2,209 matches
-
modelul weberian al administrației publice, legile sunt stabilite în mod intenționat, supunerea este reglementată de legi (există mijloace de constrângere clar definite ce pot fi utilizate în anumite circumstanțe explicite), iar birocratul respectă doar legea și e supus unei ordini impersonale către care sunt orientate acțiunile sale. Există, de asemenea, o separare a proprietății ce aparține organizației de proprietatea personală a birocratului. Natura activității birocratice constă în aplicarea tehnică a legilor la cazurile concrete, cu imparțialitate, neutralitate și corectitudine. Birocrația este
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
politică, pe când aplicarea acestor valori politice este o chestiune tehnică. Pe linia acestui model, corupția este un comportament patologic în cadrul structurii birocratice care trebuie să fie eliminat pentru „a preveni dezintegrarea structurii birocratice”. Corupția, prin natura sa, eludează regulile, caracterul impersonal și imparțial, fiind opusul birocrației. Chiar Weber spune: „Aproprierea poziției oficiale de către birocrat este total absentă” (1947, p. 325). Având în vedere faptul că acesta este un tip ideal, se poate argumenta că experiența corupției în cadrul unei organizări de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
pozitiv un comportament ce ar putea degenera în corupție. Apoi, grupurile omogene sunt și mai ușor de condus de birocrații de la nivel înalt. Lipsa omogenității poate favoriza existența unor birocrați care să raporteze comportamentul corupt al celorlalți, în măsura în care relațiile sunt impersonale. Tipul de birocrați din cadrul biroului care oferă servicii gratuite poate fi important din perspectiva apariției corupției. În limitele teoriei lui Downs, putem considera carieriștii mai înclinați spre corupție decât conservatorii (corupția este riscantă, poate fi depistată și sancționată cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
den Stellungskrieg, die wirtschaftlichen durch die Inflation, die körperlichen durch die Materialschlacht, die sittlichen durch die Machthaber.“ Experiența „dialogală“ a omului cu lucrurile este înlocuită, odată cu dezastrul primului război mecanizat al istoriei, de o înstăpâ nire a forțelor (Kraftfeld) distructive, impersonale asupra corpului uman. Felul cum povestitorul reușea să „îmblânzească“ lumea în experiență, prin găsirea unui sens, este perturbat de negativitatea pură a războiului. În capitolul patru al textului, Benjamin indică însă o posibilă „sarcină a experienței“ ulte rioară momentului ei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
spațiului urban, aproximarea infinită a vieții care se dezvoltă între limitele sale, și nu esența sau nota sa caracteristică. Ceea ce este orașul e revelat ca fantasmă în interiorul experienței urbane. Conturarea unei fizionomii a orașului presupune de fapt deconstrucția formulelor sale impersonale și eliberarea câmpului de posibilități pe care memoria le înscrie în clădiri, străzi sau tipologii umane. Monada lui Benjamin este istorică și, în acest fel, o expresie mesianică. Una dintre reprezentările ei cel mai des întâlnite este textul jurnalistic, la
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
social este guvernat de legități imperturbabile ale eficienței, consumului și progresului în care, precum în cazul falansterului lui Fourier, „la moralité n’a plus rien à faire“. Acțiunea revoluționară însăși, atunci când dictează în numele logicii progresului social, devine un proces mecanic, impersonal. Divertismentul mărfii, arată de asemenea Benjamin, face ca individul să și asume condiția de anonim al unei mase care reacționează unitar. Celebrarea consumului în cadrul expozițiilor universale este un bun exemplu. Rolul politic primordial revine, astfel, celui care se detașează de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lumi fantasmatice, înnegurate, în care cenușiul pare să fie nuanța dominantă, e o lume a lipsei de perspectivă, de salvare sau, dimpotrivă, o lume atemporală în care visătorul găsește arareori refugiu, cel mai adesea rezumându-se a fi un observator impersonal. Astfel întunericul devine aliat și dușman, personaj al textului cu care eul liric dialoghează: Iar mă învălui întunericule, iar/ Îmi torni în ochi glacială nepăsare;/ Mâhnitul tău drum e fără hotar,/ Mirajul lui mă vântură și mă doare" (Întunericul). Dorința
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe acesta (știam). Încetinirea mișcărilor și a ritmului poeziei imprimă senzația de trecere nesimțită în neant, prin adverbele "pe urmă ușor", "ceremonial", dacă primele exprimă explicit trecerea timpului și alunecarea insesizabilă, al doilea reprezintă o încetinire a ritmului poeziei. Reflexivul impersonal impune ideea că destinul e deasupra omului, nu e aici nici acceptare a morții, nici revoltă împotriva ei. Textul păstrează un ton constativ "căutând pe unul dintre noi s-a oprit -/ într-un pahar plutea înecată o viață". Cântec pe
