1,629 matches
-
idol împrumutat de extazele afrodisiace cel îndrăgostit își făurește la marginea inconștienței acel ev atemporal, acel tărâm în care își postulează autodepășirea. Apoi, lăsând uitarea să-l despartă de himera-creație și de propriul statut demiurgic, o redescoperă întru final sub imboldul unei prezențe feminine, prezență care este inclusă în basmul său fiind circumscrisă matricei idealului de feminitate. Îndrăgostitul se încrede, așadar, în propriul fantasm pe care nu-l mai recunoaște ca rod al neliniștilor sale erotice. Într-un mod fals, el
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Această formă este, desigur, trupul. Corporalitatea personală poate să se manifeste pentru spiritul aventurat în transcendență ca mijloc util, ca ustensil eficient dar ea reprezintă, în primul rând, un obstacol perturbator al trăirii mistice. Obstacolul solicită efort întru depășirea sa. Imboldul corporalității ce-și impune instinctul în suflet se cere aici estompat și controlat. Trupul nu trebuie să urce spre spirit ci să fie doar trepta pe care acesta pășește în drumul său spre transcendență. Este posibilă o suprapunere a extazierii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
survenirea uitării sale chiar de către cel în interiorul căruia s-a declanșat. Astfel, el pierde treptat din vedere conștientizarea erupției propriei sale răutăți precum și demersul de ascundere al acesteia. Prin urmare, incoștient de negativitatea sa lăuntrică, el acționează sub spectrul și imboldul ei. Suferința spirituală implică nu numai restrângerea concentrată a sinelui, revărsarea sa în propria tensiune pulsativă dar și cristalizarea interioară, sesizarea lucidă a eului suferind de către eu. Durerea în plan spiritual și din cauze spirituale implică reașezarea spre propriile fundamente
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
camera lui Emma. Emma, cu lampa de pe noptieră aprinsă, se reapucase de citit. Îl văzu pe Tom și își scoase ochelarii. Tom spuse: — Emma, ah, Emma! Fără să zică nimic, Emma dădu la o parte așternuturile. Tom, încă pătruns de imboldul său covârșitor care îl făcea să plutească, se apropie de prietenul lui și, pentru un moment, se treziră amândoi întinși piept lângă piept, ținându-se unul de altul într-o încleștare aprigă, dureroasă, cu inimile bătându-le violent, teribil; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zisa cameristă, Pearl Scotney, nu este altcineva decât sora susmenționatei Madame D. care, după cum se știe, este prietena intimă a lui G. McCaffrey. Ceea ce face însă ca episodul sa fie și mai misterios (oare?) este faptul că Tom McCaffrey, sub imboldul profesoral și cu o grabă elocventă, s-a logodit de curând cu nepoata profesorală. Poate că domnișoarei Meynell i s-a părut sau poate că nu i s-a părut amuzantă seara. Dar, în orice caz, adunarea firimiturilor și reconstituirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neclar; clipea întruna și trebui să citească fiecare frază de două ori. După aceea citi și relatarea din The Swimmer pe care Rozanov i-o așternuse în față. Când citise prima dată nota clin Gazette, Tom sărise peste pasajul cu „imboldul profesoral“ și nu înțelesese decât vag insinuarea. Reacția lui scandalizată fusese stârnită de expresia „o șleahtă de bețivi“ și trecuse cu vederea legătura dintre numele lui și cele ale lui Hattie și Rozanov. Nu reflectase asupra articolului, îl considerase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de moarte. Relația lui cu Rozanov fusese nefericită chiar de la bun început, otrăvită de gelozie și umilințe, teamă și dorințe frustrate, totuși continuase și constituise, așa cum adeseori asemenea nefericiri pot constitui, o rațiune de existență, un obiectiv al visurilor, un imbold, un pinten, dar nu un pumnal în inimă. George intui în ferocea scrisoare a lui John Robert hotărârea acestuia de a-l termina pe el cu totul, de a-l anihila, a-l exclude total; de altfel își și exprimase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și a făcut tot ce i-a stat în putință ca să devină o persoană cu totul nouă. A învățat, cu onorabilă repeziciune, să vorbească o franceză pasabilă. Interesul poate stimula inteligența și mintea ei s-a ascuțit, fără îndoială, sub imboldul conștiinței că a sosit momentul când trebuia să-și apuce viitorul cu amândouă mâinile și să-l țină strâns. Se simte, pare-se, în deplină siguranță. Când am vizitat-o, ceaiul ne-a fost servit de o fată-n casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
