100,220 matches
-
nu se aflau într-o cabină, așa cum se procedează în orice țară civilizată, ci stăteau în sală la un loc cu participanții, o sală de altminteri de mici dimensiuni, astfel încât spaniola se suprapunea englezei și invers; așa se făcea că ieșea un talmeș-balmeș, o harababură de nedescris. "Ciudat", dar nu s-au pus întrebări de către cubanezi și nici nu s-au făcut comentarii. Tot noi, străinii am preluat și această sarcină. Tovarășii lui Fidel aveau mare grijă ca vorbele noastre să
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
o țără socialistă nu există; după care mi s-au servit unele precizări de ordin "științific": "există două tipuri de sida, una europeană cu care te mai poți descurca; alta americană care nu-ți lasă nicio șansă"! La hotel, ori de câte ori ieșeai din lift, indiferent de etaj, te ciocneai de o persoană bine clădită care se-nvârtea pe acolo aparent fără nicio treabă. Dacă voiai să utilizezi telefonul, trebuia mai întâi să anunți recepția că doreai să-l pună în funcțiune. Și
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
obligații, ca pe notele unui critic în vacanță de la masa lui de scris. Așa-s Cronicile optimistului, antologia de publicistică scurtă pe care Călinescu a lăsat-o să-i apară, în '64, la Editura pentru literatură. Copertă simplă, cu ramă ieșită în relief, lăsînd la mijloc oglinda mică pe care stau, negre, numele și titlul, pe urmă, cum deschizi, poza, față spre profil, semnătura în josul ei și, imediat, prefața. Prefața peste care mai bine treci, dacă vrei să nu te enervezi
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
seamănă cu cea din Chemarea lui Matei, al doilea roman al autoarei (tot unul despre iubire, moarte, informatică, deși și despre religie) și astfel impresia este de deja-văzut. Parcurgând însă restul paginilor și remarcând întrepătrunderea de planuri, originalitatea Florinei Ilis iese încă o dată la iveală. Cum începe însă al cincilea discurs narativ al romanului (nu întâmplător al cincilea, denumit "Ultimul")? Nu altfel decât cu cuvintele lui Qrin însuși, vorbind despre sine la persoana a treia, spre deosebire de celelalte patru instanțe narative, umane
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
anilor '90, Peter Brook a sosit în România. Imaginea mea cu el? O siluetă delicată, văzută din spate, care privește spectacolul Audiția, la Sala Atelier a Teatrului Național din București. Mister și emoție. A intrat discret pe rîndul lui, a ieșit la fel, nevrînd, parcă, să tulbure apele și existențele nimănui. Shakespeare, Cehov, Beckett - fenomene, cum spune el - vechii greci... investigații, cercetări, laborator, inițiere, energii... Africa, o civilizație pe care o consideră realmente bogată și profundă. "L'Afrique, c'est l
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
exprimare a personalității unui creator. Un moment rămîne, de pildă, descoperirea pe care Brook a făcut-o pentru "Mahabharata", în 1985: Carrriere Callet, Boulbon, la cincisprezece kilometri de Avignon. Acum, Școala de la Trillade, la doi kilometri și jumătate de mers, ieșind dintre zidurile cetății. "Sizwe Banzi e mort", un text despre identitate, rasism, regăsire, o temă predilectă a anilor șaptezeci. Nu este suficient să exiști, să trăiești, trebuie să dovedești asta cu un document. Chiar și absurdul este plin de nuanțe
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Vișa era peste tot. Era conținută în noblețea cu care făcea teatru, cu care gîndea lumea, în delicatețea cu care mă privea, în conținutul consistent al ideilor fizice și metafizice. Și o descopeream în tihnă. Seara, cînd mă pregăteam să ies din vis, au apărut actorii lui: Virgil Flonda și Constantin Chiriac. El a zîmbit, iar chipul lui a primit o lumină ca o aură. Actorii lui... Am descoperit cu ei, în drumurile mele acolo, la Sibiu, care se îndeseau pe măsură ce
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
fără nici o ezitare. M-a luat în brațe. I-am promis că fac eforturi să nu mai adaug altele și altele și că mă străduiesc să părăsesc acel tărîm. Primul exercițiu l-am făcut cu el, atunci. Și mi-a ieșit! Acum, VIRGIL FLONDA, un mare actor de talie internațională, de o rigoare și de un profesionalism cum tot mai rar se vede, Virgil Flonda prietenul meu discret și nobil, nu mai este... A fi sau a nu fi? Granița-i
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
