1,031 matches
-
venea la mine și-mi zicea: zice doamna să scrii cutare și cutare, și eu, ca un prost, scriam ce mi zicea dumnealui. Iară pentru pecete nu putea doamna să pecetluiască, ci dumnealui spătarul au luat-o și au pecetluit. Ieromonahul respiră greu ca și cum ar fi cărat o povară și iar ridică privirea spre Brâncoveanu, care îi zâmbi larg și chiar dădu a încuviințare din cap. Era tare amuzat marele logofăt Constantin de scrisoarea de mărturie a ieromonahului Ștefan. Cu două
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și au pecetluit. Ieromonahul respiră greu ca și cum ar fi cărat o povară și iar ridică privirea spre Brâncoveanu, care îi zâmbi larg și chiar dădu a încuviințare din cap. Era tare amuzat marele logofăt Constantin de scrisoarea de mărturie a ieromonahului Ștefan. Cu două cuvinte aș putea să-i arăt minciuna. Auzi colo, doamna Ilinca era atât de slabă că nu putea vorbi, dar peste o săptămână pleacă la locurile sfinte și umblă prin străinătăți aproape cinci ani. Și este șiret
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se îndrepte spre ușă, unde îl așteptă pe Bălăceanu, ginerele lui vodă, care cu regret îl urmă. Încă o plecăciune rigidă și plină de demnitate din ușă și ieși zâmbind. Știa că în următoarele minute vodă îi va concedia pe ieromonahul Ștefan și pe cei doi patriarhi și va rămâne doar cu frații săi și cu mitropolitul Theodosie. Privind lung spre ușa care se închidea în urma lui Brâncoveanu, marele spătar Mihai nu putu să-și înfrâneze mintea să păcătuiască. Cred și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ostatic. Știe că patriarhul ne este văr. — Urzeli, măria ta, urzeli. M-ai chemat în ajutor, am venit. Acum, vezi bine nu pot să te las și să plec nepăsător. Mă gândeam să-l chemi pe duhovnicul măriei tale, pe ieromonahul Ștefan, să te spovedești și să te împărtășești. Nu poți să stai țintuit în pat știind că vine El să te întrebe și să nu te pregătești să-I răspunzi cum se cuvine. Cheamă-ți duhovnicul, o să te ajute. Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
călimară și un petec de hârtie și, în timp ce prelatul dicta dispozițiile pentru slujba de seară, cu o caligrafie impecabilă scribul așternea cuvintele pe hârtie. Când termină, vodă îl lămuri să ceară un cal și un dorobanț însoțitor. Mesajul trebuia înmânat ieromonahului Ștefan cât mai repede. Scribul dădu afirmativ din cap și reuși să schițeze un zâmbet cu amândoi ochii. După ce ieși, mitropolitul se închină cu o cruce mare și exclamă: — Doamne ferește! Știi, ăsta nu mă poate trăda. A încercat doamna Maria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am rugat pentru măria ta și așa face și egumenul și toți câți or veni după el, așa că nu ești singur, te însoțesc rugăciunile noastre. Acum o să plec, mă pregătesc pentru liturghia de mâine. În zori o să-l trimit pe ieromonah să te spovedească. Aș dori, măria ta, să vii la Mitropolie să ne împărtășim împreună din scump Sângele lui Hristos. Când te scufunzi în frământări lumești, crezi oare că eu nu mă simt singur? Mai ții minte cum stăteam în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
patru persoane printre care doctorul grec și grămăticul cel slut. Îi lăsă pe fiecare să-și facă datoria, se lăsă condus în dormitor și masat, își dictă programul pentru a doua zi, ceru să i se dea drumul să intre ieromonahului Ștefan de cum va sosi în zori și anunță că, înainte de liturghie, dintre înalții dregători nu vrea să-l vadă decât pe marele logofăt Constantin Brâncoveanu. Ceru să i se aprindă candela din fața icoanei Mântuitorului și să i se stingă toate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe domn cu caftanul de sărbătoare și cu mantia domnească pe deasupra. I-au pus în mâinile aduse pe piept o cruce de argint și l-au întins pe masă în spătăria mare. Abia atunci au sosit sfinția sa mitropolitul Theodosie și ieromonahul Ștefan. Au stat la sfat cu frații răposatului și au hotărât să pornească mortul a doua zi la Cotroceni, după dorința lui când a ctitorit mânăstirea. Acum însă trebuia adunat divanul și ales un domn pământean până s-or dezmetici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era cu aga Bălăceanu în drum spre Viena) primeau condoleanțe și, șoptit, puneau la cale ce o să spună fiecare în divan. Șerban, marele Șerban, zăcea mai părăsit ca oricine. Toți își vedeau de grijile lor, așa că mitropolitul i-a spus ieromonahului Ștefan să citească ectenia de ieșire a răposatului. L-au pus pe un fel de năsălie și la rugăciunile ieromonahului, spuse românește, răspundeau monahii greci, grecește. Boierii se închinau, doar jupâneasa Stanca bocea încetișor. Doamna nu era de văzut. Unii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
