3,770 matches
-
este așezată la trei picioare deasupra podelui, ca o scenă, și e înconjurată de găleți de apă fierbinte și rece și de teancuri de prosoape. E atât de mare, că în satul meu ar putea trece cu ușurință drept un iaz. Făcută din lemn de calitate, are forma unei gigantice frunze de lotus, iar picturile de pe ea sunt minunate, cu detaliile florii de lotus reproduse uimitor de viu. Nu am obiceiul de a mă îmbăia zilnic. În Wuhu, mă spălam o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întotdeauna pregătit, răcorit sau încălzit, în funcție de anotimp. După aceste încăperi urmează sufrageria, baia, camera de zi și cămările. În a doua parte a palatului se întinde grădina, care va deveni locul meu preferat. Cuprinde pajiști și pârâiașe naturale, precum și un iaz micuț numit Lacul Ceresc. Vo lăsa intenționat plantele acvatice să crească nestânjenite în el, deoarece îmi doresc să-mi amintească de Wuhu. Întotdeauna am adorat plantele și eram un grădinar pasionat. Îmi voi umple grădina cu splendoarea naturii. Pe lângă copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
teafără. Pe măsură ce o observ, judecata pare să se încețoșeze. Totuși, simt că este un sâmbure de adevăr în cuvintele ei, atunci când începe să cânte Țărână în vânt: Mă întrebi când vin. Vai, nu încă, nu încă... Cum mai umplea ploaia iazurile în noapte când ne-am întâlnit! Oh, oare vom mai sufla vreodată din nou în lumânări Și ne vom aminti orele fericite ale acelei ploi de seară? Palanchinul mamei ajunge în sfârșit la intrarea laterală a Porții Purității Celeste. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
s-a relevat preferința de a fi cîine, precum și imensul regret că n-am rămas în gară. Obișnuit cu viața de cămin, Ieduț nu reacționa însă la fel. Ulterior am descoperit într-o poezie impresiile pe care i le lăsase Iazul Vechi. Slăvea în versuri lupta pentru fericire a colectivizaților. Trecătoare ca umbra, peste ea plutise la un moment dat încercarea chiaburilor de a demola scena. Nu lipsea recuzita scrîșnetelor de fiară, spuma de la guri și ura care, ca două cuțite
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Foșnetele se schimbaseră. Intrigat, m-am uitat la Goilav. Pictorul zîmbea. - Dacă vrei să muți din loc universul, nu e nevoie decît să schimbi perspectiva. Cu desfătare calmă izvorul mișca valuri în arabescuri umbrite de ferigi. Cînd, la bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul, dintre alge clipea subțire o părere de castel. Melancolic, orăcăia acolo un buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat de vreme, un crap. Sub sălcii pîrîiau scîntei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
problematica educativă pe care mi-o propun. Ca director are inițiative și suportă sancțiuni dar, în cele din urmă, ajunge el însuși secretar de partid. Cumulul de funcții îi permite să aducă în comună tehnica modernă pentru a amenaja un iaz. Am nedumeriri în ce privește instinctul de proprietate al țăranului. Nu cumva acest simț va împiedica o operă socialistă de proporții? Cred că el derivă din cel al conservării. Dacă e vorba de un derivat, înseamnă că nu a apărut de la început
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Seniorul Michizane a susținut altoirea sufletului japonez cu priceperea chinezească. Fie că importăm obiceiuri din China sau artifacte din Apus, culorile toamnei și florile de cireș ale primăverii nu se schimbă. Mai degrabă, când cad stropi de ploaie într-un iaz, apa se împrospătează. Faci greșeala de a judeca oceanul după șanțul de apărare al Templului Honno. N-am dreptate, Soshitsu? — Ba da, stăpâne, un șanț trebuie măsurat pe potriva unui șanț. — Și la fel se întâmplă și în cazul culturii de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Altul îi urmă exemplul. — Trecem peste ei! Urlând și împungând cu lăncile, oamenii traversară și, în curând, ajunseră să se agațe de acoperișul zidului. Războinicii învălmășiți în fundul șanțului se zbăteau și se îmbrânceau ca peștii încercând să sară dintr-un iaz. Ostașii de deasupra călcau în picioare spinările, umerii și capetele propriilor lor tovarăși. Unul după altul, aceștia erau sacrificați jalnic pentru oribila goană prin mocirlă. Dar, datorită distinsului lor serviciu nevăzut, în curând începură să răsune răcnete triumfale de pe culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât... M-am ridicat în capul oaselor și nu știu ce m-a împins să merg la fereastră... Tocmai atunci se pierdea dincolo de zaplazul chiliei bătrânului o umbră mlădie... Într-un târziu, am luat desaga cu cărți și am plecat pe malul iazului. Mi-am adunat cu greu gândurile și am citit până am simțit că soarele s-a oprit să mă întrebe dacă nu-i vremea să mă opresc, moment în care s-a auzit clinchet de clopoțel. În scurtă vreme, am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
