1,880 matches
-
sunt asociate. * Celebra intrigă a Numelui trandafirului a pus În umbră două elemente importante legate de romanul lui Eco, care nu sunt lipsite de relevanță pentru subiectul nostru. Mai Întâi, Baskerville nu ajunge de fapt la adevăr printr-o logică implacabilă, așa cum ne-ar putea face să credem numele anchetatorului și imaginea precisă pe care reușește să și-o formeze despre cartea lui Aristotel, ci printr-o serie de deducții false. Dacă discuția finală cu Jorge Îi permite lui Baskerville să
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nici că putea să născocească, inocent, împotriva fascismului. Căci Penna este crud: nu are milă pentru ceea ce nu este învestit cât de puțin cu harul realității, darămite pentru ceva ce este în afara sau împotriva acesteia. Condamnarea sa - nerostită - este absolută, implacabilă, fără drept de apel. În ciuda numărului său restrâns de motive și probleme, în spațiul minim pe care și-l îngăduie, această carte este în realitate plină de un sentiment imens și copleșitor de viață. Bucuria este atât de mare, încât
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unul critic. În limitele care îi erau îngăduite, se înțelege; în domeniul restrâns în care putea efectiv să acționeze și care se reducea, practic, la relația sa cu puterea centrală a Bisericii. În această relație, spiritul său critic a fost implacabil și exemplar, până într-acolo încât să răscumpere în el orice posibil semn al răului - datorat fie unui exces de pasionalitate, fie aridității - și să-l facă, în fine, în ciuda tuturor, un om adorabil. Meschinăria puterii ecleziastice la adresa lui este deja
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fiecare caz, s-o suprime și s-o distrugă, înlocuind-o cu surogate oribile care îi poartă numele. Nu există predică a lui Dom Franzoni care, luându-și convențional pretextul din Evanghelie sau din Epistolele Sfântului Pavel, să nu ajungă implacabil să atace puterea în delictul său suprem și inevitabil, în toate părțile lumii (este pentru prima oară când, astfel, Biserica se prezintă concret ca fiind universală). Nu există predică în care Dom Franzoni să nu abordeze o problemă actuală nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
orașul său cel nou trebuia să fie clădit de preferință pe un teren defrișat și să constituie o structură urbană unică. Noua ordine urbană imaginată de Le Corbusier urma să fie un „mariaj” liric Între formele carteziene pure și cerințele implacabile ale mașinii. În termenii emfatici caracteristici stilului său, el declara: „În numele vasului cu aburi, al avionului și al automobilului, cerem dreptul la sănătate, logică, Îndrăzneală, armonie și perfecțiune”. Spre deosebire de Parisul existent, care, după părerea lui, semăna cu un „porc spinos
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
analizelor și calculelor, cu imaginație și poezie. și ele au fost nemaipomenit de adevărate. Au fost de necontestat. Au fost uimitoare. Au exprimat toată splendoarea vremurilor moderne”. Totuși, nu excesul de mândrie ne interesează aici, ci acel gen de autoritate implacabilă pe care Le Corbusier se simte Îndreptățit să și-o aroge În numele adevărurilor științifice universale. Credința sa extrem-modernistă nu este exprimată nicăieri atât de ferm - sau de amenințător - ca În următorul fragment: „Despotul nu este un om. Este Planul. Este
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
birocratismul pur la inerția revoluționară. Pe temeliile unei asemenea „sociologii a supușeniei” (cum o numește undeva el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul pamfletar este dublat pe tot parcursul volumului de conștiința unei misiuni morale implacabile: „Dacă și noi tăcem, nu se va mai auzi decât glasul mercenarilor ce țin isonul stăpânirii într-o permanentă bălmăjeală a competiției.” Pe când Românește s-ar putea subintitula „pagini din Antologia rușinii”, documentarul Fenomenul Pitești ar constitui un capitol esențial
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
