KorAP: Find »[drukola/base=individualitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...147 >

3,661 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

concretă a feței, puterile acelea cari mișcă pe individ. Ce se atinge de naționalitate susținem pentru mascare limitele dezvoltate mai sus în privința acestui moment antropologic. Unde un individ se ridică esențial dintr-o anumită individualitate de popor și unde această individualitate e baza patosului și a mișcărei întregi a vieții sale, acolo putem cere și de la masca caracteristică tipul general al acelei naționalități, ca o bază din care se ridică o deosebită direcțiune a spiritului. În Philipp, în Alba, în Don

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Cel mult se va pregăti o surpriză celor ce cunosc chipul istoric, o surpriză însă a cărei efecte afară din marginele artei, căci el s-ar baza pe admirarea ce-o dăm actorului care-a putut să transforme cu-atîta abilitate individualitatea sa într-o efigie a unei personalități cunoscute de noi. Mult mai bine daca din mască ni vorbește deodată omul întreg și concret a cărui chip se arată, din dezvoltarea dramei, că e arătarea sensibilă corăspunzătoare a caracterului. Arta grimărei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
care ni vorbește viața întreagă a acestuia. Crearea măștei ni se prezintă ca primul act de dezapropiare de sine însuși în reprezentarea caracterelor, care, după cum am dezvoltat în partea generală, nu se bazează decât numai pe facultatea de-a transforma individualitatea sa spețială într-un tip creat de poet. O fizionomie mobilă, elastică, de o espresiune nu pregnant determinată, nici specifică, iată materialul propriu din care se formează veritabilele măști caracteristice. Căci cu cât e mai puțin determinată espresiunea individuală a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
caracterelor, pentru că ajută a produce icoana personalității și a o ști păstra în timpul întregei ei dezvoltări. În arta dramatică nu stă nimica izolat, căci și din elementul acela care se pare a fi cel mai superficial și mai indiferent pentru individualitate, din îmbrăcăminte, poate să pătrundă încă ceva caracteristic care să influințeze asupra privitorului, lucru care atestă internul patosului și contribuie mult la aeeea ca chipul să devie și mai semnificativ. Pentru dezvoltarea acestei ramure a reprezentațiunii ar aduce un folos

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
întîlnim totdeuna în calea creării artistice. Numai rațiunea intuitivă edifică podul care conduce de la idealitatea concepțiunii la realitatea arătărei sensibile. Așadar cele trei momente, a mascărei, a ținutei și a îmbrăcămintei, se întregesc reciproc spre-a produce ca impresiune totală individualitatea în elementele arătărei ei esterioare. Această impresiune a totalității trebuie să ni avizeze prin aparința ei la o viață internă din individ, arătîndu-ne în individualitate o icoană cât se poate de determinată din anumită ordine a lumei. Cu cât aceste

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mascărei, a ținutei și a îmbrăcămintei, se întregesc reciproc spre-a produce ca impresiune totală individualitatea în elementele arătărei ei esterioare. Această impresiune a totalității trebuie să ni avizeze prin aparința ei la o viață internă din individ, arătîndu-ne în individualitate o icoană cât se poate de determinată din anumită ordine a lumei. Cu cât aceste momente pătrund mai mult unu-ntr-altul cu-atîta actorul a conceput mai cu complecțiune imaginea figurei și cu-atîta a prelucrat-o mai bine într-o consistență individuală

