1,464 matches
-
se auzi vreun răspuns, nu se auzi nici măcar un scâncet. — Ostentativ, să iei numele soției? Și tocmai după război? Pentru că avusese un frate din ăia, cu Heil Heil, iar ea era nevinovată? Și mata pui la bătaie, în anii ’50, imaculata dumitale biografie de apostol comunist, ca să aperi principiul obiectivității! Așa te justificai? Așa, Herr Gafton? Herr Gafton, nimic, nici un răspuns. Ba da, se auzi ceva, se auzi o șoaptă. — M-am gândit să încerci o vreme niște traduceri. Se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și al celui mai iubit fiu și al sfântului duh fără moarte. Dă din cap, neîncrezător, la toate informațiile și sfaturile și injecțiile ce i se administrează. Uneori, copleșit, totuși, de insistența binevoitorilor, zâmbește șiret și mormăie, în barba sa imaculată: „Ce contează, ce contează numele, ce contează“... Imediat, apoi, cade însă, speriat, vinovat, în genunchi, cerându-și iertare, amin, și rugându-l, amin, pe Marele Dispărut să-l ocrotească, amin. Iat-o pe aiurita: elegantă, franțuzită, machiată ca pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trăsese o dușcă, paharul dispăruse, mâna durdulie mângâia acum obrazul stâng, în sus, în jos.Capul se aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi. Tavi cu alibiul imaculat. Câinele Tăviță, da, da. Viitorul. Viitorul meu chip de câine. Tăviță. Speriat de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
durdulie mângâia acum obrazul stâng, în sus, în jos.Capul se aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi. Tavi cu alibiul imaculat. Câinele Tăviță, da, da. Viitorul. Viitorul meu chip de câine. Tăviță. Speriat de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva, Tereza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o legătură oarecare cu afacerea lui Harry, dar atâta tot), iar Rufus și Nancy habar n-aveau de nimic. Spre deosebire de Tom, ei nici nu auziseră vreodată de Gordon Dryer și nici unul din ei nu avea cunoștință despre trecutul nu tocmai imaculat al lui Harry. Nu m-am obosit să îi luminez. N-ar fi avut nici un sens. Singurul lucru care avea sens era să pun mâna imediat pe telefon și să mă asigur că, în dimineața următoare, camionul nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în cameră, încercând să citesc Wall Street Journal și uitându‑mă la CNN - dar asta nu face decât să mă panicheze și mai tare. Pe bune, prezentatorii ăștia de la televiziunea americană sunt atât de puși la patru ace și de... imaculați. Nu dau nici o bâlbă, nu fac nici o glumă și știu absolut totul. De exemplu, cine e ministrul comerțului din Iraq și implicațiile încălzirii globale în Peru. Și uite‑mă și pe mine, care cred că pot să fac ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oferă un surâs înghețat. — A, da. Au sosit deja. Trag aer în piept, apoi îl urmez la masă, și uite‑i. O femeie blondă într‑un costum bej cu pantaloni și un bărbat cu trăsături fine, în costum negru, la fel de imaculat și cu cravată verde sobru. Rezist tentației de a o lua la fugă și înaintez cu un zâmbet încrezător, întinzându‑le mâna. Amândoi își ridică privirile spre mine și o clipă nici unul dintre ei nu spune nimic, și am cumplita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se ridică ușor, câțiva milimetri, într‑un zâmbet - deși restul feței îi rămâne imobilă - și eu izbucnesc înr‑un râs isteric. Asta‑i foarte bună! Colega mea de apartament iubește caii. Dar și dumneavoastră sunteți englezoaică, nu? Și arătați absolut... imaculat! Sunt foarte încântată că am reușit să‑i strecor un compliment subtil, însă zâmbetul lui Elinor dispare subit. Se uită la mine cu o figură impenetrabilă și îmi dau brusc seama de la cine a moștenit Luke expresia aia a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
E cam mare îngămădeala și parcă aud un fel de sâsâit în clipa în care forțez ușa să se închidă, dar ideea e că au intrat. Sunt înăuntru. Și uite la camera mea acum! E incredibil! OK, nu e chiar imaculată, dar e mult mai bine decât înainte. Bag repede câteva chestii uitate sub cuvertură, aranjez câteva perne deasupra și mă dau un pas înapoi. Mă uit în jur cu căldură și mândră de mine. Niciodată camera mea n‑a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