care se vor reclama de la tradiția franceză. Ideea caracterului irezistibil, a parcurgerii drumului preconceput într-un ipotetic proiect istoric, independent de orice influență umană, este componenta cea mai insidioasă a teoriei revoluției. Debutul acestei viziuni asupra revoluției irezistibile, a devenirii implacabile a timpului, poate fi identificat în dialogul din 14 iulie 1789 dintre Ludovic al XVI-lea și ducele de la Rochefoucould - Liancourd, cel care aduce vestea căderii Bastiliei, ca urmare a defecțiunii produsă în corpul apărătorilor ei. La întrebarea regelui cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fi metamorfozată în cursul secolului al XIX-lea în conceptul de necesitate istorică. Caracterul imperios al revoluției era accelerat de ceea ce teoreticianul terorii, Robespierre, numea „crimele tiraniei“, pe de o parte, și de „progresul libertății“, pe de altă parte. Caracterul implacabil se regăsește în curentul maiestuos al revoluției, care nu economisește nimic și pe care nimeni nu o poate opri (G. Forster), în ideea revoluției care-și devoră copiii, în „furtuna revoluționară“ a lui Robespierre, precum și în cea a „apărării onoarei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de versuri printre care și Darul de a iubi (1978) sau ale unor romane precum Această iubire (1979), Viață personală (1981). O carte de versuri de dragoste este și Frumoasele doamne din provincie (1998). Erosul e privit uneori ca destin implacabil, amintind de personajele tragediei antice („Suntem zidiți de vii/ în iubire”), alteori ca un centru al universului, precum în concepția platonică sau în „poezia metafizică” engleză din Renaștere. SCRIERI: Noaptea nunții, București, 1969; Colivia de canari, Craiova, 1970; Scrisori de
DUŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]
-
căror efecte protagoniștii devin conștienți abia în final, când din pragul morții privesc înapoi. D. știe să capteze atenția cititorului prin intensificări ale actelor și trăirilor generatoare de dramatism și tensiuni, creând cu abilitate un fel de miraj al nefericirii implacabile. Dar calitatea demersului analitic, a discursului literar este de un nivel mediu. Intenția demonstrativă subordonează forțat, mecanicist cauzelor efectele. O anume lipsă de orizont, formula compozițională insuficient motivată și susținută, rostirea cam simplificatoare, comună dau, într-o măsură, senzația de
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
Diagrama faptelor și a trăirilor înregistrează acum evenimentele dramatice din 1940 și 1944, tragedia refugiului și, în contrapunct, realizările cărturarului, zbaterile între ceea ce năzuiește să facă și împrejurările neprielnice, confruntarea - de o dramatică ironie - dintre bucuria creației în cultură și implacabilul „catabasis” al istoriei neamului. Poezia cărții, a istoriei scrise și a gestului întemeietor este astfel mereu flancată de notația vitregiei istoriei trăite: jurnal al faptei culturale, jurnal existențial, jurnal de criză, revelând nu numai o conștiință constructivă în perpetuă stare
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
îndepărtate putem găsi în Către Donatus de Ciprian, unde scriitorul vorbea despre criza interioară care îl determinase să se convertească la creștinism, atunci nu sunt o apărare și un elogiu al autorului, scris de sine însuși, ci un continuu și implacabil act de acuzare combinat cu laude pline de recunoștință și emoție pentru judecătorul îndurător care l-a pedepsit, dar l-a și ajutat, până când a făcut dintr-un eretic un episcop. Termenul „confesiune” avea diverse semnificații în latina creștină, printre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
rareori savante călătorii spirituale prin cultura europeană și universală, punând în valoare o admirabilă inteligență asociativă. Nostalgia sintezei (1984) șlefuiește cu migală și rafinament viziunea din volumele anterioare: titluri precum Grecia, un prezent perpetuu, Între Septentrion și Hellada sau Roma, implacabilă și eternă vorbesc de la sine. Aflat în fața ruinelor grecești, estetul trăiește cu maximă intensitate plăcerea privirii care alunecă peste „calcarul marin căruia Pausanias îi spunea poros”, asumându-și statuile, templele și gândirea Antichității ca pe propriul trecut, într-un efort
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
Călinescu, Istorie literară, CL, 1983, 8; Paul Georgescu, Rațiune și analiză, RL, 1983, 38; Al. Călinescu, Încercări în naratologie, CL, 1984, 4; Mircea Mihăieș, Critica postuniversitară, O, 1985, 5; Nicolae Manolescu, Marea europeană în monografie, RL, 1985, 36; Marian Papahagi, Implacabila analiză, TR, 1985, 37; Radu G. Țeposu, Criticul I. Holban, TBR, 1987, 343; Mircea Iorgulescu, Analiza și sinteza, RL, 1987, 43; Gheorghe Grigurcu, „Profiluri epice contemporane”, F, 1988, 1; Petru Poantă, Argumente pentru o sinteză, ST, 1988, 2; Dan C.
