1,103 matches
-
a schimba această situație, privind starea actuală ca o amenințare potențială la adresa utilizării de către majoritatea bascilor a limbii materne. Limba bască este considerat a fi o limbă izolată genetic. Astfel, limba bască contrastează cu alte limbi europene, majoritatea fiind limbi indo-europene. O altă particularitate a limbii basce este că aceasta a fost vorbită continuu "in situ" în jurul locației sale teritoriale din prezent mai mult decât alte limbi europene moderne, care au fost toate introduse în vremuri istorice sau preistorice, prin migrații
Basci () [Corola-website/Science/311539_a_312868]
-
dezvăluit o civilizație impunătoare și bogată, deschizând calea cercetării epocii bronzului în Grecia. Așezările civilizației miceniene sunt în mare parte cunoscute de pe urma descoperirii vestigilor arheologice. Civilizația miceniană a avut începuturi modeste, în 2150 î.en., grupuri de păstori și războinici indo-europeni coborând din nordul peninsulei în Grecia. Procesul de cristalizare a dinastiilor aheene este atestat la Micene, unde a fost descoperită o arie funerara circulară (ca cercurile de morminte A și B), unde erau îngropați războinici bogați. Stelele funerare reprezentau scene
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
puternic element de identificare a poporului italian este limba sa de cultură, acceptată și utilizată de secole de burghezia italiană în ciuda fragmentării politice ce a durat peste 13 secole. Pe suprafața actuală a Italiei în istoria timpurie trăiau numeroase popoare indo-europene (italici, veneșieni, apulii), pre-indoeuropeni sau neolitici (Liguri, Sarzi, Sicans, Elimi, Taurini, Camuni) și etrusci de origine incertă (poate proveneau din Lidia sau erau originari din Italia ) foarte rafinați cultural și foarte avansați din punct de vedere politic, considerată cea mai
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
rândul lor în Latino-Falisci și Osco-Umbri, ajunși în peninsulă în perioade diferite), populau marea zonă peninsulară până la Calabria determinând prima indo-europenizare a Italiei. În Sicilia au existat 3 populații: "Sicani" probabil autohtoni, "Elimi" (de origine troiană), "Sicului" vorbitori de limbă indo-europeană similară cu sanscrita, dar cu alfabet latin, de origini controversate (se crede că erau o populație originară din Punjab, iar în migrația lor milenară au asimilat caracteristicile culturale ale popoarelor italice pe care le întâlneau în trecere). În Sardegna trăiau
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
secole. Venetii și Apulii, probabil cu rădăcini ilirice (originea venetilor este controversată) ocupau spațiul actual al provinciei Veneto și Apulia. Trăiau în Galia Cisalpină și populații ca liguri și reti. În vremurile istorice se înregistrează oprirea elenilor (vorbitori de limbă indo-europeană ) și a punicilor, dominând toată forța de muncă din Galia Cisalpină, în afara regiunilor locuite de veneti. Galii vin în contact cu ligurii determinându-le indoeuropenizarea culturală și etnică. Înainte de sosirea lor, etruscii (probabil ajunși în peninsulă în jurul anului 900 î
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
, fiul lui Pithana, a fost rege al Kussarei, un oraș încă neidentificat. A domnit în secolul 17 î.Hr. și este autorul “textului lui ”, primul text cunoscut scris într-o limbă indo-europeană (limba hitită). Textul lui Anitta spune că Pithana (tatăl lui Anitta) a cucerit Neša (azi Kültepe, în Turcia), care a devenit un oraș important al regatului Kussara. După ce a ajuns rege, Anitta l-a învins pe regele Piyusti și i-
Anitta () [Corola-website/Science/312819_a_314148]
-
latină, și răspândită în secolele trecute la catolici, a fost aceea de "pascha - passione", de la "passione - suferință" (în (páscho - sufăr), "πάσχει" (páschei - suferă). Unele limbi germanice numesc această sărbătoare după zeița Eostre: Ambele denumiri, germană și engleză, provin din rădăcina indo-europeană "aus" — a străluci Paștile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creștine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Data
Paști () [Corola-website/Science/310133_a_311462]
-
în construirea rețelelor de telegraf pe distanțe mari din Rusia. În 1855, este deschisă la Sankt Petersburg, Rusia, o filială a companie condusă de un alt frate, Carl Heinrich von Siemens. În 1867, Siemens finalizează construcția monumentalei linii de telegraf Indo-Europene (de la Calcutta la Londra). În 1881, un alternator de curent alternativ Siemens pus în mișcare de o moară de apă a fost folosit pentru alimentarea primei instalații de iluminat stradal din lume în orașul Godalming din Marea Britanie. Compania a continuat
Siemens AG () [Corola-website/Science/309013_a_310342]
-
