2,320 matches
-
eseu, de o rară calitate a introspecției, despre fluidul imprevizibil al memoriei. Pentru C., „totul are un sens”, detectabil, dincolo de ceea ce se vede, prin „intuiția suprarealității”. În „heraldica” de mitice rezonanțe a îngânduratului epistolier, și opera de artă poate să incite la o „evadare în supranatural”. Descinzând din imperiul „irealității” în orizontul realului, memorialistul povestește, cu un fior al retrăirii, despre lumea de culori, miresme și forme prin care i-a fost dat să treacă. „Spectacolul anotimpurilor”, „descoperirea mării”, „vasta și
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
dragostea nobilă... Trio își coboară cu amărăciune privirea în pământ. Nu-l interesează această variantă spiritualizată a lui Venus. Oricum nu ca bărbat, și nici nu-i este de folos pentru ce are el de făcut acum. — Zeița nu-și incită niciodată adoratorii la trăiri murdare, nu provoacă și nu seduce... Atunci ce mama mă-sii face? înjură Fulcinius copios în sinea sa. — Dragostea ei nu e nici dereglată, nici lascivă, ci serioasă, continuă molcom bătrânul. Așa ca pentru mine, se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
munte, ireal de frumos, aproape imposibil de atins și de altfel foarte scump când ajungi totuși acolo. Pentru urechea turistului, cele mai fermecătoare cuvinte sunt: „rar, retras, primitiv și ciudat“. Dacă serviciile sunt proaste, dați vina pe altitudine. Acest nume incită atât de mult fantezia Încât chiar În acest moment, muncitori, buldozere și betoniere trebăluiesc de zor ca să amenajeze un cătun lângă granița dintre Tibet și China despre care se spune că ar fi adevăratul Shangri-La. Aș fi făcut apoi legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
obiceiul nu a putut fi stins, continuând să fie practicat în afara legii, cu toată opoziția oficialităților și a jandarmeriei. În fiecare an, de "Ziua de pravilă", târgul era împresurat de jandarmi, morți și ei de frică, reușind mai mult să incite populația la violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca fiind obiecte stranii. Era în ele o stranietate conferită, dobândită printr-o conviețuire intimă și de durată. în condiția obiectelor intervenise un element necunoscut până nu demult Bătrânului condiția umană care îl speria, îl neliniștea, îl înhiba și îl incita în același timp. în labirintul arhivei nu avusese prilej de relații cu oamenii. Găsea doar povești aride în dosarele pe care le citea cu nesaț. îi cunoscuse prin această oglindă strâmbă și acum, după ce îi întâlnise și îi observase, i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fost mai curând o "mănușă" ce a venit tocmai bine unei preferințe personale, disponibilități receptive a subsemnatului pentru un asemenea tip de proză), dar un reducționism metodologic pe care l-am deslușit în analiza cronicarului de la "România literară" mi-a incitat abordarea "în răspăr", atitudine preparată cumva și de observațiile la care am ținut să răspund mai sus. Cartea lui Andrei Oișteanu exprimă mai mult decât corporalitatea ei propriu-zisă, astfel disecată cu precizie de cunoscător de Ioana Pârvulescu. Desigur, mi se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bogătanii își permit luxul să facă sex gratis pentru simplul motiv că este mai scump. Nu prea am înțeles clar, cum devine problema, fiindcă ecuația asta mi-a cam pus logica pe bigudiuri, dar am lăsat-o acolo, pentru că îmi incită gândirea, ce dădea vădite semne de moleșeală. Dar ajuns în punctul acesta cu mâinile sub cap și cu ochii în tavan, întotdeauna încep să degust unele finețuri de miliardar (fie chiar și în lei vechi). Numai că de cele mai multe ori
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
îi separa, nu i-ar fi fost greu, dacă ar fi vrut, să-și ia arcul și să o doboare cu o săgeată. Auzi în spate huruitul unui galop: doi războinici se apropiau să-i dea o mână de ajutor, incitați de gândul că îl ajută să o captureze pe „Prințesa morții“. Unul dintre ei rotea în aer un laț pentru cai. Li se repezi împotrivă cu mânie. — Plecați! le strigă, însoțindu-și ordinul cu gesturi energice ale brațelor. Duceți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-ți păstrezi forțele. Divicone se scutură cu un tremur scurt, ca și cum doar în momentul acela și-ar fi dat seama de prezența lui. Ascultător, luă a doua coastă de miel și începu să îi roadă carnea. Aproape