divan. Șerban, marele Șerban, zăcea mai părăsit ca oricine. Toți își vedeau de grijile lor, așa că mitropolitul i-a spus ieromonahului Ștefan să citească ectenia de ieșire a răposatului. L-au pus pe un fel de năsălie și la rugăciunile ieromonahului, spuse românește, răspundeau monahii greci, grecește. Boierii se închinau, doar jupâneasa Stanca bocea încetișor. Doamna nu era de văzut. Unii spuneau că în spătăria mică sfătuia cu cuscrii ei din neamul Bălenilor cum să-l aducă pe beizadea Gheorghe la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă gândeam ca după ce-l ducem pe ultimul drum pe răposatul voievod, într-o zi de lucru, când treburile Mitropoliei o să-ți lase răgaz, să ne întrunim în divan cu neamurile răposatului, pomenit fie-i numele în veci, și cu ieromonahul Ștefan ca să întărim prin fapte testamentul lăsat de maica mare, doamna Ilinca. Mitropolitul oftă, ar fi vrut să spună ceva, își drese glasul și-și lăsă privirea în pământ. Se întreba dacă tânărul plin de viață din fața sa nu face
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi, să nu mi mai spui în alt fel decât „fiule”, căci asta voi să fiu: rodul învățăturii sfinției tale. Mirarea îl făcu pe înțeleptul Theodosie să-și ridice sprâncenele. — Acum doresc să citești sfinția ta scrisoarea către divan a ieromonahului Ștefan în pricina moșiilor lăsate de maica mare, doamna Ilinca, și vodă Constantin îi înmână mitropolitului documentul. — Nu mă prea ajută vederea, așa că mă rog măriei tale s-o citească. Brâncoveanu luă înapoi pergamentul și începu să citească. Pe măsură ce înainta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Maria pentru Țara Românească. Iar în ce privește pe văduva lui Șerban Vodă, ar fi bine să meargă la moșie să pregătească zestrea fetelor. Casandra de pildă e pețită cu beizadea Dimitrie Cantemir. — Înțeleg că atunci nu s-ar mai citi scrisoarea ieromonahului Ștefan în divan. — La ce am arunca în gura lumii un neam atât de slăvit? Și aș vrea să mai înțelegi că doresc să faceți aci la Curte sfeștanie cu sfințire de apă ca să-mi pot aduce toți copiii fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dintre boierii frați Cantacuzini pentru împărțirea averii părintești. Împărțirea se va face așa cum a pus să se scrie dumneaei doamna Ilinca, maica lor, în diata pe care a lăsat-o la sfinția sa. Am aci scrisoarea de mărturie a duhovnicului dânsei, ieromonahul Ștefan, care spune că doamna Ilinca era stăpână pe vrerea și cugetul ei când a întocmit diata. Scrisoarea este lungă și nu se mai citește. Păstreaz-o dumneata, stolnice Constantine, împreună cu toate zapisele privitoare la averea părintească. Mărturisim și domniile noastre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scrisorile înalt preasfințiților patriarhi, care vorbesc despre sănătatea minții și cucernicia răposatei. Este drept să se facă împărțeala averii după dorința părinților și să se statornicească pacea între urmași? — Este drept. Să trăiești, măria ta. Domnul întinse brațul cu scrisoarea ieromonahului Ștefan spre locul unde sta Constantin Cantacuzino; acesta, evident înciudat de faptul că luând scrisoarea va trebui să sărute mâna domnului, se ridică de la locul lui și se îndreptă spre jilțul domnesc. Brâncoveanu zâmbea nevinovat și, în momentul în care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumina cea deapururea a dumnezeieștii Lui Măriri. Și de vreme ce între celelalte faceri de bine sunt folositoare cererile Sfintei Biserici și rugăciunile celor credincioși, pentru ca fiștecare creștin să câștige fericirea cea neschimbată, pentru aceasta vă pohtesc pe toți preasfințiților arhierei, cuvioșilor ieromonahi, cucernicilor preoți, cinstiților boieri și pe tot norodul ce vă aflați de față, să ziceți cu un glas și cu inimă, toți deodată, Dumnezeu să o ierte și să o fericească pe roaba lui Dumnezeu Stanca, pentru ca să se învrednicească și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Chiar și Petru al Rusiei, unicul împărat ortodox încoronat, își revendică dreptul de a se unge în Sfânta Sofia și de a se proclama împărat al Imperiului Roman! „Marea idee” a rămas în fapt aceeași ca atunci când el era doar ieromonah și arhimandrit la Sfântul Mormânt, unchiul său Dositei fiind patriarh al Ierusalimului. Atunci, discutând îndelung cu Mihai Cantacuzino la Ierusalim, puseseră la cale „rețeaua” care să-i țină uniți pe creștinii de sub stăpânirea padișahului. Rețeaua..., o, Doamne, și Hrisant Nottara
