2,423 matches
-
platonician al lumii, în timp ce sinele devine un personaj fabulos în măreția neliniștii metafizice. Poezia poetului albanez, atât de minuțios elaborată, cu străfulgerări de diamant în lumina pură a zorilor sufletului, fecundează trecutul și istoria printr-un prezent melancolizant, într-o iluzorie contopire cu dragostea și ființa iubită, cea care transformă clipa în metaforă. În multe poeme se devoalează ispita autorului pentru depărtatele și mistuitoarele semne ale trecutului, ale istoriei și ale strămoșilor, căci Kelmendi vibrează, precum o orgă, atunci când rememorează ce
ION DEACONESCU DESPRE JETON KELMENDI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380635_a_381964]
-
-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă, O-ntrezăresc prin ceață și simt cum mă respiră. Lumina obosită scâncește-n felinare, Neliniștea aceasta, un fel de purgatoriu, Poveste despletește, jăratec de frunzare, Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu. Desprinsă dintr-o carte, cu foi îngălbenite, Apusă de nerost ar vrea să se repete, Cu toată disperarea de a mă ține minte, În joc nevinovat descântă nopți, de sete. Își scutură culoarea de vraja unor vise, În ochii unei
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă,O-ntrezăresc prin ceață și simt cum mă respiră.Lumina obosită scâncește-n felinare, Neliniștea aceasta, un fel de purgatoriu,Poveste despletește, jăratec de frunzare, Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu.Desprinsă dintr-o carte, cu foi îngălbenite,Apusă de nerost ar vrea să se repete,Cu toată disperarea de a mă ține minte, În joc nevinovat descântă nopți, de sete. Își scutură culoarea de vraja unor vise, În ochii unei
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
04 septembrie 2016. ADOLESCENT, ÎN TOAMNĂ Te caut în toamna aurie, răsfoind-o prea târziu... Când pomi-s orfani, dezbrăcați de vise verzi, Ca turcoazul din ochii tăi. O aud Agonizând, precum fluturii ei galbeni, Zburând peste mine... în armonie iluzorie Mai ieri, căutam bănuții de aramă, Care-ți acopereau glezna, Sărutată de marea, aflată-n viori de foc. Știi!... Știi, acum, numai eu o aud, În ghiocul adolescenței mele târzii, Când ascult murmurul iubirii Din armonia unei veri, secătuite Și
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Și tot dansînd giolarii prin porturi de ocazii, se nărăviră goții și hunii la apel, se mai dădu alarma prin tîrg de niște razii, se mai ciocni în noapte un înger de-un crenel. Și voi, ocnașii lumii, cinstiți și iluzorii, împrăștiați de friguri și sorcoviți de cîini, voi, care știți răsplata și flegmei și sudorii, voi, ce vă faceți patul în miezul alb din pîini, mai lunecați pe-o frunză, mai botezați nisipul, la voi se-ntorc boierii cînd pierd
VEAC AFON de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381059_a_382388]
-
Albu, publicat în Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015. „O să vă ne-uit eu!...” Paul Goma Se impune azi, mai mult ca oricând, conceperea unui eseu despre libertate, dar nu despre acea formă a sa vândută colectivității drept marfă iluzorie în momentul schimbărilor decisive de traiect istoric local (a se vedea aici punctele periodice de inflexiune din viața popoarelor, puncte intitulate generic „revoluții”, atunci când se înlocuiește, de regulă, prin sânge și forță o anumită putere politică susținută de interese specifice
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
organism viu, palpabil, ca prezență obiectivă și, totdeodată, ... Citește mai mult „O să vă ne-uit eu!...”Paul GomaSe impune azi, mai mult ca oricând, conceperea unui eseu despre libertate, dar nu despre acea formă a sa vândută colectivității drept marfă iluzorie în momentul schimbărilor decisive de traiect istoric local (a se vedea aici punctele periodice de inflexiune din viața popoarelor, puncte intitulate generic „revoluții”, atunci când se înlocuiește, de regulă, prin sânge și forță o anumită putere politică susținută de interese specifice
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
-o scut la poarta din cuvânt, M-aș agăța de cer, să-nlătur droaia De meteori cu trist deznodământ. Sunt un hoinar și îmi aleg cărarea - Autostradă ori alee-n parc. Căzut în gol, mă-ndrept spre închisoarea Predestinată-n iluzoriul țarc. De m-aș preface-n înger de lumină, M-aș dezbrăca de răni și de poveri, Dar n-aș uita că apa cristalină Un râu de smoală fost-a, până ieri... Referință Bibliografică: SUNT OMUL... Camelia Ardelean : Confluențe Literare
SUNT OMUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381196_a_382525]