imediat, Metronius îl incită să-și urmeze povestirea: — Deci? Spuneai că s-a întâmplat ceva, mi se pare. înghițindu-și dumicatul, Divicone încuviință. Da, reluă el, ștergându-și degetele unse de vesta soioasă de in. S-a întâmplat într-o după-amiază. îmi amintesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe cât posibil, să o sâcâie pe domina cu socotelile sale, astfel că nu o ținea prea des la curent cu dificultățile tot mai mari pe care le întâmpina în a obține credite ori în a achiziționa rentele de la coloni, care, incitați de diaconi, se simțeau îndreptățiți să se sustragă plăților ce le reveneau; la fel, evita să-i spună despre toate bârfele la adresa ei care circulau printre cei câțiva locuitori ai satului. Chiar în momentul acela, în vreme ce se apropia de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o școală cât se poate de bună, iar aceia dintre țărănoii care puneau rămășag împotriva sa aveau să se lămurească iute pe pielea lor, cum stăteau lucrurile. La început, studiindu-se unul pe celălalt, își mișcară cu mare precauție picioarele. Incitat de prietenii săi, Milone îl privea pieziș, rotindu-și pumnii mari, cu o grimasă batjocoritoare pe chipul bărbos. — Vino, vino, micuțule, îi spuse, e vremea faptelor, nu a vorbelor! în sfârșit, o să vedem de ce ești în stare. Metronius, incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Milone. Și iarăși se dădu înapoi, respirând cu gura deschisă și ținând intenționat garda ușor coborâtă, pentru a da impresia că era deja epuizat, în speranța că de această dată celălalt va mușca. Acela, împins de mulțimea care striga împrejur, incitându-l, se lăsă în jos cu hotărâre și îi expedie o directă grea în față. Metronius se eschivă cu promptitudine, aplecându-se la stânga și, găsindu-l descoperit în partea aceea, îl lovi din lateral cu toată puterea. Bagaudul gemu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
auxiliari și pantaloni militari, dar singura sa armă era un soi de suliță scurtă, cu o lamă lată și puțin încovoiată, luată probabil de la un războinic hun. Omul se întorcea către ceilalți membri ai grupului și, cu strigăte răgușite, îi incita să-l urmeze. Sebastianus întinse mâna să-l apuce și să-l oprească, însă acela, văzând că el și tovarășii săi erau înarmați, o ținu tot înainte și le strigă să vină după el. — Trebuie să-i oprim! adăugă agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
obiceiul nu a putut fi stins, continuând să fie practicat în afara legii, cu toată opoziția oficialităților și a jandarmeriei. În fiecare an, de "Ziua de pravilă", târgul era împresurat de jandarmi, morți și ei de frică, reușind mai mult să incite populația la violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ca fiind obiecte stranii. Era în ele o stranietate conferită, dobândită printr-o conviețuire intimă și de durată. în condiția obiectelor intervenise un element necunoscut până nu demult Bătrânului condiția umană care îl speria, îl neliniștea, îl înhiba și îl incita în același timp. în labirintul arhivei nu avusese prilej de relații cu oamenii. Găsea doar povești aride în dosarele pe care le citea cu nesaț. îi cunoscuse prin această oglindă strâmbă și acum, după ce îi întâlnise și îi observase, i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fost mai curând o "mănușă" ce a venit tocmai bine unei preferințe personale, disponibilități receptive a subsemnatului pentru un asemenea tip de proză), dar un reducționism metodologic pe care l-am deslușit în analiza cronicarului de la "România literară" mi-a incitat abordarea "în răspăr", atitudine preparată cumva și de observațiile la care am ținut să răspund mai sus. Cartea lui Andrei Oișteanu exprimă mai mult decât corporalitatea ei propriu-zisă, astfel disecată cu precizie de cunoscător de Ioana Pârvulescu. Desigur, mi se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aproape fără voia ei, făcând-o să chicotească după fiecare silabă rostită. Un râs cristalin Însoțea fiecare sintagmă, fiecare cuvânt spus nelalocul lui, astfel că vorbirea Mașei devenea cât se poate de plăcută. Seducătoare chiar. În plus, acest râs o incita și mai tare, o aducea Într-o stare de surescitare vecină cu isteria. De mult timp Mașa nu mai râsese atât. Simpla prezență a Extraterestrului o făcea să uite pe moment de toate necazurile și să se simtă În largul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
