2,060 matches
-
Román ajunge Înadins tîrziu cu logodnicul ei, un sărăntoc de englez distins, ca s-o vadă toată lumea; mulți spectatori țipă la vînzătorii de răcoritoare să se dea la o parte, fiindcă nu văd din cauza lor; un fotograf de la o revistă ilustrată vrea s-o prindă pe Susan din față; Juan Lucas Îl Întreabă pe Julius cum se simte, fiindcă e un spectacol pentru bărbați; Susan se topește de dragul lui Julius și citește pe fața lui mînia Împotriva lui Juan Lucas; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bazinului, În timp ce el Înota, se răcorea, căutînd În răceala apei un sedativ pentru durerea de cap și pentru amorțeala din picioare. Se simți cuprins de mînie cînd se Întîlni nas În nas cu Lester și Santiago, care citeau liniștiți reviste ilustrate, zîmbitori sub uriașii lor ochelari de soare, Întinși În șezlonguri și nescoțînd la iveală nici un semn de proastă dispoziție. N-avea nici cea mai mică Îndoială: trecuseră prin orgie, prin chiolhanul acela, calculînd totul și evitînd excesele, astăzi se sculaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
întreba ce, nu știu; ceva epic poate, cu o diversitate de fapte și fantezii clare, totul pus în desene, fiecare cu propria lui culoare morbidă, ciudată și intensă, poate c-ar fi fost o pictură murală gigantică sau o carte ilustrată sau chiar un film. Nu știam ce anume va fi, dar știam cum să mă apuc. Trebuia să citesc poezie, să ascult muzică, să studiez filosofie și să scriu, să desenez și să pictez. Trebuia să învăț cum simt, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
portarul discuția și ziarul, lămurit deplin cu marțienii. Nicu nu era de acord. El era mai degrabă liberal. Înțelesese bine că marțienii zboară și merg pe apă și călăresc pe mamuți, pe care-i știa din desenele văzute în Universul ilustrat. Așa că, în privința asta, ca în multe altele, nu putea fi de aceeași părere cu nea Cercel, deși fața lui lată, cu nas borcănat de sub care creștea un pămătuf de mustață, îi impunea respect. Nicu spuse împăciuitor: — Eu, dacă s-o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Din păcate nimeni din Bucurrești nu crrește pescărruși, ce-arr fi să-ncep eu o afacerre? Intrri și tu, dacă va fi nevoie? Nicu i-a promis să-l ajute și l-a asigurat că-i dă un alt cadou, Universul ilustrat, cel cu mamuți. Mai făcuse o descoperire ciudată: vaca lui iubea banii! Când dădea de o monedă în buzunarul lui Nicu punea picioarele pe ea și greu i-o mai smulgeai. Ce-i drept, și lui Nicu îi plăceau și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
voiai să le desprinzi, scârțiau ca ușile neunse. N-avea răbdare să stea locului și-i spuse maică-sii că o să meargă la Jacques, să-i ducă mamuții pe care i-a promis. Îi arătă și ei desenul din Universul ilustrat, iar ea râse de spinarea lor cu zimți de fierestrău și de coada lor lungă cât o zi de post. Râsul îi aminti bine de tot de alt râs, al mamei ei, de parcă mamaia ar fi rămas toată în gura
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cititorul să pătrundă, printre explicații și comentarii, hărți, schițe și imagini (56), în contextul istoric al primelor comunități creștine dobrogene. Cartea răspunde celui real interesat de începuturile creștinismului pe teritoriul românesc. Textul se bucură de o documentare amănunțită, explicată și ilustrată, consistentă și verificată, însoțit spre final de o vastă Bibliografie precedată de o Abreviere a diferitelor publicații folosite, potrivit criticii moderne de specialitate, oferă cititorului, datorită formatului tipografic aerisit, posibilitatea susținerii unei lecturi prelungite. Pentru a evita blocarea acestuia, versat
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
cerută de tînăra Împărăteasă de la întreaga ei suită. ― Haide, haide, Hedrock, îi spuse mustăciosul Prinț del Curtin. Doar n-ai de gînd să ții numai pentru tine această bucățică splendidă de bîrfă. Presupun că și asta provine tot din dosarele ilustrate ale Arsenalului. Hedrock tăcu. Zîmbetul de încuviințare păru să fie îndreptat către acest verișor al Împărătesei, dar de fapt aproape că nu-l vedea. Privirea și atenția i se concentraseră asupra singurei persoane din încăpere care conta. Împărăteasa Isher ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Haddock dormea de-a dreptul, învins de înfruntarea cu barul pachebotulului, Tintin nu înceta să meargă mai departe, imaginând deja conturul teritoriilor pe care le va parcurge. Istoria Azaniei se desfășura în fața ochilor săi, documentată de enciclopedii și de magazine ilustrate. Și în centrul acestei istorii străvechi, ce culmina cu nașterea Azaniei independente odată cu apusul imperiilor europene, se ghicea silueta amenințătoare și ubicuă a celui care alesese pentru sine rangul de mareșal și titlul de președinte pe viață. Cu pieptul încărcat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
