1,031 matches
-
a reabilitat edificiul monahal care fusese închis în anul 1962. În perioada stăreției sale, s-a reparat Biserica "Sf. Nicolae" (resfințită în 1991), s-a deschis un Seminar Teologic în mănăstire (în 1991), s-a reparat corpul de chilii pentru ieromonahi și ierodiaconi (în anii 1994-1995), s-a început repararea Bisericii de vară "Sf. Înălțare", s-a deschis schitul de maici "Sfintele Maria și Marta" (în 1996) care se află la o distanță de 20 km de orașul Căușeni și este
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
de orașul Căușeni și este dependent de Mănăstirea Noul-Neamț, s-a înființat o tipografie, etc. Din anul 1998, este stareț al Mănăstirii Noul Neamț a devenit fratele său, arhimandritul Paisie Cecan. Mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului l-a ridicat pe ieromonahul Dorimedont la rangul de arhimandrit la data de 8 ianuarie 1993. În același an este decorat cu toiag păstoresc de către IPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove. Mitropolitul Vladimir i-a acordat la 28 noiembrie 1994 dreptul a purta
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
tipograf de cărți populare din orașul de sub Tâmpa, cu care va lega o strânsă prietenie. După înăbușirea Zaverei, revine în București în primăvara anului 1822. Reîntors în București, Anton Pann își continuă activitatea de tălmăcire a melodiilor de strană. Concomitent, Ieromonahul Macarie reușește să tipărească la Viena în anul 1823 primele cărți de cântări bisericești în limba română: "Teoreticonul", "Anastasimatarul" și "Irmologhionul", în tipografia călugărilor mechitariști (armeni). În anul 1823 ajunge profesor de psaltichie la școala de cântări bisericești de pe Podul
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
1773 - 1776). Devine profesor, în Transilvania în anul 1776, apoi la Iași în anul 1777. Se călugărește la Constantinopol în 1779, cu numele Gavriil, continuându-și studiile la Patmos, (1779 - 1780). În perioada 1781 - 1782 este profesor de limba greacă, ieromonah și predicator la catedrala mitropolitană din Iași iar între anii 1782 și 1784 este profesor al seminarului din Poltava, din Rusia. Revine la Iași în 1784 și este hirotonisit arhimandrit în 1786, fiind propus episcop la Roman, dar neacceptat de
Gavriil Bănulescu-Bodoni () [Corola-website/Science/299986_a_301315]
-
a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii, unde a îndeplinit mai multe funcții în cadrul "Arhiepiscopiei Ortodoxe Române": secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Serviciului "Publicații". În anul 1967 a fost hirotonit ieromonah de către Arhiepiscopul Victorin, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de arhimandrit. A ținut numeroase conferințe și a făcut parte din mai multe delegații ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare. Este membru fondator al Comitetului Sălii Românești din Detroit, avându
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
mai apoi,Chilia Prodromul(Înaintemergătorul).Prin anul 1810 ,se nevoia aici un vestit sihastru român,mare făcător de minuni,ieroschimonahul Iustin.Dupa 35 de ani de nevoință,s-a mutat la cele veșnice,lăsând egumen,în locul său,pe ucenicul lui ,ieromonahul Patapie.După 20 de ani,din cauza tulburărilor din Balcani,călugării s-au risipit,Patapie retrăgându-se și răposând la mănăstirea Neamț.În anul 1850,ieromonahii Nifon si Nectarie,ambii cu metanie din mănăstirea Horaița, județul Neamț,au rezidit cu ajutoare
Prodromița () [Corola-website/Science/313036_a_314365]
-
