963 matches
-
Ceaușești, așa, stângaci și țepeni în hainele lor de duminică, părea un semn de normalitate. Acest aer surprinzător devine evident și la nivelul discursului, fie el oficial, profesional sau academic și literar. Limba de lemn bolșevică, transplantată și imitată fervent, idiomul oficial începând din anii 1945-1948, se caracteriza printr-un grad sporit de artificialitate și din pricina absenței totale a conceptelor și produselor discursive ale marxismului în viața intelectuală a României interbelice: cei câțiva intelectuali care aderaseră la comunism nu apucaseră nici măcar
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
din limba rusă și care copiau până și cadența rusofonă a vorbirii stăpânilor. O frazeologie imuabilă, imediat ritualizată, devine idiolectul unei nomenclaturi care trecea direct de la alfabetizare la filozofia clasei muncitoare, deschizând o adevărată prăpastie între vorbirea naturală, privată, și idiomul "de ședință". Ceaușescu personal va rămâne în bună măsură prizonierul acestei expresii bolovănoase de tradiție stalinistă, semn al unei culturi precare și al unei opacități față de noțiunile abstracte, pe care se spune că le ura de-a dreptul. Dar politica
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Inserții din zona limbajului academic sau literar, dar și din proza comunicării private, colorează brusc modalitățile de expresie oficială, care se particularizează astfel printr-o flexibilizare spectaculoasă a codurilor, corespunzător cu pretenția renunțării la formalism și dogmatism. Mai mult chiar, idiomul public și chiar și cel academic dobândesc repede o pletoră de neologisme proaspete și o sofisticare tinzând către încifrare: așa cum observa un distins lingvist, Alexandru Niculescu, de vreme ce le era interzis să inoveze mesajul, locutorii inovează în exces la nivelul codului
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
privată. Acum apare o sferă inedită a comunicării politice, domeniul pe care eu îl numesc oficios. Parțial concident cu opoziția scris/oral, acest tip nou de discurs public împrumută din comunicarea privată o lectură critică a trecutului recent și din idiomul politic concluzia optimistă a acestei critici. În mare parte, acest discurs întâlnește temele majore ale șoaptelor protestatare, mai ales în legătură cu abuzurile dominației sovietice, cu atentatul la identitatea națională a românilor, strivită de ocupant, dar și cu închisorile politice și cu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
tot felul de ședințe, de ministere și de comisii, ei arătau, se mișcau, se îmbrăcau asemenea activiștilor (în costum sobru de oraș, cu canadiană și șapcă pe teren) și mai ales știau să vorbească asemenea activiștilor. Limba de lemn fisese idiomul puterii vreme de aproape 50 de ani, și doar cine o vorbea putea să încarneze Autoritatea, Partidul. Această entitate, care înlocuise, de fapt, vreme de jumătate de secol, Statul, nu avea de-a face cu partidele" mai mult decât aveau
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
vacuu ce nu solicită atenția auditoriului, dar traduce într-un limbaj aparent familiar și patern un mesaj de putere imuabilă și sigură de sine al cărui efect aproape hipnotic era extrem de eficient în contextul mediatic din 1990. Mai mult, acest idiom din sfera puterii, practicat până azi cu constanță și spontaneitate de locutor așa cum se vede până și din proza confesivă, uniformizată de aceleași formulări caracteristice -, face ca discursul lui Ion Iliescu să-și păstreze întru câtva și în prezent capacitatea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
septembrie 1996, acordau minorității maghiare un statut și drepturi conforme cu normele Consiliului Europei, încrederea minoritarilor, și mai ales a maghiarilor, în FSN și în succesivele sale avataruri era foarte limitată. Ion Iliescu și susținătorii lui arborau la suprafață un idiom democratic și european, dar în discursul intern foloseau din plin retorica național-comunistă, și, mai grav, în raporturile politice concrete cu minoritatea maghiară, refuzau sistematic aplicarea cu bună credință a principiilor pe care le acceptaseră de formă. Minoritarii maghiari, al căror
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
interes a filozofiei, întrucît domeniul la care se aplică (diviziuni ale limbii) își raportează trăsăturile la specificul domeniilor de cunoaștere și la caracteristicile limbii care conține limbajele de specialitate. Pentru semnificația cuprinsă în cuvîntul limbă se poate utiliza și termenul idiom (<fr. idiom; idiomurile romanice), dar acesta se folosește și atunci cînd se au în vedere diviziunile teritoriale ale limbii (idiomurile locale ale francezei). Termenul idiom desemnează limba în mod foarte concret dacă se are în vedere înțelesul lui originar din
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
