1,191 matches
-
el merge la interpretări mai adânci, ca aceea privindu-l pe G. Coșbuc. Poetul năsăudean ,curăță idila de praful anacronismului, îi restituie autenticitatea". ,Concretețea universului liric din Balade și idile și Fire de tort ne apar drept corolar estetic al idilicului". Interesantul articol ar fi meritat să fie dezvoltat. O altă constantă a preocupărilor lui Nicolae Mecu este, spuneam, relația clasicism-romantism, altfel, bine știută. Aplecându-se atent asupra paginilor lui Daniil Scavinschi, istoricul literar bagă de seamă că neoclasicul de la 1825
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
nepunând nicio problemă, universalul planând deasupra lucrului viu, concret, - universalia ante rem, principiul gândirii medievale. În epoca noastră din ce în ce mai puțin prielnică schemelor metafizice și ideilor necontrolate de experiență, utopiștii se retrag în lumea himerelor controlate doar de rutina gândirii lor idilice, mulțumindu-se cu sumbra și morocănoasa exercitare în gol a acelorași și acelorași soluții...
Intellego – înțelegere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6867_a_8192]
-
parte din categoria mai largă a numelor răspîndite datorită literaturii și spectacolului (poezii și romane de succes, basme intrate în circulația cultă, teatru, operă, romanțe, șlagăre, filme etc.). Nu e nici o îndoială că la originea impunerii numelui stă scurta poezie idilică a lui Alecsandri, publicată în Convorbiri literare în 1868, inclusă în ciclul Pasteluri. Sînt cunoscute controversele în jurul acestei poezii - care a fost considerată de critici "grațioasă" sau (mai des) artificială, supărător de convențională. Opinia criticii nu a influențat probabil prea
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
cîntece de munte, refrenul yodl, obișnuit în Alpi, si vestită Doina a vacilor, care pentru elvețieni are un accent secret de nostalgie a patriei, atît de puternic, încît Bonaparte îl interzisese ostașilor lui mercenari". Și în chip de concluzie, aceasta idilica soluție de asanare a moravurilor, a ființei în genere, prin lectură: "Nici o zi nu poate trece pentru lucrătorul elvețian fără două-trei ore de lectură. Asta face într-un an o mie de ore citite, adică patruzeci de zile pe an
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
Americii. Ultima piruetă, cartea scrisă de Vavila Popovici, este un microroman. La fel ca și în „Cartea mamei”, stilul din „Ultima piruetă” este o împletire de epic și liric. Narațiunea nu are nimic banal, fiind presărată pe alocuri cu pasaje idilice, a căror naturalețe poetizează epicul cărții. Autoarea prezintă cu mult har și originalitate viața rurală din Basarabia de dinainte și de după 23 august 1939, dar și mediul rural și citadin din România comunistă și post-decembristă. Ar mai trebui remarcate naturalețea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
acel rai” în „Ultima piruetă” toposul casei devine referință. Dorința de deschidere, de găsire a idealului, de descoperire a ritmului interior, de speranță, se leagă de acest simbol. Pentru Laura, casa este în primul rând o „imago mundi”, un loc idilic, un adevărat rai: „în spatele casei se întindea livada de meri, câțiva cireși și nuci. Când venea primăvara și timpul se încălzea, crengile curgeau în văzduh și nășteau muguri... Vara, de câte ori priveam livada, mi se părea că fructele ard pe ramuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în melasă Un înger brav, ostatic la fereastră, își sfâșie rochia, voal cu voal. În nimbul său de zahăr lipicios observă trist cum cad făpturi nevinovate, iar muzica din străvechime de mult îl minte, cu tihnă prefăcută, când din boscheți idilici ies seara fiarele perfide, în promenade sângeroase. E primăvară, cerul ciocnește nor cu nor, doar el suspină singur pe taftaua grea, de soi vulcanic, a unui jilț pictat cu struguri negri, înfuriați, din care râsul, încolăcit acum, în must distrugător
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
