2,252 matches
-
duminicale? După secole la rând în care pastorația s-a făcut pentru oameni lipsiți, în covârșitoarea lor majoritate, de orice vigilență critică, pasivitatea totală la care rețeta ortodoxă îi condamnă pe credincioșii Bisericii nu poate stârni, printre noile generații, decât indignare și revoltă. Păstorii Bisericii trebuie să redescopere urgent discursul dialogic și dramatic, pentru a vorbi nu atât cu sfinții de pe pereți, ci cu păcătoșii din naos. Ritualismul - adică mistagogia degradată la nivelul unei gestici mimetice - aproape că nu mai lasă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în exil, precum Eliade, Cioran și Eugen Ionescu; în al doilea rând, pentru a dezvolta una din observațiile pe care le face Borbély în articolul său, Noica transferase dezbaterea canonică de pe terenul literaturii (pe care o disprețuia zgomotos, spre marea indignare a literaților) și de la „autonomia esteticului” pe tărâmul mult mai greu accesibil al filozofiei, unde majoritatea personalităților culturale nu-l puteau urma, pentru că le lipsea pregătirea filozofică. Mai direct spus, Noica pleda acum pentru „autonomia culturii de elită” sau, chiar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a homosexualității lui „Abe” e tratată nemilos, până la condamnarea moral-religioasă, fapt extrem de ciudat în Statele Unite (cel puțin în public). știu pozitiv că, în versiunea finală a romanului, Bellow și-a mai atenuat diatriba împotriva homosexualității, probabil ca reacție tactică la indignarea unora dintre „pre-cititori” în fața obsesivei preocupări de a-l vitupera pe „Abe”, chiar și când acesta agonizează într-un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain-Barré. și totuși, nici măcar „Chick” nu poate fi sardonic până la capăt
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
șapte dispăruți: părinții săi, Titu Devechi (profesorul său din București), Raymond Aron, Richard Lowenthal, Jean Laloy și, în fine, Allan Bloom. Iată dedicația pentru Bloom, care include și elemente de portret: „În sfârșit, lui Allan Bloom, ale cărui entuziasme și indignări au punctat, pentru mine, aceste trei decenii, și ale cărui hohote de râs transatlantice m-au ajutat să situez altfel politica, undeva între povestirile obscene și filozofie” (p. 18). 9. Bloom, care a scris o teză de doctorat despre filozofia
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
înapoia lui. Era medicul de bord; după ce protestase în zadar împotriva ordinelor date de căpitan în acea zi, se dusese, mînios, în „cabinet“ - cum numea el ruful căpitanului - ca să se ferească de ciumă; nu-și putea, însă, stăpîni furia și indignarea, pe care și le exprima prin acele strigăte, amestecate cu rugăminți. Observînd toate aceste lucruri, Stubb se gîndi că ele se potriveau de minune cu planul lui; de aceea, se întoarse la omul din Guernesey și stătu puțin de vorbă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se-nțelege, din care prima general-laudativă a concret-negativă), este prima „gafă” a criticului, urmată Îndeaproape, În numărul proxim, de alta și mai mare, referitoare la nuvelistică, pe care am menționat-o la locul potrivit; ce-a urmat, se cunoaște; sfânta indignare a lui I. Vitner din răspunsul dat Scânteii era alimentată probabil nu numai de grija principală pentru instaurarea unui climat sănătos În activitatea critică de Ja Contemporanul ci și de o oarecare conjunctură personală; dar faptul fără relevanță. Mai clar
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o asemenea izolare se poate explica faptul că În paginile revistei Flacăra a Început să se oglindească atât de târziu măreața acțiune de pregătire a zilei Internaționale a luptei pentru pace, că În Flacăra n-a găsit aproape nici un ecou indignarea poporului Împotriva crimelor mârșave ale agenților imperialismului, Tito, Rajk etc. (Ă). Aceeași absență În problemele centrale se observă și În tratarea realităților inteme, unde fenomene noi, dintre cele mai importante, fie că sunt foarte palid oglindite, fie că lipsesc cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o serie de probleme legate de dezvoltarea poeziei noastre actuale. Discuția de la Uniunea Scriitorilor a avut În presă un ecou neașteptat În articolul publicat În Flacăra sub semnătura lui George Dan, articol care constituia În fond o explozie furtunoasă a indignării autorului Împotriva tinerei noastre poezii. Articolul Flăcării compune un tablou jalnic al tinerei poezii: «condamnabilă lipsă de personalitate», cultivarea «șablonului, lozincii, frazei goale, verbului prozaic», «lipsă de originalitate - care duce la un formalism tot atât de primejdios ca cel cultivat de curentele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