În scurtă vreme, am ajuns la chilioara mea. O tocăniță de ciuperci aburindă, alături de felii de pâine pufoasă și ulciorul cu vin, mă așteptau cuminți pe măsuță... Totul ca în poveștile cu zâne bune... Când am plecat din nou spre iaz, pe băncuța de la portiță mă așteptau cinci nuci. “Aha! Astea sunt pentru frumoasele din poiană”. Abia am intrat în luminiș și năzdrăvanele, auzind zornăitul nucilor din buzunarul meu, au pornit val-vârtej în întâmpinarea mea... A fost o după amiază în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
spre poiană cu mâinile larg desfăcute, ca și cum ar fi mers în întâmpinarea iubitului mult dorit! “Acum trebuie să alerg după ea, să văd unde se duce”. Am pornit în urma ei prin partea umbrită a poenii... Când a ajuns la malul iazului, s-a oprit și, cu ființa fremătândă, căuta ceva... A dibuit culcușul unde eu îmi petreceam ziua citind și s-a așezat încet, lungindu-se cu fața la pământ. Într-un târziu, s-a întors cu chipul spre cer și a rămas
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
1796, Alexandru Ioan Calimah confirmă o danie din 15 martie 1761 “cu iscălitura și pecete răposatului întru fericiri părintele domniei meli Ioan Teodor voevod”. Locul dăruit se întindea: “din gios supt Curte domnească, undi au fostu și heleșteul domnescu,... cu iazul și cu vadul și dimpreună cu tot șesul... Bahluiului... și din iaz în gios... și cu matca Bahluiului... despre apus până unde se împreună hotarul mănăstirii Gălății și... mănăstirii Frumoasa dimpreună cu vadul... pe care loc să aibă voie... a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
iscălitura și pecete răposatului întru fericiri părintele domniei meli Ioan Teodor voevod”. Locul dăruit se întindea: “din gios supt Curte domnească, undi au fostu și heleșteul domnescu,... cu iazul și cu vadul și dimpreună cu tot șesul... Bahluiului... și din iaz în gios... și cu matca Bahluiului... despre apus până unde se împreună hotarul mănăstirii Gălății și... mănăstirii Frumoasa dimpreună cu vadul... pe care loc să aibă voie... a-și faci... și moară,... și fiind aproape de Curtea domnească, de s-ar
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ne-om duce în vale, să vedem ce mai este de făcut. Poftă bună! --Sărut dreapta, prea cucernice. Când mă întorceam de la izvor, dinspre chilie, venea țiganca purtând pe umăr un coș de papură cu lenjerie. Cred că mergea la iaz să le spele... Un “Sărut mâna conașule”, spus din mers, cu privirea în pământ - au fost singurele vorbe auzite de la ea. În chilie, pe masă, mă aștepta ulcica cu lapte, din care aburi leneși căutau drum spre înalturi, alături de turtele
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se urce pe genunchii lui și chiar pe umăr, încurcându-i-se prin firele bărbii sau ale pletelor patriarhale. După ce și-au ronțăit alunele, veverițele au plecat spre largul poienii, privind din când în când către noi. Am pornit spre iazul din vale. Călugărul mă fura mereu cu coada ochiului. Simțeam că vrea să-mi spună ceva, dar tot amână momentul. În cele din urmă, am ajuns în locul unde tăifăsuiam de obicei. Când călugărul și-a revenit din oboseala drumului, m-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Ulița Chervăsăriei. --Și cum ajungem acolo? --Păi, e simplu. De pe Ulița Podul Lung, care vine dinspre Bariera Nicolinei, una din cele unsprezece bariere ale Iașilor de altădată, treci podul peste Bahlui, intri pe Ulița Broștenilor, care merge pe la vale de Iazul sau Heleșteul Gospod - mai corect, Iazul de sub Curtea domnească - și cum începi să urci dealul te afli în capul Uliții Chervăsăriei. Poate nu știi ce înseamnă Chervăsărie. Nu-i nimic. E vama mare gospod. Sau vama domnească, așezată colea pe
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
--Păi, e simplu. De pe Ulița Podul Lung, care vine dinspre Bariera Nicolinei, una din cele unsprezece bariere ale Iașilor de altădată, treci podul peste Bahlui, intri pe Ulița Broștenilor, care merge pe la vale de Iazul sau Heleșteul Gospod - mai corect, Iazul de sub Curtea domnească - și cum începi să urci dealul te afli în capul Uliții Chervăsăriei. Poate nu știi ce înseamnă Chervăsărie. Nu-i nimic. E vama mare gospod. Sau vama domnească, așezată colea pe tăpșan. Să bagi de seamă cum
