1,179 matches
-
aceste școli: În jurul fiecărui amfiteatru al școlii va fi un parc conținînd, la întîmplare, plantele și arborii țării, mai importanți chiar decît monumentele... Pereții interiori ai școlii vor fi zugrăviți cu figurile regilor-copii și cu tablouri religioase. În acest peisaj idilic, fluierele și flautul înlocuiesc clopotul care anunță schimbarea orelor, în vreme ce lecțiile vor fi transpuse în versuri și muzică... Cărțile, afară de cele clasice, și mai ales tocurile, cerneala și hîrtia vor fi înlăturate; rămîne învățămîntul cu voce tare. În "școlile patriei
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
și amorul propriu vor fi excluse, iar sancțiunile vor fi suprimate. Bernardin de Saint-Pierre condamnă cu toată asprimea pedeapsa și bătaia, constatînd că, dintre speciile sensibile, specia umană este singura ai cărei copii ar fi "crescuți în puterea bătăilor". Romanul idilic Paul et Virginie (Paul și Virginia) pe care Bernardin de Saint-Pierre îl publică în anul 1787 se constituie ca o ilustrare a ideilor rousseauiste despre bunătatea și fericirea umană în afara civilizației. Romanul "cuprinde descrieri pitorești ale naturii luxuriante de la tropice
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
capitalism"1120. Pe drept cuvânt, se vorbește despre această situație folosindu-se termenul de "legendă" sau "mit" pentru a ilustra caracterul lipsit de suport al susținerilor pe care în mod corect le descrie Hayek. Nu este conformă cu realitatea viziunea idilică asupra vieții frumoase a țăranului din Evul Mediu și asupra vieții urâte pe care trebuia s-o ducă muncitorul în capitalism 1121. În realitate, abia odată cu manufactura și apariția industriei și fabricii, oamenii încep să simtă cu adevărat gustul unei
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
În realitate, abia odată cu manufactura și apariția industriei și fabricii, oamenii încep să simtă cu adevărat gustul unei vieți libere de ființă împlinită și emancipată. Ostilitatea față de mașină, care mai subzistă și azi în mentalul multor oameni, ca și viziunea idilică, falsă, asupra vieții la sate, au dus la o imagine greșită, distorsionată, inventând probleme, acolo unde acestea nu existau. În realitate, capitalismul și globalizarea au obținut independența materială și libertatea economică și politică pentru individ. Numai în conținutul unei poezii
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
mama mea. Un simbol comun. Am devenit, mai târziu, puțin bănuitor, că nu am reușit acest tablou, din moment ce privitorii spuneau că-i și mama lor. Un soi de gelozie. Eram neîncrezător față de mine. Că, uite, am creat o imagine comună, idilică. Dar am să mai pictez ceva cu Mama și cred că, atunci, am să numesc tabloul Mama mea. V.P.: Să urmărim, dragă Iurie Matei, altă tematică, din expoziția ta de la Muzeul "Mihai Eminescu" din Iași. I.M.: Când am debutat la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
serie dedicată unor personalități ale lumii ruse, N. G. Cernișevski, 50 ani de la moartea lui. În ambele cazuri se poate remarca, cu ușurință, orientarea Cadranului, afirmată în acest număr cu hotărâre în articolul Proză pentru poeți. Se refuză astfel literatura idilică, se apreciază romanele realiste ale lui Michael Gold, Mira Page, Mary Heaton Vorse, se apreciază și literatura dedicată negrilor cum este cea a scriitorului de culoare Langston Hughes sau cea consacrată "marile orașe mecanice, care sunt uzinele de automobile Ford
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
contradictorii ar fi fost acestea. Demitizarea care se aplicase eului liric, funcționează și în acest caz ("ți-am promis, cu ocazia ultimului sărut, că am să cumpăr/ o mașină americană aerodinamică de treierat" - Scrisoare nouă). E un răspuns dat viziunii idilice asupra iubirii proiectate în universul rural din poemele literaturii începutului de secol: "de câte ori te văd sălbatică și mare,/ cu picioarele grose, cu ceva din ridicolul oamenilor blonzi,/ plină întotdeauna de impertinență tăcută și de mirare". Limitele portretului sunt șterse, vagi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
era tristă și goală;/ toamna beată își pierduse toate vanitățile./ Liceanul cu coșuri și elanuri pesimiste/ se uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală"). Dialogul se realizează indirect cu poezia gravă de meditație, nu numai cu cea a peisajelor idilice, cărora li se opune spațiul comun al orașului, sau cu cea a iubirii. Ironia vizează și de data aceasta poezia turnului de fildeș, a aspirațiilor spre înălțimi de neatins. Poezia erotică este refăcută ironic și parodic și în literatura contemporană
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
