1,758 matches
-
slăvi pe „emirul afgan” care, în ciuda caracterului obscurantist al regimului său, duce contra britanicilor o luptă care „obiectiv, ține mai mult de lupta revoluționară decât de cea a democrațiilor sau a «revoluționarilor» ca Renaudel și Campania, care acționează în slujba imperialismului”. Acest demers pragmatic nu împiedică, în 1920-1922, sprijinul financiar și militar al URSS acordat lui Mustafa Kemal care reprimă cu ferocitate atât opoziția comuniștilor turci, cât și a autorităților musulmane recalcitrante la laicizare. Această disociere a teatrelor intern și extern
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
muncitoresc-țărănesc”, modelul chinez va fi aplicat în anii 1920 în numeroase țări - Indonezia, Algeria, Iran, Siria. Alții foarte rapid dezamăgiți, și-au pus speranța în mișcări „național-revoluționare” (Mexic, Brazilia, Nicaragua). în februarie 1927, Internaționala Comunistă* (IC) susține crearea Ligii contra Imperialismului și a Opresiunii Coloniale: două congrese ale acesteia (în 1927 și 1929) adună laolaltă un mare număr de militanți anticolonialiști, comuniști sau nu, printre care Jawaharlal Nehru, liderul aripii de stânga a Partidului Congresului indian, Sen Katayama, fondatorul PC japonez
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a proletariatului revoluționar, să-și facă un aliat din acesta [...]. Leninismul recunoaște existența în mișcarea de eliberare națională din țările oprimate, a unor aptitudini revoluționare și consideră că este cu putință ca ele să fie utilizate în vederea răsturnării dușmanului comun, imperialismul”. în materie de susținere, criteriul rămâne poziția sovietică în raport cu marile puteri. Pe cât de sigur este sprijinul atunci când URSS este în opoziție frontală* cu țările colonizatoare - înainte de 1934 sau în timpul pactelor germano-sovietice* - pe atât de ușor sunt calificate forțele naționaliste ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de la Bandung, din aprilie 1955 și în timpul turneului lui Hrușciov* în India, Birmania și Afganistan*, în noiembrie 1955, URSS susține cele „cinci principii” considerate a sta la baza relațiilor dintre „țări cu sisteme sociale diferite” și prezentate drept contra-modele la imperialismul occidental: respectarea integrității teritoriale și a suveranității, neagresiunea, neamestecul în treburile interne, egalitatea și avantajul reciproc și, în sfârșit, coexistența pașnică. Acest dinamism sfârșește prin a neliniști Statele Unite care, în 1954, provocaseră căderea guvernului progresist al lui Arbenz, în Guatemala
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și împreună cu anticapitalismul* și lupta pentru pace*, una din cele patru axe ale propagandei* comuniste. în acest cadru, sovieticii încearcă să „comunizeze” unele mișcări naționaliste - în Etiopia, Nicaragua, Congo, Camerun -, dar caută mai ales să mobilizeze lumea a treia contra imperialismului, îndeosebi american, prin intermediul unor structuri ca mișcarea de nealiniere*. Ei se întorc puțin câte puțin la concepția inițială potrivit căreia proletariatul din țările industrializate constituie motorul revoluției, admițând că țărănimea din țările mai puțin dezvoltate reprezintă o forță revoluționară de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
țărani (lumea a treia) și asta la nivel mondial. în Asia, succesele lui Ho și Min* confirmă reușita mirajului naționalism/comunism, și sunt considerate ca ilustrând continuitatea dintre războiul de independență anticolonial și lupta pentru o unitate națională contrariată de imperialismul american. în America, Cuba reprezintă din 1959 un atu considerabil, întrucât Castro* îmbină fidelitatea față de URSS cu apartenența la țările „sărace”, rămase vreme îndelungată sub dominație străină. Havana devine capitala „popoarelor militante” luând-o astfel înaintea Algerului unde, după 1962
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1942, de Cairo. După 1945, comuniștii prosovietici au de înfruntat concurența troțkiștilor care, ostili patriotismului din Europa, înțeleg să manifeste o solidaritate activă cu curentele care revendicau o identitate etnico-națională, cu condiția ca acțiunea lor să fie orientată împotriva imperialismului. De asemenea, simpatiile manifestate de Washington față de independentismul nord african îi aduc pe comuniștii francezi într-o poziție delicată: oare nu cumva plecarea Franței din colonii riscă să favorizeze o preluare a ștafetei de către imperialismul american? Nu mai puțin stânjenitoare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lor să fie orientată împotriva imperialismului. De asemenea, simpatiile manifestate de Washington față de independentismul nord african îi aduc pe comuniștii francezi într-o poziție delicată: oare nu cumva plecarea Franței din colonii riscă să favorizeze o preluare a ștafetei de către imperialismul american? Nu mai puțin stânjenitoare sunt pretențiile Chinei* de a se afirma ca lider natural al „luptei popoarelor” Această tentativă i-a făcut pe guvernanții de la Beijing - urmați imediat de grupurile maoiste* din lumea întreagă - să denunțe în regimul „noilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
