1,501 matches
-
îl denunță: "Cioran a fost la timpul sau legionar", fără succes însă: "Juana e indulgenta [...] cu tinerii pentru care cîștigă slăbiciune". Un al treilea exemplu: Cioran în postura de paj și companion al doamnelor (fapt înregistrat în jurnalul lui Virgil Ierunca, tot în 1950): la o conferință foarte mondenă, "își face apariția și faimoasa doamna Florence Gould, urmată inevitabil de salonardul Cioran". în fine, foarte semnificativ este faptul ca Simone Boué n-a simțit nevoia să aibă un copil, timpul fiindu
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
se află, fără doar și poate, una din cauzele insuccesului său atît la publicul francez, cît și la cel, restrîns, format de exilul românesc. La citirea celui dintîi fragment din Les Mailles du filet, apărut în "Le Figaro littéraire", Virgil Ierunca nota, la 15 iulie 1949, în jurnalul său: Nu e, de bună seamă, un «jurnal autentic», ci numai unul necesar [...] Altfel, «jurnalul» e conceput anume pentru o revistă franceză în general și pentru «Le Figaro» îndeosebi..."6 Iar după o
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
care lansase această versiune la București era Zaharia Stancu (sursă nesigură prin definiție) mă îndoisem dintru început. Iar cînd se redeschisese cenaclul Sburătorul, după moartea lui E. Lovinescu, avusesem aproape certitudinea contrară."10 La această certitudine nu ajunge însă Virgil Ierunca, de pildă. Conduita pe care și-o impunea la 10 septembrie 1949, cînd Sorana Gurian i "se plînge că pretutindeni compatrioții o prezintă francezilor ca pe o «denunțătoare» sau ca pe o «agentă a Moscovei»" aceea de a nu cădea
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
sovietică. Nu spun nimic, deoarece nu sînt convins nici de vinovăția, nici de nevinovăția ei. M-au îndepărtat totdeauna de această femeie legăturile ei oculte, situațiile duble."12 În sfîrșit, referitor la un oarecare Richard, întîlnit la Sorana Gurian, Virgil Ierunca scrie: Ea pretinde că e profesor la Alliance Française, deși nu e imposibil să fie dintr-o secție a N.K.V.D.-ului"13.) Suspiciuni, deci, niciodată complet înlăturate, chiar atunci cînd strîmta locuință a Soranei Gurian devine loc de întîlnire a
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
deși nu e imposibil să fie dintr-o secție a N.K.V.D.-ului"13.) Suspiciuni, deci, niciodată complet înlăturate, chiar atunci cînd strîmta locuință a Soranei Gurian devine loc de întîlnire a unui grup din care fac parte Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu și alții. Încă o dată, însă, nu la ele se raportează afirmația făcută mai sus, cu privire la "aranjarea" și "romanțarea" biografiei "personajului" central din Les Mailles du filet. Rezumată în cîteva rînduri, această biografie parțial inventată
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
Baciu, Nicolae Breban, Aron Cotrus,Vasile Posteuca, Horia Stamatu, Ion Caraion, Ioan Petru Culianu, Petru Dumitriu, Nicolae Novac, Vintilă Horia, Nicole Valery-Grossu, Victor Frunză, Claudiu Matasa, Nicolae Dima, Dorin Tudoran, Dumitru Tepeneag, Paul Goma, Aurel Sergiu Marinescu, Bujor Nedelcovici, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Vlad Georgescu, Gabriela Melinescu și nu în ultimul rând, cel ce face obiectul prezentului remember, culegătorul de perle din poezia închisorilor, publicistul Zahu Până. Fenomenul exilului literar român a fost cercetat în toată complexitatea lui în câteva țări
Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
La Coupole” și dau ochii cu Geta Dimisianu! „Geta, sînt eu, Matei Vișniec!” Simțeam nevoia să-mi declin hotărît identitatea de teamă că nu mă va recunoaște. Geta m-a dus la Marie-France Ionesco, apoi la Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Ei mi-au dat o recomandare ca să-mi pot depune dosarul pentru azil politic. Și au urmat apoi alte întîlniri, rapide, imediate, cu Damian Necula, Constantin Abăluță sau Virgil Tănase. Practic, în două săptămîni am cunoscut tot exilul românesc de
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
08.1950 - s-a născut Gavril Pompei 15.08.1951 - s-a născut Lazăr Cerescu 15.08.1967 - s-a născut Eugenia Mihalea 15.08.2007 - a murit Dan Alexandru Condeescu (n. 1950) 16.08.1920 - s-a născut Virgil Ierunca (m. 2006) 16.08.1921 - s-a născut Ovid S. Crohmălniceanu (m. 2000) 16.08.1931 - s-a născut Ileana Berlogea (m. 2002) 16.08.1935 - s-a născut Ion Gheorghe 16.08.1936 - s-a născut Natalia Cantemir 16
Calendar by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/4416_a_5741]
-
altele, cum spuneam, și pentru că au considerat-o vremelnică. Dar nu a fost vorba numai de refuz pe tăcute, de rezistență pasivă. Au fost polemici, au fost confruntări dure de presă, precum aceea privitoare la criza culturii, declanșată de Virgil Ierunca prin faimosul articol din 1946 și susținută de Ion Caraion, Vladimir Streinu, T. T. Braniște, Călin Popovici, Mircea Alexandru Petrescu și de alții, au fost și altele în care nu puțini scriitori și ziariști democrați s-au angajat, colaborând riscant
