924 matches
-
Gândirea postmodernă este fundamentul intelectual al protestelor și experimentelor anilor ’60, care au Încercat să dărâme vechi limite care constrângeau spiritul uman și să probeze noi realități. Postmoderniștii s-au Întrebat cum a ajuns lumea să fie prinsă Într-o incantație funebră. Care au fost motivele care au dus la lansarea bombelor atomice asupra orașelor japoneze Nagasaki și Hiroshima, la lagărele morții naziste În Europa, la cele de detenție din Gulag și la lagărele de reeducare maoiste din China? Cum de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
anumită voință de a implica în forme - până la cele prozodice, întrucât amplitudinea progresivă a versurilor, de la un sonet la altul, pare modelată în funcție de dominanta planetară - sugestii încețoșat esoterice. Primul sonet, Culegătorii, cel mai descărnat - pe măsura esențelor ultime -, e o incantație a luminii, a Soarelui. Dar și speculația sinuoasă, și rigoarea, împinsă la extrem, a formelor fixe rămân străine de fervoarea căutărilor de altădată (din Arca lui Noe), care, susținute de substanțialul fond arhetipal al miturilor „salvării”, dobândeau o amplitudine a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
a constituit într-un lung proces istoric. La fel cu limbajul vorbit, limbajul muzical este o creație a omului, care și-a făurit formulele melodice pentru a fi interpretate cu glasul sau instrumentele muzicale, cunoscând o continuă perfecționare și diversificare. Incantațiile religioase, imnurile eroice sau cântecele de muncă din Antichitate, precum și cântecele de curte au evoluat treptat în contextul religios al Evului Mediu. Astfel în arta muzicală religioasă se vor impune două stiluri: cel bizantin (în răsăritul Europei) și cel gregorian
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
vine, Atotputernicul.” (Ap 1, 8) - tò Álpha kaì tò Ä méga, ho prÄÎtos kaì ho éschatos, hQ archg kaì tò télos: „Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urma, Începutul și Sfârșitul.” (Ap 22, 13) Însă efectul poetic și de incantație pe care il realizează alăturările de nume la sfârșit de verset în Coran este comparabil mai degrabă cu acela al paralelismelor din textele poetice ale Bibliei. E vorba de paralelisme sinonimice, care, din punct de vedere sintactic, sunt așezate fie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bazează pe un ansamblu vast de credințe (referitoare la trup și suflet, viață și moarte, sănătate și boală, curat și spurcat, puteri lumești și puteri mistice etc.), implică numeroase tipuri de activități rituale (cum ar fi purificările, transa, consacrările, exorcismul, incantațiile, sacrificiile etc.) și creează sisteme rituale și cultice autonome (șamanismul, voodoo, cargo cult, ghost dance). Toate aceste elemente i-au Îndemnat pe mulți cercetători să considere magia un sistem cultural complex, de sine stătător, un fel de echivalent al religiei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
farmece, În care forțele naturii sunt constrânse să Își schimbe acțiunile (apud R. Styers, 2004, p. 82). Într-un text clasic, Hubert și Mauss (1996, pp. 65-76) au Împărțit sistemul actelor magice În două mari clase: a) rituri verbale sau incantații (jurămintele, urările, blestemele, interjecțiile etc.); b) rituri manuale (cele care implică și acțiuni - divinație, vindecare, vrăji, acte de protejare magică etc.). Dicționarul de etnologie și antropologie realizat de Izard și Bonte (1999, p. 395) propune două axe de clasificare, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
etnografi În societățile simple, o asemenea „ședință” are loc după lăsarea serii, fie În spațiul familiar pacientului, fie Într-un spațiu comunitar. Ședința poate fi precedată de rituri de purificare (post, asceză, alte gesturi rituale). Șamanul Începe invocarea spiritelor prin incantații ritmate, cântece, dansuri (acompaniate Îndeosebi de sunetele tobelor). Uneori, el imită sunetele produse de animale sau păsări. Prin textele performate, descrie lumea spiritelor și traseul călătoriei pe care o va efectua. Deseori, șamanul Îngurgitează sau inhalează anumite produse halucinogene. Dansul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei anumite puteri. Obiectele și formulele magice pot aparține În exclusivitate magicianului (toiagul fermecat, toba șamanului, oasele vindecătorului, pietrele ghicitorului, precum și formule magice esoterice) sau pot fi date spre folosință pacienților. Actele verbale cel mai des folosite În magie sunt incantațiile, adică „folosirea unor cuvinte, organizate În mod ritmic, despre care se crede că au putere și care sunt cântate, rostite sau scrise pentru a Îndeplini scopurile propuse” (T.M. Ludwig, 1987, vol. IV, p. 147). Eficiența acestui „rit verbal” variază În funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puternice (adică