masă. 4. Neprevăzutul. Un ultim dezavantaj cu care se poate confrunta o conferință de presă este reprezentat de apariția unor elemente neașteptate. Acest neprevăzut poate lua și forma unui avantaj cînd, în urma unor evenimente necontrolabile, imaginea sistemului poate primi un imbold pozitiv. Am optat, totuși, pentru varianta dezavantaj, deoarece efectele negative pe care le pot dezvolta anumite situații necontrolabile pot aduce grave prejudicii imaginii sistemului, mergînd pînă într-acolo încît pot pune în pericol însăși existența sistemului. Sînt foarte multe situații
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
este înțeles atunci când confesorul se adaptează la limbajul său, recunoscându-i nevoile spirituale și comunicându-i, în aceeași măsură, valorile unei vieți de credință. De multe ori, „un sfat simplu și înțelept poate fi o iluminare pentru viață, sau un imbold (...) de a lua în serios procesul de contemplare și de desăvârșire”. În acest demers, atenția confesorului trebuie să fie fixată asupra procesului pe care îl urmează penitentul: prin convertirea sa, prin mărturisirea păcatelor și prin primirea iertării, penitentul „se naște
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
căutându-ne / unul în celălalt găsindu-ne-nceputul / unul pe altul respirându-ne), pentru ca în Jurământul să se exprime încununarea aspirațiilor îndrăgostitului, în stare să prefacă la nesfârșit ființa dragă și să o zămislească, tot la nesfârșit, astfel că, sub imboldul iubirii, trupul devine transparent de dor, iar iubita cheamă / îndeamnă / promite: intră în mine ca într-o cathedrală de aer, consacrându-l pe iubit drept preot al ascunselor semne. Întâlnirea cu dragostea e misterioasă, ritualică, în contiguitatea jertfei purificatoare ( Masa
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și cei ai raiului, poetul desfășoară o partitură de-a lungul căreia emoția se exprimă natural, venind dinspre tot ce constituie cotidianul, care îl înalță și îl lovește, concomitent, însă pilonii pe care se sprijină - dragostea, credința, arta - îi dau imboldul de a continua această luptă, fără sfârșit, cu o lume a cărei strâmbătate pare incurabilă ori care, în direcția răului, inovează permanent. Confesive, poemele lui Ștefan Doru Dăncuș configurează un relief sufletesc vulnerabil, dar care se vrea cazemata ființei, al
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
speciale, motivul timpuluicarceră, prezent în toată marea creație a lumii, nu putea lipsi, de vreme ce Planete prizoniere în pendul / bat orele nepăsătoare / în trupul și sufletul nostru, / mecanice larve pe care / numai căldura cărnii noastre / le-nalță înapoi în cer. Sub imboldul conștiinței precarității ființei, senzațiile, gândurile sunt notate fără cenzură, poetul recunoscându-și neputința în fața implacabilului: Nu pot reînălța speranța prăbușită-n / adâncul apei, iar căderea din titlu se reia ca laitmotiv de-a lungul celor două volume ale antologiei, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
transfigura acțiunea și a-i da un sens. La urma urmei, a trăi pe culmi rămâne totuși singurul mijloc de a te face văzut și adorat de mulțime. Câțiva dintre bunii mei criminali ascultaseră, de altminteri, când uciseseră, de același imbold. Lectura ziarelor le aducea, fără îndoială, în trista situație în care se aflau, un fel de compensație amară. Ca mulți oameni, nu mai putuseră îndura anonimatul și această neliniște putuse, în parte, să-i împingă la acele neplăcute violențe. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
lunecau totodată pe nisipul fierbinte și mobil al covorului. Zvelt, în spatele Adei, și așa de aproape că umărul lui atingea ceafa ei vânătă de tunsoare, Lică surâdea, cu pliscul deschis, gata de fluierat. Văzîndu-i așa de aproape, Maxențiu avu un imbold să ridice mâna și să lovească obrazul arămiu al femeiei, obrazul proaspăt al haimanalei. Rezemă atunci pe lemnul rece, lucios, al biroului, o palmă fierbinte, care parcă se lipea. Lică se uita mereu la Maxențiu cu ochi strânși, cel stâng
