1,395 matches
-
urma volumele: Impresii (1908) și Portrete literare (1911), dar sinuciderea din 1913 pune capăt unei ascensiuni intelectuale. Dintre contemporanii săi, personalități în curs de afirmare la începutul secolului XX, poate că numai Nicolae Iorga (născut în același an 1871 cu Ilarie Chendi) mai avea în domeniul criticii literare o activitate foiletonistică la fel de impresionantă, productivă și consecventă. Anul 1907 a fost unul de vârf pentru Ilarie Chendi. Publicistica lui se zbate însă între toate vicisitudinile vremii, dintre care cea mai nefastă este
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
afirmare la începutul secolului XX, poate că numai Nicolae Iorga (născut în același an 1871 cu Ilarie Chendi) mai avea în domeniul criticii literare o activitate foiletonistică la fel de impresionantă, productivă și consecventă. Anul 1907 a fost unul de vârf pentru Ilarie Chendi. Publicistica lui se zbate însă între toate vicisitudinile vremii, dintre care cea mai nefastă este precaritatea literaturii acelui moment dominat de sămănătorismul și de militantismul național-țărănesc al lui Iorga. Sensul constructiv al unei orientări, fundamental deosebite din punct de
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
al lui Iorga. Sensul constructiv al unei orientări, fundamental deosebite din punct de vedere estetic, se va ivi odată cu E. Lovinescu, ale cărui opinii moderniste vor fi mai clare abia după campania de revizuiri desfășurată în „Flacăra” (1914-1916). Ruptura lui Ilarie Chendi de Nicolae Iorga nu va însemna însă și o ruptură totală de sămănătorism, dar îi va da acestuia posibilitatea să gândească pe cont propriu mersul literaturii, să-și câștige independența și libertatea de mișcare. Iorga îl șicanează pe tot
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
și o ruptură totală de sămănătorism, dar îi va da acestuia posibilitatea să gândească pe cont propriu mersul literaturii, să-și câștige independența și libertatea de mișcare. Iorga îl șicanează pe tot parcursul anului 1907, cum era de așteptat, dar Ilarie Chendi îi răspunde cu ironii usturătoare, denunțându-i politica de grup, o politică la fel de nefastă ca și aceea a lui Macedonski și în care amenința să cadă și Mihail Dragomirescu, după cum observă criticul condamnând „metoda” de creare a iluziilor și
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
falimentul literar” al estetului Ovid Densusianu, căruia nu-i agreează nici „ambiția de a produce un curent nou în literatură”, nici orgoliul de a patrona o școală sau o tabără și nu-i iartă nici despărțirea de popor. Față de Densusianu, Ilarie Chendi apără legitimitatea „literaturii țărănești” (p. 158), dar în alt context, când îl vizează pe Iorga, o denunță, fiind susceptibilă de a fi considerată un fals concept (p. 175). În ciuda sămănătoriștilor, pledează pentru integrarea în această categorie a prozei lui
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
în termeni sociologici, ci în termeni estetici: „Nu țărănesc sau nețărănesc, ci artă sau neartă”. Dar gustul criticului rămâne în limitele tradiționalismului sau ale realismului rural pe filiera ardeleană Slavici-Agârbiceanu. Ce mai răzbate până la noi prin publicistica literară a lui Ilarie Chendi, din atât de tulburatul an 1907, pe care îl asociem automat în memorie cu mult invocatele răscoale țărănești? Mi se pare destul de surprinzător să nu găsim prea multe referințe la drama socială ce a izbucnit atunci, fie din lipsa
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
iarăși ciudat pentru cineva care vine din Ardealul oprimat și își exprimă clar opțiunea pentru poezia politică, a cărei istorie este relatată pe scurt în patru foiletoane din vara lui 1907). După exigențele de astăzi, l-am fi vrut pe Ilarie Chendi un editorialist mai implicat. Îngrijitorii ediției dezmint în note (p. 302-304) o atare presupunere, legată de relaxarea ideologică a publicistului, arătând că ecouri ale răscoalei se înregistrează la rubrica „Notițe și informațiuni” din revista „Viața literară și artistică”. Din
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
la răscoală (p. 302), ceea ce e evident o supralicitare anecdotică și aberantă, mai ales dacă luăm în seamă analfabetismul notoriu al țăranilor la începutul secolului. Dar merită reținută ca fapt divers. Tot legat de perspectiva literară imediată asupra vieții rurale, Ilarie Chendi semnalează bizarul roman Amăgiții de un oarecare D. St. Aristide pe tema conflictului dintre arendași și țăranii răsculați, care ar fi fost instigați de agitatori socialiști, dinăuntru sau dinafară (soluția agenturilor străine bântuia și atunci) - ceea ce criticul consideră o
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
Romanul cu rădăcini în mișcările sociale agrare rămâne să fie scris în viitor de vreo mână măiastră” (p. 95). Din cele aproximativ trei sute de pagini de foiletonistică a anului 1907, se pot reconstitui evenimentele vieții literare și artistice, pe care Ilarie Chendi le consemnează cu conștiinciozitate. Moare S. Fl. Marian, colaborator important al revistei și, cum afirmă criticul, „fruntașul folcloristicei române” (p. 104). Publicistul deplânge apoi moartea singuraticului B. P. Hasdeu: „A fost înmormântat ca un întârziat, ca unul care aparținea
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
