1,077 matches
-
realizare personală care, din pricinile arătate, a Întârziat până dincolo de maturitatea noastră. UNUL DINTRE NOI, PE ATUNCI CONȚOPIST TRECUT ÎN statele de lefuri ale gardienilor Închisorii Văcărești (unde ticălosul de taică-său Își ispășea lungile osânde), se minuna și se indigna, pe drept cuvânt, de temeritatea cu care tânărul Liviu Rebreanu (Închis și el la Văcărești pentru un furt de paltoane, cum pre tindeau autoritățile maghiare, sau ca martir al cauzei naționale, cum pretindea Împricinatul) se silea, cu plaivazul său neas
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ÎN MANUSCRIS AI ACESTOR PAGINI AU zâmbit, alții s-au Întristat de cutezanțele memorialistului. Unii s-au lăsat ademeniți de evocările, revelațiile și mărturisirile vechiu lui bucureștean, ale moralistului fără moralitate și ale liberti nului sentimental „1900“; alții s-au indignat, și pe drept cuvânt, de năravul inconformismului său, nepotrivit lumii noastre și conveniențelor ei [...]. Singur Nae Davidescu, poetul ciclic din Cântecul Omului, vastă antrepriză versificatorie În felul [a]celora ale clasicilor Întârziați sau preromanticilor pe care nu-i mai citește
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îngrijit totdeauna să mi le smulgă În felul arătat, Înainte de a le fi văzut Îmbătrânind lângă mine, punându-le astfel din vreme sub scutul marilor sale taine neîn țelese, la adăpostul cărora ele Însele Începuseră a râvni. — Cum, adică? - se indigna uimit prietenul meu desenator - Lilica R. preferă, ba chiar insistă, să-ți fie nevastă, În loc ca să rămână mai departe iubita adorată de paisprezece ani până acum? Asta mi-o spunea prietenul desenator, cu nevastă și copii, când Încă mai credeam
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
închipui despre ele cine știe ce, decât să-ți refulezi nemulțumirea văzându-le... Cum se poată însă, dragul meu, să disprețuiești țuica: un lucru atât de minunat și atât de rar. Dacă te-ar auzi Gilda (prie tena lui Ticki), s ar indigna, desigur! Ceea ce spui tu este o ade vărată erezie pentru noi cei de aici, însetați după „adevăr“ (veritas)... De-ai ști tu ce planuri complicate se urzesc în Bucu rești (și criminale pe deasupra) pentru dobândirea unei sticle de vin prost
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mătasea porumbului, tari de ar ameți și un elefant. Cabinetul unde oficiază este tapetat cu imagini îngălbenite de scriitori, revista Lire și afișe cu premii Goncourt din anii '80. O adevărată oază. Suflet de copil, cultură generală imensă, Maurice se indignează din orice, luptă pentru orice cauză. Mă tunde gratuit după ce îi aduc din România o casetă cu Taraful din Clejani. În timp ce fac duș, descopăr că urechile și pielea capului miros a tabac tare. Miros soldățesc. Din experiențele căminului studențesc, în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că dorim să angajam un student alb și nu unul african. Ca să nu mai spun că uneori angajatorii erau și mai direcți, spunând "căutăm student de tip caucazian". Săracii africani, mult mai sufereau ei din pricina prejudecăților rasiale, îi vedeam mereu indignați după lectura unor anunțuri asemănătoare. Dar să revin la Madame Cuendet; m-am repezit ca un uliu la cel mai apropiat telefon public, factorul timp fiind esențial pentru astfel de slujbe atât de vânate de studenți, și am obținut unul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o voce gravă și apatic, întreba : „Dar de iubit, l-ai iubit ?“. Atunci bunica închidea ochii și răs pundea pe nerăsuflate, dînd cu înțeles din cap : nici nu avusese timp de așa ceva. În momentul acela, nepotul simțea nevoia să se indigneze. Spunea de fiecare dată același lucru, cu o voce calmă și stinsă. Bunica nu mai putea de mîndrie, îl sorbea din ochi și își lua și ea un răgaz pentru a duce la bun sfîrșit lucrul pe care îl începuse
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vezi purici. Dacăl bagi, vezi păduchi. Colorați și guralivi. Și astfel ajungi să crezi că asta este țara lor. (2012) „Schimbă canalul!“ De când țin rubrica din Dilema veche dedicată televi ziunii, am auzit de mai multe ori zicerea „De ce te indignezi de ceea ce vezi la televizor? Dacă nuți convine, schimbă ca nalul!“ Deunăzi, o doamnă mă informa că „sa inventat tele comanda“. Același îndemn, de a schimba canalul, îl auzim cu toții, pe post, de la unii realizatori TV mai zurbagii. Cu alte
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