filozofiei, întrucît domeniul la care se aplică (diviziuni ale limbii) își raportează trăsăturile la specificul domeniilor de cunoaștere și la caracteristicile limbii care conține limbajele de specialitate. Pentru semnificația cuprinsă în cuvîntul limbă se poate utiliza și termenul idiom (<fr. idiom; idiomurile romanice), dar acesta se folosește și atunci cînd se au în vedere diviziunile teritoriale ale limbii (idiomurile locale ale francezei). Termenul idiom desemnează limba în mod foarte concret dacă se are în vedere înțelesul lui originar din limba greacă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
întrucît domeniul la care se aplică (diviziuni ale limbii) își raportează trăsăturile la specificul domeniilor de cunoaștere și la caracteristicile limbii care conține limbajele de specialitate. Pentru semnificația cuprinsă în cuvîntul limbă se poate utiliza și termenul idiom (<fr. idiom; idiomurile romanice), dar acesta se folosește și atunci cînd se au în vedere diviziunile teritoriale ale limbii (idiomurile locale ale francezei). Termenul idiom desemnează limba în mod foarte concret dacă se are în vedere înțelesul lui originar din limba greacă: "obicei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și la caracteristicile limbii care conține limbajele de specialitate. Pentru semnificația cuprinsă în cuvîntul limbă se poate utiliza și termenul idiom (<fr. idiom; idiomurile romanice), dar acesta se folosește și atunci cînd se au în vedere diviziunile teritoriale ale limbii (idiomurile locale ale francezei). Termenul idiom desemnează limba în mod foarte concret dacă se are în vedere înțelesul lui originar din limba greacă: "obicei special". Chiar vizînd o asemenea delimitare între limbă și limbaj, trebuie menționat că este dificil de respectat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conține limbajele de specialitate. Pentru semnificația cuprinsă în cuvîntul limbă se poate utiliza și termenul idiom (<fr. idiom; idiomurile romanice), dar acesta se folosește și atunci cînd se au în vedere diviziunile teritoriale ale limbii (idiomurile locale ale francezei). Termenul idiom desemnează limba în mod foarte concret dacă se are în vedere înțelesul lui originar din limba greacă: "obicei special". Chiar vizînd o asemenea delimitare între limbă și limbaj, trebuie menționat că este dificil de respectat puritatea lor de conținut și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fiindcă, dacă considerăm bine această limbă, aceasta este limba română pur și simplu, nimic altceva"107. La fel stau lucrurile în cazul lui Creangă, lui Sadoveanu sau în cazul oricărui alt mare scriitor, a cărui limbă este reprezentativă pentru un idiom, fără a se identifica însă cu limba obișnută, folosită în mod curent. Comunicarea obișnuită este comuniunea cu celălalt, arta este comuniunea cu ceea ce realizezi și, ca atare, arta cuvîntului este comuniunea cu cuvîntul, cu limba, căci ceea ce se realizează este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dialecte și graiuri. După Eugen C o ș e r i u, termenul dialect, în măsura în care se opune celui de limbă, desemnează o limbă minoră care se distinge în cadrul (sau este inclusă) unei limbi majore, care este o limbă istorică (un idiom)150. Din această perspectivă, o limbă istorică nu se concepe în mod obișnuit ca fiind un mod unic de a vorbi, ci ca un complex al unor moduri apropiate și interdependente de a vorbi și, de aici, rezultă și noi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cultura minoră alcătuiesc spiritul minor, iar limba și cultura majoră compun spiritul major, astfel încît comunitățile umane, în primul rînd cele constituite în națiuni, realizează două paliere ale spiritualității. Faptul că atît aspectul popular, cît și cel literar aparțin aceluiași idiom, aceleiași limbi naționale, face ca între ele să existe numeroase corespondențe și puncte comune, ceea ce nu presupune însă identitatea structurală și de tradiție a aspectelor respective. De aceea, crede Ivănescu, știința limbii trebuie văzută ca avînd două ramuri distincte, o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
varietatea sintopică, fiindcă această variantă este caracterizată prin structuri simultane idiolectale și, în acest caz, norma limbii se diversifică regional și funcționează în virtutea unor tradiții locale. Raportul dintre limba literară și dialecte nu a fost însă întotdeauna același în cazul idiomurilor europene. În epoca feudală, vorbirea populară caracteriza întreaga populație a unei regiuni, indiferent de statutul social al vorbitorilor. Dacă exista și un aspect literar al regiunii respective, acesta, atît în scris, cît și în vorbire, corespundea unui dialect și era
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
