8,202 matches
-
lună jumate. Nici n-a-nceput postu'!" "Bă, tu fă cum îți spui io, da?" "Bine, bre", acceptă cam mirat amicul. Trei minute mai târziu, șoferul își făcu apariția: "Uite, nene, berile alea", spuse acesta, întinzându-i-le în întunericul holului. E bune?" "E bune, e bune!", se bucură nea Vasile. Nu știam că mai are d-alea, superalcoolizatile, dă la oferta dă Paști. Mare șmecher ești, bre! Pă toate le bunghești și ai șmenu' aranjat!" "Păi, dar!", făcu evaziv, dar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și cu urechea pîlnie. O bășină nu mai poți să tragi că, gata, să și repede ele s-o miroasă, 'le muma-n cur!" Musafirul îi ascultă îndemnul și se opri în sufragerie, nu înainte de a se descălța frumușel pe hol. Gest nu tocmai inspirat, fiindcă imediat camera se umplu de un parfum greu respirabil. "Nu trebuia să te descalți, dom'ne. Nevastă-mea mâine face curat", spuse distrat nea Vasile. Abia atunci îl văzu mai bine Virgil pe amicul său
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
băiat. Pui pariu că-mi iese și d-o ciorbă?" Internistul zâmbește. Îl cântărește din priviri pe pacientul nemulțumit, apoi se hotărăște rapid: "Nu. Las' că te știu eu pe tine..." Într-un minut, numitul domn doctor Radu fu în holul de la urgențe. Era încruntat și nervos: "Dumneata ești cel cu plaga tăiată?" "Eu sunt, dom' doctor." "Coană Lenuțo, de ce nu-i rana gata pentru prezentare?", o luă la rost medicul pe dolofană. "Violeto!", strigă medicul către interiorul misterioasei camere de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la mine, veniți după aia, să vă semnez. Bine?" "Bine", confirmă cei doi, chiar în momentul în care pe ușă intră Fany. "Ce faci, dragă?", rânjește rău-prevestitor radiologul. Asistenta se blochează. Așa că răspunde tot el: "Văd că împrospătezi aerul pe holuri, tu. Te tot fâlfâi de colo până colo. Nu știu ce făceai tu pe la dermato, da' aici ai dat de dracu', scumpo. Aici e de muncă și dacă o mai zgudui așa, s-ar putea să zbori din spitalu' ăsta, indiferent de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce știa. Comentariile și analizele pe această temă animară atmosfera din birou mai bine de un ceas. Nea Vasile nu era omul care să-și facă iluzii în privința funcționarelor de la facultate. Le cunoștea prea bine. Auzi chicotelile lor când traversă holul. De-aia nu mai putea el. Era mulțumit că nu pierduse vremea și că, în privința actelor, treaba era rezolvată. Avea o săptămână liberă la dispoziție și aproape trei milioane de lei în buzunar. Boier! Ieși în curte binedispus și aruncă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ocup io dă el pă neve. O să i-o coc io cân' i-o fi lumea mai dragă", amenință el cu un aer ocult. Săgetat de un gând rău, Vasile lăsă conversația și porni iute spre subsol, traversând mai apoi holul întunecos. Deschise ușa celui mai important ascunziș al său și aprinse lumina-n odăița fără ferestre. Se duse glonț în colțul plin de cartoane și le dădu la o parte. Cele mai bine de 60 de kilograme de bronz erau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că n-aș fi dat așa importanță acestor lucruri minore, dacă într-una din zile, Valy nu m-ar fi invitat în încăperea lui secretă. Urmându-l, văd că din culise, pe scările în spirală, coboară undeva la demisol, în holul lung unde erau rezemate de o parte și de cealaltă a pereților igrasioși, năclăiți cu vopsea de ulei deja scorojită, tot felul de obiecte de decor: uși din carton, ferestre din polistiren, arbori, munți, dealuri, văi, scări din placaj, fațade
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
despărțitoare frumos dichisite și cu uși croite cu gust și cu clanțe care cât de cât să se asorteze cu cele vechi, fusese o singură cameră. Nu ziceai nici că ceea ce avea atractiv camera cea mică de pe colț, erau tocmai holul de la ieșire, care pe timpuri, ducea în pivniță și în fosta prăvălie devenită garaj, dar și scara de incendiu, blocată de multă vreme, pe care te urcai direct în podul casei, fără să treci prin celelalte apartamente. Mobila aceea, aranjată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-l fascinase de loc, Gerard decise să revadă întregul traseu, având tot timpul senzația că n-o să se mai poată descurca și deci, n-o să găsească ușa fosei. Așa că descuie ușa din dos, a Casei de Cultură și pătrunse în holul lung și aglomerat de