3,653 matches
-
ca Destinatar, în timp ce tînăra poate fi atît Obiect, cît și Remitent. În fine, nu doar actorii umani, ci și animalele, lucrurile și conceptele pot îndeplini rolurile fundamentale care constituie modelul actanțial: un diamant poate reprezenta Obiectul căutării Subiectului, iar un imperativ ideologic poate funcționa ca Remitent. Deși termenul de actant e frecvent folosit cu referire la rolurile esențiale jucate de entități în universul de situații și evenimente povestite, el mai e uneori folosit și cu referire la rolurile de NARATOR și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
obține, expeditorul mesajului oferind anumite informații, deci eliberîndu-se de ele într-un anumit fel, adoptînd un gen de focalizare în opoziție cu altul, subliniind importanța sau ciudățenia anumitor detalii, astfel încît destinatarul să poată procesa mai bine informația în funcție de anumite imperative și scopuri. Din multele funcții pe care le poate deține narațiunea, există unele la care excelează sau altele pentru îndeplinirea cărora dovedește o incontestabilă originalitate. Prin definiție, narațiunea povestește totdeauna unul sau mai multe evenimente; dar, așa cum sugerează etimologia (termenul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de stat, invocarea „drepturilor” căzând în rangul subsidiar, chiar al pretextelor insidioase. Depozitarul rațiunii de stat este suveranul - un principiu care nu este contestat nici în Vestul, nici în Estul continentului. Au apelat la el și domnitorii fanarioți, numai că imperativul lor a fost subminat din exterior, pentru că nu erau suverani, ci vasali, și din interior, pentru că erau nelegitimi, fanarioți, deci străini, chiar dacă se înrudeau cu pământenii. S-a afirmat - și pe bună dreptate - că această concepție a balanței sau echilibrului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în considerare intrarea în arena politică, în anumite împrejurări, a reprezentanților polonezi „oficiali” în țările copartajante. De pildă, în februarie 1849, deputații polonezi din Prusia alcătuiseră o fracțiune: „Kolo Polskie”, care propovăduia solidaritatea națională, dar ignora un atât de mare imperativ al vremii ca emanciparea țărănimii. Este însă adevărat că, în cele din urmă, toți polonezii angajați activ în lupta pentru reconstituirea patriei pot fi atașați, în măsură diferită, liniilor de conduită a celor două mari grupări menționate. Care anume categorii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ca tip social nobilul polonez, în vreme ce păturile sociale angajate activ în lupta pentru emanciparea socială și națională a românilor vedeau în emigrația polonă nu numai un aliat, ci și o expresie a martirajului îndurat pentru cauza sfântă a „reînvierii naționalităților” - imperativul vremii. Această mare simpatie a românilor pentru polonezi a fost atestată de emisari și agenți polonezi, de agenți consulari, ca de pildă cel al Austriei la Iași (Eisenbach), încât portretele lui Sobieski și Kosciuszko, care ornau cabinetul lui D. Rallet
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
colonelul Cuza”. Există în istoria popoarelor anume momente, să le numim de grație, singulare, prin forța de a impune stingerea „pentru o clipă” a patimilor ce se consumă în satisfacerea intereselor personale sau de grup social, unice prin supunerea față de imperative majore generale de care atârnă soarta tuturor. Nu sunt minuni exorcistice. Pacea socială n-a fost niciodată decât relativă, dar împrejurările istorice decid uneori asupra unui consens însușit ca un bun comun. Un asemenea moment la români l-a constituit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o scrisoare, din 4 martie 1850, către Alex. C. Golescu, „la datoria istoricului conștiincios”, N. Bălcescu mărturisea convingerea că decât să scrii fără cunoștințe depline o istorie falsă, este mai bine să te abții. Respectul pentru adevăr corespundea întru totul imperativelor vremii, adevărul având menirea să scoată la iveală tarele trecutului, putreziciunea feudalității. Valoarea contribuției lui N. Bălcescu la „o istorie adevărat națională” se întemeiază pe o concepție înaintată despre lume, până la care nu s-a ridicat nici unul dintre predecesorii, contemporanii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a căror imensă, zdrobitoare greutate nu o simțim, dar fără de care nu putem trăi: aerul și istoria”, adăugând însă relevant că e o observație prea adevărată, din care trebuie să deducem nu numai inerența istoriei în raport cu specia umană, dar și imperativul istoriografic de a face din ea un «aer» respirabil, tonifiant, dinamogen. De aceea, Alexandru Zub dorește în istoriografie o mișcare asemănătoare celei ecologice, prin care umanitatea țintește să-și asigure salubritatea mediului ambiant, o istoriografie în care să funcționeze ca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