pe teritoriul României datează de acum aproximativ 40.000 de ani. Epoca pietrei este bine reprezentată în descoperiri arheologice pe tot cuprinsul țării. Se cuvine menționată ceramica din aria culturii neolitice Cucuteni, care a constituit apogeul civilizației înainte de venirea triburilor indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfârșitul neoliticului, au venit triburi de păstori din stepele nord-pontice, care sunt presupuse neamuri indo-europene. Ipoteza prezenței hominizilor pe pământul românesc este sprijinită de unele descoperiri de pe Valea Dârjovului, unde s-au găsit de
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
cuprinsul țării. Se cuvine menționată ceramica din aria culturii neolitice Cucuteni, care a constituit apogeul civilizației înainte de venirea triburilor indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfârșitul neoliticului, au venit triburi de păstori din stepele nord-pontice, care sunt presupuse neamuri indo-europene. Ipoteza prezenței hominizilor pe pământul românesc este sprijinită de unele descoperiri de pe Valea Dârjovului, unde s-au găsit de curând unelte de prund și așchii tăioase lucrate din cremene. La Dârjov s-au găsit și câteva toporașe de mână lucrate
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
pentru afaceri, au fost nevoiți să apeleze la 80 de tălmaci. Pornind de la această diversitate lingvistică, geografii arabi au botezat întreg Caucazul cu numele de Jabal al-Alsine, adică Muntele Limbilor. Limbile Caucazului aparțin a patru diferite familii: caucaziană (sau paleocaucaziană), indo-europeană, turcică și semitică. Grupurile caucaziene se împart în două ramuri nordice și într-o ramură sudică. Sudicii, care cuprind georgienii, înrudiți cu migrelienii și lazii, precum și cu svanii, au creat națiunea gruzină, care trăiește în Transcaucazia vestică (lazii trăiesc pe
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
așezați de-a lungul bazinelor Guban, respectiv Terekul superior, și vainahii (cecenii, ingușii și bații), aflați în centrul Marelui Caucaz. Din popoarele indoeuropene, predecesorii armenilor au venit în Transcaucazia prin Anatolia, pe la începutul primului mileniu î.e.n. Un al doilea grup indo-european vechi este reprezentat de osetini, care s-au așezat pe partea centrală a Marelui Caucaz. Ei reprezintă rămășițele nomazilor iranieni estici care au cutreierat sudul stepelor ruse din secolul al VII-lea î.e.n. până în secolul al IV-lea al erei
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
a făcut, cum era și firesc, cu latina și greaca veche, care s-au predat chiar de la înființarea Universității din 1864. Zece ani mai tîrziu, în 1874, prin marele B. P. Hasdeu, care își începe cursul său de Filologie Comparată Indo-Europeană, Universitatea întră în circuitul de mari și incontestabile valori europene. Ultima jumătate de secol, pînă în zilele noastre, a înregistrat cea mai mare dezvoltare a învățămîntului de limbi străine la Universitatea din București. Trecînd prin diferite forme organizatorice, învățarea limbilor
Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București () [Corola-website/Science/308932_a_310261]
-
de către oamenii înstăriți Un pandantiv mesopotamian Regiunea a fost apoi ocupată de către Imperiul Persian, fiind organizată sub forma a două satrapii, Babilonia în sud, și Athura în nord. În această perioadă, 500-330 î.Hr., Persia, o națiune vorbitoare a unei limbi indo-europene a devenit cea mai importantă putere a lumii. După cucerirea Persiei de către Alexandru cel Mare, satrapiile au devenit parte a Imperiului Seleucid, până la distrugerea sa, de către Armenia Mare, în 42 î. Hr. Cea mai mare parte a Mesopotamiei a devenit apoi
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
Exemple istorice de teocrații sunt Imperiul Bizantin (330-1453 dupa Hristos) și Imperiul Carolingian (800-888 dupa Hristos). Cuvântul "teocrație" vine de la cuvântul grecesc , care înseamnă „domnia lui Dumnezeu”. Acesta la rândul lui este derivat de la cuvintele grecești ("theos", dintr-o rădăcină Indo-Europeană care apare în concepte religioase), înseamnă „Dumnezeu” și ("kratein"), înseamnă „a domni”. Deci sensul cuvântului grec era „a domni prin dumnezeu / dumnezei” sau prin încarnări umane ale zeilor. Termenul a fost introdus de Josephus Flavius în primul secol al erei
Teocrație () [Corola-website/Science/309347_a_310676]
-
o consistență spirituală superioară și foarte caracteristică, pe care literatura antică a însemnat-o cu mirare și admirație, făcând din geți aproape un popor fabulos, prin vitejia, înțelepciunea și spiritul lui de dreptate. Dacii și geții, ramură a marelui popor indo-european al tracilor, erau unul și același popor (fapt recunoscut de autorii antici) și vorbind aceeași limbă. Dintre cele peste 100 de formațiuni tribale și gentilice ale tracilor, triburile dacilor și geților erau cele mai mari și cele mai puternice. Ocupau
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