trimiteau bezele? În mod evident, pornografie era și deo parte, și de alta a baricadei, chiar dacă una se lega în mod vădit de ideea de sexualitate și cealaltă tocmai împotriva acesteia se pronunța. CNAul sau pudibonzii de meserie se arată indignați de apariția unui trup dezgolit pe micile noastre ecrane, dar nu au nici o tresărire când pornografia nonsexuală se lăfăie în fiecare zi la televizor. Imaginile cu demonstrațiile naturiștilor dezbrăcați care militează în nu știu ce capitale europene pentru mersul pe bicicletă sau
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lucrurile senzaționaliste: coteriile, amantlâcurile și aranjamentele de culise. Când acestea există, toată lumea e fericită. Jurnaliștii aleargă înfrigurați să dea primii știrea știrilor, iar marii noștri analiști simt nevoia să lumineze poporul în legătură cu înțelesurile ascunse, să construiască sce narii, să se indigneze. Când respectivele aranjamente nu sunt descoperite, ele pot fi și inventate. Un astfel de exercițiu imagi nativ al jurnaliștilor analiști poartă benignul nume de speculație. În perioada de după alegeri, televiziunile noastre de știri au fost întro adevărată frenezie a descoperirii
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Treimi. După liturghie, liniștindu-mă și măsurându-mi statura cu măsura înțelepciunii și a mărimii divine, am mers mai departe timp de câteva ore până ce mi-a venit gândul de a nu mă mai preocupa de a mai spune liturghii, indignându-mă împotriva Preasfintei Treimi, și nemaidorind să merg mai departe cu acest lucru, socotindu-l deja hotărât, chiar dacă șovăieli cât de mici mi se mai înfățișau încă; evlavia nu m-a părăsit de-a lungul întregii zile, chiar dacă era în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
unele nu sunt sau nu ar fi astfel șde lăudatț, a vorbi împotriva lor, fie la predici publice, fie vorbind dinaintea oamenilor simpli, ar da naștere mai degrabă la murmur și scandal decât la folos; și astfel poporul s-ar indigna împotriva mai-marilor săi, fie lumești, fie spirituali. Astfel, pe cât de mult dăunează vorbirea de rău pe la spate a mai-marilor dinaintea oamenilor simpli, pe-atât poate fi de folos să se vorbească despre obiceiurile lor rele direct persoanelor care pot face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
supa de întremare, cu abnegație și afecție. Nu aveam dreptul să cer, știu; dar nici să stea zile întregi, fără să mă vadă decât cinci minute, seara, în pripă, nu a fost caritabil... nu. Și mai ales ce m’a indignat e că pretindea că o sufocă mediul „Profesorului“ - și alerga după mediu și „profesor“. Respir; am spus ce aveam de spus. Astăzi pe plaje, scosesem costumul - costumul tău gofrat - și vântul mi-a smuls rochia, rămânându-mi numai o mânecă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
te și criticau: 1) inteligența îți ia o parte din grația ta feminină, îi sperie pe cei din jur (Ileana Pătr[ulescu]); 2) ai cel mai frumos corp, dar dacă ai fi avut 5 cm. în plus etc. A fost indignată de lipsa de pudoare a generației actuale. [...] M. 29/1948 I 11 ianuarie [1948], duminecă Iubita mea, Mouettă neagră, îți scriu cu adevărată desnădejde. Am ajuns la scrisoarea 29 și, prin mama Jaquelinei, aflu azi că de o lună nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am luat cu toții cina în oraș și, când am ajuns acasă, eram mult mai veseli și totul ni se părea foarte amuzant. A doua zi, când Janice a venit la o cafea, i-am povestit și ei, și s-a indignat foarte tare în numele nostru și a zis că, dacă Elinor își închipuie cumva că o s-o fardeze gratis, o să vadă ea! Apoi ni s-a alăturat și tati și a imitat-o destul de bine pe Elinor uitându-se îngrozită la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
observat Însă că este vorba de o citare trunchiată din eseul lui Cioran. De fapt, pasajul continuă astfel : „De aceea, evreul are privilegiul de-a trăi de două ori condiția umană” <endnote id="(310, p. 58)"/>. „Oroare !”, conchide Ion Vianu, indignat de incorectitudinea cercetătoarei. „Să nege Cioran faptul că evreii ar fi oameni ? Parcă nici Hitler n-a făcut asta” <endnote id="(748)"/>. Ion Vianu greșește, la rândul său. Hitler a făcut-o. A făcut-o și Cioran, dar nu În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
celei din sudul provinciei, a provocat o stare de neliniște și de nemulțumire chiar printre acei care trebuiau s-o execute. La primirea ordinului, Traian Popovici, primarul orașului Cernăuți și generalul Vasile Ionescu, șeful Comandamentului militar al Bucovinei au fost indignați. La consfătuirea avută cu guvernatorul Corneliu Calotescu, Traian Popovici și Vasile Ionescu au încercat să-l determine pe Corneliu Calotescu să nu facă deportarea. Dar în timpul discuțiilor Vasile Ionescu, șeful Comandamentului militar al Bucovinei încearcă să opună rezistență spunând că