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se desprindă de drumul bine pietruit al Târgoviștei, ca în basme telegarii înaripați. De la Târgoviște au pornit pe înserat, că era lună plină și prin codrul desfrunzit se vedea ca ziua. Erau doi, Ștefan în haină de frate poslușnic și ieromonahul Gherasim Hagiul, cel care de când fusese să se închine la Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos, umbla cât ținea postul mare de la mânăstire la mânăstire, să afle de la credincioșii întâlniți pe cale dacă peste vreun popă se abătuse vreo nenorocire care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cuvioșia sa, cântând cu glas îngeresc psalmii și cântările ca să nu lase credincioșii fără cuminecătură și fără amintirea Paștelui aceluia. Și sta la datorie păzind turma lui Hristos până ce vlădica hirotonisea popă nou, popă de mir, așa cum se cuvenea. Atunci ieromonahul Gherasim se retrăgea din nou la mânăstirea Dealu de lângă Târgoviște și în rugăciuni aștepta iar venirea Postului Mare. În anul acela ieromonahul nu aflase nici un sat lipsit de preot așa că se întorsese în ascultarea egumenului de la Dealu, când în joia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la datorie păzind turma lui Hristos până ce vlădica hirotonisea popă nou, popă de mir, așa cum se cuvenea. Atunci ieromonahul Gherasim se retrăgea din nou la mânăstirea Dealu de lângă Târgoviște și în rugăciuni aștepta iar venirea Postului Mare. În anul acela ieromonahul nu aflase nici un sat lipsit de preot așa că se întorsese în ascultarea egumenului de la Dealu, când în joia precedând Duminica Floriilor între prânz și chindie sosi poruncă de la mitropolitul Târgoviștei pentru cuvioșia sa ca să vină cât poate de repede pregătit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pot ajunge la zidul plâns al mânăstirii Snagovului ca să desăvârșesc panihida unșilor tăi, Doamne, din țara aceasta”. Mergea și spunea mereu pomelnice pentru vii și pentru morți întro neîntreruptă rugăciune, pentru că, în răstimpul dintre două călătorii sau dintre două liturghii, ieromonahul curăța pietrele de deasupra ușilor de la intrarea în biserici, le citea, mângâindu-le literele cu degetele, ștergea praful și ceara de pe mormintele din pronaos ca să pătrundă înțelesul slovelor, cerea, prin satele îndepărtate de la bătrânii care-i descuiau ușa, pomelnicele ctitorilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Paște din partea lui Io Constantin Voievod. S-a uitat cu mirare la cei doi cai mărunți, cu șeile puse pe ei și la măgarul încărcat cu doi desagi. „Plecați chiar acum”, i-a spus arhimandritul care transmitea ordinul superiorului său. Ieromonahul Gherasim își cântări însoțitorul, apoi pe cei doi căluți de munte, bine hrăniți și țesălați, și măgarul cu cei doi desagi. „Cine mai vine cu noi?”, întrebă el sec. Neprimind nici un răspuns și citind mirarea în ochii ierarhului său, declară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cine mai vine cu noi?”, întrebă el sec. Neprimind nici un răspuns și citind mirarea în ochii ierarhului său, declară rebel „Eu pe Leu al meu nu-l las, nu-mi trebuie cal. Binecuvântează, sfinția ta, ieșirea robilor lui Dumnezeu Gherasim ieromonahul și a lui...” „Ștefan” se auzi glasul prințului. Așa au pornit pe înserat, ieromonahul în față călare pe Leu, apoi măgarul cu desagii și în urma lor, pe căluț, Ștefan. Au luat-o pe drumul Câmpulungului. Când au ajuns în valea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în ochii ierarhului său, declară rebel „Eu pe Leu al meu nu-l las, nu-mi trebuie cal. Binecuvântează, sfinția ta, ieșirea robilor lui Dumnezeu Gherasim ieromonahul și a lui...” „Ștefan” se auzi glasul prințului. Așa au pornit pe înserat, ieromonahul în față călare pe Leu, apoi măgarul cu desagii și în urma lor, pe căluț, Ștefan. Au luat-o pe drumul Câmpulungului. Când au ajuns în valea Dâmboviței era noapte, dar luna plină făcea drumul ca de cretă. De prin crânguri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frânghie, leagă-l de inelul șeii, să nu te pierd pe drum. Era să-i spună Ștefan că n-o să poată dormi? Nu răspunse nimic și așa cum mergea, ultimul pe potecă, luna luminând acum din stânga, băgă de seamă cum capul ieromonahului se lasă în piept, deci adormise. Până la el nu se auzea sforăitul dar se gândi că probabil Leu, măgarul cuviosului, îl aude, că altfel cum se explica precauția cu care își cumpănea piciorul la fiecare pas? Noaptea i se părea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]