1,093 matches
-
astfel de obligație nu-i face viața mai simpl). Vorbește limba englez) corect, cu multe sunete guturale, specifice israelienilor. Poate c) nu pare emoționat, Ins) emoția exist). Simți acest lucru și În casa lui, desi reședința lui Rabin nu este impozant). Dac) la uș) nu ar fi oameni cu pistoale-mitraliere, ai crede c) te afli Într-o cas) confortabil) din Washington sau din Philadelphia. Bem un vin de Xeres cu soții Rabin și cu domnul și doamna Amos Eiran. Acesta este
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
care avea o mână extrem de ușoară, culmea eleganței pentru el fiind ca prezența regizorului nici să nu se simtă. El era cel mai fin dintre regizori. De Loghin, decanul școlii, ne era frică. Trecea pe coridor cu un aer grav, impozant. Câteodată Îl vedeam În compania maestrului Costache Antoniu, marele rector al Institutului, deși el trecea mai turmentat - sau așa Îl vedeam noi, din cauza nasului mereu roșu, ca și cum ar fi fost tot timpul În pielea acelui cetățean... Pe maestrul Loghin l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o fabrică, plătit foarte modest, și de aceea mă ruga, jenat, că tare ar fi dorit să vadă Livada, dacă nu puteam să-i ajut cu un bilet gratis. Am fost foarte atins de această Întâlnire neașteptată: mi-l aminteam impozant, ca o statuie mișcătoare din granit, căci așa era la Institut „tovarășul“ Loghin, iar acum parcă se micșorase, intrase realmente la apă, nu mai era decât umbra colosului de odinioară ce mă făcea să tremur pe culoare. M-am bucurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și tiranice ale societății de la curte, plănuiau să evadeze În pădurea din Ardennes (care există În realitate și de fapt nu era prea departe de pădurea unde lucram noi). Atmosfera de opresiune era subliniată de gratiile de la ferestrele și porțile impozantei primării, de unde actorii apăreau și Își comunicau de la diferite etaje frustrarea, iar bufonul Touchstone apărea chiar pe acoperișul destul de Înalt și abrupt (cu aprobarea primarului, mare amator de teatru, norocul nostru!), de unde, cu o panglică albă, lungă, trimitea bilete secrete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
inutile. Ideea noastră a fost să Înlocuim obișnuitele panouri tradiționale pictate, prin care adesea se sugera la operă o Chină fantezistă (acțiunea având loc la Pekin), cu o structură solidă a unei lumi reale: un teatru În teatru- o construcție impozantă din lemn pe mai multe niveluri, inspirată din arhitectura asiatică veche. Corul se adună În lojile teatrului pentru a asista la spectacolul piesei Turandot. Kate Flatt, o tânără coregrafă londoneză reîntoarsă Întâmplător tocmai din Maramureș, unde luase lecții de dans
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
târziu, În fața Sfinxului, am avut din nou experiența artei obiective impersonale. Vedeam ce spunea Brâncuși: „Proporțiile sunt foarte mari, dar atât de perfecte, că nu ne zdrobesc. Par În același timp mari și mici“. În fața mea se ridica un colos impozant, dar care În același timp Îmi părea invizibil. Nu avea nimic anecdotic În expresie, era și nu era: deși prezent, cioplit În piatră, se pierdea În neant. Am meditat din nou la diferența față de cultura noastră de azi, marcată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să facă loc recunoașterii mitului pe care Îl reprezintă ea.“ Premiera a avut loc, Shicoff a plâns mai Îndelung și mai cu foc decât la orice repetiție și, În loc să iasă din scenă, s-a aruncat În sughițuri nestăpânite peste trupul impozant al sopranei, anulând total imaginea pe care Încercasem s-o creăm. Efectul produs era pur melodramatic - exact ceea ce dorisem să evit. Publicul l-a aclamat, dar eu am rămas dezamăgit de Întorsătura neașteptată a colaborării noastre, până atunci foarte deschisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am pus la "patru ace" și am pășit cu sfială, pentru prima dată, pe culoarele lungi și reci ale "sediului". Când am fost invitat în cabinetul "tovarășului", am observat pe un scaun, în fața biroului monumental, un alt "tovarăș", mai puțin impozant decât "sosia" lui Ștefan cel Mare. Tovarășul "Prim", prezentându-l pe celălalt ca "delegat al MAE", m-a luat ex abrupto: "Săvescule, cine te crezi tu? Buricul Moldovei? Tovarășul de la Externe a venit a doua oară după tine, să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Balta Albă era un pas înainte și, cu câteva schimbări de decor impuse de soție și petele de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să ne simțim bine. Pankov Parkstrasse 23! O stradă mică, fără clădiri impozante, doar locuințe cu maximum 1-2 etaje. Aici Ambasada deținea două corpuri de clădiri alăturate, unul sediul ambasadei, cu 2 etaje, celălalt cu un singur etaj, sediul consulatului, ambele construcții anoste, zugrăvite într-o culoare spălăcită. Clădirile nu erau proprietatea statului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