de nevoință,s-a mutat la cele veșnice,lăsând egumen,în locul său,pe ucenicul lui ,ieromonahul Patapie.După 20 de ani,din cauza tulburărilor din Balcani,călugării s-au risipit,Patapie retrăgându-se și răposând la mănăstirea Neamț.În anul 1850,ieromonahii Nifon si Nectarie,ambii cu metanie din mănăstirea Horaița, județul Neamț,au rezidit cu ajutoare aduse din țara temelia schitului Prodromul,biserica și trei corpuri de chilii,care se ruinaseră aproape cu desăvârșire.În anul 1860,biserica a fost sfințită
Prodromița () [Corola-website/Science/313036_a_314365]
-
în teologie cu lucrarea: „Validitatea hirotoniilor anglicane în contextul relațiilor dintre Biserică Ortodoxă și Biserica Anglicana”; - 24 martie 1998: a fost tuns în monahism la Mănăstirea Nicula; - 25 martie 1998: a fost hirotonit ierodiacon; - 14 iunie 1998: a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Nicula; - octombrie 1998 -februarie 1999: a urmat cursurile Facultății de Medicină și Farmacie din cadrul Universității „Iuliu Hațeganu” Cluj-Napoca; - martie 1999-mai 1999: stagiu la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” - Franța; - octombrie 1999 -ianuarie 2001: preot duhovnic la Mănăstirea „Acoperământul Maicii
Timotei Lauran () [Corola-website/Science/313266_a_314595]
-
anul 1991, susținând teza de licență cu titlul: “Preocupări privind canonizarea sfinților români în trecut și astăzi”. În acest timp a fost hirotonit de către Preasfințitul Episcop Calinic Argatu pe seama Mănăstirii Curtea de Argeș că ierodiacon, la data de 18 aprilie 1987, si ieromonah, la 11 septembrie 1988. La 8 noiembrie 1991 a fost hirotesit protosinghel de către Preasfințitul Arhiereu Casian Crăciun, cu binecuvântarea și aprobarea Preasfințitului Episcop Calinic al Argeșului. În toamna anului 1991 a susținut examenul de admitere pentru cursurile de doctorat în
Mihail Filimon () [Corola-website/Science/313267_a_314596]
-
interior și exterior a bisericii. La 1812 mănăstirea este părăsita și devine biserică filiala a parohiei Hoduroasa,până în anul 1923 când se fac mari reparații. Refacerea și consolidarea mănăstirii și a chiliilor din jur au fost întreprinse în 1927 de către ieromonahul Veniamin Pestrea venit în satul natal din Sfanțul Munte Athos, cănd Comisia Monumentelor Istorice condusă de Nicolae Iorga a contribuit la reparații. În 1956 devine mănăstire de maici având că stareța pe Ermiona Cândea. În această perioadă se încep lucrări
Mănăstirea Sfânta Treime (Strâmba) () [Corola-website/Science/313569_a_314898]
-
de iarnă pentru săvârșirea serviciului divin. Prin faptul că eclesiarnița are trei compartimente se justifică încă o dată folosirea acesteia drept paraclis în timp de iarnă. Între 1786-1789 în această eclesiarniță a funcționat prima școală catehetică clericală din Suceava, condusă de ieromonahul Daniil Vlahovici. Pe latura vestică, în partea superioară a peretelui au fost pictate în 1895 de către Vladimir Mironescu patru scene ce înfățișează martiriul și aducerea Sf. Ioan cel Nou la Suceava. În prezent, aici este adăpostit pangarul. Actualul corp de
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
Suceava în iuniu 1882.”" Pe cruce se află o altă inscripție: "“Isus pre cruce a murit. Lumea de pacate a mântuit și înviind din mormânt Viață a dat pe pământ”". Cel care a dat banii pentru construirea crucii a fost ieromonahul Ierodion Chifan (1840-1887), originar din Vicovul de Jos, cojocar de meserie, intrat ca frate în mănăstire (1880), tuns în monahism (1875), hirotonit ierodiacon (1878) și ieromonah (1880), venit în 1881 de la Mănăstirea Putna ca asistent la moaștele Sf. Ioan cel
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
a dat pe pământ”". Cel care a dat banii pentru construirea crucii a fost ieromonahul Ierodion Chifan (1840-1887), originar din Vicovul de Jos, cojocar de meserie, intrat ca frate în mănăstire (1880), tuns în monahism (1875), hirotonit ierodiacon (1878) și ieromonah (1880), venit în 1881 de la Mănăstirea Putna ca asistent la moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. A murit la 17/29 august 1887, în urma unei paralizii. În partea sudică a zidurilor bisericii se află o altă cruce pe soclul
