, să nu perturb, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la rîndu-mi, nici afacerist, nici patron, nici întreprinzător. Ba, să nu mă pripesc: într-un fel, sînt întreprinzător, pentru că ce fac în atelierul meu de pictură, de vreo patruzeci de ani, decît să "întreprind", să născocesc mereu alte și alte himere și fantasme, să-mi pun mintea să iscodească fără întrerupere, să "vadă" ce se întîmplă dincolo de atelier, în lume, și să transpună, să transfigureze? Și... și... din cînd în cînd, în niște momente faste, să mai și vîndă. Cui să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin forța cu care își urmăresc strategiile, forță pe care, trebuie să recunosc, am încercat a o decela, dar nu am reușit: e o enigmă în această diferență de fire, cea a omului exact și eficient/cea a plăsmuitorului de himere. Și totuși, din cînd în cînd, cîte un randevu extrem de reușit între cele două... regnuri e posibil. Și de dorit. 12 februarie Prin anii '60, Mărgărit nu mai bea, era văzut zilnic la Traian (nu intra în crîșme sordide, era
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oricum dramatice, s-a retras. E ca și cum marea poetă de altădată s-ar fi îmbolnăvit brusc de ceva rău și incurabil. Nemaiputîndu-se desprinde de sindromul maniacal-depresiv ce-o macină. Păcat. Și pentru că veni vorba. Un alt posedat de propriile-i himere, briantul Mircea Mihăieș, în aceeași Românie literară, săptămînă de săptămînă, de patru ani mari și lați, vituperează tot ce-i în juru-i, și cu înzecită savoare neagră mai cu seamă prestația demnă a aceluiași președinte. Cîtă apă la moară au
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de histrionism sau de farsă burlescă în genul celei practicate, cu declarat sadism, de avangardiștii începutului de secol XX, atunci astfel de comportament cade sub incidență psihiatrică. Ceea ce, să recunoaștem, nu e din cale-afară de alarmant în cazul plăsmuitorului de himere, așa cum e el perceput și acceptat de semeni. Care, și ei, la rîndul lor, sînt avizi, de ce nu? de bizarerii ce să-i mai scoată din marasmul zilnic. Trebuie să constat revenind la vecinul meu că omul nu practică gluma
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]