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
dușmanii mei în frunte cu decanul, eu am fost eliminat (și asta înseamnă pentru mulți ani). Procedura a fost atît de bizantină că foarte mulți colegi din facultate, chiar și dintre acei care n-au simpatie pentru mine, au fost indignați. Alături de decan, V. Arvinte, fanarioții care m-au lucrat (cu voturi!), este un geniu al folcloristicii, V. Adăscăliței, un recenzent de 50 de ani, Al. Andriescu (conf[erențiar] fără doctorat!) și geniul cosmic V. Stoleru (Val. Panaitescu), Don Basilio din
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sunt mai mult evrei decât comuniști” Ca și În precedentele rapoarte de activitate ale CDE Huși pe care le-am dezbătut În aceste materiale, nici cel cuprinzând și alegerile din 19 noiembrie nu a făcut excepție, Iancu Gutman fiind profund indignat de delăsarea unora față de cerințele de bolșevizare a comunității evreiești locale. Iată ce scrisese la acest dezolant capitol: „În Campania Electorală, În afară de ultimele zile, membrii PCR au avut aceeași atitudine ca și În trecut de exemplu tov. Fisterman cari Comitetul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
episodice, Schimb valutar e cel mai greu job al lui din ultima vreme și prestația lui e tot cea mai bună din ultima vreme. N-am crezut nimic din acest film, dar nu m-a plictisit și nu m-a indignat. Mediocritatea lui e onorabilă. Dilema Veche, octombrie 2008 Kitsch Nunta mută (Romînia, 2008), de Horațiu Mălăele Primul film realizat de Horațiu Mălăele, Nunta mută, spune povestea distrugerii satului romînesc de către comuniști. Nu încearcă s-o spună realist, ci ca pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o mare povară pe inimă: ,, Când am venit în biserică, mă așteptam să găsesc în ea numai sfinți! Și n-a fost așa. Am suferit mari dezamăgiri, în mod deosebit, de la cei mai apropiați frați ai mei.” Personal am fost indignat, spunându-mi: „Cum poate un pastor să spună așa ceva în plină biserică și cu musafiri în ea? Chiar dacă a trăit acele momente, de ce le mai spune și altora? Așa încurajează el pe enoriași?” Dar timpul a trecut și în aceeași
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
aeroporturile din țară și se plimbă pe holurile Palatului Cotroceni. Dacă vreo santinela îl oprește (așa cum s-a întâmplat, prin august 1994, pe aeroportul din Timișoara), el o brutalizează și, nepedepsit, o dă la oparte. Tot el amenință parlamentani români, indignați în fața atitudinii sale arogante și agresive, ca o sa le (mănânce capul). Același personaj prezintă celor care i se opun o legitimație eliberată fie de Președinția României, fle de Secretariatul General al Guvernului, atestind calitatea sa de consilier la respectivele instituții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
dar, potrivit afirmațiilor domnului Golan, nici nu a aterizat bine, c) s-au și convenit termenii armistițiului, iar președintele Nixon i-a cerut imediat Goldei Meir s) anunțe c) accept) Înțelegerea Încheiat) f)r) consultarea ei. Doamna Meir a fost „indignat) și furioas)”. În timpul unei ședințe a Cabinetului, ea a primit un mesaj din partea ministrului de Externe britanic, care-i cerea insistent s) accepte armistițiul. „Ea și ceilalți miniștri și-au dat seama acum c) Kissinger nu numai c) nu a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
spusesem cu puțin înainte, voind să glumesc. Între timp emoția mă făcuse sentimental și serios. * Nicăieri ca la Paris nu se poate constata degradarea gustului. Prin izbitoare comparație. Pretutindeni la îndemână. Piramiduța de sticlă din măreața incintă a Luvrului mă indignează. Părăsesc furios clasicele locuri batjocorite de modernitate (sau postmodernitate), sub - anomaliile continuă - ploaia de foc a unei zile toride de ironică vară pariziană. * Statuia din Paris a lui George Washington nu este - mai mult ca sigur - cea mai faimoasă statuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lumină”, care au fost pentru noi, în mare, cu adevărat niște ani-lumină. Nu pentru că ne-am fi închis în fericirea care ne-a fost dată și am fi rămas astfel nepăsători față de ceea ce se întâmpla în jur. Vedeam, poate ne indigna și revolta. Departe de a fi un indiferent în materie de politică, departe de a fi un apolitic, îmi permit, dimpotrivă, să-mi arog meritul de a-i fi fost ostil lui Ceaușescu (cum puțini alții i-au fost) aproape de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]