1,111 matches
-
ar plictisi-o. Îi merge o vreme, dar numele rostite de el nu par să aibă aceeași greutate ca atunci când le rotește ea. Ea începe curând să se joace cu colierul, să se uite melancolic la paharul gol. O femeie impozantă vine spre centrul încăperii, sunând dintr-un clopoțel de argint. Lady Tredgold solicită atenția invitaților săi, anunțând că marele eveniment al serii va începe. Fiul ei va citi din volumul încă nepublicat „Crepusculul unui continent“. Selwyn face un pas înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și totul îi apare într-o ceață cenușie, înșelătoare. Noaptea stă sprijinit de balustrada vasului și urmărește apa care se năpustește incitant în chila de sub el. De la aceeași balustradă l-a urmărit pe profesorul Chapel cum ia aer curat dimineața. Impozant și stăpân pe tot ce se află în jur, își întinde pântecele proeminent și-și deschide nările ca pe niște porți; este stăpânul generos, care permite aerului să zburde prin plămânii săi. Când și-a scos panamaua ca să-și netezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aripi ale fanteziei. Ne apropiem rapid de muntele venerat al Moldovei, Ceahlăul. În vorbirea oamenilor, totul se întâmplă în jurul acestei mărețe și faimoase zidiri a naturii. Aceste ținuturi păduroase formează un tablou pe cât de sălbatic, pe atât de frumos și impozant. O lume plină de legende și de miresme tari își etalează, una câte una, tainele. Din loc în loc, din spatele pădurilor, se dezvăluie temple albe de calcar ce îți încântă în mod deosebit sufletul. Tabloul acesta este surprins toamna, când frunzele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întîmplat? întrebă Apostol tulburat. ― Bine, domnișorule, tot bine, dar azi-noapte a murit domnul avocat, de inimă, și m-a trimis doamna să te aduc și pe d-ta la înmormîntare... Până în Parva, Apostol a plâns în neștire... Înmormântarea a fost impozantă. Mii de oameni au petrecut coșciugul la groapă, și multe cuvântări jalnice. Pe urmă, câteva zile, Apostol a stat acasă. Nu mai plângea, dar ședea ceasuri întregi încremenit în fața unei fotografii care reprezenta pe tatăl său într-o poză dârză
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dădură coate cu subînțeles. Era târziu. Clopotul bisericii se auzi în noapte bătând de douăsprezece ori. Vântul trânti un oblon. Afară, ploaia se revărsa pe pământ ca un mare fluviu. VII A doua zi, primarul nu mai avea ținuta lui impozantă. Avea o figură lungă, era îmbrăcat în haine groase de catifea și palton de lână și purta o șapcă din blană de vidră și încălțări cu ținte. Lăsase deoparte ținuta de proaspăt însurățel și aerul lui sigur pe sine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cuminți - după criteriile ciudate ale părinților, dar, mă rog... Apoi am crescut mai mare și am aflat că moșul ăla cu mantie lungă, cu barbă și mustăți albe și un sac fără fund, plin de jucării, moșul ăla atât de impozant și demn, că de multe ori mă speria... ei bine, Moș Crăciun nu există! A fost un șoc pe de o parte neplăcut, fiindcă îmi fusese ucisă o iluzie, dar pe de altă parte și, cumva, înviorător, fiindcă îmi dovedea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
ridică privirea spre tavan Metodiu - dacă Tu ai împins-o-ncoace să ne-ncerci, du-o mai repede, căci, iată, Doamne, rezistăm întru slava Ta. — Ba mai ține-mă, Doamne, un pic, cât să mă pot mărturisi lor - înălță ochii impozanta femeie. — Nu te putem spovedi, căci ești într-altă credință - zise Metodiu. Tocmai de aceea, preacuvioase părinte - făcu Laura. V-am văzut de cum ați suit că nu sunteți iezuiți. N-am încredere în iezuiți. Mă duc cu vorba și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și pistolu’. Cu toate acestea - oftă Metodiu - poți să le faci ceva? Episodul 211 CORESPONDENȚA înainte de a-i însoți pe bunii noștri călugări spre locuințele rezervate în cuprinsul apartamentelor papale situate nu departe de Poarta Sfânta Ana, foarte aproape de clădirea impozantă ce adăpostește astăzi Banca Vaticanului, nu demult obiectul unui notabil scandal financiar ce-și prelungea ramificațiile până în culisele dubioase ale Wall-Street-ului, profităm de răgazul ce ni-l prilejuiesc canicula medievală de-afară și lipsa contemporană de inspirație din noi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