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
drumul pribegiei la sfârșitul războiului, recent, a publicat, împreună cu soția sa, Ileana Corbea, o carte de interviuri cu unele dintre cele mai importante personalități ale exilului, precum (în ordinea din sumar) Constantin Amăriuței, Theodor Cazaban, Adriana Georgescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, L. M. Arcade, Nicu Caranica, Alexandru Ciorănescu, Dan Petrașincu (Angelo Moretta), Emil Turdeanu. În afara datelor biografice furnizate de cei intervievați, ei comunică o seamă de prețioase informații privind atmosfera politică din țară și din Occident ce a domnit în anii
Resemnarea cavalerilor by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13529_a_14854]
-
atenția mai tuturor este Mircea Eliade. „Era un mare scriitor și un gazetar pe măsură. Scria uneori articolul pentru Uniunea Română pe un colț de masă, într-un sfert de ceas”, își amintește Adriana Georgescu. „Era o autoritate, spune Virgil Ierunca, numele lui impunea un prestigiu intelectual”. Și cum exilul românesc nu a fost unitar și solidar, autorul lui Maitreyi s-a trezit că e denunțat ca „fascist” de către „istoricul” C. Marinescu, Claudiu Isopescu și Lucian Goldman. Cuvinte de admirație are
Resemnarea cavalerilor by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13529_a_14854]
-
lui impunea un prestigiu intelectual”. Și cum exilul românesc nu a fost unitar și solidar, autorul lui Maitreyi s-a trezit că e denunțat ca „fascist” de către „istoricul” C. Marinescu, Claudiu Isopescu și Lucian Goldman. Cuvinte de admirație are Virgil Ierunca și pentru Alexandru Busuioceanu, pe care-l situa ca poet „între Blaga și Voiculescu, de o modernitate acută și mereu deschisă”. După Monica Lovinescu, Eliade a intenționat să facă din romanul Noaptea de Sânziene un fel de Război și pace
Resemnarea cavalerilor by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13529_a_14854]
-
o dată, scriitorii și oamenii de cultură din exil își revendică rădăcinile și își exprimă admirația pentru spiritele tutelare. Dan Petrașincu evocă cenaclul „Sburătorul” pe care l-a frecventat 15 ani; consideră că maeștrii lui au fost Lovinescu și Rebreanu. Virgil Ierunca mărturisește că G. Călinescu era un idol al generației sale, după cum Emil Turdeanu își recunoaște pasiunea pentru poezia lui Blaga și nu-i poate uita pe marii profesori Tudor Vianu și N. Cartojan. Cum spuneam, presa exilului ocupă un loc
Resemnarea cavalerilor by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13529_a_14854]
-
Georgescu. Tot ea consemnează că prima revistă literară din exil a fost Luceafărul, subvenționată de generalul Rădescu prin românii bogați din America, vechi emigranți. Ea a fost încredințată lui Mircea Eliade și N. J. Herescu, secretar de redacție fiind Virgil Ierunca. Acesta precizează că a avut colaboratori pe cei mai de seamă scriitori ai exilului: Al. Busuioceanu, Mihai Vilara, Horia Stamatu, Vintilă Horia. O altă revistă importantă a fost Caiete de dor (reeditată în anii trecuți de Nicolae Florescu), scoasă în
Resemnarea cavalerilor by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13529_a_14854]
-
pe cei mai de seamă scriitori ai exilului: Al. Busuioceanu, Mihai Vilara, Horia Stamatu, Vintilă Horia. O altă revistă importantă a fost Caiete de dor (reeditată în anii trecuți de Nicolae Florescu), scoasă în 1951 de Constantin Amăriuței și Virgil Ierunca, al doilea fiind singurul redactor cu începere din 1954 și care menționează că Mircea Eliade a publicat acolo fragmente din Jurnal și un extrem de interesant Fragment autobiografic, în care „s-a străduit să explice și să-și explice coexistența, deseori
Resemnarea cavalerilor by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13529_a_14854]
-
Ea își propunea drept scop afirmarea ideii românești prin cultură. Cei intervievați se mai referă și la alte reviste, precum Destin de la Madrid, Prodromos și Ethos, imprimate la tipografia lui Ion Cușa, la Paris, apoi Limite, scoasă de omniprezentul Virgil Ierunca, unde, noutate senzațională, îi publică sub pseudonim și uneori cu numele adevărat pe unii scriitori din țară: Ion Caraion. Ștefan Bănulescu, Ion Alexandru, Toma Pavel. În Ethos e găzduit N. Steinhardt, semnând Nicolae Niculescu. În afară de fundații, ca cea amintită („Carol
Resemnarea cavalerilor by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13529_a_14854]
-
anii ’60-’70 a fost acela patronat de L. M. Arcade (Mămăligă), care se bucura de prezența lui Mircea Eliade, ori de câte ori venea la Paris din Statele Unite. Cu toată această constantă și putem spune prodigioasă activitate, vreme de peste patru decenii, Virgil Ierunca afirmă că „literatura română, oricât de stalinistă ar fi fost, s-a făcut mai întâi în România și mai apoi în exil”. Va exista o singură literatură română, crede mai cu moderație Monica Lovinescu, „atunci când toată literatura exilului va fi