de reputație europeană”, Nicolae Grigorescu, ajuns „în ipostazul în care a putut să farmece, să supuie, să ajungă popular” (p.178). Se pot consemna noile eforturi, deocamdată neizbutite, de a înființa Societatea Scriitorilor Români (p. 179), la a cărei întemeiere Ilarie Chendi va fi părtaș în anii imediat următori. Mihail Dragomirescu se desparte de Maiorescu (p. 73). În 14 secvențe de Cronici de vară, Ilarie Chendi e și un excepțional cronicar al vieții cotidiene a Bucureștiului torid. Un serial de Preludii
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
noile eforturi, deocamdată neizbutite, de a înființa Societatea Scriitorilor Români (p. 179), la a cărei întemeiere Ilarie Chendi va fi părtaș în anii imediat următori. Mihail Dragomirescu se desparte de Maiorescu (p. 73). În 14 secvențe de Cronici de vară, Ilarie Chendi e și un excepțional cronicar al vieții cotidiene a Bucureștiului torid. Un serial de Preludii în 47 de episoade, câte numere are revista „Viața literară și artistică”, redă pulsul mișcării literare și înregistrează modificările de peisaj artistic. Din păcate
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
Alex Goldiș Epistolar avangardist, Corespondență primită de Geo Bogza de la Stephan Roll, Sașa Pană, Mary-Ange Pană, Victor Brauner, Ilarie Voronca, Colomba Voronca, grupul „Alge”, Ediție întocmită și postfață de Mădălina Lascu, Cuvânt înainte de Ion Pop, București, Editura Tracus Arte, 2012, 344 p. Unul dintre cele mai interesante volume din 2012, trecut aproape complet cu vederea de comentatori, e Epistolarul
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
întrucât Mădălina Lascu scoate la iveală o serie de scrisori ale avangardiștilor români din cel mai autentic și mai pur moment al avangardei, 1928- 1932. Destinatarul e Geo Bogza, iar partenerii de dialog epistolar sunt protagoniștii de la unu Sașa Pană, Ilarie Voronca și Stephan Roll. Autoarea mai reține câteva dintre scrisorile tinerilor de la Alge (majoritatea semnate în numele grupului), dar și ale „doamnelor” avangardiste, Colomba Voronca și Mary-Ange Pană. Impresionează, încă de la început, capacitatea tânărului Geo Bogza de a concentra energii favorabile
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
un poem idem, o semnătură anagramă, spre a se deroba: m-au publicat fără să știu. Iată de ce poetul Voronca rămâne plasat în același azur, dar prietenul a trebuit să mă scârbească mult”. De cealaltă parte, în relieful scrisorilor lui Ilarie Voronca se întrevede un personaj anxios, aflat într-o stare cronică de depresie. Multe sunt pasajele care anunță, încă de la finalul anilor ’20, ceva din gestul final al autorului. Pe fondul nesiguranței materiale trăite la fel de acut atât la București, cât
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
un personaj anxios, aflat într-o stare cronică de depresie. Multe sunt pasajele care anunță, încă de la finalul anilor ’20, ceva din gestul final al autorului. Pe fondul nesiguranței materiale trăite la fel de acut atât la București, cât și la Paris, Ilarie Voronca se desprinde puțin din cercul elitist al celor de la unu încercând să facă, cum s-ar zice, „carieră”. Fapt neiertat de Roll și de Sașa Pană, însă înțeles - și acceptat, într-o anumită măsură - de blândul Geo Bogza. Scrisorile
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
a ajuns cu ediția de Opere Ion Vinea la volumele VI (Publicistica, 1925-1926), editat în 2005 pe cont propriu, și VII (Publicistica, 1927-1928), editat tot în 2005 cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor. Cele mai recente apariții, în 2006, sunt: Ilarie Chendi, Scrieri, IX, ediție, note și comentarii de Dumitru Bălăeț și Ion Spătan, și Gala Galaction, Opere, XI. Jurnal (1898-1899), ediție îngrijită, prefață și note de Teodor Vârgolici, ambele editate cu sprijinul Autorității Naționale pentru Cercetarea Științifică. Mai notez aici
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]
-
și faptelor, ci procedându-se la o selecție semnificativă de texte din categoria celor menționate, de natură să evidențeieze un anume episod biografic și creator. Sunt evocate, astfel, succesiv, dificultățile primilor ani de acomodare, angajarea la Societatea „Abeille”, cu ajutorul lui Ilarie Voronca, unde o întâlnește pe viitoarea soție, Genviève Tissier, angajarea, apoi, la studiourile Paramount, călătoriile în Argentina, din 1929 și 1936, și experimentele sale cinematografice, momentul 1933 al apariției cărții despre Rimbaud vagabondul și al amplei suite de poeme din
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
spun din capul locului, n-a prevalat, dimpotrivă s-a manifestat cu reprobabila energie naționalismul xenofob. Dar înainte de a ajunge aici, tocmai în anii treizeci, ar trebui spus că poetul s-a manifestat, înainte de 1918, în mișcarea politică transilvana, împreună cu Ilarie Chendi, partial Octavian Tăslăuanu, ca unul dintre exponenții aripii oțelite, condamnînd pasivismul majorității fruntașilor P.N.R. Lucrurile s-au acutizat atît de mult încît declanșase vrajba în partid. Mai ales că Al. Vaida-Voevod publică în Tribună un articol incendiar împotriva lui
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
lungul timpului, unul dintre cele mai discrete și admirate cupluri din Italia, însă în urmă cu aproximativ două luni, între cei doi s-a produs ruptura, motivul fiind infidelitatea portarului bianconerilor. Gianluigi s-a implicat într-o relație cu jurnalista Ilaria D'Amico, de la Sky Sport.