insignifiantă pe lângă scara la care fuseseră construiți; l-ar fi făcut chiar și pe Arnold Schwarzenegger să semene cu Dustin Hoffman. Sculpturile care punctau complexul erau de asemenea colosale. Preferata mea era făcută de Richard Serra, două foi de metal impozante, îmbinate într-un unghi care îmi dădea senzația de echilibru. Stând între ele și privind în sus, o doză de adrenalină era garantată: în egală măsură, senzații de claustrofobie și de excitație amețitoare. Ultima pe lista preferințelor mele era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cea mai vagă idee. Desigur, vă închipuiți ce șoc am avut când BMW-ul lui Adam a intrat pe aleea casei familiei sale din Foxrock. Dacă până acum m-am simțit intimidată, ei bine, acum sunt mută de uimire când impozantele porți electrice se deschid și mașina intră în curte. —Uau, e minunat la tine acasă, spun, pentru că deși sunt foarte impresionată, ar fi nepoliticos să nu spun nimic. —E doar o casă, mă contrazice el. Doar o casă. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Ninei, profesor de sport, fost handbalist. Își făcuse bietul om intrarea foarte jovial, fusese primit călduros. Bine ai venit, scumpete, îl întâmpină Nina și-l instalase pe un colț al canapelei. Salut, spartane, îi spuse și Alexe de la biroul lui impozant. Porecla era cu siguranță malițioasă, ca și toate celelalte porecle găsite cu ușurință de soții Alexe. Oaspetele cu toracele inundat de grăsime, cu mușchii feței atârnând flasci, cu ochii roșii, pungiți, părea a fi întruchiparea vieții dezorganizate, exact opusul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doi tineri, îi era așa de bine să balanseze, acum se simțea mamă, acum se simțea tânără, copleșită de beția începutului de viață. Până și Trofin, tremurând de emoție și încântare, îi mărturisi că dorea să le dăruiască tinerilor un impozant album filatelic. După atâția ani de ignorare a pasiunii lui Trofin, ea deschisese curioasă albumul, cu toate piesele chibzuit ticluite, așezate milimetric, cu penseta, îl răsfoi cu răbdare, cu atenție. Ca un elev scos la lecție, sigur pe el, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
memorii. Tenacitate și putere de muncă? Da, dar e puțin spus. Fiind considerat cel mai important critic literar de poezie, mă nedumerește lipsa Domniei Sale din juriul Premiului Național de Poezie "Mihai Eminescu" de la Botoșani. La fel, având o operă poetică impozantă, ca valoare și număr de cărți, te întrebi, pe bună dreptate, de ce nu se află printre nominalizații premiului amintit? De asemenea, nu se numără printre cei decorați (cu ordine și medalii) de Președinția României. Unii confrați, în urma unor jocuri de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
omologare și vizibilitate canonică, a fost împins, încet și tenace, către zona de margine, în timp ce în manuale, la tribune și în funcții înalte s-au aflat alții..." (Daniel Cristea-Enache). Te rog, dragă Poete, fă-i un portret din cuvinte autorului impozantului op La Baaad. Amintește și de aventura Dialogurilor televizate (Cezar Ivănescu și Lucian Vasiliu). L.V.: Dom/ don Cezar/ Caesar este greu de surprins în cuvinte. În dialogurile noastre televizate, încercând să armonizăm minutele dedicate prezentării cărților propuse, ne înțelegeam fundamental
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
la Casa monteoru în creierul meu se nășteau brusc imaginile unei epoci revolute cînd protipendada bucureșteană trăia în ritmul balurilor și al recepțiilor. îmi imaginam cu ușurință caleștile și trăsurile, iar mai tîrziu mașinile de epocă defilînd prin fața acelei intrări impozante, vedeam domni în smoking și cu joben ajutînd să coboare pe peron doamne cu rochii lungi și pălării spumoase, iar apoi intrînd cu ele în holul de marmură al Casei monteoru și urcînd cu ele la etaj în salonul prevăzut
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
clienții în camere și se uita prin gaura cheii. Când a fost prins, s-a trezit mutat la poartă. Din ziua aceea, singura profesie pe care a practicat-o a fost aceea de portar. Mulți ani păzise cu statura lui impozantă ușa unui bar de noapte. Dansatoarele bete îl alintau zicîndu-i "dragul nostru idiot". Dar Dominic nu se supăra. Se apleca, le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rog să mă scuzi, Michel, dar eu uitasem că tu ești însu- rat... CHÂTEAU DE MUROL Castelul medieval Murol este mai curând o fortăreață, constru- ită pe o ridicătură tocmai potrivită pentru apărare și supraveghere de la înălțime a împrejurimilor. Impozantă și acum bine păstrată și cu lucrări de restaurare în curs, construcția vorbește de la sine despre priceperea meșterilor din Evul Mediu. Dar și despre un timp istoric deosebit de frământat de tot felul de conflicte. Unele de cucerire, altele militar-religioase, dar