au cei 5 metri la deal sau la vale, "organul" mi-a răspuns: "Acolo nu mai e sectorul meu!". În august 1977 a avut loc vizita lui Menahem Begin, primul-ministru al Israelului. Era însoțit, așa cum am mai arătat, de o impozantă delegație de demnitari și militari și, având în vedere importanța vizitei, ziariști din toată lumea solicitaseră acreditarea, fiind aprobată prezența doar a o sută de reprezentanți ai presei internaționale. Discuțiile cu Ceaușescu s-au purtat la Vila nr.1 de la Snagov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
am făcut o donație de cărți și albume, din cele salvate din subsol. Erau multe lucrări ale clasicilor literaturii noastre, unele traduse în spaniolă și "donația" a făcut timp de o săptămâna obiectul unei expoziții deschise în holul central al impozantului edificiu. La "Museo Nacional de Bellas Artes" fusesem ca "vizitator" la puțin timp după sosirea la Santiago și admirasem arhitectura clădirii și colecțiile. Era cea mai veche instituție de acest gen din America Latină, fiind fondat în 1880 ca Museo Nacional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de la ambasadă (care probabil doreau să fie siguri că "am decolat"), ne-am despărțit și de un grup de prieteni chilieni și români, cu oftările, lacrimile și promisiunile de revedere de rigoare. La urcarea în avion ne-a întâmpinat un impozant steward mulatru, îmbrăcat în livrea, care ne-a oferit câte o cupă de șampanie, prezentată pe un platou de argint. A fost o "decolare" de clasă, urmată de un dejun de 5 stele cu caviar, somon fumé, cremă de sparanghel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Strada Nouă" nu a rezistat, nu spunea mare lucru. * Am făcut câțiva pași împreună cu personajul meu. Se lăsa întunericul și, ca pentru un spectacol, s-a aprins, brusc, un bec; o lumină albă, orbitoare, a pus la vedere o motocicletă impozantă, argintie, ca într-o vitrină de magazin de automobile. Din ataș s-a ridicat, vigilent, Demidor, ridicându-și amenințător urechile. Dar, recunoscându-l pe arhitect, a mormăit ceva și, încet, metodic, s-a retras în locuința lui confortabilă. Lipsea ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ultimul timp. Pe strada Speranței sunt mulți pensionari; este firesc, pensionarii ar cam avea nevoie de speranță, dacă asta nu-i cumva un tupeu inadmisibil. Aș fi preferat în reveriile mele să descopăr pensionari pe o altă stradă, ceva mai impozantă. Dar această categorie este foarte răspândită, încât îmi este imposibil să o evit. Voiam o plimbare mai senină, dar este imposibil, peste tot dai de pensionari; ei constituie o problemă specială. Mulți compatrioți se plâng de numărul prea mare al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Farmacia era locul cel mai interesant al comunei sau orașului. Nu era niciodată aglomerație. Farmacistul semăna cu personajele din care descindea în ereditate profesională (care erau odinioară magicieni, în aceeași măsură foarte respectați și foarte temuți) era totdeauna un personaj impozant, cu halat și bonetă, semănând cu un prelat. Dar ce minune era micul birou; din același lemn negru și scump ca și celelalte piese ale mobilierului; și ce impozante, deși discrete, cele trei fotolii sobre, și ele din același lemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aceeași măsură foarte respectați și foarte temuți) era totdeauna un personaj impozant, cu halat și bonetă, semănând cu un prelat. Dar ce minune era micul birou; din același lemn negru și scump ca și celelalte piese ale mobilierului; și ce impozante, deși discrete, cele trei fotolii sobre, și ele din același lemn, cu aceleași ornamente! În farmacie, unde, câteodată, la ușă, suna un clopoțel argintiu, când intra cineva, stăruia un parfum de neuitat, amestec de arome vegetale; numai în preajma finului uscat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