-
-o scut la poarta din cuvânt, M-aș agăța de cer, să-nlătur droaia De meteori cu trist deznodământ. Sunt un hoinar și îmi aleg cărarea - Autostradă ori alee-n parc. Căzut în gol, mă-ndrept spre închisoarea Predestinată-n iluzoriul țarc. De m-aș preface-n înger de lumină, M-aș dezbrăca de răni și de poveri, Dar n-aș uita că apa cristalină Un râu de smoală fost-a, până ieri... Citește mai mult Sunt omul-râu și-n vadu-mi
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Aș pune-o scut la poarta din cuvânt,M-aș agăța de cer, să-nlătur droaiaDe meteori cu trist deznodământ.Sunt un hoinar și îmi aleg cărarea -Autostradă ori alee-n parc.Căzut în gol, mă-ndrept spre închisoareaPredestinată-n iluzoriul țarc.De m-aș preface-n înger de lumină,M-aș dezbrăca de răni și de poveri, Dar n-aș uita că apa cristalinăUn râu de smoală fost-a, până ieri...... IX. I-AM CERUT IUBIRII..., de Camelia Ardelean , publicat
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
un deceniu și ceva, ține de domeniul trecutului. A fost frumos la început, un vis euforic, însă a trecut foarte repede. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Trecutul este palid și șters, ca un fum iluzoriu și urât mirositor de la o țigară ieftină. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine zâmbindu-mi vinovat, parcă cerându-și astfel
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
cartea mea. (Irina Lucia Mihalca)Între cer și pământ doar un timpîntr-un ochi de oglindă, faldurile nopții... III. IRINA LUCIA MIHALCA - CUVÂNTUL (POEME), de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016. ATINGEREA CUVÂNTULUI Pe traseul iluzoriu înaintezi prin vântul puternic, abia respiri, mergi și mergi, de nicăieri se-aud voci, întinzi mâna, nu vezi nimic. Un fir fragil între două puncte! Prin sunetele împrăștiate peste tot, lacrimile pier ca aburii ceții dense, compacte, fără un punct
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
lumina radiantă! Cuvântul te frământă - și Cuvântul s-a făcut trup -, în puterea lui stau viața și moartea. Te îmbrățișez, frunză a copacului universal, umanitatea din fiecare picătură ce înmugurește, înveselind forma de viață! Citește mai mult ATINGEREA CUVÂNTULUIPe traseul iluzoriu înainteziprin vântul puternic,abia respiri,mergi și mergi,de nicăieri se-aud voci,întinzi mâna, nu vezi nimic.Un fir fragilîntre două puncte! Prin sunetele împrăștiate peste tot,lacrimile pier ca aburii ceții dense, compacte,fără un punct de reper
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață, se leagănă aninate de vise irealizabile, ca, mai apoi, să se desprindă în dansul final, iluzoriu ... Totu-i o trecere spre ceva, un sens ascuns vederii noastre opace, doar visul mai ridică uneori voalul Tăcerii, și, uneori și, simțurile ne cern clipe din adevărul luminii. Oare dacă am știi "tot adevărul" am mai trăi cu adevărat
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață, se leagănăaninate de vise irealizabile, ca, mai apoi, să se desprindă în dansul final, iluzoriu ...Totu-i o trecere spre ceva, un sens ascuns vederii noastre opace, doar visul mai ridică uneori voalul Tăcerii, și, uneori și, simțurile ne cern clipe din adevărul luminii. Oare dacă am știi "tot adevărul" am mai trăi cu adevărat
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
lumea nu au avut și nici nu vor avea vreodată o adeziune majoră la nivel colectiv - de altfel, în mod firesc - față de tot ce întreprind prin forță multiplicată de ură, dezinformare și sânge. Substituirea constantă până la anulare de identitate, aderența iluzorie a umanului la sfera anostă a materialității (care nu construiește neapărat civilizație, ci doar confort efemer), transferul vizibil de putere de la nivelul inteligenței și virtuților personale la cel al acumulărilor nelegale de capital, reducționismul retardant, ce încearcă din răsputeri să
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
timp apune Iarna, când Anul Nou vine. Anul Vechi predă ștafeta Noului său moștenitor. Uitată îi va fi vremea Lipsită de viitor. Veteran sfârșind eroic, Eclipsat de An Nou-născut, Cale-și face-n timp istoric, Hoinar și stingher în trecut. Iluzoriu An Vremelnic. © Maria Filipoiu 31.12/2014 LA MULȚI ANI ! La mulți ani, spun prietenilor Apropiați sufletului meu! Mult noroc în viață, iar în muncă, spor! Uniți la greu de-a fi cu temei! La împlinirea dorințelor, Țanțoșă tresaltă inima
ANUL NOU ȘI ANUL VECHI -ACROSTIHURI- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374402_a_375731]
-