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
patriotică. Dar și o înțelegere profund omenească însoțește descrierea abdicărilor de la principii, a cedărilor morale în fața condițiilor constrângătoare, ridicând fricțiunile administrative și frustrările sociale curente pe un plan uman universal. Urmărindu-și riguros subiectul, perfect articulat în desfășurarea lui dramatică implacabilă, Ion reușește să devină o grandioasă frescă, unde o forță realistă extraordinară reține o mulțime uriașă de amănunte grăitoare. Nimic din componentele vieții comunitare nu scapă prozatorului, care îi face pe cititori martori ai evenimentelor sempiterne din lumea satului, tabloul
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
acord. Oponenții și au fost mulți, credeau că o societate bazată aproape exclusiv pe regimul proprietății private și a atitudinii al meu versus al tău va fi ruina civilizației. Ei și-au imaginat o lume a competiției și a luptei implacabile, În care cei mai puternici vor câștiga, iar restul vor fi subjugați sau lăsați deoparte. Jean-Jacques Rousseau În Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni, publicat În 1755, a scris: Prima persoană, care, după ce a Înconjurat o parcelă de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
transcendente (față de umanitate) în originea lor. În expresia durkheimiană, valorile sunt fapte sociale, deci „lucruri”, dincolo de individ, transsubiective. După cum vom vedea mai în detaliu pe parcursul analizelor ulterioare, acest „dat” prealabil nu îl înțelegem ca pe ceva static și acționând mecanic, implacabil, asupra subiecților umani. Într-o perioadă relativ scurtă a vieții unui individ, apar noi valori sociale sau, oricum, se poate restructura esența ierarhiei lor. Caracterul obiectiv al valorilor nu trebuie confundat cu reificarea acestora, cu înțelegerea lor ca realități nonumane
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
apar astăzi ca fiind lucrate prin simplificare, iar acțiunile lor, schematice; e drept, adevăratele explozii ale timpului simplifică și schematizează prin ele însele, nu însă și întru totul. Comunistul Pavel vede în revoluție un fel de dialectică devenită tranșantă și implacabilă: „Putregaiul se curăță numai cu toporul. De abia după aceea trebuie alte unelte”; omenirea stă pe două roți care se contrabalansează, iubirea și ura, altfel „nu e bine, se răstoarnă”; desigur, el vede „toate aceste lucruri nu ca scopuri în
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
și Șoarecele B, poate cele mai bune proze scrise de S., își datorează excelența unei structurări bipolare. Există un nivel la care personajele se mișcă, se străduiesc, se agită, își vorbesc, cât și altul, mai înalt, de la care o forță implacabilă se exercită și le strivește. Cititorul vede simultan scena și culisele, actanții și regizorul, zbaterea protagonistului în plasa ce îl strânge și mai tare, până la desfigurare. Bivolițele, nuvelă cu turnură cinematografică, își trece eroul printr-o succesiune de întâmplări pe
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
îndepărtate putem găsi în Către Donatus de Ciprian, unde scriitorul vorbea despre criza interioară care îl determinase să se convertească la creștinism, ele nu sînt o apărare și un elogiu al autorului, scris de el însuși, ci un continuu și implacabil act de acuzare combinat cu laude pline de recunoștință și emoție pentru Judecătorul îndurător care l-a pedepsit, dar l-a și ajutat, făcînd din eretic un episcop. Termenul „confesiune” avea diverse semnificații în latina creștină, printre care acela de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
visează lumi integrate, retroversiuni edenice sau provocări dadaiste; el imaginează construcții-receptacul pentru lumea elementară, pentru aer și pentru lumină, pentru apă și pentru mișcările eoliene. Pînă și chipul privitorului este ademenit să se integreze în construcțiile sale ca o componentă implacabilă. Așa cum Arcimboldo încerca să realizeze o mașinărie integratoare, vestitul său pian perspectival, în care sunetele, culorile și ritmurile să-și regăsească starea lor originară, așa cum Tzara visa să abolească granițele dintre natură și cultură, dintre artă și viață, într-o
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
o ironie dusă uneori până la sarcasm, lumea comunistă din faza terminală. Sentimentul dominant este acela al unui clopot de sticlă care nu protejează, ci constrânge. Protagoniștii sunt niște inadaptați incurabili, fie plutind în apatie, fie așteptând deziluzia care va surveni implacabil. Altfel spus, ceea ce miră nu este revolta (prospectivă sau retrospectivă) împotriva regimului, ci dezangajarea totală a individului, care pare să fi lăsat orice speranță odată intrat pe acest tărâm. Viața ca literatură (2001) reunește reportaje și cronici scrise pe un
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
căci venea după prima, „trupească”, și după a doua, „duhovnicească”, decisivă și „mântuitoare”, eliberând sufletul „dintru întunérecul și tina trupului, ca dintr-o pușcărie întunecată” [„corpul ca închisoare a sufletului” - un topos ce venea de departe]), introdusă de un agent implacabil, s-a instalat într-un moment nefericit „ales” („Adevărat, moartea, ca o nemilostivă ce iaste, au secerat făr’ de vréme pre această floare aleasă și au răpit prea timpuriu podoaba, frumuséția neamului femeesc”), dar „adormirea ceastă de pe urmă” - optimă în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se desfășoare după un anumit plan, Într-o anumită direcție, să aibă o anumită configurație și, În final, un anumit destin. Cunoașterea lor este necesară Întrucât clarifică atitudini de factură defetistă sau nihilistă față de propria viață, ideea că destinul este implacabil, că nu i te poți opune. Chiar dacă se acceptă această idee este foarte important că destinul, existența unei persoane, poate fi Înțeles și explicat. Factorii modelatori ai existenței acționează asupra persoanei. Ei pot fi de două categorii: pozitivi, cu caracter
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]