material suficient pentru un nou volum, am constatat (cu surprindere) că nu realizasem prezentarea ce-mi propusesem. Urmarea acestui fapt e că, la destulă distanță în timp, am trecut la concretizarea prezentării de față. Pornind de la titlu și de la coperta ilustrată, oricine s-ar gândi la o moară obișnuită, pe malul unei ape curgătoare... Trecând la conținut vedem cu totul altceva... Autorul se prezintă ca un iscusit meșter morar, în moara căruia se macină cu totul altă făină... În locul boabelor de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
probabil droguri copiilor. — Hei! strigă George. Nu pot plasa marfa dacă-i deschisă. — Cu atât mai rău pentru tine. Ignatius se feri de băiat și rupse hârtia care învelea pachetul. Văzu un teanc de ceea ce păreau să fie cărți poștale ilustrate. Ce sunt astea? Ilustrații vizuale pentru cursul de drepturi civile sau altă importantă disciplină școlară la fel de cretinizantă? — Dă-mi-l înapoi, nebunule! — Mamă Doamne! Ignatius era uimit de ceea ce vedea. Pe vremea când era la liceu, cineva îi arătase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fără restricții pecuniare, Îmi păstrasem biroul din vechea fabrică de la periferie, dar reamenajaserăm apartamentul Liei. Miraculoasa aventură a metalelor ajunsese acum În mâinile tipografilor și ale corectorilor. Și tocmai atunci domnul Garamond avusese ideea aceea genială a lui: „O istorie ilustrată a științelor magice și hermetice. Cu materialul care vine de la diabolici, cu competența pe care ați câștigat-o, cu consultarea acelui om incredibil care este Agliè, În numai un anișor o să fiți În stare să Înjghebați un volum format mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
imposibil să le fi visat Într-un alt vis, cu mobile vechi și gravuri șterse, console cu mici teatre stil secolul XVIII, din carton decupat, canapele cu huse mari, brodate și rafturi cu cărți nenumărate, toate colecțiile anuale din Jurnalul ilustrat al călătoriilor și al aventurilor pe uscat și pe mare, nu-i adevărat că s-au ferfenițit de atâta citit și că mama le-a dat negustorului de vechituri. Mă Întreb cine a Încurcat coridoarele și scările, pentru că acolo aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Poliphilos. (Michel Lamy, Jules Verne, initié et initiateur, Paris, Payot, 1984, pp. 237-238) Reconstituirea ne luă zile Întregi, ne Întrerupeam lucrările pentru a ne comunica unii altora ultima conexiune, citeam tot ce ne cădea În mână, enciclopedii, ziare, istorii ilustrate, cataloage editoriale, pe diagonală, În căutarea unor scurtcircuite posibile, ne opream să scotocim pe la toate tarabele, adulmecam pe la chioșcuri, furam zdravăn din dactilogramele diabolicilor noștri, ne repezeam triumfători În birou, trântind pe masă ultima găselniță. În timp ce evoc iarăși săptămânile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
insistat încă suficient în critica autohtonă (mă gîndesc în special la Alexandru Bogdan-Pitești, Marcel Iancu, Jacques G. Costin sau Lucian Boz) nu sînt neapărat scriitori și nu aparțin întotdeauna avangardei. Intenția mea nu a fost de a relua/extinde demersuri ilustrate prob de cercetători precum Ion Pop, Marin Mincu, Ovidiu Morar ș.a., ci de a propune un alt tip (complementar) de abordare: preponderent istorică, deschisă către faptul larg cultural, politic și social, către istoria ideilor și a mentalităților. O abordare interesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ideea autonomiei esteticului și resuscită ideea „angajării” militante, pedagogic-mesianice a intelectualilor în politica națională și/sau socială; ideologizarea cîmpului cultural se manifestă și în cazul adepților - denunțați drept „înstrăinați” - ai „artei pentru artă”, altminteri eterogeni ca opțiuni politice. Tradiționalismul postromantic, ilustrat mai întîi de Vatra lui G. Coșbuc, Caragiale și Slavici, de săptămînalele Floare albastră, Pagini literare și Povestea vorbei, de Curentul literar, apoi de Sămănătorul și de sateliții săi din provincie (Făt-Frumos, Ramuri, Revista noastră, Drum drept ș.a.m.d.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simbolismului românesc. Estetismul independenților și insurgența marginalilor. Insularizarea polemică Reînodînd cu gesturile provocatoare ale zutiștilor din prima fază a curentului decadentist, estetismul românesc va cunoaște un prim moment revoluționar în 1908, odată cu apariția volumului de debut al lui Ion Minulescu (ilustrat, ca și următoarele, de Iosif Iser). Succesul său în mediile boeme (două ediții rapid epuizate), lansarea Revistei celor l’alți a aceluiași (trei numere, 20 martie-10 aprilie) și, nu în ultimul rînd, pregătirea expoziției din 1909 a impresioniștilor francezi Derain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în căutarea unor finalități sociale. Primele ecouri ale Dadaismului în presa românească sînt înregistrate în jurul anului 1920 (de fapt, aproape toate noile mișcări artistice „revoluționare” din Europa sînt semnalate prompt în România). Principala publicație care le găzduiește este Rampa Nouă Ilustrată, care, în numărul din 7 aprilie 1920, publică pe prima pagină o „scurtă definiție” a fenomenului („Ce e Dada?