în obiceiuri și depinde integral de mama natură. Numai când natura își arată puterea, sau el ca individ , societate, dă de necaz, recunoaște acestă putere supremă și speriat începe să se ascundă în diferite forme ale credinței. Este singurul răspuns iluzoriu, ce îi dă un gram de răgaz până va reuși să își înțeleagă menirea și sensul universal. Mereu a fost nevoie de ,,Cineva,, care să îl îndrume pe om, să îl apere, să-l ierte, să-i dea sfaturi, să
INVENȚII ALE OMULUI ȘI EFECTELE LOR. de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371427_a_372756]
-
țara mea natală (Trecui, acum o lună, un pic peste ocean!) Simt a străbunilor chemare = fobie ancestrală Și, parcă, mi se pare că sunt aici de-un an !!! Știu că doleanța mea, de-a-ți fi MEREU aproape, E mult prea iluzorie, ca în... HOROSCOAPE ! ................................................................................ De-ți va plăcea a mea „zodiacală” Citește drept și-albastra verticală! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: P R I E T E N E... / Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1773, Anul V, 08
P R I E T E N E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374938_a_376267]
-
chip poți plânge, cum poți a deplânge pe cel care pleacă din propriu-ți sânge?” Și conchide poetul, cu noema existențialistă în imagine restrânsă: „Ei au murit, poate încă mai mor, spre-a fi vie Ființa. În adâncul ascuns, sub iluzoria lume a slavei deșarte, Ființa-i sinteza de nepătruns dintre viață și moarte”. Finalul elegiilor, Epilogul, m-a frapat, însă voi lăsa cititorilor fideli ai poetului Eugen Dorcescu să dezlege acest mister, întru bucuria înțelegerii adâncului albiei conceptuale, creatoare a
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
acest scop. Pe 15 iunie 2013, când am participat la a doua ediție a Festivalului, cei doi scriitori m-au invitat să le vizitez „Peștera de creație literară”, un loc misterios unde muzele, ca niște sirene, îi atrag în apele iluzorii ale literaturii și îi „copleșesc” cu licorile inspirației, lăsându-se răsfățați de dulcile lor alintări. Vă închipuiți că ciudații mei confrați și prieteni mi-au stârnit curiozitatea de a cunoaște acest loc fermecat, să gust și eu din miraculoasa licoare
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
soluție culturală pentru această perspectivă. Cea ilustrată în Nirvana. De fapt, arhi-amintirea induce ideea că ați trăit într-un cuplu „avataric”, format din reîntruparea unui cavaler și a doamnei sale. Recunoașterea, dulcea moarte, ca exercițiu al căutării Nirvanei, și moartea iluzorie, care nu distruge cuplul, ci îl cosmicizează, îi conferă dimensiuni mult mai largi și mai înalte. Din cenușă poate zvâcni oricând flacăra, în lumina căreia (re)unirea devine posibilă. Eugen DORCESCU: O ieșire din contingență. Asta înseamnă poezie, și trăire
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
succes ”Vânare de vânt” a coincis cu alegerile prezidențiale din SUA, eveniment care, printr-o ironie a soartei, pare a se fi desfășurat sub același motto al vânării, dar de data aceasta al unei fericiri - mai mult sau mai puțin iluzorii. Ambele acțiuni sunt neconvenționale, de parcă ar da startul unei reașezări a modului nostru de a concepe lumea, distanțându-ne de formatul tradițional în care gândeam până la această oră (premiile literare nu se mai acordă numai literaților, demnitarii publici nu mai
VÂN(Z)ARE DE FERICIRE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375301_a_376630]
-
gogoașa” electorală. Calificarea „șefei” În postura de comandă trebuie să ai studii „grele”. Pe ea îns-o recomandă practica pe „canapele”!!! D-aia l-ai ales! Stă în turnul de ivoriu fără lift și fără scară. Să-i vorbești,e iluzoriu. El e „sus” iar noi proști iară! Sperietoarea Om de paie pus în lan, îngâmfat fără măsură crede ca un prostovan că-i ministru la Cultură. Ochii mari!!! La un viitor scrutin fiți atenți cam ce votați și gândiți-vă
EPIGRAME ( 3 ) de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375369_a_376698]
-
e? E azi mereu, niciodată alta. LEBĂDA Unica lebădă o prefăceam într-un cârd de exemplare inegale, de la marmură și dans până la cântecul ultim dinaintea morții, iar ea era doar una, sau nici nu mai era, topindu-se în șirul iluzoriu al lebedelor. SĂRUTUL Sărutul lunecă spre lansare ca ideea unei corăbii, ne vom vedea pe ape, nu se poate ca marea să nu ne smulgă din țărmuri. VÂRSTELE „La vremea potrivită trebuie culeasă dragostea, dar frumusețea e veșnică, cine nu
DESPRE CEASUL OPRIT de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375460_a_376789]