Anunț de divorț, cu lacrimi în ochi, în direct la Tv by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/74195_a_75520]
-
traducători se numără Adam J. Sorkin, Julian Semilian, Dan Duțescu, Leon Levițchi, Andrei Codrescu, Florin Bicanan, Bogdan Ștefănescu, Sean Cotter și Liviu Georgescu (care, în afară de faptul că a tradus din Tudor Arghezi, Ion Barbu, G. Bacovia, Leonid Dimov, Emil Botta, Ilarie Voronca, Paul Celan, Virgil Mazilescu ș.a., a alcătuit aparatul critic: date biografice, referințe critice, bibliografie). Când dialogurile imposibile devin posibile În cel mai recent număr al revistei Apostrof (10/2005) atrage atenția ,dosarul" Habermas-Ratzinger - o dezbatere epocală, realizat de Andrei
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11152_a_12477]
-
celor din File de istorie culturală. O foarte necesară istorie a promovării culturii române în străinătate, bunăoară, poate să înceapă de la studiile lui Pavel Țugui despre Lucian Blaga în diplomație, Aron Cotruș. Demersuri de popularizare a culturii române în Italia, Ilarie Voronca, slujbaș de stat și propagator al culturii românești. Noi documente sau Tristan Tzara și regimul democratpopular din România. Dincolo de amănuntele picante extrase din arhive și colecții de ziare - cele referitoare la Tristan Tzara sunt de-a dreptul senzaționale -, aceste
Forța documentului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5725_a_7050]
-
Urban VIII 1623-44 Celestin I 422-432 Bonifaciu VI 896 Urban III 1185-87 Inocențiu X 1644-55 Sixtus III 432-440 Ștefan VI (VII)3) 896 Grigore VIII 1187 Alexandru VII 1655-67 Leon I 440-461 Roman 897 Clement III 1187-91 Clement IX 1667-69 Ilarie 461-468 Teodor II 897 Celestin III 1191-98 Clement X 1670-76 Simplicius 468-483 Ioan IX 898-900 Inocențiu III 1198-1216 Inocențiu XI 1676-89 Feliciu III (II)2) 483-492 Benedict IV 900 Onoriu III 1216-27 Alexandru VIII 1689-91 Gelasie I 492-496 Leon V
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
citit. Este vorba de o culegere masivă a scrierilor lui Ion Creangă (fără, totuși, poveștile licențioase), intitulată Opere complecte și prevăzută cu două prefețe, una scrisă de Constantin Botez, „fost Inspector General al Învățământului", cealaltă de G. T. Kirileanu și Ilarie Chendi. A doua o reproduce, de fapt, pe aceea a ediției Minerva din 1906. Volumul are la sfârșit un tabel de „cuvinte mai neobicinuite" alcătuit de Al. Vasiliu, învățător, și de G. T. Kirileanu. Pe copertă, un desen cu sugestii
O carte veche by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6090_a_7415]
-
e nerelevabilă, deși pretindea a fi oficială, cu aprobarea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1902 T. Maiorescu a predat, cum se știe, Bibliotecii Academiei Române, lada de manuscrise Eminescu. Funcționari ai B.A.R., ca, de pildă, Ion Scurtu și Ilarie Chendi, încep să studieze și să claseze manuscrisele poetului. Atunci apare ideea alcătuirii unei ediții critice a operei eminesciene. În 1908 Ion Scurtu editează poeziile poetului (după ce în 1904, într-o epocă naționalistă dominată de sămănătorism, a editat segmente din
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
să fie lipsite de presă, Dreptatea reapărînd la 5 februarie 1946, apoi și Liberalul (nu însă și Viitorul). Toate acestea ca rezultat al hotărîrilor Conferinței de la Potsdam. În februarie 1946 se află în vizită la București, unde și conferențiază, scriitorul Ilarie Voronca, care se sinucide, cu gaz metan, de îndată ce se reîntoarce la Paris. În martie 1946, tot ca o consecință a deciziilor Conferinței de la Potsdam, presa opoziției inserează declarații critice împotriva guvernului F.N.D., necenzurate de nimeni. În mai 1946 se deschide
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]