tot felul de obiecte fie aranjate, fie aruncate așa, în viteză, unele peste altele, ca și cum nu ar mai fi fost de folos nimănui niciodată. Încercă să pătrundă printre panouri și draperii, cu mult calm, ca să nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o altă lume. O lume în care afli că unele fete și unele femei la locul lor, sunt de fapt aproximativ niște stricate. Semicurve cum îi place lui Valy să le numească. Descuie Casa de Cultură prin dos, pătrunse în holul aglomerat de tot felul de lucruri puse alandala parcă în fugă sau speriate de cutremur. Ușa nu era mascată ca atunci când i-o prezentase Valy prima oară. Fiind descuiată, ușa se lăsă deschisă ușor. Auzi imediat șoapte și un scârțâit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
camere. Karin-tante îl aștepta citind la veioză. Îl aștepta ca și cum cineva ar fi anunțat-o că va veni. Nu exagera cu nimic, deoarece toate ușile erau descuiate. Probabil că așa dormise. Gerard își atârnă bocceluța și hanoracul în cuierul de pe hol și intră în așa-zisa sufragerie obținută de familia generalului după ce împărțiseră apartamentul în încăperi de sine stătătoare. Cu toate că visase ceva legat de venirea lui Gerard, Karintante își demonstră încă o dată, mai mult gratuit, că, chiar dacă visele ar avea vreo
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
șemineului. Cum ai putea s-o regăsești pe frumoasa doamnă de Bethlen. Cum? Simplu. Te ridici în șezută așa, acoperit cu plapuma până-n barbă și, până să aprinzi focul în sobă, dis-de dimineață, te uiți spre ușa care dă spre hol, acolo unde se formează iarna, țurțure de gheață, de să-l spargi cu toporul, nu altceva, și încerci să-ți distingi umbra ca o mogâldeață, mișcând aiurea, din care aștepți să apară, la o proximă mișcare a corpului tău, încă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
C=te ceva am înțeles, dar foarte puțin. Am înțeles că era ceva despre sănătate și posibilitatea recuperării ei, într-un mod natural și neinvaziv. Se terminase prezentarea și am ieșit din sală, am mai stat la o masă în holul hotelului, unde Adina a încercat să-mi mai dea informații despre acele produse pe bază de Aloe Vera, care erau originale din America. Mi-a confirmat nepoata mea că și ea consuma de ceva timp produsele și se simțea foarte
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
apăsat, căci risca să alunece, iar un conducător, se știe, e compus din ordine, uniformă și pași de defilare. Pe măsură ce dalele se uscau, Începu Însă a stârni din tocuri ecouri cadențate, pe care le potrivi după imensa pendulă din capătul holului, gândindu-se totuși că era invers și că secunda lua naștere din călcătura sa. În sala mare de așteptare din fața băii comune se Întâlnesc trei coridoare. Pentru cititorii care au parcurs În mod ordonat capitolul, de sus În jos și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a te vedea transformat Într-o bilă uriașă de ceară? Descartes negă. — Atunci? — În momentul ăsta, știu doar că nu știu nimic. — Aha! sări Napoleon de pe scaun. Iar ai vorbit cu Socrate. Toată ziua, pisălogul ăla bătrân oprește oamenii pe hol și-i chinuie cu Întrebările. „Ce vrei să spui?“, „De ce așa și nu altfel?“, „Poți argumenta?“. Pe Macedon l-a convins să rezolve probleme de logică fără sabie și de atunci stă și descâlcește la un nod imens, iar eu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îndepărta Însă ușor de Împărat, folosind acea tehnică de filmare care permite alunecarea camerei peste obiecte și chipuri, nu Înainte de-a reține câteva crâmpeie de replici: „nu putem sta, ca Nietzsche, să așteptăm eterna reîntoarcere!“: „vom da ceasul din hol Înapoi cu câteva minute“..., „când vor năvăli, chinezii vor da peste americani“,... „René, nu te mai scobi În nas!“, apoi vom trece de-a dreptul prin zid, folosind caracteristica sufletului de-a fi imaterial, cele douăzeci și unu de grame ale naratorului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu era apăsător. Deja nici nu mai simțeam tristețea faptului că, douăzeci și trei de ore din douăzeci și patru, ușa era Închisă, ci ne bucuram că, timp de-o oră pe zi, la momente numai de ea alese, Închisoarea Își oferea holul spre explorare, cu o nerușinare care ni se părea expresia perfectă a libertății; ca urmare, ne buluceam ca niște copii În recreație, dornici să cutreierăm cele două-trei cotloane deja bine cunoscute și, mai ales, să vedem ce făceau semenii noștri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