astăzi viile noastre cu același entuziasm cu care se taie sarea în ocne.[...] Belșugul nu mai rîde decît în casele puținilor bogați, și rîsul acesta sună falș, în mijlocul unui cadru sumbru de sărăcie generală”2). Bacovia a presimțit sfîrșitul fazei idilice din societatea romînească, efectul „pîclei” asupra sufletelor. „Furtună” în notele la Opere (1978), principala informație despre această poezie e următoarea: „Legată, în amintirile poetului, de pădurile din Gherăiești, din apropierea Bacăului, Furtună a apărut pentru prima oară în Cugetul romînesc, București
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prin numărul informațiilor adevărate despre o perioadă din istoria Bacăului. Arhivele și presa îl confirmă pe Bacovia pas cu pas, în special referitor la aspectele dramatice. „Măhălălile” (cei trei „ă” sună fabulos, grozav, evocă adîncimi, „funduri”) aveau firește și aspecte idilice, pitorești, dar acestea nu l-au atras. Bacovia s-a atins numai o dată de unul, în poemul în proză „De Paști”, evocare duioasă a unei fete frumoase, Maria (Lazu), victimă a prostituției, moartă în 1913. „Măhălălile” erau, pentru el, spații
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se mișca încă „în zodia politică”, iar partidele erau, vorba lui Iorga, „asociații pentru cultura bugetului”. Așadar au urmat „ani nervoși și agitați”.7 ) Fapt șocant doar pentru „inocenții” (vai, mai sînt!) care au în minte o imagine edulcorată, „înălbită”, idilică a epocii interbelice, acesteia i s-au aplicat numeroase caracterizări negative (le voi comenta, pe larg, în volumul III al Dosarului). M. Sadoveanu și D. D. Pătrășcanu vorbeau, de pildă, în prefața la Spre Emaus (1924), despre „cumplitele vremuri de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
glasuri/în văi răsunau...” Restul versurilor evocă un peisaj moral, a cărui notă dominantă o constituie buna conviețuire: „Bacovia,/Țară de încîntări/ Și viață liniștită./ Nu se discută/ De-al meu/Și de-al tău”. Nostalgia îl face pe poet idilic, colectivist. însă, aci el nu vorbește de un loc, ci de un timp: timpul cînd era tînăr, economic liber și n-avea de împărțit nimic cu nimeni. Indirect, „Stanța” sa confirmă adevărul uneia din observațiile lui Schopenhauer, anume că „Uneori
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost roasă de cămătari și de „fonciere” (impozit pe proprietatea funciară), n-a mai putut fi salvată de reforma agrară din 1945, care a avut mai mult un caracter politic, propagandistic, decât unul economic. Desigur, sunt nostalgici interbelici care, interesați, idilici și mioritici, așa zișii intelectuali reproducători, l-au văzut pe țăranul român „zburdând” pe la sate, uitând pelagra, analfabetismul, lipsa de igienă și cultură. Din istoria bimilenară a poporului român, țăranul nu a fost stăpân individual pe pă mânt, proprietar deplin
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Circumvallatus sum!”, urmat de căutarea unei ieșiri pe verticală, spre un Dumnezeu aproape privat, extra ecclesiam. Dar de ce ai avut tu o atare trăire? Te simțeai amenințat de ceva? Începeai să înțelegi ceva înfricoșător, camuflat până atunci de copilăria ta idilică într-un târg devenit nu doar prea mic, dar și altfel? M.I.: Nu știu de ce am avut acea experiență. Oricum, cred că până atunci nu avusesem nici o experiență negativă serioasă. În orice caz, nici vorbă de vreo întâlnire cu antisemitismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
despre Tg. Neamț sunt influențate și de Bacovia XE "Bacovia, George" . Poate din acest motiv, prin această prismă, am și vorbit de claustrofobie. S.A.: Deci după primele descrieri ale orașului tău, care sună mai mult a Ionel Teodoreanu, cu puritatea idilică a primei copilării - tandră și inocentă ca în Ulița copilăriei -, vii cu aceste elemente de claustrofobie și sfâșiere din Bacovia XE "Bacovia, George" . Să zicem, oarecum schematic, un strat adolescentin al memoriei afective, suprapus retrospectiv peste stratul infantil. Poate că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
centre de putere ale Occidentului. Mulți din patrioții atât de activi pe internet trăiesc acolo, beneficiază de un standard de viață superior, de bursele și salariile Occidentului, dar doresc ca țara să rămână neatinsă de „păcatele civilizației”, încremenită în postura idilică pe care o construiesc în visele lor de înstrăinați nostalgici. Le vine greu să accepte că, dacă vrem să trăim ca în Vest, trebuie să renunțăm la ifose naționale, la păguboasa mentalitate de a ne „apăra sărăcia și nevoile”, și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
centre de putere ale Occidentului. Mulți din patrioții atât de activi pe internet trăiesc acolo, beneficiază de un standard de viață superior, de bursele și salariile Occidentului, dar doresc ca țara să rămână neatinsă de „păcatele civilizației”, încremenită în postura idilică pe care o construiesc în visele lor de înstrăinați nostalgici. Le vine greu să accepte că, dacă vrem să trăim ca în Vest, trebuie să renunțăm la ifose naționale, la păguboasa mentalitate de a ne „apăra sărăcia și nevoile”, și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