clarificările strategiei de aderare (2000).77 Cum extinderea Uniunii Europene era parte a proiectului construcției europene, care se baza pe principii, politici și instituții comune 78, strategia din 2000 pentru negocierea aderării recomanda următoarele abordări: ==> să se țină cont de imperativele politice ale UE (stabilitate, prosperitate, etc.); ==> progresul negocierilor fiecărare stat candidat în funcție de efortul pregătirii interne a aderării; ==> evitarea riscului ca statul candidat să piardă momentul derulării procesului de reforme; ==> accentuare asupra priorității absolute a îndeplinirii criteriilor de la Copenhaga (cele politice
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
morale performează actul ilocuționar de a prescrie o acțiune. El susține că propozițiile morale au atât un înțeles descriptiv, cât și unul prescriptiv, evaluativ. În meta-etica lui Hare propozițiile morale au trei proprietăți logice: prescriptivitatea, universalizabilitatea și dominanța. Prescriptivitatea, proprietatea imperativelor, e componenta evaluativă a înțelesului și constă în forța lor ilocuționară de tipul prescripției. Universalizabilitatea e proprietatea logico-semantică pe care o împărtășesc cu propozițiile descriptive și care le distinge de imperativele propriu-zise. Înțelesul descriptiv al unui cuvânt presupune reguli semantice
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
trei proprietăți logice: prescriptivitatea, universalizabilitatea și dominanța. Prescriptivitatea, proprietatea imperativelor, e componenta evaluativă a înțelesului și constă în forța lor ilocuționară de tipul prescripției. Universalizabilitatea e proprietatea logico-semantică pe care o împărtășesc cu propozițiile descriptive și care le distinge de imperativele propriu-zise. Înțelesul descriptiv al unui cuvânt presupune reguli semantice de utilizare a sa, care, pentru a fi posibilă comunicarea coerentă, trebuie să fie constante și universale. Dominanța e proprietatea formală ce ierarhizează datoriile după tăria lor, datoriile morale situându-se
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
moral sunt cele care rezultă dintr-o voință autonomă. Kant și-a construit teoria etică în jurul întrebării fundamentale " Ce trebuie să fac?", încercând să descopere maximele fundamentale de acțiune pe care trebuie să le adoptăm. La baza eticii sale stă imperativul categoric formulat astfel: "acționează totdeauna conform unei asemenea maxime care să poată deveni, în același timp, lege universală"21. Pentru Kant moralitatea constă în raportarea tuturor acțiunilor noastre la o legislație care face posibil un imperiu al scopurilor. Această legislație
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care poate să fie instituită ca lege universală, încât voința să se poată considera, în același timp, ea însăși, prin maxima ei, ca legiuitoare universală"22. Filosoful german își dezvoltă concepția pe câteva structuri paralele, pe care le consideră echivalente, imperativul categoric fiind formulat într-o multitudine de variante. Varianta amintită mai sus este cunoscută ca Formula Legii Universale și este considerată cea mai "strictă" formulare. Formula cu cel mai mare impact cultural este cea a "scopului în sine", care ne
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
datorii imperfecte sunt: obligația de a nu-i neglija pe ceilalți aflați în nevoie și de a-ți dezvolta propriul potențial 25. Cea mai cunoscută critică la adresa eticii kantiene se referă la formalismul exagerat și la lipsa de substanță a imperativului categoric. Singura condiție impusă maximelor universale este ca principiile noastre fundamentale să fie adoptate de toată lumea. Onora O'Neill crede că teoria kantiană de universalizare se distinge de principii înrudite cum sunt prescriptivismul universal sau Regula de Aur prin două
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
în afaceri, în politică și în mass-media, dezbateri referitoare la avort și la hărțuirea sexuală, la mesageriile erotice și la codurile de limbaj "corect", cruciadele împotriva drogurilor și luptă antitabagică, pretutindeni revitalizarea valorilor și spiritul de responsabilitate sunt invocate ca imperativul numărul unu al epocii: sfera etică a devenit oglinda privilegiată în care se descifrează noul spirit al timpului. [...] în timp ce etica își regăsește noblețea, se afirmă o nouă cultură caracterizată doar de cultul eficacității și al reglementărilor cuminți, al reușitei și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
absolut pentru toți oamenii, iar legea popoarelor (jus gentium), încorpora ideile acceptate în mod comun de onestitate și corectitudine, care au același înțeles pentru toată lumea civilizată de pretutindeni 50. În acord cu învățătura stoică, Cicero a identificat legea naturală cu imperativele dreptei rațiuni. "Adevărata lege este rațiunea dreaptă în acord cu natura; este universal aplicabilă, imuabilă și eternă; ne cheamă către îndatoriri prin ordinele sale și împiedică fărădelegea prin interdicții. Nu putem fi eliberați de obligațiile legii de către senat sau de către
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