fac apel la forțe mistice mai greu de pus În mișcare, dar extrem de eficiente), altele sunt mai slabe (fac apel la micile duhuri aflate oricând la dispoziția celui care le cheamă, dar având resurse limitate). De asemenea, puterea incantației depinde și de autoritatea magică a celui care o rostește, precum și de puterea riturilor pe care acesta le stăpânește. Puterea cuvântului magic este activată În numeroasele rituri verbale de propițiere, cum ar fi urările cu diferite ocazii festive, urările formalizate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cuprinse În colinde sau În cântecele de cunună sau, pe un palier simbolic mai complex, cele implicate În acțiunea ursitoarelor de a defini, prin formule magice, destinul nou-născuților (vezi V. Bălteanu, 2001, pp. 188-189; P. Caraman, 1983, pp. 33-48 etc.). Incantația este Înrudită cu alte forme de acțiune prin cuvinte asupra lumii Înconjurătoare: invocarea („cuvinte sau seturi de cuvinte care generează o comandă, eficientă prin chiar faptul pronunțării ei” - B.B. Piña Chán, 1987, vol. XIV, p. 1), prin care sunt chemate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
iubita părăsită, vracii sau babele care vor să alunge boala sau alte puteri malefice (D.H. Mazilu, 2001, pp. 198-232). Un exemplu elocvent al acțiunilor magice care sunt puse În mișcare de puterea unui blestem este următorul text folcloric, În care incantația ar trebui să aducă declasarea socială (Închisoare, cerșetorie, familie excedentară), suferințe fizice cumplite (putrezirea cărnii, descompunerea trupului mâncat de corbi) sau neodihna veșnică (moartea În loc pustiu, fără ceremonia tradițională): Hei tu, mândruliorul meu,/ tu atâta să te duci,/ pân’ vei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Obiectele care concentrează puteri magice generează diverse ansambluri de prescripții sau de interdicții (tabuuri). Ele nu pot fi arătate oricui și oricum, trebuie ferite de contactul cu alte obiecte magice, solicită adesea performarea unor texte considerate Încărcate cu puteri oculte (incantații) și sunt transmise inițiatic În interiorul familiei sau al grupului. Problema eficienței magice este strâns legată de dezbaterea privind caracterul rațional sau irațional al magiei. Antropologia secolului al XIX-lea a considerat magia ca un produs cultural care exprimă, În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
era conștientă de valoarea creației acestuia. Revenind în sfera epicii, cu volumul Ploi și ninsori (1940) abordează proza de notație, de o molcomă vibrație lirică, unde conturează peisaje apuse, evocă atmosfera patriarhală a orașelor de odinioară sau scrie câteva adevărate incantații poematice de smerenie în fața naturii, sub vraja dangătului clopotelor, a foșnetului teilor, a „melancoliei” prunilor, a farmecului ninsorilor și a fanteziilor iernii. Proza poematică o conduce spre poezia propriu-zisă, unde se afirmă cu volumul Umilinți (1944), cuprinzând versuri fluide, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
un partener de naștere! — N-am să pățesc nimic, pe cuvîntul meu, Încerc să nu ridic tonul. Doar cîteva minute. E... e chestie legată de religia mea. Femeia care naște trebuie să fie singură, În fiecare oră, să rostească o incantație specială. „Plecați“. Încerc să le transmit telepatic. „Atîta vă rog, lăsați-mă singură...“ — Păi, cred că ar trebui să-ți respectăm credința, spune Paula, șovăitoare. Ok, ieșim un pic, dar, dacă simți cea mai mică mișcare, apasă imediat pe buton
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
hippocratic nu se află nici o referire la tradițiile tracilor. Și istoricul Vasile Pârvan în Getica subliniază înscrierea unor plante cu denumirea lor tracică. Se poate afirma că medicina dacică nu era reductibilă la terapia prin plante, produse animale, minerale, balneoterapie, incantații, ci în același timp dacii practicau chirurgia. O importanță majoră privind chirurgia dacică, o are trusa medicală descoperită la Grădiștea Muncelului despre care scrie I. H. Crișan. Dacă istoricii antici afirmă că marele rege trac Burebista putea forma o armată
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Valea Rece, Apa Bună, Climări etc., figurând o geografie edenică și un teritoriu al amintirilor. Angelic și rafinat, poetul construiește un imperiu heraldic de siluete, dominat de figurile emblematice ale Eroului, Strămoșului și Bărbatului. Transformat nu de puține ori în incantație și delir divinatoriu, într-o savant-obscură haină sacerdotală a verbului, versul inițiază în misterele unei Grecii atemporale, ca la Ion Barbu. Proza lui M. este memorialistică deghizată. Scriitorul a ținut de-a lungul timpului mai multe jurnale pe care le-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