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mijloacelor lor. Căci pe când pictorul creează personalitatea din stofa fără rezistență a luminei și a colorei, cari, daca el e în genere un spirit creator, trebuie să se supună necondiționat intențiunilor lui, în vreme ce actorul, și cel mai genial, are în individualitatea lui proprie dată deja și naturală un material aspru și crud, pe care nu-l poate muia absolut și nu-l poate întrebuința așa cum vrea întru esecuțiunea intențiunilor lui. De sub mâna pictorului personalitatea se naște liberă și ușoară ca o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
crează totodată și stofa și coprinsul, de-aceea el nu poate imprima în fiece punct sigiliul suveranității sale, ca pictorul, care nu are a face decât cu părerea corpului pe care el îl crează din fundament. Oricât ar supune actorul individualitatea sa spețială prin mască, ținută și costum la e[s]presiunea unei alte personalități poetice, totuși el nu poate să retopească cu desăvârșire pe cea dintâi și nu poate să câștige prin procesul acesta o absolut altă individualitate, care să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
supune actorul individualitatea sa spețială prin mască, ținută și costum la e[s]presiunea unei alte personalități poetice, totuși el nu poate să retopească cu desăvârșire pe cea dintâi și nu poate să câștige prin procesul acesta o absolut altă individualitate, care să nu se fi născut decât din intuițiunea caracterului. În direcțiunea aceasta actorul e mai slab decât pictorul. Un Lear, Macbeth, Faust, Mephistopheles și Romeo, o Iphigenia, Margareta, Iulia a unui pictor genial trebuie de-aceea neapărat să întreacă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
trăsurile consistente și espresiunea spirituală în elementul material al corpului, cari amândouă ni se prezintă ca rezultatul unei întregi mișcări de viață, tot astfel, pregnant, cu esactitate, are să ne deschidă internul unui caracter. Aceasta o numim noi tonul fundamental al individualității, prin care sufletul se anunță într-un 431 v mod și mai energic decât prin fizionomie și ținută. În tonul fundamental, care ni se prezintă ca un accent produs oarecum prin întreaga mișcare spirituală a individului, prin acest ton se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
afectele cele mai vehemente espresiunea consistentă a feței, tot astfel trebuie să străsune și tonul fundamental prin toate fazele reprezentării caracterului. În tractatul nostru despre tempo, în partea întîia, am arătat deja că acesta trebuie să se modifice după natura individualității. Această lege e și mai valabilă în privința tonului. Înainte-ne nu se prezintă un om universal, ci un individ cu totului concret, mișcat de pasiuni și interese anumite, aparținând unui cerc anumit; de-aceea și actorul n-are să se mulțămească

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
imprsiune simbolică asemenea maștei și ținutei, pentru că el esprima o înrudire a lui internă cu însăși natura individului ce se arată dinainte-ne, numai că tonul e o relevațiune mai profundă și mai diafană a caracterului decât masca și ținuta. Individualități cari în esență se bazează pe aceeași substanță de viață si pe aceeași concepțiune a lumei vor primi în esență un ton fundamental comun, că diferențele se arată abia în dezvoltarea caracterului. Astfel tonul fundamental al[lui] Sappho, Phadrei și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
restrânge tonul fundamental al acestuia după măsuratul caracterului lui propriu. Sânt tipuri cari nu se pot sensibiliza, în deplină conformitate cu ființa lor, fără acel ton fundamental metalic din care să revibre puterea intensivă a unei naturi eroice; tot astfel individualitățile cu deosebire ideale, adică cele purtate de intuițiuni și simțăminte suprasensuale, nu se pot sensibiliza fără un așa ton fundamental care, prin natura lui spirituală, să oglindeze adevărul patosului lor. Din tonul fundamental al marchizului de Posa trebuie să răsară

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fi de mare folos pentru actor dacă și-ar grupa un șir de caractere după afinitatea lor generală și dac-ar cerca a hotărî totodată [nuanța] tonului fundamental pe care trebuie s-o capete fiecare din ele după deosebita lor individualitate. Într-un curs sistematic destinat pentru cultivarea actorilor teme de felul acesta ar trebui să fie neapărat, pentru că ele ascuțesc nemărginit de mult conceperea personalităților poetice și pentru că îndreaptă întotdeuna simțul la individualizarea celor generale. Cu asta ar putea să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și probeze în adevărul ei. Va să zică caracterul trebuie să se facă și să [se] dezvolte la aceea ce el promite prin apariția sa exterioară. Această dezvoltare o împlinește esecutarea caracterului. Noi prin aceasta înțelegem cu totul în genere dezvoltarea unei individualități întregi, în toate direcțiunile și manifestațiunile de viață date ei de cătră poet; astfel încît prin asta să vie o viață deplină în arătarea sensibilă, care să influințeze asupră-ne cu puterea adevărului natural, împlinindu-ne însă totodată și pretențiunile

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
noi. e condițiunea absolută a unei istorii naționale ca să ție cont de mișcările sufletești a unei națiuni, de toată suma impresiunilor pe care le produc împrejurări și întîmplări în sufletul ei. Firul cel roșu, antiteza împrejurărilor de din afară e individualitatea caracteristică și internă a poporului însuși - aceasta trebuie să fie călăuza în labirintul istoriei, numai că individualitatea aceasta trebuie înțeleasă și trebuie înțeles totodată ca toate combinările sale cu întîmplările timpului sânt organice și conforme cu individualitatea însăși. O recepțiune

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de toată suma impresiunilor pe care le produc împrejurări și întîmplări în sufletul ei. Firul cel roșu, antiteza împrejurărilor de din afară e individualitatea caracteristică și internă a poporului însuși - aceasta trebuie să fie călăuza în labirintul istoriei, numai că individualitatea aceasta trebuie înțeleasă și trebuie înțeles totodată ca toate combinările sale cu întîmplările timpului sânt organice și conforme cu individualitatea însăși. O recepțiune fără ca partea caracterizatoare a faptelor să fie individualitatea națională nici nu se poate cugeta măcar. Fiecare situațiune