veche (Psaltirea lui Dosoftei, Cronicile, Istoria Ieroglifică a lui Cantemir și Într-un caz sau două, În literatura nouă”. * În programa didactică, În primul an de liceu (cl.aVIII-a) se studia și teoria literaturii - cu un conținut care stârnește indignarea aceluiași E. CAMPUS 77 de la Viața românească: „La sfârșitul unei lecții de teoria literaturii, (Ă), una dintre elevele clasei a VIII-a a unui liceu din Capitală și-a exprimat astfel nedumerirea: «Tovarășă profesoară, dar cu literatura imperialistă ce-i
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai puțin realizabilă a baladei Lazăr de la Rusca (aceea În care poporul muncitor cere pedepsirea ucigașilor lui Lazăr Cernescu), Dumitru Micu scria În termeni superlativi, din același motiv al lipsei studierii serioase a lucrării. «Cu multă vigoare e redată apoi indignarea Întregului popor muncitor față de mârșavul asasinat. Ca un vuiet În preajma furtunii a izbucnit din toate părțile mânia celor ce muncesc. Din toate colțurile țării se Înalță glasuri ca de tunete, care cer „plată dreaptă” pentru ucigași; iar țăranii muncitori de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
căutarea bandei de chiaburi care rătăcește prin codri, urmărită de chipul și cuvintele neînvinsului activist». E ușor de văzut cum toată risipa de adjective și toată Încercarea de exprimare lirică ascunde neputința de a dovedi În termeni clari afirmația că indignarea poporului e redată cu multă vigoare. Ocolirea punctului esențial merge uneori atât de departe Încât criticul vorbește de chestiuni exterioare dacă nu chiar străine lucrurilor discutate. În articolul Progrese În nuvelistica noastră cu temă țărănească (În Almanahul literar nr. 8
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
inocent, constrângerea prin tortură de a acționa împotriva propriilor convingeri, despărțirea cu forța a copiilor de părinții lor, lipsirea oamenilor de resursele necesare pentru satisfacerea nevoilor elementare ale vieții sau uciderea unor ființe nevinovate să provoace o reacție de profundă indignare și o condamnare fără reținere. Știm prea bine că în asemenea situații și în multe altele rațiunea comună și sentimentele asociate ei sunt pe deplin suficiente pentru a asigura orientarea noastră. Cum stau însă lucrurile în situații excepționale, dilematice, în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
exemplu, Hatsurei-ho, o tehnică de meditație și autopurificare, sau moduri alternative de a folosi mîinile În timpul tratamentelor, cum ar fi Oshi-te Chiryo-ho, adică atingerea cu vîrful degetelor (vezi capitolul 16) -, În comunitatea Reiki a apărut o stare de confuzie, chiar indignare. Unii nu au vrut să accepte noile informații, susținînd ceea ce știau deja, În timp ce alții au vrut să se debaraseze de tot ce Învățaseră În Occident și să folosească doar tehnici din tradițiile japoneze. Alții erau supărați că nu avuseseră ocazia
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
anecdota povestită de Jones (1955/1979) în cursul conferinței susținute în fața Asociației Americane de Psihologie, în care vorbitorul insista asupra egocentrismului atribuit visului în teoria freudiană. Ca reacție la afirmațiile lui Jones, una dintre auditoare s-a ridicat, protestând cu indignare. Ea putea admite prezența egoismului în visele vieneze, dar nicidecum în visele americane, care erau, cu siguranță, cât se poate de altruiste! Această anecdotă l-a amuzat nespus pe Freud, care s-a grăbit să o relateze grupului său de la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
îi cunoaște dorințele profunde și este din acest motiv iritată, băiețelul adoptă această atitudine în momentele sale de furie. Or, analiza demonstrează că această curiozitate imputată mamei corespunde dorinței voyeuriste a copilului față de mama sa. El își asumă sentimentul de indignare al mamei, căreia îi atribuie, în schimb, propria lui curiozitate. Acest exemplu are meritul de a demonstra implicarea proiecției (mai cu seamă a proiecției culpabilității astfel evacuate) în acest mecanism de identificare cu agresorul. Să mai notăm aici remarca făcută
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și DSM-IV admit că reprezintă o apărare și o clasează la rubrica „Inhibiție mentală”. Exempletc "Exemple" Primul exemplu ilustrează raționalizarea la limita relei-credințe, iar al doilea prezintă manifestarea unei raționalizări absolut inconștiente. Kübler-Ross (1987/1988) a primit scrisori pline de indignare din partea locuitorilor unui sat în care voia să implanteze un centru pentru copii abandonați, bolnavi de sida. Toate raționalizările au fost folosite pentru a refuza această implantare: depărtarea de oraș va afecta calitatea serviciilor oferite; copiii nu vor putea probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
egalități a celor două sexe.”1 Amânarea în acest mod a acordării drepturilor integrale ale femeilor în România, în condițiile în care aceste drepturi au fost consacrate prin constituțiile numeroaselor țări ale lumii de după război, au stârnit, pe bună dreptate indignarea nu numai a organizațiilor de femei, ci și a întregii opinii publice democratice. Nesocotind imperativul vremii, majoritatea conservatoare a Adunării Deputaților a votat fără nici o modificare, articolul 6 al noii Constituții (19 martie 1923). Comisiile parlamentare care lucrau la unificarea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