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
an la 12/25 iunie). Este hirotonit ca ierodiacon la 20 iunie 1971 de către arhiepiscopul Filaret Vakromeev de Dmitrov, vicar al Eparhiei Moscovei și rector al Seminarului și Academiei Teologice din Moscova (actualmente mitropolit de Minsk și Slutsk) și ca ieromonah la 29 mai 1972 de către arhiepiscopul Serghie Golubțov (†1982), care s-a retras apoi la Lavra Troița Serghieva. Ieromonahul Onufrie a fost ridicat în 1980 la rangul de egumen, fiind numit la 28 august 1984 ca paroh al Bisericii "Schimbarea la Față
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
vicar al Eparhiei Moscovei și rector al Seminarului și Academiei Teologice din Moscova (actualmente mitropolit de Minsk și Slutsk) și ca ieromonah la 29 mai 1972 de către arhiepiscopul Serghie Golubțov (†1982), care s-a retras apoi la Lavra Troița Serghieva. Ieromonahul Onufrie a fost ridicat în 1980 la rangul de egumen, fiind numit la 28 august 1984 ca paroh al Bisericii "Schimbarea la Față" al metocului atonit din satul Lukino, raionul Peredelkino (regiunea Moscova). La data de 28 iunie 1985 este ales ca
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
al raionului Kerci. Timp de un an, a fost cleric în cadrul grupării schismatice intitulate Biserica Ortodoxă Autonomă a Ucrainei. După ce s-a pocăit de fapta sa, a reintrat în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene - Patriarhia Moscovei. La data de 2 iulie 1992, ieromonahul Pantelimon Romanovski a fost numit de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene în funcția de Vicar al Eparhiei de Cernăuți și Bucovina, cu titlul de Episcop de Kițman (în ). A fost hirotonit întru arhiereu la 25 iulie 1992. A îndeplinit
Pantelimon Romanovski () [Corola-website/Science/313658_a_314987]
-
o pseudo-icoană", iar originalul s-ar afla la Biserica Piariștilor din Cluj. Călugării greco-catolici de la Nicula au fost arestați de autoritățile comuniste în anul 1948 iar în locul lor a fost instalat la 18 decembrie 1948 primul stareț ortodox, în persoana ieromonahului Varahiil Jitaru, născut în anul 1913 în localitatea Pângărați, județul Neamț. Ca și trăsături, biserica avea un plan comun, cu altarul mai mic. Turnul era mic, modest, cu galerie simplă, coiful având 8 fețe. În anul 1974, în locul bisericii arse
Biserica de lemn din Nicula () [Corola-website/Science/314002_a_315331]
-
în jurul anului 1790 într-o familie de boieri moldoveni, fiind frate cu logofătul Scarlat Miclescu, tatăl mitropolitului Calinic Miclescu. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Secu (1818), apoi trecut la Mănăstirea Neamț; a fost hirotonit ierodiacon (1821) și apoi ieromonah (1824). Pentru merite deosebite este ales episcop de Huși la 26 mai 1826 și hirotonit la 3 iunie același an. Va păstori până în 1851, când este ales mitropolit al Moldovei. În primul an de la alegerea sa ca mitropolit, s-a
Sofronie Miclescu () [Corola-website/Science/314866_a_316195]
-
de Sus, ducând o intensă activitate pe plan duhovnicesc, prin spovedanii, cuvinte de învățătură și discuții îndelungi cu credincioșii, dar mai ales cu tinerii. În anul 1967 se reîntoarce la mănăstire și Î.P.S Teofil Herineanu numește un alt ieromonah trecut prin închisorile comuniste, părintele Alexandru Adrian Făgețeanu, care după ce slujește câțiva ani în parohia Filea de Jos, va ajunge duhovnicul mănăstirii Antim și al mănăstirii Lainici. Urmează pr. Petran Alexandru, pr. Tomașciuc Vasile, pr. Herteli Vasile, pr. Avram Ioan