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să vadă ce are să se petreacă! . . . Aștepta cine știe ce'.' . . . Parcă Lina știa singură ce are să facă! Fibrele ce simt și dor, Lina nu le avea, iar cu mizeriile omenești era deprinsă, apoi era o fire grămădită ce se înăbușea: de aceea imboldul dintâi al mâniei care spulberă nu-1 avusese. înăbușindu-se, scotea însă aburi. întîi turtită de cele ce aflase, acum începuse din ce în ce a pufni și a căuta pricină tuturor, chiar și Iui Rim. Atitudinea ei păruse celor doi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fie adus înapoi. Totul pleda însă contra: riscul unui nou voiaj, impresia pe care i-ar fi făcut-o întoarcerea simptomatică și exaltarea tot mai mare a prințului pentru localitate și vindecare. Sentimentele lui pentru Elena nu aveau nevoie de imboldul prezenței. Existența efectivă a lui și a Elenei era un obstacol pentru avinturile lui imateriale, înlăturate acum de distanță. De aceea cuvintele lui exaltate nu exprimau dorința unei revederi imediate. "Mă simt un om nou, un copil! Sunt beat de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de presă” în jurul cărții de debut: interviuri, recenzii, cuvinte de întâmpinare, scrisori dar și un consistent „dosar publicistic” conținând colaborările autorului la revistele „Academia Bârlădeană” și „Elanul”. Ecourile favorabile, încurajatoare ale prietenilor și ale numeroșilor cititori au reprezentat un convingător imbold venit să răspundă chemării lăuntrice a autorului: De câtva timp gândul mă poartă de a mai face încă o încercare temerară. Gândul acesta, din dorința de a deveni faptă, m-a așezat frumușel la masa de lucru și m-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a unor suferințe, tristeți, dezamăgiri, împotrivire, luptă... În același timp, apare triumfător chipul iluminat de o aureolă strălucitoare care exprimă cutezanță, dârzenie, îndârjire, vigoare, speranță, demnitate, dragoste de viață, optimism, gândire pozitivă. Toate acestea te revigorează, te mobilizează, îți dă imboldul să înfrunți viața și s-o trăiești așa cum prea frumos spuneți: „știu că cel mai frumos dar al omului este viața trăită cinstit, frumos și demn”. Un crez pe care l-ați respectat cu sfințenie, pentru care sunteți un exemplu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
o justă compensare din anii trecuți. Narcisele de ambele culori concurează serios cu zambilele, iar alte flori își așteaptă liniștite apariția spre satisfacția mea că pot face adevărate bucurii unor persoane feminine. Urmarea firească este și faptul care-mi dă imboldul unor lucrări sezoniere pe care eu le fac fără a forța nota, ca o măsură de prudență pe care mi-o dictează vârsta la care am ajuns... Mă indispune faptul că 16 județe au primit avertizări pentru inundații, și dintre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
au de gând să-mi dea ceva. Ai noștri sunt bine cu toții. Te sărut cu drag, al tău văr și iubitor, Șulim”. Dar cel mai fidel cronicar era Stratica, o femeie cu figura fină, care nu se știe din ce imbold își părăsise locul de naștere, de la țară, și rămăsese toată viața să tânjească după el. O adusese în mahala bărbatu-său. Mecanic la o moară, acesta încropise o mașină de tăiat lemne, se asociase cu un țigan din margine care
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de tine; râde lumea, râde bine că ești negustor de ațe. Faci ce faci și calci în blide, nu mai știi ce e un vis, al tău suflet cât de vid e, stai în el ca-ntr-un abis. Pătimașele imbolduri nu mai poți să le oprești; nu vrei să te vezi cum ești, tu, negustoraș de bolduri. Trece lumea negreșit, fiecare-n treaba lui, tu n-ai ce și cui să-i spui, că vinzi bețe de chibrit. Și sfârșitul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Moldovei, inima mi se încălzește, sufletul tresare și-mi aduce aminte cu drag de trecutul nostru glorios al marilor călugări cărturari care au adus faimă culturii noastre românești, atât în veacurile XVI-XVII, și au rămas până astăzi peste veacuri un imbold nouă celor care jurăm să fim vrednici urmași, că vom păstra cu sfințenie vestigiile sfinte, ale culturii neamului nostru românesc. În țara noastră fiecare colț este îndrăgit de noi fii săi, și vom ridica tot mai sus prestigiul culturii și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
dacă exiști, lasă-mă s-o omor“. în atelier nu văzu nimic altceva în pictura lui decît un talmeș-balmeș de linii urîte. Se așeză și le privi neclintit pînă se întunecă. CAPITOLUL 26. Haos A doua zi dimineață, așteptă un imbold să se dea jos din pat și, în cele din urmă, se tîrî pînă la cămară și la toaletă, apoi se întoarse în pat. Zăcu acolo ca un leș, cu creierul putred și viziuni de răzbunare. O chinui în fantezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fată de la magazinul de arme? Unde locuia? Care era viața ca membră a unei organizații aproape rebele?"... Pe un scaun situat pe culoarul dintre fotolii, am la vreo trei metri de el, se afla un bărbat. Cayle abia își stăpâni imboldul de a-i pune lui toate întrebările care îl frământau. Dar poate alți oameni nu izbuteau să înțeleagă la fel de limpede că, deși trăise toată viața la Glay, nu era de fapt un țăran. Era mai bine să nu riște să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]