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acțiune și comportare în cadrul acestei lumi, soluție existențială individuală, dar și colectivă; construcții deviante, compensatorii, disjuncte, izolatoare/ imaginar al realității contingente și colective; specializare restrictivă a limbajelor/ asumare deliberată a lipsei de specializare; construct conceptual, intelectual, abstract, egocentrist, monologic și impersonal/discurs sentimental (fără sentimentalism), natural, sincer (fără gafe estetice și platitudini), individual (fără anecdotică), etic fără eticism; analogia de tip metaforic, care obscurizează și ocultează/ analogia de tip simbolic, structural, emblematic, implicând întregul; lirismul ca exacerbare impersonală, abstractă, a ființei
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
egocentrist, monologic și impersonal/discurs sentimental (fără sentimentalism), natural, sincer (fără gafe estetice și platitudini), individual (fără anecdotică), etic fără eticism; analogia de tip metaforic, care obscurizează și ocultează/ analogia de tip simbolic, structural, emblematic, implicând întregul; lirismul ca exacerbare impersonală, abstractă, a ființei/poezia ca mod al sincerității; subiectivitatea ca manifestare narcisiacă/subiectivitatea ca model total al ființei, cu toate laturile ei, inclusiv cea socială (...)"240. Chiar dacă uneori opozițiile sunt oarecum forțate, tabloul comparativ este relevant pentru mutațiile estetice pe
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
reală" ("fragmente de peisaj, schițe de gesturi și acțiuni, contururi de oameni, materii reziduale, resturi") care însă nu o mai reconstituie odată ce se încearcă potrivirea lor. "Le leagă doar tonul, modulația sau (...) emoția artistică (dar într-o accepțiune cu totul impersonală)"257. Din astfel de fragmente pare a se recontitui o realitate aparte și la Geo Dumitrescu: "Mă uit printre gratii - unde e afară/ și unde înăuntru?/ Cu cât mai greu e-acolo/ mișcarea-n cerc în jurul unui blid/ decât aici
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ale statului, sesizarea și evaluarea unor oportunități strategice de acțiune. În acest sens, este evident, așa cum afirma Treverton, că, „în prezent, cel ce are o viziune adevărată nu este un spion de elită și cu atât mai puțin un satelit impersonal, ci acea persoană pregătită să înțeleagă substanța unor fenomene - un analist”1. Elementul fundamental pe care un analist de informații îl aduce în ecuația de securitate este cel al cunoașterii strategice. Aceasta constituie un factor esențial pentru luarea unor decizii
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
ca schimbul să nici nu fie observat. În același mod, un ofițer poate lăsa un bilet într-o locație stabilită anterior, cum ar fi în scorbura unui copac dintr-un parc; câteva ore mai târziu, sursa îl recuperează („cutie poștală impersonală”)29. Dacă ofițerul plasează biletul fără a fi observat, cel care se află pe urmele sale cu scopul de a afla identitatea surselor va continua pur și simplu să-l urmărească, fără să realizeze că întâlnirea a avut deja loc.
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
realizeze că întâlnirea a avut deja loc. Robert P. Hanssen, specialist în contrainformații al FBI, condamnat recent pentru peste 15 ani de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice și apoi a Federației Ruse, a comunicat în majoritatea cazurilor prin metoda „cutiei poștale impersonale”; evident, cunoscând foarte bine procedurile FBI, acesta a considerat metoda menționată mai sus drept cea mai sigură 30. O altă măsură de precauție este evitarea stabilirii întâlnirilor cu o sursă într-o țară în care aceasta spionează. Este probabil mult
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
ofițerului, despre care am discutat anterior din perspectiva culegerii de informații din surse umane, trebuie să servească înainte de toate contracarării acest tip de activitate. Ofițerul va fi instruit să evite propria monitorizare și va folosi tehnicile „predare-fulger” și căsuța poștală impersonală pentru a ascunde identitatea persoanelor cu care ia legătura. În plus, dacă observă filajul, ofițerul poate anula orice întâlnire planificată pentru a evita punerea în pericol a sursei sale. Este deci important ca operațiunile de supraveghere să fie mascate. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
pe sovieticii care îi supravegheau pe Observatori, care, la rândul lor, îi supravegheau pe sovietici. Wright, Spycatcher: The Candid Autobiography of a Senior Intelligence Officer (Viking, New York, 1987), pp. 52-57, 91-93. 29. Pentru ilustrarea metodelor necesare realizării unei „căsuțe poștale impersonale”, vezi descrierea făcută de John Barron rețelei de spionaj sovietice conduse de John Walker, Breaking the Ring (Houghton Mifflin, Boston, 1987), pp. 80-96. 30. Declarațiile sub jurământ ale reprezentanților FBI în sprijinul mandatelor de arestare și percheziție în cazul Hanssen
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
