983 matches
-
Dar nu pomeni nimic despre asta. Cred că mi se trage de acasă. Nu-mi spune. Tatăl și mama ta se certau tot timpul, iar tu ai devenit conciliatoarea lor? Nu, nu fi naiv. Deși trebuia să admită că era impresionată: întâmplarea făcea că familia destrămată apărea în biografia multor negociatori. — Din contră. Relația părinților mei era solidă ca stânca. Cel mai fericit mariaj de pe stradă. Nu că asta ar spune multe. Toți ceilalți se certau și se ciondăneau, soți întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pas și să aplecăm urechea până la pământ în fața cuvintelor sale... El este unica noastră șansă, el este Mesia, el este ultimul mare învins al cerului... A venit, a văzut, a luptat, a învins! (Îl sărută pe frunte.) Atât! (Personajele sunt impresionate; totul se petrece în sobrietate; GUVERNATORUL se reașază; face un semn; CĂLĂUL este atent; ridică satârul; lumina scade; mâna guvernatorului coboară; CĂLĂUL lovește; capul lui ARTUR se rostogolește jos, ca în filmele desuete, proaste, de groază; pe capul tăiat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai omorâm sau nu? DOAMNA CU VOAL: Să-l lăsăm să fugă, nu vreți? (Trăgându-l de mânecă pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Hai, fugi! Fugi! BĂRBATUL CU ZIARUL: Unde să fugă, că n-are nici măcar umbrelă. DOAMNA CU VOAL (Sfâșiată, impresionată, trăgându-l mereu pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.): Hai, du-te! Du-te. Ia umbrela mea și du-te. BĂTRÎNUL CU BASTON: Poate s-o ia și p-a mea, dacă vrea. BĂRBATUL CU ZIARUL: Să le ia pe toate! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
distrus, da... Nu pot să vă mint... Nu pot să-mi bat joc de călătorii prin ploaie... Înțelegeți? Și apoi, dacă vi-l dau, ultimul bilet... atunci, eu... nu mai am nici un rost... Nici un sens domnule! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ușor impresionat.): Da, eu... vă înțeleg... De fapt... nici nu știu dacă are rost să mă grăbesc... Nu? HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Minte! Nu-i pasă niciodată de călători! Stă toată ziua aici și se gândește la călători. Îi urăște pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fel de slăbiciune pentru călătorii prin ploaie... CASIERUL: Să nu vă lăsați înșelat. ȘEFUL GĂRII: Scârbe! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? HAMALUL (Lămurindu-l, confesiv, pe CĂLĂTOR.): Vrea să rămână singur cu dumneavoastră... CASIERUL: E o bestie, să nu vă lăsați impresionat. HAMALUL: Întotdeauna face așa... CASIERUL: O să vă întrebe o mulțime de lucruri. O să vă întrebe dacă sunteți fericit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Joc absent.): Dacă sunt fericit? CASIERUL (Plin de vitalitate.): Da, da... Pune o mulțime de întrebări. O să vă descoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
departe. Nu uităm nimic, nu ne scapă nimic, știm totul despre toate și Încă ceva pe deasupra, ca să-l parafrazez pe signor Pico della Mirandola și modestia lui meridională. - Chiar așa, tot-tot? am mormăit nu atât neîncrezător, cât, mai cu seamă, impresionat. - De dragul demonstrației, necum din alt motiv, să fim bine Înțeleși, dorește cumva domnul profesor Adam Adam să-i Împrospătez memoria cu mici amănunte legate de poziția Domniei Sale la anumite Întrevederi cu președintele României pe problemele Mării Negre sau ale atitudinii țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
toată admirația pentru oamenii care suportă să-și spună adevărul în față, mai ales dacă au trecut de un anumit număr de ani... Încerc să le semăn. ― Nu se poate, suflă speriat locotenentul. Asta nu se poate! Cristescu îl privi impresionat și-i atinse umărul cu stângăcie. Se îndreptă apoi spre ușă cu pași fermi, pipăind coala de hârtie îndoită în buzunar. CAPITOLUL XIV BUNĂ SEARA, MELANIA! ― Degeaba, Mirciulică! Melania Lupu ținea strâns plapuma, ridicată până în dreptul bărbiei ca și cum cineva ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu l-am așteptat atât de nerăbdător, de pătimaș, aș zice. Mama ne părăsise... De-atunci m-am obișnuit să nu mi se împlinească o dorință mare, foarte mare. Mi-a fost chiar teamă să mai doresc... Matei îl privi impresionat. ― Ești un om straniu. ― Copilării, rosti tonică Melania Lupu. Domnul Van der Hoph va sosi mâine, sânt încredințată. Matei scutură violent din cap. ― Lasă