i-a mai scăpat ceva. De când am Început viața asta nouă, am mereu același vis. De unde vine el, dacă nu de dincolo de ușile alea pe care le credeai zăvorâte? — Posibil. De ce nu mi-l povestești? — Începe-așa. Merg pe-un hol lung, scăldat În lumina gălbuie a unor aplice. De undeva se aude țârâitul insistent al unui telefon și pesemne că mă apropii de el, fiindcă se aude din ce În ce mai tare. Așa cum se-ntâmplă În vis, nu-mi văd corpul, dar mă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care vin și pleacă. Strănepoții lui Scott și Amundsen sosesc cu CFR-ul. Din cauza unei Întârzieri de patru zile a personalului de 14.36, pe ultima parte a rutei Oslo-Satu Mare-Bacău, cel de-al doilea pierde Întrecerea. Înghesuială veșnică În holul blocului. Noaptea se lungește și se lărgește considerabil, temperatura coboară sensibil. Costurile la lumină, Încălzire și Întreținere cresc amețitor. Cum domnul Pandele este angajat ca paznic de noapte, viața lui e dată peste cap. Își prezintă demisia. Fenomene paranormale. Superbe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sfert de cap a trebuit recuperat din spatele șifonierului, iar un alt sfert din frigider, putem vorbi și de o oarecare asamblare. În dreptul liftului, madame Kropotkina se Învârtea ca o muscă prinsă În borcan, prefăcându-se că uda rododendronul artificial din hol. — Domnu’ Igor, e frumos că țineți legătura cu rudele. — Verii mei au venit cu unda de șoc de la Cernobîl... Ghiontul haidamacului m-a aruncat În lift, lăsând-o pe madame Kropotkina cu ochii cât cepele. „Sunt gemeni!“ i-am strigat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Fred și Barney În varianta horror. Am mers la bluf și am trimis un salut larg În direcția parbrizului negru, scărpinându-mi apoi, ca din Întâmplare, creștetul, acolo unde bănuiam că malacul purta un bandaj cât o farfurie zburătoare. Pe hol, madame Kropotkina m-a interceptat, zâmbind cu toată claviatura. — Vai, domnu’ Igor, n-am știut ce familie numeroasă aveți. Au venit și cele trei verișoare gemene. Vai, dar sunt frumoase de pică! Le-am servit cu cornulețe. Când am intrat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spus celor două blonde Încă funcționale, care mergeau prin cameră ca niște somnambule. Câteva bice pe poponețele goale și niște șuturi În aceleași zone au accelerat Îmbrăcarea și evacuarea. După ce-am Închis ușa, m-am privit În oglinda de pe hol. Aveam figura unui pisoi tocmai scos din mașina de spălat, unde fusese introdus Împreună cu rufăria de corp a unui masochist. Când a sunat telefonul, tocmai examinam foarte serios ideea unei reconversii profesionale. Era Vera. — Ai primit mostrele? — Primit. — Și? Ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
parapet. — Mulțumesc, a spus el, revenind la volan. Unde eram? — Ăla-i zice că nu-i dă nici un ban. — Așa. Spiritele se Încing și cei doi Încep să se certe. Colac peste pupăză, ce credeți că vede tipul meu În hol, pe-o măsuță? Telefonul pierdut al nevesti-sii. Cățeaua Îl Înșela. Turbat de furie, sare la bătaie, dar ăl’lalt scoate un pistol și-l mierlește. Unul ca ăsta, a zis el, arătând spre pușcociul de pe bord. La proces au zis
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
imobil, conducându-i spre camerele de dormit având cu el și câteva femei de însoțire. Trei zile cât a durat vizita l-am văzut pe Militaru sosind în vizită de protocol la musafirii sovietici. Într-o seară au ieșit în holul larg al etajului și după o muzică de magnetofon dansau generalii ruși cazaciocul și alte dansuri rusești. Am observat că Militaru le traducea femeilor, lucru clar că nu știau rusește. În această situație nici nu trebuia. L-am văzut pe
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
țeava caloriferului. Scoase un scurt țipăt și Își duse repede palma la gură, Înăbușindu-l. — Ce e, ce s-a Întîmplat ? se alarmă Pablo — A fugit, a evadat ! strigă Agneta și, repetînd aceste cuvinte, o luă la fugă către capătul holului, unde cei doi soldați care asigurau paza lui Iuffo jucau table. Ei săriră Îndată de pe scaune, Își luară armele și se repeziră către rezerva lui Iuffo, apoi la fereastra rămasă deschisă... Era deja prea tîrziu. La acea oră, trupul lui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]