părinților vine brusc în prim plan, cristică și zguduitoare: ,,în cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn”. În interiorul casei natale, asistăm la o ultimă explozie expresionistă. Timpul nu are nimic idilic pentru țăranii sortiți să muncească fără răgaz; el apare ca un supliciu (,,o ladă stranie/ cu zile și nopți/ ce ni le bate o secure cosmică în cap/ ca pe niște piroane ruginite”), mereu reînnoit. Un poem exemplar expresionist (nici
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
lumi politic opuse: nazismul și comunismul. Al doilea, pentru că personajele trăiesc într-o Transilvanie multietnică și oricît de felix ni s-ar părea astăzi această Transilvanie interbelică, interacțiunea dintre etnii nu a fost și nu este o realitate cu totul idilică. Fără ca autorul să cadă vreodată în păcatul naratorului reflexiv mai peste marginile iertate și fără a putea delimita vreodată o poziție apăsat pro sau anti-nazistă, totuși lumea reconstruită în roman se ordonează de la sine în funcție de cei doi poli ideologici pe
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
Stoica. Apartenența la Europa Centrală nu ține atît de distincția dintre catolicism și ortodoxie, cît de accesul la modul de viață și la spiritualitatea Vienei. Pentru Cornel Ungureanu, Mitteleuropa nu mai este spațiul blestemat din propaganda comunistă, dar nici cel idilic din scrierile nostalgicilor mai vechi sau mai noi. Este un spațiu cu rațiune contradictorie, care cuprinde Viena culturală, dar și Auschwitz-ul. Un teritoriu al tuturor posibilităților și interpretărilor pentru că, spune Cornel Ungureanu: La sfîrșitul anului 1913, puteau fi zăriți în
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
Pe furiș). Sau: "Tu, scoate-mă din întristare/ cu dinții nopților impare,/ tu, sororală, amazoana/ adu-mi colac de-nmormîntare/ orbită principeselor avare" (Lucianogramă 8), unde pornirea vehemență se pietrifica în ornament. Sau următorul impuls suicidar, de îndată temperat prin factorul idilic: "Puls al clipei cu venele tăiate./ Iarbă cosita în zori, în satul zubascian,/ pe unde fetițe desculțe descînta deochiul" (Scară magică). Sau un tablou ce se vrea terific, dar care se revarsă într-o sapienta blagiana; "Bătrînă secera în mijlocul lanului
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
să vedeți cum ar putea arăta „Casa secolului XXV“ sau dacă, grijulii fiind, vă gândiți să-i comandați o locuință străstrăstră... nepotului dvs., tânărul Capotescu ar putea fi arhitectul potrivit. Sigur, s-ar putea să aveți un șoc: departe de idilica „dulce casă“, locuințele lui se află pe nave spațiale de război. Botezate poetic - Blue Angel... -, fiecare dintre aceste nave poate adăposti sute și mii de oameni pentru care distrugătorul, crucișătorul, cargoul cu pricina este, în cel mai profund sens, acasă
Agenda2003-47-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281728_a_283057]
-
mea, un minunat ghid și un palpitant catalog al felului în care trăiau românii din Câmpia de Vest — zona Aradului — în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului al XX-lea. Nu era o lume idilică, dar era o lume vie, cosmopolită, autoritar dominată de reguli și fixată în legi morale de la care era imposibil să te abați. Hermina Ciorogariu percepe acest univers de pe celălalt versant al prozelor lui Slavici, fiindu-i, din acest punct de
Literatura de scrin by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6571_a_7896]
-
părăsește Legiunea și creează o grupare dizidentă. Până în 1936, când este asasinat cu sălbăticie de 10 legionari fanatici, acesta face o serie de dezvăluiri privitoare la Căpitan și îi aduce acestuia grave acuzații, care vin „să dea peste cap imaginea idilică, patriotică și justițiară a liderului”. Interesant de citit, de știut. O listă personală de eroi Dosarul DILEMA VECHE din nr. 454 (25-31 octombrie) are o temă inspirată: „Unde ni-s eroii?” Dezbaterea, care se deschide cu un argument semnat de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4200_a_5525]
-
și durerea... Aș face cerul alt pământ Mai bun și mai prosper Din câte sunt, azi nu mai sunt... Nu ce mai vreau, nu ce mai sper... Aș fce viața mea nimic, Lăsându-ți-o doar ție În glasul meu idilic, Ecou de agonie...