marile puteri dispare, atât din cauza dispariției URSS, cât și din cauza disparităților dintre SUA și eventualii lor rivali. Unii altermondiști par a vedea într-o Europă puternică posibilitatea de a resuscita scenariul antiimperialist, în vreme ce troțkiștii pun în gardă contra unui eventual „imperialism european” care l-ar putea înlocui pe cel al Statelor Unite. Doar Israelul pare în stare să suscite o ostilitate comparabilă cu cea manifestată împotriva Washingtonului, iar potențialul revoluționar al noilor „emiri afgani” pare a da naștere multor iluzii în anumite
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pare a da naștere multor iluzii în anumite forumuri sociale. Antiimperialismul se orientează către o „globalizare” simbolizată de unele instituții internaționale (OMC, Banca Mondială, FMI) care, atunci când nu evocă „ultraimperialismul” terorizat de Kautsky, sunt percepute ca fiind unelte în slujba imperialismului dominant. Un demers socotit ca perimat de către italianul Toni Negri care indică drept viitoare țintă a atacurilor un „imperiu” greu de combătut cu noțiunile moștenite de la antiimperialismul secolului XX; după el, apariția aparatului descentralizat și extrateritorializat de guvernare extinzându-și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și al PCF. în ce o privește, IC* nu ezită să ațâțe conflicte suflând în tăciunii identitari. Activitatea ei în direcția negrilor se situează mai curând într-o perspectivă antiimperialistă decât într-o logică a egalității în drepturi, Liga contra Imperialismului, creată în 1927, susținând „emanciparea rasei negre” amenințate, după ea, de etnocid sau chiar de dispariția fizică. Partidele comuniste din puterile coloniale se străduiesc să formeze elite anticolonialiste. Astfel, la începutul anilor 1930 ia ființă la Hamburg, un comitet sindical
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de către IC. Până în 1934, comuniștii consideră că acțiunea în favoarea unității europene nu urmărește decât constituirea unei coaliții antisovietice. Astfel, în 1930, IC denunță propunerile francezului Aristide Briand în favoarea unei uniuni federale europene, apreciată a fi un plan de hegemonie al imperialismului francez, respins atât de Italia musoliniană, cât și de Republica de la Weimar și de URSS. Victoria lui Hitler din 1933 modifică serios situația. Distrugerea rapidă a PC german de către naziștii înlătură orice speranță într-o revoluție germană și-l obligă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rămâne mereu aceeași. într-un prim moment, comuniștii nu prezintă niciun obiectiv revoluționar, ci doar simple motivații patriotice. Dar, în numele eficacității luptei naționale, ei se străduiesc să ajungă la conducerea forțelor politice și militare în lupta contra ocupantului sau a „imperialismului”. în iureșul victoriilor militare, această poziție de conducere le permite să cucerească puterea, pentru a construi, inițial, o „democrație populară” sau o „democrație nouă” care se transformă progresiv într-un regim comunist. în sfârșit, prisma războiului apare și ca un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mondial, de data aceasta nuclear: „Trebuie oare să ne sperie această eventualitate? După părerea mea, nu, pentru că, împreună, noi vom fi mai puternici decât Statele Unite și Marea Britanie.[...] Dacă războiul este inevitabil, să înceapă acum, și nu peste câțiva ani când imperialismul japonez va fi refăcut ca aliat al americanilor”. Această dialectică război/revoluție, reactivată de PC chinez și de PC vietnamez, apoi de o largă fracțiune a stângismului* european, și culminând cu viziunea apocaliptică a unui război civil mondial nuclearizat, a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ocazionează o mobilizare fără precedent a intelectualilor, savanților și artiștilor, fiecare în slujba uneia din cele două tabere. în vreme ce intelectualii europeni care luptă împotriva totalitarismului* se grupează în sânul comitetului pentru Libertatea Culturii*, PC occidentale lansează o intensă campanie contra „imperialismului american” și a „revanșismului german”. în SUA, unii cheamă la abandonarea politicii de containment în profitul unui roll back: această strategie ofensivă a combaterii comunismului, inițiată de Truman și dezvoltată de președintele Eisenhower, vizează eliberarea „națiunilor captive”. Ea se bazează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și sovietice - chiar dacă ele nu sunt decât expresia luptei unor minorități -, de concurența făcută partidelor comuniste din Europa Occidentală de către stângism*. Conflictul chino-sovietic* pune problema locului și a naturii URSS. Este ea o putere a Nordului, exercitând o formă de imperialism, la fel ca SUA, sau o putere revoluționară, avangarda emancipării Sudului? și americanii întâmpină dificultăți în sânul blocului occidental, ca urmare a contestării războiului din Vietnam și a poziției Franței care se aproprie de România lui Ceaușescu sau de China
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rusești și apoi mondiale. Impactul războiului din 1914 Opozant decis al tuturor partidelor socialiste care se integrează, fiecare în țara sa, uniunii patriotice sacre, Lenin consideră că războiul oferă o conjunctură excepțională pentru „transformarea războiului imperialist în război civil”. în Imperialismul - stadiul cel mai înalt al capitalismului (1916), el apreciază că orânduirea capitalistă a ajuns în faza ei finală, „de putrefacție” și, în august-septembrie, scrie: „Războiului burghezo-imperialist, războiului capitalismului ajuns într-un înalt stadiu al dezvoltării sale, nu-i poate fi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