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
te poate aștepta gâdele, ci doar bătrânul tău prieten, care nu-ți vrea decât binele” - m-a îndemnat gândul de veghe. “Pentru tine e simplu ca bună ziua. Tu nu ai auzit ce a spus călugărul când am plecat de pe malul iazului? Sau dormeai? Da’ ce îți cer eu ție ajutor? Asta înseamnă ca și cum aș predica în pustiu precum Moise”. “Ia seama cum vorbești, căăă...” “Că ce? Te superi? Ia să fii tu în locul meu și atunci să te văd .” Dacă sunt
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Sfântului” - i-am reproșat gândului de veghe... Încet-încet, am ajuns în mijlocul poienii. Bătrânul s-a așezat pe trunchiul căzut, unde, de obicei, ne întâlneam cu veverițele. Sevastița a rămas lângă el. --Fiule, ia-o pe Zâna și mergeți până la malul iazului. Noi vă așteptăm aici. Numai să nu zăboviți prea multă vreme... Îndată ce am intrat în umbra potecii, Zâna mi s-a așezat în cale și, fără nici o vorbă, în clipa următoare i-am simțit arsura buzelor... După o vreme, înlănțuiți
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Dealul Piscopului, atestat Cetățuiei la 15 martie 1671<footnote Arhivele Statului, București, nr. 33/ 31 footnote>; Albești patru pământuri, sat la Fălciu; Cărvăsăria (vama) în Iași, dată de Macarie egumenul<footnote Virgil Drăghiceanu, Gh. Gh. Lupu, op. cit., p.33 footnote>; Iazul cel Mare, făcut de Duca Vodă, atestat Cetățuiei la 4 iulie 1671<footnote Ibidem footnote>; Lunca Cetățuiei, lângă mănăstire; Iugani, sat la Roman, dăruit de egumenul Macarie; Romănești, zis Tabăra, dăruit de Macarie; Vorniceni, sat la Covurlui, o parte a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Grigoraș, op. cit., p. 22 footnote>. O certitudine că lucrările de fortificație nu erau gata în 1670 este răscoala lui Hâncu și a lui Durac. „Duca vodă nu a putut suporta asediul la Curtea domnească și a purces în jos spre iazul Bahluiului, lăsând Iașii în stăpânirea Hânceștilor și refugiindu-se în cele din urmă peste Dunăre, unde și-a refăcut oastea sub comanda lui Alexandru Buhuș”<footnote Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, p. 41 footnote>. Zidurile de incintă cu turnurile de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
tătari și cu porunca împărăției să fie de pază scaunului, sosind la cea vreme despre mănăstirea lui Aron Vodă, îndată ne-au venit agiutor. Și eșind noi la război, cu agiutoriul lui Dumnezeu, i-am înfrânt și gonindu-i până la iazl lui Duca Vodă, mulți în robia tătarilor și la noi au căzut și mulți au perit. Iar trupurile celor periți, le-au strănsu împreună cu a-l lui Franz căpitanul unde muri la acest sat. Peste trupurile lor am făcut și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
îmi trece mie prin minte?” - m-am gândit eu într-o clipită. N-am încotro însă și recunosc că tocmai la asta mă gândeam... Păi dacă-i așa, atunci să nu întârziem o clipă. Hai să coborâm fuguța până sub iazul domnesc și am să-ți arăt locul unde are casă și dugheană Petrea sârbu. Loc dăruit de Grigorie Ioan Calimah voievod. Mi-am amintit hrisovul lui vodă din 16 septembrie 1762 (7271), în care, se arată: „Facem știre cu această
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
făcut milă cu Petre sârbu, carele fiind om strein și căsătorindu-să aicea în țară și așăzîndu-să ca unul din pămînteni...l-am miluit cu o bucată de loc...ci iaste în șăsul Bahluiului, la capătul Podului Spînzurătorilor de sus, sub iazul domnesc, unde și-au făcut Petre casă și băcălie...și dugheana dinaintea casei”... De ce te-ai oprit, fiule? Pentru că nu știu cum să-ți spun, părinte, dar din nou avem de a face cu o față bisericească, care cu păcat se pune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ta? Ca drept dovadă, ascultă ce spune Grigorie Alexandru Ghica voievod în cartea de întărire de la 6 iulie 1764: „Și l-am miluit cu o bucată de loc...ce iaste în șăsul Bahluiului la capătul Podului Spînzurătorii de Sus supt iazul domnesc pornind din capul Nicolinii...Și s-au pus piatră la capul Podului Spînzurătorii, de unde s-au început hotarul întăi...iată că și domniia mea am întărit Petrii sîrbului băcal, pe tot locul acela”. Cred că ai băgat de seamă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]