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93412]
-
climatul spiritual, adică de rezistență a ființei neamului. Se spune că trecutul este întotdeauna frumos, el fiind retrăit emoțional, cu priviri îngăduitoare. Așa și este, dovadă stând numeroasele scrieri, lucrări muzicale sau de arte plastice care ilustrează satul în chip idilic. Ceea ce nu e, în nici un caz, de reproșat. Viziunea lui Mihai Hăisan, în cazul poeziilor pe această temă - care par a domina volumul - se desprinde, însă, din acest context, autorul depășind ispita abordării exterioare, ele-giace, de pastel, în folosul cele
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
după o convorbire cu el, i-a fixat și titlul: PARTEROGENEZA EPIGONICA SAU ATEISMUL BIOLOGIC. Mai jos, în stilul lui de exprimare a comprimatelor idei, mă înscriu și eu cu opiniile mele: Tăcu face din FACEREA biblică o interpretare personală, idilica, fantastică, ca de altfel cum au făcuto și evreii. Apoi construiește apologia lui Hristos, rabinul evreu, care în momentul când a fost botezat de Ioan în apă Iordanului, unde Adam aruncase pactul semnat cu Diavolul, respectiva piatră a fost sfărâmata
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
care sunt animați, că suprema lor bucurie și fericire este să-i vadă mari, sănătoși și împliniți intelectual, moral și profesional. Nu îndrăznesc să fac referiri la felul în care mulți nepoți își iubesc bunicii pentru a nu umbri imaginea idilică a relației bunici - nepoți pe care am conturat-o mai sus. Împovărați de ani și de neputințe, bunicii așteaptă să culeagă roadele investițiilor lor materiale și afective în nepoți. Din nefericire, în multe cazuri, aceste așteptări se dovedesc a fi
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ansele integr\rii României în Uniunea European\" În ultimii ani, integrarea României în Uniunea Europeană a devenit obiectivul suprem al puterii pesediste, dar și al partidelor din opoziție. Integrarea a devenit astfel „visul românesc”, cerințele ei sunt tratate într-o viziune idilică. Deși se vorbește despre reformele necesare, nici puterea și nici partidele de opoziție nu atacă cu curaj și sincer gravitatea rămânerilor noastre în urmă și nu descriu în termeni realiști uriașele schimbări pe care le mai avem de înfăptuit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
mi-am desfășurat amăgirile educative vorbindu-le despre jalea versului alb, mai precis: despre întristătoarea dispariție a prozodiei. Asta paralel cu înlocui rea armoniilor stilului Disney din desenele animate (binecuvântatul purtător de rotunjimi mamifere, moliciuni îmblănite, coregrafii grațioase în peisaje idilice) de către dizgrațioasele japonisme urlate războinic, invariabil invadante, distrugătoare, croite exclusiv din unghiuri ascuțite, tunuri cosmice cu laser ș.a.m.d., totul într-o dizar monie eviscerantă. Convexitatea generoasă, pulsațiile mar su piale, melodicitatea învăluitoare, toată hipnotica încatenare de imagini ale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Moise nu e cu nimic inferior lui Pavel. Fără această schimbare de accent afectiv, potențialul de fanatism totalitar care mocnește în fiecare monoteism nu poate fi eradicat. Soluția așadar nu e politeismul, ci încuscrirea reciprocă a monoteismelor existente, potrivit reveriei idilice: „drumurile noastre se vor întîlni vreodată”. Iarăși, deznodămîntul lui Sloterdijk sună încurajator, dar e iremediabil naiv. Un volum care impresionează prin sagacitatea analizei la care e supusă gîndirea monoteistă, care în fond e forma incipientă a oricărei gîndiri totalitare. În
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
usturoi sălbatic“, balaur „șarpe uriaș“, a scăpăra, bască „lâna de la o tunsoare“, pârâu. Opoziția marcat/nemarcat este foarte importantă pentru a explica procesul de înlocuire a vechilor cuvinte prin cuvinte noi, care le-au devenit mai întâi sinonime. Această imaginea idilică a conviețuirii nu este însă generală. E foarte posibil ca, în unele cazuri, termenul nou să se fi „agitat“ (nu știu exact cum, probabil că și-a lărgit sensul), și atunci distribuția dintre cele două cuvinte, devenite sinonime (cuvântul vechi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
funduntur, strepit omnis murmure campus.1 Câteva tălăngi și țipete de copii anunțau capre în mers. Când se sculă constată că niște muscoi violacei dădeau târcoale grindei unse, de care atârnase cândva o slănină. Ioanide își modifică profund ideea despre idilicul rural. Gazda și nevastă-sa, cu un ferăstrău mare de două persoane, tăiau un buturug, în vederea aprinderii focului și încălzirii unui ceaun ce aștepta trântit afară, căptușit cu pojghița uscată a mămăligii. Fata cea mare, cu un enorm tambur de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și atrăgător și n-a existat în trecutul nostru procesiunea sinistră ca a catolicilor din vremea Inchiziției, având nevoie de un decor înspăimîntător. Teatralul nu-i în spiritul nostru. Biserica tradiției românești e mică, pierdută adesea printre pomi, cu clopotnițe idilice care o semnalează în văi. Albul ei imaculat o distinge de verdeața câmpului, când anume ornamente sculpturale sau picturale nu o asimilează cu natura. De aceea încercarea de a se introduce în canonica arhitecturii noastre sacre siluete de zgârie-nori, contururi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așa călduros cum s-ar fi așteptat Pomponescu. Preoții bătrâni, sensibili la cuvântul "tradiție", fără o analiză mai adâncă a lui, fură mai satisfăcuți, preoții tineri, contaminați de Mișcare, visau, dimpotrivă, procesiunea grandioasă și chiar terifică, fiind de părere că idilicul e una din maladiile vechilor generații. Și unii și alții aveau o anume nedumerire, pentru că toată lumea fusese de acord și Pomponescu însuși aderase la această idee, că este nevoie de o "catedrală", deci de o biserică de proporții mari, ca să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]