într-adevăr, dacă el s-a dovedit a fi un sociolog submediocru cu a sa Dezvoltare a capitalismului în Rusia, un filosof execrabil în Materialism și empiriocriticism (1909), un dialectician primar în Caietele sale filosofice (1914-1916), un economist lamentabil în Imperialismul, stadiul cel mai înalt... și un utopist puțin original în Statul și revoluția (1917), dublat de un scriitor lipsit de talent în comparație cu inspiratul Troțki, în 1917 el se revelează a fi un maestru al strategiei* și al tacticii revoluționare. în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
poartă o noapte liniștită furtuna”. De-acum înainte, socialiștii vor agita amenințarea cu revoluția pentru a obliga burghezia la prudență. în practică, ei se arată circumspecți în privința atitudinii pe care trebuie s-o adopte în caz de război. Nu toate imperialismele pot fi puse pe același plan, iar o grevă generală ar risca să defavorizeze țara în care mișcarea muncitorească este cea mai puternică. Lenin și pacea Lenin* consideră inutilă o acțiune preventivă în caz de criză internațională, dat fiind că
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
situația Germaniei, unde comuniștii sunt în competiție cu extrema dreaptă pentru a recupera resentimentele naționaliste contra „păcii tâlharilor” de la Versailles. Partidele comuniste regăsesc accente antirăzboinice în timpul conflictelor coloniale - războiul din Rif, în Maroc în 1925 - și atunci când stânga democratică denunță imperialismul iatlian. Spre deosebire de anii 1934-1939, antifascismul* interior nu are un echivalent pe scena internațională: când forțele antifasciste republicane atacă ambițiile teritoriale ale lui Mussolini, PCF* vede în atitudinea lor masca imperialismului francez! Acest discurs este reactivat în 1928, când proletariatul occidental
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rif, în Maroc în 1925 - și atunci când stânga democratică denunță imperialismul iatlian. Spre deosebire de anii 1934-1939, antifascismul* interior nu are un echivalent pe scena internațională: când forțele antifasciste republicane atacă ambițiile teritoriale ale lui Mussolini, PCF* vede în atitudinea lor masca imperialismului francez! Acest discurs este reactivat în 1928, când proletariatul occidental este întreținut în ideea unei agresiuni iminente împotriva URSS*, și asta în momentul când prin politica sa de colectivizare* forțată, Stalin este de fapt în război cu propriul său popor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Pace în Indochina!” Odată cu intrarea în era nucleară, problema păcii se pune în termeni cu totul noi. Exploatarea fricii de războiul nuclear prezintă un dublu versant: oare în cazul unui nou război mondial, nu trebuie să sperăm mai degrabă prăbușirea imperialismului decât să ne temem de moartea civilizației? Denunțând monopolul atomic american, comuniștii înființează Mișcarea pentru Pace, organizație de masă* de anvergură mondială, bine încadrată de sovietici, dar în cadrul căreia francezii ocupă un loc important: savantul atomist și comunistul Frîdîric Joliot-Curie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Hanoiul cu strigăte ca „FNL va învinge!”. PC favorabile Moscovei se limitează la „Pace în Vietnam!”, slogan conform cu directivele sovietice; războiul trebuie câștigat de către PC Vietnamez, dar conflictul nu trebuie să degenereze într-o confruntare directă a „lagărului socialist” cu imperialismul american. Dacă, în cazul războiului din Vietnam, comuniștii triumfă cu brio în bătălia ideologiei și a propagandei, situația este mult diferită în problema eurorachetelor, în 1979-1984. într-adevăr, în vreme ce comuniștii dovedesc o dată în plus că terenul păcii rămâne bogat în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
parte un instrument pe care unele țări din Sud l-au utilizat pentru a obține susținerea uneia sau alteia dintre marile puteri în uriașul joc al Războiului Rece. MNA a supraviețuit căderii Zidului Berlinului* având ca principal slogan „lupta contra imperialismului american”, dar audiența ei este din ce în ce mai limitată. Ultima conferință s-a ținut la Havana, în 2006, fără Fidel Castro care era deja bolnav, dar în prezența a 118 țări participante; vedetele reuniunii au fost președinții venezuelean Hugo Chavez și iranian
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în septembrie 1920, Internaționala Comunistă* (IC) organizează Congresul Popoarelor din Orient, la Baku, în Azerbaidjan. El reunește 2.850 de delegați, din care numai trei veniți din țări arabe. Zinoviev lansează cu această ocazie o chemare la „războiul sfânt” contra imperialismului britanic. A reduce influența britanică în Orientul Mijlociu va fi obiectivul strategic al mișcării comuniste și al URSS timp de jumătate de veac. De văzut doar cum să-l atingă. Era oare nevoie de crearea și dezvoltarea unei mișcări comuniste puternice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]