maternă și trăiește în mediul său nativ, omul nu se îndoiește de calitățile limbii sale, fiindcă aceasta corespunde tuturor necesităților comunității în care funcționează ea și în care întrunește atributul de limbă istorică. De altfel, fiecare popor crede în superioritatea idiomului său și în capacitatea lui deplină de a răspunde tuturor necesităților. Altfel stau lucrurile însă în momentul cunoașterii unor limbi străine. Ele nu se prezintă ca mijloace paralele de comunicare sau de informare, ci vin cu lumea lor spirituală și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbi să se nască ideea unor prefaceri voite și orientate care să schimbe, uneori destul de accentuat, destinul acelei limbi. Aflarea originii limbii române și constatarea că ea nu dispune de posibilități comparabile cu cele ale limbii latine sau ale celorlalte idiomuri romanice a deschis terenul unui efort susținut, pe durata mai multor generații, care a însemnat nu numai creșterea mijloacelor limbii literare moderne în raport cu vechea limbă literară, ci și o cotitură radicală în ceea ce privește sursele și mijloacele antrenate în ameliorarea resurselor limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
diferă sub anumite aspecte chiar în cazul membrilor aceleiași comunități. Cu toate acestea, tradiția lingvistică a comunității, prin matricea spirituală specifică fiecărei limbi, limitează foarte mult această variabilitate individuală la nivelurile ei de bază, în ciuda diferențelor, încît toți vorbitorii unui idiom trăiesc în aceeași realitate, alcătuită, în ultimă instanță, din suma numelor date componentelor realității obiective. Cercetările care au vizat originea limbajului omenesc (problemă, în principiu insolubilă, dar generatoare de nume-roase teorii) au stabilit existența unei motivații inițiale între nume (prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
apropiere. În tentativa de a lămuri mai precis modul în care se manifestă filozofia dintr-o limbă, trebuie luat în considerare faptul că ea se manifestă în două ipostaze: ca limbă populară și ca limbă literară. Ca limbă populară, orice idiom este produsul vieții istorice a poporului căruia îi aparține și reflectă, în structuri conceptuale proprii numai ei, experiența și viziunea despre lume a poporului respectiv. Ca atare, filozofia etnică, corespunzătoare culturii populare și exprimată prin limba populară, deși nu se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a privi spre filozofia etnică, interpretînd-o sau preluîndu-i și dezvoltîn-du-i anumite laturi. Filozofia propriu-zisă (de erudiție sau cultă) are ca mijloc de expresie limba literară, care are o istorie și trăsături diferite în raport cu cea populară, deși formează împreună cu ea același idiom. Fiind alcătuită și funcționînd prin intermediul voinței, limba literară se manifestă, îndeosebi la nivelul mijloacelor de expresie specializate −aferente domeniilor științific și filozofic−, în forme bine determinate și corelate. Limbajul filozofiei este, în acest cadru, atent selectat și folosit în virtutea unor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din greacă într-o limbă europeană modernă, ci dintr-o astfel de limbă în alta. În cazul limbii germane, situația este diferită, deoarece, pe de o parte, aceasta a preluat elemente terminologice greco-latine ce se pot regăsi și în alte idiomuri europene, dar are și multe constructe realizate pe terenul ei, iar, pe de altă parte, fiecare dintre aceste idiomuri are o relație specială cu această limbă, în sensul că acceptă sau nu împrumutul din germană. Chiar în condițiile existenței unor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
situația este diferită, deoarece, pe de o parte, aceasta a preluat elemente terminologice greco-latine ce se pot regăsi și în alte idiomuri europene, dar are și multe constructe realizate pe terenul ei, iar, pe de altă parte, fiecare dintre aceste idiomuri are o relație specială cu această limbă, în sensul că acceptă sau nu împrumutul din germană. Chiar în condițiile existenței unor resurse foarte bogate în limba-scop și al existenței a numeroase elemente terminologice echivalabile sau congruente celor din greacă sau
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și să nu interfereze cu ceea ce au alte limbi. Această premisă a particularismului a putut genera interesul de a-l descoperi și de a-l prezenta ca filozofie interioară a limbii și ca filozofie ce distinge o limbă de alte idiomuri. Printr-o astfel de între-prindere, foarte tentantă cînd contactul cu spiritul științific este refuzat, s-au realizat în cultura română multe dintre lucrările ce se prezentau ca întemeietoare ale unor sisteme de gîndire de factură filozofică. Despre statutul real al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
chiar dacă tot acest scenariu rocambolesc ar fi real, ce arată el de fapt? Că victima, aflând cine e atacatorul, s-a gândit că e cazul să câștige niște bani drept compensație și i-a spus iubitului din pușcărie, într-un idiom tradus cu greu de poliție, că "știe ea ce face". Schimbă această declarație realitatea faptei, adică agresiunea probată de evidențe materiale, așa cum susținea inițial procurorul? Acuzația, dublată de aceste evidențe criminalistice, probate științific, ar fi adus, în 99,99% din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]