păstrez calmul. — Cum ți‑am zis, am auzit că ești persoana cea mai pricepută la cumpărături din oraș. Mă privește misterios. M‑am gândit că poate mă ajuți să‑mi cumpăr un costum. Ăsta a cam obosit, săracul. Arată spre imaculatul său costum Jermyn Street, pe care, din întâmplare, știu că îl are de trei luni și încerc să‑mi ascund un zâmbet. Vrei un costum. — Vreau un costum. — Am înțeles. Trag de timp, punând rochia înapoi pe umeraș, întorcându‑mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
clopoțeilor trăsurii prințesei lui îi dădură din nou o șansă. În partea opusă, prințesa era gata să spună ceea ce pe ea o ardea din interior, mai exact, iubirea neîmpărtășită pentru vânt. Speranțele amândurora au crescut când și-au văzut sclipirea imaculată din ochi, dându-și seama că aveau aceleași sentimente unul pentru altul, au fost spulberate asemenea unei oglinzi a sufletului când cei doi s au îmbrățișat cu atât de multă pasiune: au format împreună vijelia, dându-și însă ultima suflare
Iubire imposibilă. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]
-
Șoimi balabani!... Splendide exemplare!... Balaban, balaban!... Iată un cuvânt cu adevărat străvechi, un cuvânt rămas de la cumani. Ei erau mari maeștri în arta șoimăritului. Cunoșteau toate secretele vânătorii cu șoimi. Aveau stoluri întregi, armate întregi de șoimi balabani, cu pene imaculate. Astăzi balabanii sunt doar rarități. Gol până la brâu, tânărul Stimo îl asculta cu interes, frecându-și pieptul și brațele cu zăpadă. De fapt, cam asta făceau toți bărbații. Chiar și femeile. Ascunse după un pâlc de copaci și tufișuri, Mariam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mi s-a mai întâmplat așa ceva, mon général. Dar nici măcar nu mă mir, pentru că ești cel mai fermecător Napoleon dintre toți Napoleonii lumii. Nu își dădea seama dacă ea râdea sau nu. Preț de o clipă, îi zări doar șiragul imaculat al dinților și buzele moi, roșii, bine conturate. Și o undă de desfătare îl străbătu ca un fulger blând din creștet până în tălpi. ― Marele Darius se declară învins. Calci deja pe pământul Persiei, mon général. Poporul meu dansează dinaintea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
visat, deopotrivă adorați cândva, în adolescență. Și mintea Toinettei nu înceta să le reconstituie... cu oarecare aproximație, desigur. Ah, această formă sveltă, această frumusețe grecească, de la care arta statuară și-ar putea lua tiparul... Acest rafinament al drapajului exterior... Această imaculată marmură a Galateei... Acest surâs plin de versurile nerostite ale lui Vergiliu...Un singur lucru ar putea încununa toate aceste calități... Ah, divină Toinette, primește toată iubirea mea!... Ah, ma bien-aimée, ange de lumière, fuis cette terre de ténèbres! Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
uita că locuiesc aici de o mie de ani. Au cumpărat casa atunci când Bill a fost făcut contabil-șef în firmă, iar acum probabil că proprietatea valorează de zece ori prețul inițial. Susan s-a uitat prin fereastră la peluzele imaculate care se desfășurau în jurul casei. —Arată mult prea mare numai pentru doi oameni. Nick a zâmbit. —Așa și e, numai că au cumpărat-o pentru Caitlin. Ca să se poată bucura de tot spațiul ăsta verde și ca să-și poată cultiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nenumărate puțuri. Era, într-adevăr, un spectacol frumos, chiar și cu soarele ce te bătea în cap, drept și imparțial, dezolant și copleșitor, pentru că înăuntru, în imensul birou întunecos, apărat de exterior de geamuri groase și perdele fine, albe și imaculate, aerul condiționat menținea permanent, zi și noapte, în toate anotimpurile anului, aceeași temperatură, aproape de gheață, cum cerea fără nici o discuție guvernatorul Hassan-ben-Koufra, ca să lucreze cu plăcere. Sahara, văzută de acolo, cu un pahar de ceai într-o mână și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că era întredeschisă. Ieși în curte, îl orbi un soare ucigaș reflectat de zidurile albe, văruite de mii de ori de niște soldați care n-aveau nici o altă obligație, de-a lungul zilelor și anilor, decât să curețe mereu pereții imaculați. Dar nu se vedea nici unul. Și nici unul nu făcea de gardă în gheretele din colțuri sau de lângă poarta prin care se putea întrevedea deșertul fără sfârșit. — Hei! mai strigă o dată. Ce se întâmplă? Ce se întâmplă? Tăcerea. Blestemata tăcere, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Wellington, dar când o să vezi unde locuiește, asta o să ți se pară de-a dreptul neverosimil. Dacă te acceptă, o să o duci excelent, dar să fii mereu cu ochii pe el. Galeriile Wellington erau unul din acele locuri lustruite și imaculate, care, dacă ar fi avut și mobilă Înșurubată În podea, ar fi semănat perfect cu interiorul unui vas oceanic. Privind Împrejurul meu, am Înțeles exact ce a vrut să spună amica mea, căci cu greu și-ar fi putut cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