soție. Moțiunea Tov-a Eugenia Deleanu citește un referat asupra revendicărilor feminine muncitorești și dă citire unei rezoluții conținând parolele generale contra fascismului și pentru unitatea clasei muncitoare, pentru legiferarea drepturilor politice tuturor femeilor etc. Mai departe moțiunea declară: „Protestăm cu indignarea contra proiectului de cod penal care prevede înăsprirea pedepselor pentru avort. Credeam că necesitatea avortului din motive sociale nu mai trebuie a fi explicată unor oameni de știință puși să întocmească o legiuire ca cea a codului penal - cu atât
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Partidul Laburist Britanic” care protestează față de „dictatura pe care ați impus-o Regelui Mihai I al României În ceea ce privește căsătoria sa” (p. 101). Pe bună dreptate, Calafeteanu remarcă faptul mult mai grav al impunerii abdicării Regelui, care probabil va fi provocat indignarea Înzecită a activistului Partidului Laburist. Alte scrisori deplâng reticența legațiilor românești de a furniza informații despre România sau cer Înființarea la București a unor școli cu predare În limba franceză pentru copiii diplomaților străini. O categorie aparte de scrisori care
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
s-au cocoțat noii fasciști, în frunte cu călăul Tito. De aceea... «ca și atunci, răsună apăsat,/porunca morții de la Iuda-Tito» (...). Când - în strofa ce ni-l prezintă pe Iuda-Tito oferind, cu un rânjet de satisfacție, Belgradul însângerat trimisului american, - indignarea cititorului devine de nestăpânit, poetul face o întorsătură bruscă dezvăluindu-ne dintr-o dată Iugoslavia luptătoare: Dar nu-i atât. E-o liniște mai grea. Furtuna se aude din adâncuri Nu peste mult în munți vor răsuna O oaste nouă strânsă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lectura poemului figura dezgustătoare și rece a «domnului» conte: Peste câmpuri în caleașcă trece Domnul conte ruginit și rece A poftit măria-sa să-mpartă Ce-au muncit săracii toată vara. Autorul stimulează ura oamenilor simpli împotriva clasei exploatatoare, arătând indignarea crescândă a copilului Gabor, dorința sa spontană de a-i nimici pe domnii îmbuibați «ce lenevesc la soare» (...). Cotitura esențială care are loc în viața lui Ion Gabor este trecerea la nivelul unui muncitor înaintat, la nivelul unui stahanovist al
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a fost atins? Să deschidem cartea care ne va da pe rând toate lămuririle (...). Răspunsul este: ar fi fost atins, în măsura în care cartea ar fi izbutit să prezinte lumea de care vorbeam, în așa chip încât aceste mărturii să stârnească profunda indignare și revoltă a omului de azi împotriva ticăloșiei unor reprezentanți ai unor regimuri de tristă amintire ca: domnul ministru X, domnul Secretar General Y, domnul șef al protocolului și al Personalului, domnul Trimis Extraordinar și Ministru Plenipotențiar, domnul Consilier Tehnic
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ceea ce scrie nu suscită interesul cititorilor, îi lasă profund indiferenți. Noi milităm pentru acea personalitate a poetului care să izvorască din adeziunea sa la lupta poporului, din spiritul său de partid. Poetul să slăvească (...) eroismul constructorilor socialismului, să-și manifeste indignarea și ura în fața mârșăviei dușmanului, să scrie cu pasiune despre dragoste sau prietenie (...). Iată una din poeziile cele mai bune apărute la sfârșitul anului trecut: Cântarea din urmă de Mihai Beniuc (...). E atât de cunoscută cititorilor poezia lirică a lui
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poetului «cu toată diversitatea tematică» (adică, probabil, în ciuda diversității tematice). În a doua coloană a articolului semnat de D. Micu se spune că «nu vom găsi la Aurel Rău versuri clocotitoare de patos, cu izbucniri violente de mânie și de indignare, nici strigăte de entuziasm nestăpânite», și că aceasta ar fi caracteristic pentru poezia tânărului clujean. Iată deci continuarea ideii neformulate direct, după care personalitatea implică existența unei singure coarde lirice. De altfel, versurile din volumul lui Aurel Rău dezmint afirmația
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
neformulate direct, după care personalitatea implică existența unei singure coarde lirice. De altfel, versurile din volumul lui Aurel Rău dezmint afirmația criticului. D. Micu spune că nu găsește în Mesteacănul «versuri clocotitoare de patos, cu izbucniri violente de mânie și indignare». Să vedem dacă așa stau lucrurile. Iată de pildă, poezia Defilare de 1 Mai: Dușmanu-i unu: vrea război. Din ghiara lui mai curge sânge. Vrei pace? Vino lângă noi! Pacea războiul îl va-nfrânge. Tu intră dar, în rând, și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]