democrație. Fiindcă dusă la ultimele ei consecințe, ceea ce, pe de o parte, har Domnului, nu se întâmplă, această atitudine naște întrebarea: Ei bine, cine ar trebui să ne conducă? Cine ar trebui să facă politică ? Exact la fel ca la idilicul început al anilor '90, formatorii noștri de opinie par să creadă, cu Platon, că de putere trebuie să se apropie doar cei ce n-o iubesc. Cu diferența că, din păcate, experiența le-a dovedit-o, aceia, perfect firesc, de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
regimul său este, cum spuneam, acela al unei mediocrități păstoase. Și iată-l acum pe Traian Băsescu, un președinte căruia îi place să fie și să pozeze în viril politic. Voluntarist, ambițios, populist - dar și gafeur (poznaș ar suna prea idilic). Nărăvaș, adică având o personalitate accentuată. Ignorant în multe privințe. Lipsit adeseori de maniere. Băsescu vrea să fie viu și activ, nu pasiv și mortificat. S-ar putea spune chiar că ar cocheta cu o alură macho din punct de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
în care J.R. și ranch-ul lui ne prezentau capitalismul american rural în toată splendoarea lui. Poate de la bunicii care, unii locuiau la țară, iar alții erau chiar țărani. Poate de la părinți, care lucrau în agricultură. Poate, încă, de la imaginile idilice ale perioadei interbelice în care satul reprezenta chintesența românității, dar și locul de retragere și creație al intelectualității. Poate de la vacanțele de vară și copilăria petrecută la sat, poate din necesitatea de a furniza un loc simbolic, accesibil mie prin
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
naște din acest punct de vedere în cea mai bună dintre lumi, în acel cerc al liniștii, bogăției și tihnei în care trăiau și copiii lui Ionel Teodoreanu, de pildă. Doar că Julius vede mult mai departe decât vedeau ochii idilici ai copiilor de la Medeleni. Și chiar dacă nu ajunge la revolte stângiste stridente, perspectiva copilului Julius, prietenul servitorilor, este aceea a unei permanente angoase, o angoasă care menține acest amplu roman într-o tensiune constantă de la început și până la sfârșit. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
ansele integr\rii României în Uniunea European\" În ultimii ani, integrarea României în Uniunea Europeană a devenit obiectivul suprem al puterii pesediste, dar și al partidelor din opoziție. Integrarea a devenit astfel „visul românesc”, cerințele ei sunt tratate într-o viziune idilică. Deși se vorbește despre reformele necesare, nici puterea și nici partidele de opoziție nu atacă cu curaj și sincer gravitatea rămânerilor noastre în urmă și nu descriu în termeni realiști uriașele schimbări pe care le mai avem de înfăptuit pentru
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
ciudată, pe care o veți descoperi cu greu, citind cartea*. În momentul de față e bătrân, dar nu destul de bătrân pentru a fi ajutat să treacă strada sau pentru a se îndrăgosti nebunește de mult mai tânăra și shizofrenica Renee. Idilicul lac din orășelul Janice nu mai e demult idilic: în momentul „povestirii“ e folosit pentru deversarea deșeurilor. Domnul Salazzo, proprietarul uneia dintre cele trei frizerii ale orașului își împușcă bătrânul și credinciosul câine pentru a scăpa de cheltuielile legate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
cartea*. În momentul de față e bătrân, dar nu destul de bătrân pentru a fi ajutat să treacă strada sau pentru a se îndrăgosti nebunește de mult mai tânăra și shizofrenica Renee. Idilicul lac din orășelul Janice nu mai e demult idilic: în momentul „povestirii“ e folosit pentru deversarea deșeurilor. Domnul Salazzo, proprietarul uneia dintre cele trei frizerii ale orașului își împușcă bătrânul și credinciosul câine pentru a scăpa de cheltuielile legate de întreținerea lui. Izbucnirea lui atrage atenția familiei numeroase de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
dintr-o perspectivă nu doar instructivă, ci și educativă. Noul argument se referă, așadar, mai clar la scopul formativ al cursului: Istoria femeilor este istoria lentei evoluții către emancipare, către stadiul egalității sociale între genuri. Această evoluție nu este nici idilică, nici liniară, nici necesară. Este vorba despre o istorie, nu despre o fatalitate. De aceea, vom evidenția fazele de progres ale acestei lupte, dar și fazele de regres, obstacolele și revenirile la stadiile anterioare. Sigur că istoria femeilor nu este
Efecte educative ale interdisciplinarităţii didactice. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ana-Irina Iorga () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1358]