deschidea cutia din care scotea un steag frumos împăturit. Îl oferea reverențios lui Nakano, care îl prindea de frânghia catargului în așa fel încât să scoată în evidență frumusețea cercului roșu, reprezentând soarele, pe o suprafață întinsă de un alb imaculat. Apoi Uniformă apăsa butonul. Kimigayo. Steagul urca și urca. Pe la versul „pietricelele să devină pietre“, steagul era pe la jumătatea catargului și imediat apoi ajungea în vârf. Cei doi stăteau în poziție de drepți, cu privirile ațintite la steag. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Clădirea unde se află biroul nostru, un fost depozit de pe Old Street, a fost renovată cu mare cheltuială; scara este făcută din lemn negru bine lustruit, cu ape de un roșu strălucitor, iar pereții sunt înalți și de un alb imaculat. Finn, așa cum e îmbrăcat, într-o pereche de pantaloni negri, foarte moderni, și într-un tricou mulat, arată ca un fotograf - măcar până când îi vezi expresia. Se uită în sus în timp ce eu cobor scările și îmi dau seama că, auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cât de mică de praf sau murdărie pe undeva. Și nici nu există așa ceva în această bucătărie. Este înspăimântător de curat, ca într-o fotografie demonstrativă dintr-o reclamă pentru „Noul Ajax lichid. Mai bun. Mai curat“. Contrastul dintre bucătăria imaculată și urletele de fiară sălbatică ce răzbat prin ușa bucătăriei este atât de cutremurător, că nu reușesc să-mi cred ochilor. Suntem prizonieri într-o bucătărie, cu o femeie turbată încercând să intre peste noi - o scenă de film horror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
zeilor. Alb pentru Oxalá, albastru și roz pentru Yemanjá, roșu și alb pentru Xang, galben și auriu pentru Ogun... Inițiații Îngenuncheau, sărutând pragul și atingându-se pe frunte și după ureche. Dar atunci, am Întrebat, Yemanjá este sau nu Maica Imaculatei Concepțiuni? Iar Xang e sfântul Iernonim sau nu? „Nu puneți Întrebări nelalocul lor”, mă sfătui Agliè. „În cultul umbanda e și mai complicat. Din linia lui Oxalá fac parte Sfântul Anton și sfinții Cosma și Damian. Din linia Yemanjei fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-l văzusem la Rio În cortul umbanda -, două statui În mărime aproape naturală, de ceară, Îmbrăcate Într-un material scânteietor care mi se păru demn de cel mai slab recuziter. Una reprezenta o femeie pe un tron, cu o rochie imaculată, sau aproape, presărată cu paiete. Deasupra ei atârnau, suspendate de niște fire, niște creaturi de o formă imprecisă, ce mi se părură realizate ca păpușile lui Lenci, din catifea, servind altădată drept ornament. Într-un colț, un amplificator lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nume Îndepărtate, nume pe care, desigur, știam, Filosofii le dăduseră Albului, dar cu care eu, poate, o chemam nerăbdător pe Lorenza, nu știu, sau poate că te repetam doar, În sinea mea, ca pe o litanie propițiatorie: Aramă albă, Miel imaculat, Aibathest, Alborach, Apă binecuvântată, Mercur purificat, Auri Pigmentum, Azoch, Baurach, Cambar, Caspa, Ceruza, Ceară, Chaia, Comerison, Electră, Eufrată, Eva, Fada, Favonius, Fundament al Artei, Piatră prețioasă de Givinis, Diamant, Zibach, Ziva, Văl, Narcis, Crin, Hermafrodit, Hae, Ipostază, Hylé, Lapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ultima judecată a naturii. Coroana de arbuști fusese cu silnicie devorată. Povara sufletului său simte azi o eliberare. Chiote și bufnituri înfundate vestesc execuția finală. S-a dat un verdict. Totul clipește în zgomote asurzitoare, în lumini orbitoare. Se sfarmă imaculat netrebnicia oamenilor loviți de durerea divină, căci suntem după chipul și asemănarea sa. S-a lăsat o tăcere duhovnicească. Cineva trăsese vălul nopții și stinse mesianic unul după altul gândurile. Colțurile ierburilor brăzdau infinitul picioarelor. Florile din ronduri răpuse copleșiseră
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]