oameni unde religiile au diferite forme de terorizare, de crime săvârșite, de ritualuri besmetice, in timp ce unii schizofrenici Teologi,Oratori, Dascăli, Clerici, Pastori ori Predicatori și cine mai poate ști ce altă denumire a fost atribuită unor șantajiști ce incită ascultătorii la fanatism În numele unor religii inventate ce activează și În prezent În plină civilizație, sfidând dreptul la viață a celor din zona lor de influență, numărul sacrificaților depășește orice imaginție...!! De acea cu riscul de a mă repeta rostesc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zâmbit subțire, fă ce te rog. Omuleț odios! Mi-am încrușișat picioarele și mi-am aplecat capul ca să citesc. Pe marginea paginii, Pabblem pusese grupuri de câte trei sau chiar patru semne de exclamare sau de întrebare. Paragraful final îl incitase sau îl înfuriase în așa măsură că îl subliniase în întregime cu o cariocă galben fluorescent. Gavin Breech, pe care îl consider capul expediției de furt din magazine, e un tip primejdios: furios, violent și, m-aș hazarda să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
foarte rău. N-am înțeles de ce s-a mai deranjat să-mi spună ceva atât de departe de adevăr. Chiar cu două seri înainte de a mă invita pe mine la cină, se împreunase cu Connolly într-un parc public. O incita să se joace astfel de-a confesiunea cu mine? Sau îmi oferise mie această versiune nevinovată a relației lor doar pentru a preveni unele suspiciuni care ar fi putut apărea în cancelarie cu privire la ceva mult mai grav? La început, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am studiat fiecare textele lucioase. Apoi, de frică să nu se instaleze o pauză de liniște de netrecut, am zis: — Ai o jachetă pe cinste, Bangs. Bangs a părut tușat de comentariul meu și în minutele următoare a fost foarte incitat de subiectul care privea vestimentația lui. S-a dovedit că jacheta era una din cele zece similare pe care le avea. Făcea colecție. — Nu pentru că mi-ar plăcea baseballul, a zis el. Ci pentru că sunt așa de cool, nu? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cât am citit/mai citim noi astăzi din Sadoveanu? Prezența în manual a celor două-trei opere a făcut ca multe dintre titlurile importante ale lui Sadoveanu, cel puțin la fel de reușite artistic, să rămână foarte puțin cunoscute sau chiar străine. În loc să incite și să fascineze prin varietatea tratării temelor și prin evoluția, singulară și interesantă, a concepției artistice, s-a creat, dimpotrivă, impresia unei opere sadovenine monotone și plictisitoare. Cantității uriașe de titluri care a creat frustrare celui doritor să-l aprofundeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din cauza variației pe temă (aspect discutat în cuvântul înainte), pe măsură ce citeam unul după altul volumele de nuvele și de povestiri, selecția părea tot mai dificilă. De aceea, neavând pretenția că e infailibilă, antologia noastră nu intenționează să substituie, ci să incite și să facă „poftă“ de Sadoveanu, mizând pe elementul-surpriză al (re)descoperirii câtorva splendide povestiri. Dacă vreți, ne-am dori ca această antologie să fie un link către restul operei, în nici un caz reductibilă la o selecție atât de restrânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
O bătrână? Adică o mie de euro? El: Mda. Drace, ding-dong! I-am numărat și chiar era o mie. El: Acum vrei să te urci în mașină? Eu: Depinde. Unde mergem? El: Mergem să-l întâlnim pe Mister Big1. Eu (incitată): Mister Big?! Din Totul despre sex?! El (plictisit): Blestematul ăla de serial a făcut pagube printre capii locali ai mafiei din întreaga lume. Numele de Mr Big e menit să inspire groază și spaimă și, în loc de asta, toată lumea se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să mănânce, tot mai neliniștit. Hector spuse că Otho câștigase încrederea pretorienilor. Galba fusese prevenit că se organiza o conspirație împotriva lui. Își pusese o haină de in și ieșise pe stradă, în mijlocul mulțimii. Dăduse peste pretorienii înarmați și amenințători, incitați de Otho. Aceștia se repeziseră la el și îl trăseseră afară din lectică; nimeni nu sărise în ajutorul împăratului care cădea sub loviturile pumnalelor. Numai niște batavi încercaseră să ajungă la el, dar, cum nu cunoșteau orașul, greșiseră drumul; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]