Resemnarea cavalerilor by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13529_a_14854]
-
și „Jurnalul literar” situându-se cu siguranță pe primele locuri. Chiar dacă unele date ale interviurilor înregistrate de Ileana Corbea și Nicolae Florescu riscă să repete pe acelea din volumele de amintiri (Adriana Georgescu, Al. Ciorănescu) sau din jurnalele lui Virgil Ierunca, al Monicăi Lovinescu, ele rămân mai departe foarte utile pentru o necesară împrospătare a memoriei colective. e o carte care merită să fie citită cu atenție și recomandată și tinerilor, spre a cunoaște în întregul ei istoria literaturii și a
Resemnarea cavalerilor by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13529_a_14854]
-
ca un "martor" inclement, de autentică intransigență etică, care s-a încăpățânat să-și facă publică "depoziția", transformându-și enunțurile în denunțuri ce dezvăluie jocul mistificator și malefic al imposturii, reducând-o la nimicnicia sa originară. În cazul lui Virgil Ierunca, mărturia girează un destin iar patosul rechizitoriului își află explicațiile și resorturile în "contextul" ce a generat aceste pagini, circumstanțe în care absurdul se substituise normalității, era, cu alte vorbe, legitimat de un regim totalitar ce-și aruncase umbra demonică
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
aceste pagini, circumstanțe în care absurdul se substituise normalității, era, cu alte vorbe, legitimat de un regim totalitar ce-și aruncase umbra demonică asupra culturii românești. Dacă tonalitatea pamfletară se substituie nu o dată polemicii de idei, cum mărturisește chiar Virgil Ierunca, aceasta se întâmplă deoarece "nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Starea de alertă a eseistului, starea lui de grație, normalitatea sa - își află în nostalgie, în dorul de peisajul și sufletul românesc, un hotărât accent compensativ. Echilibrul interior al eseurilor și articolelor critice, al simplelor notații, chiar ale lui Virgil Ierunca se află aici, în spațiul acesta greu de determinat, dificil de precizat, aflat la limita dintre sarcasm și dor, dintre ocară și mângâiere. Exilul este astfel o cruce răscolitoare de întoarceri, o "cruce de dor", e o stare a ființei
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
ființei care leagă, într-o mult mai hotărâtă măsură individul de spațiul care l-a născut și de care - cu voie sau fără voie - s-a desprins. Exilul favorizează privilegiul întoarcerilor - în timp și spațiu. Exilul a reprezentat, pentru Virgil Ierunca, revoltă și jertfă, un semn al destinului și o pecete tragică a unui rigorism moral intransigent, împins până la - beneficele - sale limite ultime. Patetic și acuzator, confesiv fără a cădea în anecdoticul autobiografiei, reflexiv fără a exila metafora din propriul discurs
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
și jertfă, un semn al destinului și o pecete tragică a unui rigorism moral intransigent, împins până la - beneficele - sale limite ultime. Patetic și acuzator, confesiv fără a cădea în anecdoticul autobiografiei, reflexiv fără a exila metafora din propriul discurs, Virgil Ierunca și-a asumat, de-a lungul multor ani, povara unei neclintite ținute etice, exemplaritatea unei confruntări cu demonii interiori și exteriori, dintr-o clară nevoie a mărturisirii, a depoziției. Nu există pagină a lui Virgil Ierunca sau enunț al său
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
din propriul discurs, Virgil Ierunca și-a asumat, de-a lungul multor ani, povara unei neclintite ținute etice, exemplaritatea unei confruntări cu demonii interiori și exteriori, dintr-o clară nevoie a mărturisirii, a depoziției. Nu există pagină a lui Virgil Ierunca sau enunț al său care să nu depună, într-un fel sau altul, mărturie: fie despre convulsiile interioare ale eului exilat, fie despre anomia Istoriei, despre legile aberante ale unui timp demonizat. Tocmai de aceea, paginile sale, acuzatoare și patetice
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
despre anomia Istoriei, despre legile aberante ale unui timp demonizat. Tocmai de aceea, paginile sale, acuzatoare și patetice, răscolitoare și pătimașe, au alura unei recuperări cathartice, a unei purificări prin focul verbului. Nimic mai străin firii morale a lui Virgil Ierunca decât duplicitatea sau chiar neutralitatea atitudinii. Primul impuls al scriitorului e de a riposta; nevoia de replică, regimul urgenței sunt instanțele ce prezidează scriitura. Inspirația e produsul indignării: scrisul transcrie, astfel, mai degrabă exasperările eseistului. Revolta devine în acest fel
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]