“). Tot pe prima pagină a numărului din 17 aprilie 1920, un articol, de asemenea, anonim („Iar Dada? Sîntem amestecați în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prima jumătate a secolului al XX-lea: Războiul (în care ar intra deopotrivă estetismul „eroic”, aristocratizant al lui D’Annunzio, futurismul militarist al lui Marinetti ș.a.), Revoluția (cu mișcările avangardiste și activiste de stînga - inclusiv constructivismele și Suprarealismul) și Carnavalul (ilustrat, între altele, de relativismul hedonist, antipolitic al Dadaismului zürichez). Privită prin prisma acestei tipologii inevitabil reductive, dar stimulative, acțiunea grupării Contimporanul se dovedește a fi însă mai curînd un „hibrid” între revoluționarismul constructivist și „carnavalescul” sincretic al spectacolelor Dada. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
datori, deși simpatia pentru suprarealismul francez este mai curînd conjuncturală, bazată pe afinități de suprafață, pe receptivitatea la avangarda europeană și pe apartenența comună la „spiritul nou”. Complexul nerecunoașterii externe se manifestă uneori la Contimporanul printr-un complex de superioritate, ilustrat - compensator? - prin teza „precursoratului” autohton în materie de avangardism. Iată - în acest sens - o notiță din numărul 47: „M. Seuphor. Carnet Bric-a-brac (ed. Het Oversicht), versuri și proză în flamandă și franceză, în maniera paralogică ilustrată la noi de Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exhibarea caracterului de ficțiune teatrală; electricienii și mașiniștii sînt prezenți pe scenă; decorurile nu au rolul de a crea iluzia realității, ci doar acela de a marca locul acțiunii; fiecărui act îi corespunde pe un ecran cîte o carte poștală ilustrată. La rîndul lui, fără a priza textul („nejucabil” al) pieselor „idișiste” (Neofitul de Katsine), Sergiu Milorian apreciază - la rubrica „Scena”, în Contimporanul nr. 62, 1925 - „revelația” decorațiunilor scenice ale lui Kolnik: „Decorația de scenă, arhitectura scenică a devenit azi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alături de ea și în pofida legilor sale. Opera lui Hurmuz e răspunsul ironic al omului la ironia universală” (v. în acest sens și confesiunile din Tudor Mușatescu și Romulus Dianu, „Cu G. Ciprian despre el și despre alții”, în Rampa nouă ilustrată, 13, nr. 2988, 9 ianuarie 1928, p. 42, G. Ciprian, Cutia cu maimuțe, Buc., Edit. Contemporanul, 1942, pp. 135-156, și Măscărici și mîzgălici, Ed. pentru Literatură, 1958). Urmuz, „contimporanul” nostru În cadrul rubricii „Note, cărți, reviste” din numărul 96-97-98 al revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de manifestare a inteligenței lui tehnice, încât aproape că nu-i mai rămânea timp și imaginație pentru nimic altceva. Omul era slujba și slujba era omul. Singura carte netehnică prin care l-am văzut uitându-se a fost o istorie ilustrată a primului război mondial. Era o carte mare, cu poze format 30/45 cm. Tata n-a dat niciodată vreun semn că s-ar fi săturat să se mai uite prin cartea aceea, deși nu participase la război. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și cinci la sută dintre cititorii noștri sunt oameni fără o pregătire profesională, fără un punct de vedere propriu și fără convingeri aproape despre nimic pe lumea asta. Cultura lor se bazează pe ceea ce citesc în fiecare săptămână în revistele ilustrate, scrise aproape întotdeauna de oameni la fel de puțin pregătiți ca și ei. Nu citesc cărți: citesc rezumate ale cărților; nu aprofundează nici o problemă, se conformează cu opinia pe le-o oferă un oarecare reporter de doi bani sau o dezertoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și om de Stat venezuelean, conducătorul războaielor de independență de sub dominația spaniolă din mai multe țări latino-americane (n. tr.). Alfred Edmund Brehm (1829-1884), explorator și naturalist german, autor al lucrărilor Note de călătorie prin Nord-Estul Africii, Viața păsărilor și Viața ilustrată a animalelor. Călătoria pe mare a lui Hannon (în lat., în orig.), lucrare scrisă de Hannon Navigatorul care a trăit în secolele VI-V î.H. Caius Plinius Secundus sau Pliniu cel Bătrân (23-79 d.Hr.), istoric, filosof și om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]