consideră dreptul și morala răspunsuri normative la întrebarea "ce trebuie să fac?", dar în timp ce morala se referă la omul izolat, la obligațiile lui interioare față de el însuși, dreptul se manifestă în relațiile dintre oameni.166 Kant observă diferența esențială a imperativului, care în morală este categoric, necondiționat, absolut, în timp ce în domeniul dreptului este ipotetic, condiționat de urmărirea unui scop și relativ, și susține că numai imperativele categorice merită numele de legi, pe când preceptele cu caracter de imperativ ipotetic nu reprezintă decât
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
el însuși, dreptul se manifestă în relațiile dintre oameni.166 Kant observă diferența esențială a imperativului, care în morală este categoric, necondiționat, absolut, în timp ce în domeniul dreptului este ipotetic, condiționat de urmărirea unui scop și relativ, și susține că numai imperativele categorice merită numele de legi, pe când preceptele cu caracter de imperativ ipotetic nu reprezintă decât reguli, sfaturi de prudență și de eficacitate 167. Kant stabilește opoziția dintre morală și drept, bazându-se pe deosebirea dintre motivele acțiunii și aspectul exterior
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
observă diferența esențială a imperativului, care în morală este categoric, necondiționat, absolut, în timp ce în domeniul dreptului este ipotetic, condiționat de urmărirea unui scop și relativ, și susține că numai imperativele categorice merită numele de legi, pe când preceptele cu caracter de imperativ ipotetic nu reprezintă decât reguli, sfaturi de prudență și de eficacitate 167. Kant stabilește opoziția dintre morală și drept, bazându-se pe deosebirea dintre motivele acțiunii și aspectul exterior al acțiunii. O acțiune este morală numai dacă este făcută sub
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
absolută. Potrivit teoriei lui J. Locke, omul nu poate ceda societății și, prin intermediul acesteia, puterii legislative decât o putere limitată de legea naturală, pentru că nimeni nu are putere absolută și arbitrară asupra lui însuși sau a altuia 197. În consecință, imperativele legilor naturale nu încetează în societate, ci dimpotrivă, în multe cazuri, ele devin mult mai puternice. Pentru că dreptul uman se circumscrie legii naturale, concluzia lui Locke este că normele edictate de oameni nu pot fi bune și valabile atunci când sunt
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
în raport cu subiectul sau cu ocazia sau în raport cu amândouă. Dacă este generală atât în raport cu subiectul cât și cu ocazia vom spune că este eminent generală. Von Wright consideră că logica normelor, care a fost elaborată mai ales ca o logică a imperativelor trebuie să fie completată cu o logică a acțiunii, pentru că normele duc la efectuarea unor acte, a unor acțiuni și cu o logică a schimbării, pentru că rezultatul acestor acte este o schimbare intenționată a realității. Actele umane pot fi împărțite
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sau nu trebuie să faci cât și spre a fi cum trebuie sau cum nu trebuie să fii deci, atât spre natura morală a acțiunilor subiectului, cât și spre însușirile morale ale subiectului acțiunii"15. Ca expresie autonomă și pură, imperativul trebuie nu trebuie nu are o semnificație valoric-morală intrinsecă. Functorul deontic fiind a-valoric, rezultă că semnificația valorică a normei stă în calitatea morală pe care el o recomandă sau o interzice obligatoriu 16. În ceea ce privește structura logică a normelor morale
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
atunci când ne referim la comunicarea de informații sau exprimarea anumitor atitudini ori sentimente față de ceilalți 19. Forma normei indică atât forța (tăria) normei, cât și caracterul normei. În funcție de forță (tărie) normele se împart, după celebra distincție făcută de Kant, în imperative categorice și ipotetice. Norme categorice sunt cele care solicită imperativ și necondiționat un anumit comportament (spre exemplu: "Să nu ucizi!", " Să nu furi!"), iar norme ipotetice sunt cele care recomandă un anumit comportament, în vederea realizării unui anumit scop20 (spre exemplu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
mod liber 154. Pentru că voința este liberă, nicio lege sau principiu nu îi poate fi impus din exterior, ea trebuie să aibă propria sa lege sau principiu. "Voința ce stabilește prin toate maximele sale o legislație universală [...] va corespunde întocmai imperativului categoric prin faptul că datorită ideii de legislație universală, el nu se fundează pe niciun fel de interes"155. Voința nu este pur și simplu supusă legii, ci trebuie privită ca legiuitoare și, tocmai de aceea, subordonată legii, a cărei
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ideii de legislație universală, el nu se fundează pe niciun fel de interes"155. Voința nu este pur și simplu supusă legii, ci trebuie privită ca legiuitoare și, tocmai de aceea, subordonată legii, a cărei inițiatoare este. Formula universală a imperativului categoric, acționează conform unei maxime care poate deveni lege universală, este legea voinței libere. Pentru a vedea de ce, trebuie doar să comparăm problema cu care se confruntă voința liberă cu conținutul imperativului categoric. Voința trebuie să aibă o lege, dar
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]