Nu se poate cunoaște data la care aceste ramuri tracice au ocupat ținuturile carpato-dunărene, locuite încă din epoca paleolitică; cert este însă că cei dintâi autori antici care îi menționează îi consideră autohtoni, deci instalați aici din timpul primelor migrații indo-europene, tracice. Geto-dacii s-au desprins din masa triburilor trace, începând să-și contureze un profil de civilizație distinctă, pe la începutul mileniului I î.e.n. Câteva secole mai târziu, numele lor apare la autorii greci, alături de cel al sciților. Sciții, popor de
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
întruni mulțimi și triburi diferite, dar și aici formele de organizare colectivă dispăreau odată încheiate festivitățile. După Herodot, societatea dacilor era împărțită în trei categorii care se regăsesc sub diferite forme și denumiri la alte popoare de limbi și origini indo-europene : "Poliștii", regi-preoți, intermediari între lumea divină și lumea pământeană ; "Taraboștii", nobili care luptau călare, aducând la luptă propriile arme și proprii cai ; și Comații, țărani care luptau pe jos, cu arme aduse de Poliști și Taraboști. Poliștii și Taraboștii purtau
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
suprem din panteonul geto-dacic, de unde concluzia unora cu privire la monoteismul geto-dacilor care ar fi facilitat convertirea acestora la creștinism, idee ce se află în opoziție cu opinia conform căreia religia geților ar fi fost una politeistă, precum erau religiile celorlalte popoare indo-europene. Alți istorici îl consideră doar patronul lumii subpămîntene, al împărăției morților, având, astfel, caracter htonic, dar a fost identificat și cu Gebeleizis, zeu geto-dac al furtunii, trăsnetelor și al fulgerelor. Mitul lui Zamolxis este redat diferit în numeroasele relatări antice
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
73), Porphyrius din Tyros (Viața lui Pythagoras, 14), Suidas (Lexicon, 500). Principalele forme folosite ale numelui în izvoarele străvechi sunt Zalmoxis, Zamolxis sau Salmoxis. Originea numelui este incertă, dar mulți cercetători fac apropierea cu cuvântul zemel (pământ), termen de origine indo-europeană. Pe această bază, Ioan I. Russu consideră că Zalmoxis era o zeitate a pământului. Herodot (Istorii, V, 4), Valerius Maximus ("Facta et dicta memorabila", II, 6, 12) și Pomponius Mela ("Descrierea pământului", II, 16) relatează că tracii erau întristați la
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
("crnogorski jezik", "црногорски језик ") este o limbă indo-europeană din ramură limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este in acelasi timp una din variantele limbii "abstand" comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
de limba olandeză și nu sunt înțelese de alți vorbitori ai limbii germane standard, așa-numita Hochdeutsch. Majoritatea limbilor au evoluat pe cale naturală din "proto-limbi" care reprezintă strămoșul comun al acelor limbi, aparținând aceleiași familii de limbi (de exemplu limbile indo-europene). Există și limbi artificiale, precum esperanto care au fost create pentru a fi ușor de învățat și utilizate ca a doua limbă. Anumiți lingviști, precum J.R.R. Tolkien, au creat limbi fantastice, deseori doar cu scop literar. Una din limbile lui
Limbă (comunicare) () [Corola-website/Science/306002_a_307331]
-
ne-științifică în rândul unor cercetători români, care la rândul lor minimalizează sau ocultează aporturile slave, maghiare, cumane și altele în etnogeneza poporului român, sau mai mult, încearcă să demonstreze o identitate și o perenitate etno-culturală între cei mai vechi indo-europeni, dacii sau macedonenii din Antichitate și români, negând validitatea tuturor studiilor istorice care nu coroborează ipoteza dânșilor, ceeace daună grav credibilității istoriografiei române.
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
altă origine ar putea fi kurdă. În această limbă, "fere" înseamnă "lat", "re" înseamnă "apă curgătoare" iar "hat", "curgătoare", astfel "fererehat" ar însemna "apă curgătoare lată". Numele kurd actual, "Ferat", este poate o contracție a numelui mai vechi. Totuși, etimologia indo-europeană a numelui este disputată din cauza numelor sumeriene și akkadiene, repectiv "Buranun" și "Pu-rat-tu"; "Buranun" fiind atestat într-o inscripție a regelui Gudea (secolul al XXII-lea î.Hr.). Pare astfel probabil că numele în persana veche a apărut prin etimologie populară
Eufrat () [Corola-website/Science/304840_a_306169]
-
diferiți lingviști este definit prin trăsături morfologice specifice și/sau prin funcții mai mult sau mai putin specifice, ori este ignorat ca mod din lipsa unor trăsături morfologice specifice, funcțiile sale fiind îndeplinite de alt mod definit morfologic. Toate limbile indo-europene au modul conjunctiv, desi sistemul acestuia este dezvoltat în grade diferite de la limba la limba. În limba engleză, de exemplu, este foarte redus față de limbi precum germană sau franceză. În limba română conjunctivul are o folosire relativ extinsă, nu numai
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]