Biserica de lemn din Filea de Jos () [Corola-website/Science/314892_a_316221]
-
protosinghel al aceleiași mitropolii. În 1935 este tuns în monahism primind numele de Augusinos , hirotonit ierodiacon diacon. Din 1941 a trecut la mitropolia din Ioannina. Este prizonier de război între 1941-1942 fiind deținut în lagărele italiene. În 1942 este hirotonit ieromonah de mitropolitul Panteleimo, titular al eparhiei din Edessa și Pella în localitatea Yannitsa. S-a transferat apoi la mitropolia din Tesalonic și și-a desfășurat activitatea la Kilkis, Veria, Edessa și Florina. Între 1943 - 1945 a lucrat pentru mitropolitul din
Augustinos Andreas Kantiotis () [Corola-website/Science/320496_a_321825]
-
că Aștileanu l-a vizitat la Mănăstirea Căldărușani în cursul anului 1961. Conform memoriilor lui Iuliu Hossu, când l-a văzut, lui Aștileanu i s-au umplut ochii de lacrimi și cu greu a putut să mai vorbească. Editorul volumului, ieromonahul Silvestru Augustin Prunduș, a notat într-o notă de subsol, că spre sfârșitul vieții, când era deja episcop al Aradului, a primit sfintele taine de la preoții greco-catolici, cărora le-a spus că se simte ca la închisoare, fiind strâns supravegheat
Visarion Aștileanu () [Corola-website/Science/317945_a_319274]
-
țara în care s-a născut”. Ieroschimonahul a murit la 10 ianuarie 1882, fiind înmormântat în gropnița mănăstirii Valaam. Călugărul Antipa a fost cinstit ca sfânt de către ucenicii săi și de o mulțime mare de credincioși, imediat după moartea sa. Ieromonahul Pimen, ucenicul său ce a devenit apoi arhimandrit și egumen al mănăstirii Pafnutie-Borovski, a scris în anul 1883 o biografie hagiografică în care i-a prezentat viața și nevoințele duhovnicești. Scrierea a fost publicată în limba rusă cu titlul "Vrednica
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
ianuarie, la pagina 46, sub numele Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul. El este prăznuit de atunci la data de 10 ianuarie. Cultul său a fost extins și în celelalte biserici ortodoxe, dar este venerat mai ales în mănăstirile de la muntele Athos. Ieromonahul Makarios Simonopetritul l-a introdus în "Sinaxarul athonit", publicat în 1988, la Salonic. Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în calendarul sfinților în cadrul ședințelor speciale ale Sf. Sinod dedicate canonizării sfinților români din 20-21 iunie 1992, iar Biserica Ortodoxă Rusă
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
fosta incinta a schitului se gaseste cimitirul satului, chiliile fiind distruse în totalitate. Așa cum reiese din pisanie "aceasta Sfântă și Dumnezeiasca biserică cu hramul Sfântă Troița este zidita din temelie și cu zugrăveala împodobita și alte multe, cu cheltuiala cuviosului ieromonah Kir Părtenie egumenul Sfintei Mănăstiri Strihaie și Mănăstirea Fedeleșoiu în care și egumen a fost. și s-au sfințit cu iubitorul de Dumnezeu Kir Inochentie, Episcopul Râmnicului și care împrejur zidite și date zestre și slobode să fie nesupuse la
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
că poporul rus este format din trei ramuri: rușii mari, rușii mici și rușii albi, aflate toate sub autoritatea îndreptățită a țarilor moscoviți. Cronicarii ucraineni au folosit, de asemenea, termenul „Rusia Mică” în scrierile lor, ca, de exemplu, Samiilo Veliciko, ieromonahul Leontii Bobolinski și arhimandritul Ioaniki Goliatovski. „Rusia Mică” a fost o denumire aplicată Ucrainei occidentale, după ocuparea acesteia de către Rusia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, odată cu împărțirile statului polono-lituanian între vecinii săi mai puternici (Imperiul Rus, Imperiul Habsburgic și
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]