un bon viveur. Raporturile sale cu realitatea sunt relaxate, privirea sa este una preponderent ludică. Ecranul său este unul foarte bine luminat, umorul și ironia candidă trimit spre niște secvențe de comedie. La Livia Roșca imaginile sunt în penumbră, mărturisirea iese dureros dintr-un soi de inhibiție, presiunea existențială este adesea strivitoare, gravitatea nu o părăsește nici o secundă, umorul lipsește cu desăvârșire. Corespondentul cinematografic al liricii sale ar putea fi doar drama. Mai mult decât atât, în vreme ce la Livia Roșca poemele
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
rămâne nimic dincolo de litera textului. Voi cita, spre exemplificare, unul dintre poemele sale din volumul Cinema la mine-acasă: "cine nu vede dunga subțire a tinerei fete/ ce s-a ivit/ ca orizontul/deasupra blugilor strâmți?// toți clipim/ de parcă urmează să iasă soarele/ și nu vrem să fim prinși nepregătiți// dar mama ei/ ca o furtună/ îi șuieră/ ridică-ți pantalonii!/ și privirea ni se întunecă". La ora debutului, Livia Roșca este deja un nume cunoscut în contingentul poeților generației 2000. Ruj
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
imagini, de creator de atmosferă artistică prin organizarea unor expoziții minimaliste, cu vidul încorporat, decît prin aceea, propriu-zisă, de pictor extrem de rafinat, uneori pînă la implozia și la resorbția cromatică, dar fără feromoni și fără calități mnemotehnice. Semnalele picturii sale ies din orizontul memoriei așa cum propria-i culoare iese din suportul ei material pentru a se volatiliza imediat, asemenea unui parfum greu, într-o atmosferă încețoșată și fumegîndă. Datorită acestei selecții riguroase și bine calculate, cartea lui Mihai Sârbulescu reușește să
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
unor expoziții minimaliste, cu vidul încorporat, decît prin aceea, propriu-zisă, de pictor extrem de rafinat, uneori pînă la implozia și la resorbția cromatică, dar fără feromoni și fără calități mnemotehnice. Semnalele picturii sale ies din orizontul memoriei așa cum propria-i culoare iese din suportul ei material pentru a se volatiliza imediat, asemenea unui parfum greu, într-o atmosferă încețoșată și fumegîndă. Datorită acestei selecții riguroase și bine calculate, cartea lui Mihai Sârbulescu reușește să construiască una dintre cele mai libere și mai
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
de diletantismul celor cu creierele colbuite, mândri vrăjmași ai memoriei și demnității spiritului, mulțumiți de a face ceva ce nu pot în realitate face. L-am întrebat de una, de alta. Mi-a spus că din când în când mai iese cu Chopin la o ,partita" de Bach, că mai comentează cu Cherubini ori Bizet avatarurile genului liric sau că dialoghează cu Poulenc pe marginea destinului muzicii contemporane. S-a făcut că ne-am luat cu vorba și am uitat să
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
interese. Necredincios (cum din păcate sunt), dar și curios (cum aș vrea să fiu) m-am întrebat la final ce a reprezentat în definitiv concertul din Sala Jaques Brel: spectacol de revistă, teatru instrumental, cabaret-show sau concert pur și simplu? Ieșind în ploaia de afară m-au picurat cuvintele lui Proust: ,Muzica este o lume ce pentru noi înseamnă ultravioletul pe care nu-l percepem decât prin ureche". Oare să fie numai atât? Aproape toată viața a bricolat și a lustruit
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
e când mori. Când, la capăt, am întâlnit chiar moartea, înmănușată la singura ei mână vizibilă cu o mănușă roșie, fără degete, ca de schilod, m-am repezit spre ea pofticios, ahtiat, nerăbdător. Am simțit ușurarea sufletului care începea să iasă din trup și m-am trezit (pentru orice eventualitate!) ca să nu mor din cauza visului. M-am trezit cu ușurare; dar și cu părere de rău că experimentul nu fusese dus până capăt" (p. 116). Caiet de citire și de caligrafie
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
-i, făcând parte din închipuirea ta. În plastică există o sferă întreagă de reprezentări în această privință. Muzeele mari ale lumii cu pânzele lor celebre agățate de pereți sunt panoramare inubliabile de gesturi, atitudini, fizionomii ale genului uman. La Luvru, ieși năuc, cuprins de un vertij. La Ufizzi, ... delirant. La Prado... (cel puțin subsemnatul)... la întoarcere, pe străzile Madridului, urmărit de viziunea }apului gigantic, șiret, stând în noaptea de sabat pe șezut cu labele din față întinse, binecuvântând soborul de vrăjitoare
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