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
din afară e individualitatea caracteristică și internă a poporului însuși - aceasta trebuie să fie călăuza în labirintul istoriei, numai că individualitatea aceasta trebuie înțeleasă și trebuie înțeles totodată ca toate combinările sale cu întîmplările timpului sânt organice și conforme cu individualitatea însăși. O recepțiune fără ca partea caracterizatoare a faptelor să fie individualitatea națională nici nu se poate cugeta măcar. Fiecare situațiune a caracterului trebuie să se prezinte așadar ca rezultatul unei mișcări precese, și în înțelesul acesta ea trebuie să fie

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
trebuie să fie călăuza în labirintul istoriei, numai că individualitatea aceasta trebuie înțeleasă și trebuie înțeles totodată ca toate combinările sale cu întîmplările timpului sânt organice și conforme cu individualitatea însăși. O recepțiune fără ca partea caracterizatoare a faptelor să fie individualitatea națională nici nu se poate cugeta măcar. Fiecare situațiune a caracterului trebuie să se prezinte așadar ca rezultatul unei mișcări precese, și în înțelesul acesta ea trebuie să fie și întrupată prin ton și ținută. Aceasta mijlocire e acuma de-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
preparat de natura lui proprie. În poezia adevărată, care împreună într-o unitate internă elementele esistenței care în viață stau risipite fără putere, în poezia adevărată caracterul e-ntotdeuna la înălțimea catastrofei, puterea lui ajunge până acolo până unde e capabilă individualitatea după natura ei de-a simți catastrofa și de-a speria urmările ei. Am putea zice că la caracterul poetic măsurăm tonul scalei până la care o întîmplare poate să urce sau să coboare despozițiunea vieții sale. Tonul acesta a scalei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
le și mijlocească astfel întreolaltă încît în viața celor precese să fie (coprinse) învelite și cele următoare. Daca reprezentațiunea nu e-n stare de-a ni da aceasta, atunci în diferitele catastrofe nu ni se prezintă decât sărituri întîmplătoare ale individualității, cari nu câștigă pentru intuițiunea noastră niciodată o viață organică. Închipuiască-și cineva pe Lear când, în actul al doilea, vine înaintea palatului lui Gloster pe jumătate esilat. Întâmplarea cea mare din actul întîi și plecare fiicei sale Regan trebuie să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
intensivă a caracterului, în care se-nsumă tot patosul său ca și într-un vârf, cum am zice, acela-i accentul etic. Amândouă săvârșesc mijlocirea tutilaterală (în toate laturile) a caracterului în sine și cu întregul. Prin ele esecuțiunea unei individualități poetice e încheiată. În orice tip dramatic trebuie ca în fiece clipă să se reflecte viața individuală a tuturor figurelor celorlalte, cari formează cu el întregul unei scene, și să se reflecte astfel încît din asta să ni se facă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
accente au aparținut părții întîia, care are de obiect cultivarea și formarea vorbirei dramatice. Accentul etic se distinge esențial de celelalte două prin aceea că el relevă espresia individuală sufletească a caracterului; descopere în fiece moment în tot adevărul ei individualitatea ce ni se prezintă în viața ei cea mai personală, în mișcarea ei cea mai intimă prin spiritul caracteristic pe care artistul știe a-l insufla tonului. [... ] Abia prin accentul etic înviază înainte-ne o esistență individuală, o stare sufletească

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
că națiunea e cultă, însă cel cult și cel necult, cel ce știe mai puțin și cel mai învățat vorbesc aceeași limbă, atât e diferită cultura cu privire la un popor și la un individ. Moravurile unei națiuni pot, ca expresiune a individualității naționale și în comparațiune cu altele, să fie culte, însă omul singular care exercită aceste moravuri nu demonstră prin asta încă cultură, ci numai morigenitate, civilitate. {EminescuOpXIV 916} Unui spirit poporal sau unui popor i se pot atribui așadar toate

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
unde nu se mișcă și nu-s active decât organe singulare trebuie să domnească frumusețe. La vorbit și citit modul și forma cum acestea se-ntîmplă probează gradul de cultură; declamarea; i mimele ce-o acompaniază descopăr multe, până și din individualitatea internă a unui om.; ele sânt semnul grației. Chiar declamațiunea nu creează un op de artă propriu, însă, executată în conformitate cu arta, ea poate să influențeze mai îmbucurător și mai binefăcător decât un asemenea op de arte însuși. Cântarea se apropie

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]