asta... Cu pașii aceia... Zici că-i auzi. Crezi că... ― Hm, bătrânul se ghemui și mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vor lipsi cei care o vor respinge inițial ca pe o ofensă la adresa inteligenței, a logicii și a bunului simț, dar e posibil ca mulți oameni, și sper că se vor transforma repede într-o majoritate zdrobitoare, să se lase impresionați, să se întrebe în fața oglinzii dacă nu cumva sunt iarăși orbi, dacă această orbire, și mai rușinoasă decât cealaltă, nu-i abate cumva de la direcția corectă, nu-i împinge spre dezastrul extrem care ar însemna dezmorțirea, poate definitivă, a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Ce minciună sfruntată“, mă gândeam, dând din cap, zâmbind și zicând: — Ce vești bune, nu-i așa? Fără Îndoială că mai târziu aveam să fiu pedepsită și eu pentru nerespectarea cuvântului dat. —Ei, trebuie să vă felicit, spuse Bob, părând impresionat. Ați pus mâna pe fetele alea din timp. Vom adăuga la comanda noastră pentru pre-sezonul de primăvară câte două din rochiile care vor fi purtate la petrecere. Părea că-și deschide dosarul din nou. — Dacă fetele vor fi fotografiate, rochiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fi convinse că puterea și istețimea Îi aparține bărbatului. Dar din cauza vârstei lui și pentru că pentru nasul ei duhnea a eșec, ea Îi dădu Încă o șansă. — Nimic? râse ea furioasă. Mi-ați spus deja foarte multe. El nu păru impresionat, așa că ea Îi explică, vorbind rar, ca pentru cineva bolnav mintal: — Ajungem la Viena În seara asta, la opt și patruzeci. La nouă voi telefona la redacția din Köln. Ei vor transmite materialul meu la Londra până la zece. Publicația nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Budapesta cu agenția Cook pentru că era totuși ceva mai departe decât Ostende și pentru că se puteau lăuda apoi acasă c-au călătorit și ca să-și arate etichetele colorate ale hotelurilor ieftine lipite pe geamantane. Odinioară ar fi fost ea Însăși impresionată, dar Învățase să ia lucrurile mai ușor, să nu-și recunoască niciodată ignoranța, să știe despre ce-i vorba. — Cu cine crezi că stai de vorbă? Nu sunt una din vânzătoarele dumitale! Nu c-ai avea vreuna În dugheana dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nu erau copii recitând lecția sub arborele de capoc. Nu erau fete râzând pe când își umpleau ulcioarele. Nu erau războinici stând de vorbă despre vânătoare și război în coliba cea mare. Nu era decât liniște și un vaiet îndepărtat. Înaintă, impresionat, lăsă peștele bagre la umbră și privi de jur-împrejur: — Unde e José Correcaminos...? Un bătrân cu ochii în lacrimi, care fuma nemișcat, îi arătă o colibă izolată. Ajunse până acolo. Era mică, ocupată doar de un hamac în care dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu fața spre mine. Ea mi-a dat un pix și eu m-am întins să-l iau. Atunci am observat că femeia nu era scundă, ci stătea într-adevăr jos. Într-un scaun cu rotile. Motanul n-a părut impresionat. — Tanti Ironside, așa-mi zice, i se adresă ea motanului, dar tu poți să-mi spui Tușa Rush dacă te comporți bine cât stai aici. Pe tine cum te cheamă, veselie? Am ridicat privirea din formular. — Îl cheamă Ian. Sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
audă și rechinul se pierde în toate acele noi fluxuri. Chiar dacă înaintează cu viteză maximă prin fluxurile corecte, îi va lua cel puțin patruzeci și opt de ore să găsească din nou drumul spre noi. Nu puteam să nu fiu impresionat. — Mai ai vreuna? Vreo bombă cu litere? Câteva. Dar prima funcționează întotdeauna mai bine. După aia, șansele scad. — Scout, de unde știi toate lucrurile astea? — Probabil pentru că sunt un geniu. Haide, doar n-o să călătoresc cu cineva ca tine fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
legat de rucsacul ei), dar am pus totuși mâna pe laptopul lui. — Ai furat laptopul unui doctor? Cum, dintr-un spital? — Da, și ce? E ușor când știi cum s-o faci. — Scout, am spus, încercând să nu par prea impresionat, mai exact, de ce te-a vrut Ward? Ea ridică din umeri. — Nu știu. Pentru frumusețe? Personalitate? Istețime? Tuși. — Rezultatele de la examenul de intrare la Oxford. Tuși din nou. — Mda, am zis. Mă gândeam eu că e ceva de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Upanișade, de Lao-zi, În fine, circul obișnuit. De asemeni, a vorbit mult despre Aldous Huxley, amintea că Îl cunoscuse, povestea discuțiile lor; poate mai Înflorea puțin, dar În definitiv insul era pe moarte. Când mi-a venit rândul, eram destul de impresionată, el Însă m-a rugat să-mi desfac cămașa, atât. Mi-a privit sânii, apoi a Încercat să spună ceva; nu prea am Înțeles, Începea deja să vorbească Împleticit. Deodată, s-a Îndreptat În fotoliu, a Întins mâinile spre pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