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
e că la geopolitică stăm rău... Dar hai să zicem că valoarea literară își va spune cuvântul și că ne putem juca de a pronosticurile, precum răposatul meu amic Laurențiu Ulici. Ne uităm în jur și ce vedem? Vedem statura impozantă a romancierului național N. Breban, care, din păcate, e mult prea puțin tradus. Îl vedem, deși hălăduiește peste ocean, pe N. Manea, care e foarte tradus, atât de tradus și în alte limbi, inclusiv newyorkeza, încât dacă nu ia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Mic și din ce în ce mai gras, blond și tot mai chel, Sorin Titel nu i-a plăcut probabil criticului impresionist. Dacă nu i-a plăcut, nu i-a plăcut! Nu l-a impresionat... Așa cum l-a impresionat Dumitru Popescu, bărbat arătos și impozant, om de vază... Sorin Titel se strecura timid pe culoarele revistei, era prieten cu Dimisianu și Raicu, nici ei de fapt prea admirați de protejatul „Europei Libere” și, totodată, al unor înalți funcționari ai partidului. Ca să-ți placă într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Un oraș tăiat în două de Dunăre, acest fluviu cam de trei ori mai mare decât Sena, nu poate să nu fie frumos... Alură de oraș european și, în plus, un stil al lui: e mai greoi, dar și mai impozant decât Viena. Despre oameni n-am prea putut să-mi fac o idee. Nu știam limba maghiară și nici engleză, iar germana n-o vorbeam destul de bine. Nici eu și nici ei!... Cartea mea a fost editată de Farkas Jenö
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
motoarele contemplative ale profundului mod de viață japonez. Ceaiul, aici, este omniprezent, ca și în insulele britanice. Diferența o face însă atitudinea indivizilor: silueta fragilă a japonezului respiră calm și reculegere în momentul în care mâinile îmbrățișează bolul, în vreme ce statura impozantă a englezului emană sentimentul burghez al celui îndrăgostit de propriile tabieturi. Mai simplu spus, un ocha ("ceai verde"; diferit de kocha sau "ceai negru") sorbit în Japonia te relaxează și-ți deschide perspectiva introspecției lucide, în timp ce un afternoon tea băut
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aștepta Venerabilul. Ampla eșarfă aurie de pe cap îi dădea prestanța unui sacerdot egiptean. D’Autrey se înclină în fața lui și își prezentă plin de mândrie invitatul. Venerabilul înclină doar puțin capul. Deși avea trupul firav, vocea se dovedi extrem de puternică, impozantă chiar, atunci când începu să vorbească. Era capabil să nuanțeze, să sublinieze, să dramatizeze ca un adevărat maestru al scenei. ― Alteță, fiți bine venit în mica noastră lojă! După cum știți, desigur, revoluția a răsturnat vechile cutume și a distrus monarhia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cafeniu cu guler de astrahan, ne vorbea despre moartea eroică, pentru ca să ne treacă timpul și să coboare umbrele nopții, căci neputincioși să ne împotrivim uraganului, așteptam ca întunericul să-i pună stavilă. - E smintit, mă gândeam, privind de jos silueta impozantă, în timp ce ne vorbea simplu și firesc, înălțat pe culata tunului. Îl iubeam precum îi iubesc pe toți oamenii frumoși și buni la suflet. Vorbea cinstit, fără să-și dea seama ce înseamnă moartea venită năprasnic. E o nebunie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dată de la moarte sigură pe piticul din mine, pe care eram hotărât să-l ucid. Ridicai apoi de pe covor antologia, care închidea ceva din poemul și romanul lui Alfons Petzold. Din cărămizile găsite la întâmplare, nu am putut reconstitui frumusețea impozantă a întregului edificiu, pe care avui prilejul să-l identific chiar în creatorul lor, faimosul cocoșat de obârșie vieneză. Alfons Petzold, scriitorul epocal, avea înșurubat între ghebul spinării și al pieptului, un cap de dumnezeu, fără gât. Părul castaniu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu mustața albă și răsfirată. Avea un nas ca un cartof, cu vinele ramificate și răsucite în jurul unui neg enorm, cu bogată vegetație în nările mari ca sâmburii de piersică. Maiorul ținea să știe la ce se gândește boierul, dar impozantul octogenar tăcea, scărpinându-și țepii de păr albi și rari, ai fălcii nerase. Privea cu mâna streașină peste ochii vineți și mari ca de vițel, după cele vreo două sute de găini pe care soldații batalionului se grăbiră să le înșface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]