formulări luate din Plângerile lui Ipuwer 1 dau mărturie despre o revoluție socială care a răsturnat raportul tradițional Între clase. Dar ceea ce ne interesează aici este repercusiunea religioasă. Ipuwer spune mai departe: „Se Întâmplă chiar așa! Formulele magice sunt divulgate, incantațiile fac vâlvă, acum când sunt cunoscute de popor”. Și, mai explicit: „Iată! Celxe "Cel" care nu știa nimic despre divinitate aduce astăzi ofrande cu tămâia altuia”. Dacă prima frază amintește de extinderea (resimțită ca anormală) magiei, aspect al religiei văzute
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Multe boli care trebuiau vindecate sau prevenite prin practică magică religioasă - În acest caz „magia albă” - erau atribuite spiritelor rele (demoni). Magia era numită În mod obișnuit kișpu(m) și era Încredințată preotului „descântător”, numit (w)³șipu(m). b) Descântecele (incantații, exorcisme) Riturile magice presupuneau acțiuni descrise și prescrise cu exactitate. Existau Însă și formule de rugăciune, numite „descântece” sau „incantație” (În franceză, incantantion, În engleză, incantation, În germană Beschwörung); În sumeriană é n, În akkadiană șpitu(m). Aceste rugăciuni erau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
demoni). Magia era numită În mod obișnuit kișpu(m) și era Încredințată preotului „descântător”, numit (w)³șipu(m). b) Descântecele (incantații, exorcisme) Riturile magice presupuneau acțiuni descrise și prescrise cu exactitate. Existau Însă și formule de rugăciune, numite „descântece” sau „incantație” (În franceză, incantantion, În engleză, incantation, În germană Beschwörung); În sumeriană é n, În akkadiană șpitu(m). Aceste rugăciuni erau Întrerupte de descrierea acțiunii care trebuia Îndeplinită În cadrul ritualului. c) Amuletele Din cadrul magiei mesopotamiene face parte și folosirea amuletelor, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stabilit apare și cel care a solicitat vraja, Începe ritualul propriu-zis, care prevede o serie de gesturi, repetate de mai multe ori și Însoțite de recitarea formulelor magice cu scopul de a-i mări eficacitatea. Gesturile care țin de obiectul incantației sunt foarte variate: fire colorate și corzi sunt Întrețesute, răsucite, legate și apoi dezlegate; sunt arse diferite substanțe și obiecte, cum ar fi pietre de râu și parfumuri; se varsă apă și alte lichide În diferite recipiente și locuri; se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
printr-un alfabet asemănător celui fenician, ale cărui litere sunt Însă scrise cu semne cuneiforme. În afară de documentele economice și epistolare, arhivele ugaritice (palatine, de templu sau chiar private) au restituit o serie bogată de texte de natură religioasă: mituri, rituri, incantații, rugăciuni, imnuri, dedicații și oracole. Astfel de tradiții religioase sunt deosebit de importante și pentru că reprezintă un patrimoniu cultural care trebuie să fi fost răspândit În toată regiunea siro-palestiniană. Mai mult, personajele și Întâmplările povestite de miturile locale - unica mitologie a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de noime și de învățăminte. Dacă predicile, cu țesătura lor înflorată, vădesc o predispoziție de a plasticiza, fără ornamentație excesivă, ele se înfiripă și în structuri muzicale, polifonice, într-o gradație când suitoare, când coborâtoare, între care șerpuiește în efluvii incantația. Comparațiile, înavuțite cu pilde din „cărțile” Scripturii sau din Sfinții Părinți, metafora, cu falduri grele sau vaporoase, sunt „stâlpările” unei parabole pulsând de sensuri. Prin această artă a cuvântului, exprimând o întreagă gamă de stări sufletești, mitropolitul se comunică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
gândul că deodată Înțelegeam tot și puteam explica tot m-a sedus, ca și ideea de a mărșălui alături de proletarii din Întreaga lume, Întâi Împotriva lui Hitler și apoi Împotriva burgheziei internaționale”. Chiar cei care nu se lăsau vrăjiți de incantația dogmei, precum Czes³av Mi³osz, au aplaudat fără reținere reformele sociale comuniste: „Eram Încântat să văd, În sfârșit, că structura semifeudală a Poloniei se prăbușea, că universitățile Își deschideau porțile tinerilor muncitori și țărani, că Începuse reforma agrară, iar țara era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și dorință aprinsă, pe acordurile unei cântări armonioase, în limbaj extrem de simplu, versul denotă autenticitatea trăirii, ca în melodiile lăutărești. Autorul se dovedește însă un virtuoz al tehnicii de versificație în Pro gloria Bacchi (1927), unde se împletesc legenda și incantația religioasă cu un erotism exploziv. Volumul Ceas rău și alte schițe, clișee, amintiri (1918 ) adună o proză mai puțin coerentă, însă pe alocuri percutantă, vădind o anume forță de tip dostoievskian. Subiectele se desfășoară prin intermediul unui dialog foarte viu, pedalând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]