această personalitate pînă atunci lipsită de relief, pe care creionul lui Caran d'Ache îl caricaturiza în atitudini geometric corecte de inginer de Poduri și Drumuri 17. Funeraliile naționale ce i s-au făcut mi-au lăsat amintirea unui spectacol impozant însoțit de o foarte mare oboseală: aproape 8 ore de mers la pas și de stat pe loc de la Elysées pînă la Panthéon, cu o singură oprire odihnitoare la Notre Dame, pentru ceremonia religioasă. Se poate imagina cu ușurință mulțimea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pentru organizațiile teroriste sîrbești constituia un semnal ce provoca unificarea tuturor forțelor secrete împotriva monarhiei austro-ungare. Fără îndoială că mobilizarea Armatei Imperiale și Regale, cu ocazia crizei bosniace, a fost un succes. Operațiunea reușind pe deplin, Austria prezenta o fațadă impozantă în ochii adversarilor și aliaților. Îndărăt, însă, se dezvoltau acțiunile secrete care, cinci ani mai tîrziu, vor duce la dezertările masive, în plină bătălie a Lembergului, a corpurilor de armată cehă, la refuzul contingentelor sîrbe de a lupta, la o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Maisons-Alfort, de-a lungul străzilor în unghiuri drepte, fără vreo surpriză pitorească. Grădina publică era o bogăție de trandafiri. Cu excepția statuii lui Alexandru al II-lea, "Țarul Rusiei eliberator", catedrala Sf. Alexandru, pe atunci în construcție, din donații rusești masă impozantă atît de lipsită de armonia liniilor, încît fusese botezată "cămila culcată" și, în sfîrșit, a unei foste moschei, transformată în muzeu de antichități, Sofia nu oferea alte monumente vechi de valoare, iar Palatul regal nu era decît rezidență de guvernator
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care o cunoscusem în 1894 și cea pe care o regăseam în 1913. Capitala nu mai avea fizionomia orientală de odinioară, cu șirurile de case zugrăvite în roz deschis și verde-fistic. De-a lungul lui Nevski-Prospekt se aliniau clădiri solide, impozante, pe fundație de granit negru sau roșu, lucios ca marmura, iar progresul urbanistic modificase aspectul străzilor și al circulației. Schimbarea mentalității mi-a apărut și mai radicală într-un sens preocupant de viitor. Zguduirile datorate înfrîngerii din Extremul Orient, urmate
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
e că la geopolitică stăm rău... Dar hai să zicem că valoarea literară își va spune cuvântul și că ne putem juca de a pronosticurile, precum răposatul meu amic Laurențiu Ulici. Ne uităm în jur și ce vedem? Vedem statura impozantă a romancierului național N. Breban, care, din păcate, e mult prea puțin tradus. Îl vedem, deși hălăduiește peste ocean, pe N. Manea, care e foarte tradus, atât de tradus și în alte limbi, inclusiv newyorkeza, încât dacă nu ia acum
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Mic și din ce în ce mai gras, blond și tot mai chel, Sorin Titel nu i-a plăcut probabil criticului impresionist. Dacă nu i-a plăcut, nu i-a plăcut! Nu l-a impresionat... Așa cum l-a impresionat Dumitru Popescu, bărbat arătos și impozant, om de vază... Sorin Titel se strecura timid pe culoarele revistei, era prieten cu Dimisianu și Raicu, nici ei de fapt prea admirați de protejatul „Europei Libere” și, totodată, al unor înalți funcționari ai partidului. Ca să-ți placă într-adevăr
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Un oraș tăiat în două de Dunăre, acest fluviu cam de trei ori mai mare decât Sena, nu poate să nu fie frumos... Alură de oraș european și, în plus, un stil al lui: e mai greoi, dar și mai impozant decât Viena. Despre oameni n-am prea putut să-mi fac o idee. Nu știam limba maghiară și nici engleză, iar germana n-o vorbeam destul de bine. Nici eu și nici ei!... Cartea mea a fost editată de Farkas Jenö
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Ion C. Bacalbașa, I.D. Ionescu, Ileana, an. I, nr. 2, septembrie 1900, p. 29, în care aflăm și o succintă caracterizare a celebrului actor, importantă pentru definirea stilului său de interpretare: „...Era cântărețul tip al canțonetei. Simpatic, cu o înfățișare impozantă, elegant și zvelt - deși era gras -, poseda o mască mobilă capabilă să înfățișeze cele mai fine nuanțe; gesturile și mișcările măsurate, ajutând admirabil la vivificarea ideilor, niciodată triviale. Vocea-i, deși nu era mare, era destul de puternică - puțin cam tremurată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a terminat bine Sp. și a venit Cs. ca să-i „dedice”, chipurile, lui Carmen, „bancul cu săpunul” (o scabrozitate). În fine, poposit în redacție, Dan Dumitrescu de la Onești dă drumul și el (nu fără talent anecdotic și cu o voce impozantă) unei porcării: bancul cu cei doi stareți aflați la reciclare! Trecînd de la haz la îngrețoșare, mi-a venit să strig cu vorbele lui Goga: „Țară de secături, țară minoră...” * Cînd își pune căciula și paltonul cu guler de nurcă, șoferul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]