credința că-s spinări de pești. Bunica cerca să mă lămurească, dar, cum nici la vîrsta aceea nu-mi plăcea adevărul, eu mă îndărătniceam: - Dar de ce nu-s crapi, bunică?... - De ce, așa! răspundea enigmatic bătrîna, cu convingerea unei fatalități. Tăceam impresionat. Păsăruici mărunțele, cu cioc ascuțit, săreau sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
curaj, fără de care nu poate aparține grupului. Pentru că atunci când chiar se va trece la atacuri, ea n‑are voie să plângă și să țipe ca o fetiță, ci trebuie să reacționeze cu sânge rece și să nu se lase deloc impresionată. În special Rainer are mare interes ca Sophie să participe, fiindcă acest lucru pe care urmează să‑l facă împreună îi va uni. Pădurea vieneză e împărțită, după cum se știe (de fapt după cum nu se știe, că doar n‑are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
câcâiam. Florin ne-a răbdat o vreme, apoi s-a Înfuriat și, probabil pentru că era proiectul lui, a plusat. Bătând cu palma În masă, a așezat pe ea două hârtii de cinci sute. Era o sumă mare pentru el. Așa că, impresionați, nu ne-am lăsat mai prejos. Mai Întâi Leac, cu două sute, euforic după succesul prozei cu băieți de la țară pe care o citise În seara aia. Sorin, generos, alt milion, plus promisiunea că se va ocupa de o imprimantă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ne simțeam un pic stânjeniți, nu prea mult, e adevărat, și de fapt nu din pricina sexului, ci mai degrabă din cauza faimei Andreei. Eu, cel puțin, eram În situația asta, fiindcă-i văzusem filmul și-mi plăcuse. Fusesem de-a dreptul impresionat. I-am și spus-o, bine-am făcut, câștigând În ea un aliat pentru propunerea pregătită În seara aceea. Voiam să continuăm campania de prevestire, deși nu știam nici unul dintre noi ce efect avusese prima parte, cea cu OBIECTIV SUPRAVEGHEAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
autobuzul anterior, ați continuat să așteptați. Cam nervoasă, dar sperând că va apărea din clipă în clipă. A și venit. Noi l-am reținut ! Atât cât consideram necesar. — Mă bucur că nu căscați ochii de uimire și nu vă lăsați impresionată. M-ar fi obosit. N-aș mai avea răbdare, nici chef. Așa însă capăt încredere, sper să ne înțelegem. Se apropiase dintr-odată cu scaunul. Un aer dezarmat, nenorocit. Ca și cum cerea ajutor. Gata să cedeze, să se confeseze, ca unui prieten
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
frivolă. Îl invitase, într-adevăr, în prima seară la ea. Dimineața, înainte de-a se despărți, femeia s-a plâns de modesta existență pe care o ducea, de tot soiul de greutăți. Nu lucra nicăieri, o ducea prost. Așa că el, impresionat, reuși să-i găsească la șantier un post. Când s-a dus, în sfârșit, să-i comunice vestea, femeia păru căzută din lună. Uitase cu totul ce-i spusese. Îl refuză, disprețuitoare. Amuzată de naivitatea lui. Ortansa nu mai are
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că În familia ei nu se admit copii din flori. Șeful Gestapo-ului era Klaus Barbie, cel despre care se spune că trăiește Încă Într-o țară din America Latină, tot sub o identitate falsă. Celebrul criminal de război a părut impresionat, dar nu i-a dat voie să-l vadă pe arestat. I-a spus numai că acesta va fi ucis și a compătimit-o În sensul: „Domnișoară, bărbații din ziua de azi nu trebuie crezuți pe cuvânt!“ Ea a insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acolo. Așa am făcut și ne-am ales cu apartamentul de la parter. Din acel moment, Isabella a fost mereu în jurul nostru. A aflat din frânturi de discuții povestea noastră și nea înconjurat cu atâta atenție și iubire, încât am rămas impresionată. Pe masă aveam zilnic flori frumoase. Frigiderul era mereu plin cu tot ce se poate pentru noi și pentru copil. Până și rufele ni le-a spălat ea, nu ne-a lăsat pe noi. În mod deosebit sublinia importanța spiritului
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]