i-a succedat KGB, Slujba Vneșnîi Razvedki (Serviciul de Informații Externe sau SVR). În aceste mesaje, Hanssen refuza întâlniri față în față (chiar și în străinătate) din motive de securitate și insista să fie folosite aproape în exclusivitate căsuțe poștale impersonale. (Contactul inițial a fost stabilit prin poștă la reședința unui ofițer de informații sovietic; în câteva ocazii, s-a comunicat și prin telefon.) Declarațiile sub jurământ sunt disponibile pe www.fas.org/irp/ops/ci/hanssen affidavit.html, un adevărat manual
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
stabilit prin poștă la reședința unui ofițer de informații sovietic; în câteva ocazii, s-a comunicat și prin telefon.) Declarațiile sub jurământ sunt disponibile pe www.fas.org/irp/ops/ci/hanssen affidavit.html, un adevărat manual referitor la căsuțele poștale impersonale. 31. Herbert Rommerstein și Stanislav Levchenco, The KGB against the „Main Enemy”: How the Soviet Intelligence Service Operates against the United States (Lexington, Lexington, Mass., 1989), p. 293. Neinformându-i pe ofițerii sovietici aflați la post în Viena, KGB reducea
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
comparație între humint și techint 68-74 Vezi și informații obținute din surse tehnice; informații obținute din surse umane; surse deschise Curtea Supremă a Statelor Unite Brandenburg vs Ohio 232, 336 n. 54 Scales vs United States 337 n. 55 „cutie poștală impersonală” 48 Dtc "D" Dayan, Moshe, general (Israel) 115 „decalajul bombardierului” 53 Decretul 10290 (stabilirea clasificării) 317 n. 4 Decretul 12333 (definirea „comunității de informații”) 299 n. 48, 313 n. 45, 317 n. 1 Decretul 12958 (informațiile clasificate) 317 n. 5
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
the Individual Talent". Kiernan îl consideră pe Roethke una din figurile centrale ale generației poetice postbelice care a adus prospețime și vigoare în loc de încercare de impersonalitate, semănând în același timp germenii confesionalismului anilor șaizeci (Kiernan: 112). Personal, mai degrabă decât impersonal (de fapt, orice fel de poezie este, mascat sau nu, personală, chiar tânărul Eliot vorbea în faimosul său eseu despre efortul considerabil făcut pentru a se distanța de textul poetic), Roethke este un poet american neoromantic, prin intensitatea percepției, prin
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
număr important de versuri, creația a lui C. cunoaște două etape distincte: una, până în preajma anului 1820, este bogată în compuneri ocazionale, acrostihuri, cântece de lume, stihuri erotice declarative; muza inspiratoare, mereu alta, a acestui permanent îndrăgostit este idealizată și impersonală, frumusețea ei, „nurii” îl îndeamnă la extaz și la exclamații superlative adunate în strofe sufocate de lamentări, oftaturi și leșinuri, pentru uzul saloanelor, dar și al serenadelor cu lăutari. În cea de a doua etapă, de după 1820, tonul devine meditativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
ca factor spiritual și ca expresie a personalității etnice, diferențiază popor de popor: tehnica Însă, ca expresie a vieții materiale, e uniformă și conține principiul generalizării, al unei generalizări concrete și efective. Produsele ei se pot repeta la infinit, sunt impersonale, internaționale, sunt valabile pretutindeni la fel. Cultura și civilizația pot deci să existe În raport de simultaneitate pe cele două planuri deosebite ale vieții, cel spiritual și cel material. Dar caracterul lor atât de diferit ne Îndreptățește să Înlăturăm pentru
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
fel, există două verbe pentru "a avea": haver și ter, amîndouă cu posibilitatea de a fi întrebuințate pentru realizarea timpurilor compuse. Trăsătura morfologică cea mai caracteristică a limbii portugheze este existența a două tipuri de infinitiv, unul personal și unul impersonal, dintre care primul este flexionar și corespunde de obicei unei propoziții din alte limbi romanice cu un verb personal: èle diz sermos pobres "el spune că noi sîntem săraci". Primele atestări în scris ale limbii portugheze datează din secolul al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tip decît latina, fără a cunoaște deosebiri marcante între ele. În latina clasică, existau două diateze, una activă și una medio-pasivă, cea activă caracterizîndu-se prin imposibilitatea de a exprima un raport între un predicat și un subiect nedeterminat, adică valoarea impersonală. Forma medio-pasivă putea avea în schimb mai multe valori: a) pasivă propriu-zisă (amor "sînt iubit"), b) activă, în cazul verbelor deponente și semidepo-nente (hortator "eu îndemn") și c) impersonală (dicitur "se zice"). În latina vorbită, s-a produs o reorganizare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un raport între un predicat și un subiect nedeterminat, adică valoarea impersonală. Forma medio-pasivă putea avea în schimb mai multe valori: a) pasivă propriu-zisă (amor "sînt iubit"), b) activă, în cazul verbelor deponente și semidepo-nente (hortator "eu îndemn") și c) impersonală (dicitur "se zice"). În latina vorbită, s-a produs o reorganizare a categoriei diatezei, verbele deponente și semideponente, datorită înțelesului activ, au adoptat diateza activă sau au dispărut, fiind concurate și înlocuite de verbe cu conjugare activă. La verbele tranzitive
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]