situația e hidoasă: omul cu biciușca și lațul zburdă în continuare în voie, pe când bietul animal înhămat la rușinosul car al delațiunilor primește și astăzi picioare în gură. Dosarul Sebastian e doar unul din cele care, în perioada următoare, vor ieși la suprafață. Cred c-ar fi o dovadă de inteligență ca victimele să le-o ia cu o secundă înaintea celor ce continuă să controleze jocurile. Ele ar trebui să spună, în auzul tuturor, în ce context au devenit sclavii
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
că nu s-au implicat în reformarea vieții publice cu aplombul așteptat din partea lor, fie că, paradoxal, au fost mai stridenți decât era cazul. Lucrurile au devenit, însă, prea grave pentru a îngădui perpetuarea stării de ambiguitate. E cazul să iasă la rampă și să spună tot ce știu. Îi asigur că multă lume le va înțelege cedările și va trece peste episoade care ne-au mutilat în egală măsură și pe cei ce n-am avut de-a face cu
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
sfârșit, nelegiuiții că trupul lui nu poate fi nimicit prin foc, au poruncit să se apropie de el un confector (lăncier, servitorul care ucidea în circ fiarele periculoase pentru spectatori), spre a-l străpunge cu pumnalul. Și, făcând aceasta, a ieșit din împunsătură sânge mult, încât a stins focul, iar toată mulțimea se mira că este așa de mare deosebire între necredincioși și cei aleși (creștini)”. (Actele martirice, Martiriul Sfântului Policarp - episcopul Smirnei, XV-1, XVI-1, în PSB, vol. 11, p. 38
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
a fost sfâșiat mai degrabă de această fiară, iar a doua zi după spectacol, acesta muri. Saturus a fost doar trântit la pământ. Iar când a fost dus pe estradă, spre a fi dat ursului, ursul n-a voit să iasă din cușcă. Și astfel, pentru a doua oară Saturus este adus înapoi nevătămat”. (Actele martirice, Martiriul Sfintelor Perpetua și Felicitas, XVIII, în PSB, vol. 11, p. 128) „Aducându-le magistratul pe acestea trei (Hiona, Irina și Agapi - n.n.) înaintea persecutorului
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și alte multe zicându-le, Policarp s-a umplut de curaj și de bucurie, iar fața lui strălucea de farmec încât nu numai că nu rămăsese doborât de atâtea amenințări, ci dimpotrivă tocmai proconsulul a fost cel care și-a ieșit din fire”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a patra, XV, 23-25, în PSB, vol. 13, p. 161-162) „... Ca un atlet viteaz, fericita Blandina strângea noi puteri din mărturisirea ei, iar întărirea, odihna și chipul ei de a-și potoli
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și ei sunt creștini, încât pe guvernator și pe cei din completul de judecată i-a apucat frica, așa că pe măsură ce creștea curajul în cei care erau judecați, în aceeași măsură scădea acest curaj în cei care judecau. De aceea creștinii ieșeau triumfători din sala de judecată, bucurându-se că au putut mărturisi pe Hristos, făcându-i biruitori în Hristos (II Cor. 2, 14)”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a șasea, XLI, 23, în PSB, vol. 13, p. 263) „... cel mai
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
pietre, omoară-mă! Am pe Ștefan, întâiul mucenic (cf. Fap. 7, 58). Dacă vrea sămi ia capul, să mi-l ia! Am pe Ioan Botezătorul! (Mc. 6, 27). Dacă vrea să-mi ia averile, să mi le ia! Gol am ieșit din pântecele mamei mele, gol mă voi întoarce (Iov 1, 21)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Scrisori către alte persoane, scrisoarea a 125-a către episcopul Chiriac, aflat și el în surghiun, în vol. Scrisorile către persoane oficiale, către diaconița
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
să se retragă pentru câtva vreme. Și deși era dornic să pătimească, a fost înduplecat în fața rugăminților poporului. Căci era rugat să mai aștepte, pentru a învăța și a întări poporul. Dar de ce să vorbesc mai mult? Noaptea voind să iasă din oraș și văzând pe Hristos că-i iese în cale la poartă și că intră în oraș, L-a întrebat: Doamne, unde mergi? A răspuns Hristos: Vin să Mă răstignesc a doua oară. Petru a înțeles că în răspunsul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
dornic să pătimească, a fost înduplecat în fața rugăminților poporului. Căci era rugat să mai aștepte, pentru a învăța și a întări poporul. Dar de ce să vorbesc mai mult? Noaptea voind să iasă din oraș și văzând pe Hristos că-i iese în cale la poartă și că intră în oraș, L-a întrebat: Doamne, unde mergi? A răspuns Hristos: Vin să Mă răstignesc a doua oară. Petru a înțeles că în răspunsul dumnezeiesc se cuprinde crucea sa. Căci nu putea fi
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]