1,875 matches
-
ca fiind unul din cele mai căutate și apreciate genuri care au legătură directă cu sufletul omenesc. Literatura despre Dumnezeu și despre suflet este domeniul cel mai sensibil pentru că se bazează pe credință și se referă la acea plămadă de inefabil existentă în om: suflarea de Duh. Tot ce presupune acest aspect spiritual al omului în raportul lui cu Dumnezeu, este socotit sacru. Nenumărate sunt chipurile în care creștinii îl slăvesc pe Dumnezeu. Nu numai prin gând, rugăciune, adorație, faptă, dar
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
și cu multe imagini strălucitecare oglindesc măreția smereniei unui creștin autentic. Poemele curg ca un fluviu viu care se ramifică și se răspândește în inimile cititorilor precum sângele în artere și vene. Adevărate „flori de suflet” care împrăștie un parfum inefabil. Poetul așterne din rugăciuni un adevărat covor de smerenie și evlavie: „Rugăciunea mea, strigarea mea / covor de lacrimi” (Vitralii III). Parafrazând pericope biblice ori psalmi, poetul obține imagini de un lirism tulburător. Unele poeme cum sunt Benignitas, O Jesu vivens
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
în foșnetul netimpului. Este o fărâmă din infinitul mare, din universul văzut și cel nevăzut,un crâmpei de suferință cu dorul permanent către Nemărginire. Înflorim cu ajutorul razelor din inimă și putem da strălucire aurului sufletesc prin iubire. Iubirea asigură drum inefabil Sinelui, zborul prin anotimpuri. Este un timp al bucuriilor, al tristeții, al suferinței, un timp lumesc și unul sacru. Regretabil este că timpul laic este trăit nu împreună cu cel sacru ci separat ca pe o proprietate a sa și nicidecum
UN OM,O VIAŢĂ,O...LUMINĂ de IONEL MARIN în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343692_a_345021]
-
care nu-l stăpânim Noi. Cuvintele Domnului sunt cele care ne luminează, asigură nesfârșitul, sunt scânteie divină, punți de legătură între Pământ și marginile Necuprinsului. Anotimpurile lumii, spirală a zborului uman luminează tainic Eul cuprins de dragoste. Frumusețea, candoarea copilăriei, inefabilul fiecărei vârste sunt mai presus de orice avuție materială. Viața,candelă a iubirii, reprezintă poteca care ne poate duce la Templul de dincolo de nori, în Împărăția luminilor nesfârșite,unde armonia și tandrețea sunt firești,”circulă neîngrădite”. Oare n-am putea
UN OM,O VIAŢĂ,O...LUMINĂ de IONEL MARIN în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343692_a_345021]
-
altfel era dat afară din servici. Astfel se împleteau două emoții: una a frumuseții slujbei și al melosului din versurile “Hristos a Înviat! “, și alta al fricii pentru a nu fiu văzut.Aceste două emoții se împleteau într-un sentiment inefabil pe care îl simt și astăzi după mai bine de șaizeci de ani. În Săptămâna Mare, din anul acesta, după ce am fost la denia “Celor 12 Evanghelii” și la “Prohod”, când am dat ocol Bisericii din cartierul clujan în care
LUMINA ÎNVIERII SIMBOL AL SFINTEI TREIMI POGORÂTĂ ÎN NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343712_a_345041]
-
ferestre, Spre visele de lumină. Două lumi diferite, Mărgăritare de binecuvântări Plămădesc cu brațele deschise, Zborul printre păduri de speranțe. LIBER ÎN POEM Te privesc, Îți îmbrățișez inima, Dincolo de cuvinte Rupte din taine albastre, Aștern doruri Peste acoperișul zilei. Scânteia, inefabilul, Să lumineze iubirea, Peste anotimpuri. Din clepsidra timpului Să curgă mereu, Belșug peste lume, Măreția gândurilor Sale. Scriu cu aripile ființei Versuri ce poate trec în ecouri vii. Izvoare de amintiri să devină, Ploi nestinse de iubiri. ESENȚA LUMII Suntem
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
ale marilor cărți ale umanității creștine. De asemenea, primii dascăli de limbă română au fost slujitori ai amvonului. Dar elanul în a lectura poezia Dorinei a venit din gândul că în definitiv poezia este ca o rugăciune, ca o stare inefabilă de creație, iar creația nu poate fi pusă decât pe seama lui Dumnezeu. Brusc, mi-am dat seama că poetul, indiferent de poet, de valoarea lui, când scrie, se umple de Dumnezeu. Astfel, am putut trece peste toate știrile - văzute sau
„CÂND NU TE ŞTIAM” DE PROF. MARIANA SAVA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340180_a_341509]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DE CE SA PĂRĂSIM UN INEFABIL? Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1858 din 01 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Se lasă un miraj premonitoriu- La gândul serii încerc să-l alipesc, Să-mi curgă-n almanahul iluzoriu Cu alte vise, pe care le voiesc
DE CE SA PĂRĂSIM UN INEFABIL? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377521_a_378850]
-
cu mirosul de sulfină. Mirajuri ce intârzie să vină Ascunse îmi boltesc de sus ființa Și-n contemplare harică, divină, -Mi sunt ochiul din care e credința. Se lasă un miraj indescifrabil... Prilej de statică eternizare, De ce sa părăsim un inefabil? De ce sa ne mai risipim în lumea mare? Lilia Manole Referință Bibliografică: De ce sa părăsim un inefabil? / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1858, Anul VI, 01 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile
DE CE SA PĂRĂSIM UN INEFABIL? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377521_a_378850]
-
contemplare harică, divină, -Mi sunt ochiul din care e credința. Se lasă un miraj indescifrabil... Prilej de statică eternizare, De ce sa părăsim un inefabil? De ce sa ne mai risipim în lumea mare? Lilia Manole Referință Bibliografică: De ce sa părăsim un inefabil? / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1858, Anul VI, 01 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DE CE SA PĂRĂSIM UN INEFABIL? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377521_a_378850]
-
al doilea plan, folosind un limbaj postmodernist: “apoi își pune la încărcat steluța de la cercel pentru ziua de mâine”. În placheta “lacrimi cu trenă”, poeta aduce nostalgiile copilăriei pe lângă “caleașca bunicului” prin “meandrele vieții”. Un“tren cu amintiri” călătorește în inefabil, aici vocabularul se îmblânzește, sunt “încondeieri colorate de îngeri ascultători” și o frumoasă poezie de dragoste liceană, “erai tot numai flori de primăvară/ te-ai strecurat cu tot cu cer/ printre paginile manualelor de liceu”...( pietrificarea unui sentiment) Spre final, sub titlul
CARTEA DE IDENTITATE A PRIVIGHETORII- CECILIA MOLDOVAN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379104_a_380433]
-
Și e de ajuns pentru că restul există în gândurile Sale care sunt peste tot creând și distrugând totodată în numele desăvârșirii. El este cel ce este, în care a fost sau va fi rămân tot este, oriunde și oricând într-un inefabil totdeauna. Îi place să se joace ca un copil cu creația pe care bătrânul ce este o admiră, întinerind-o mereu cu tinerețea Lui veșnică. Anatol Covali Referință Bibliografică: El este punct / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EL ESTE PUNCT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379972_a_381301]
-
de navă cosmică, după numărul de aparate sofisticate prezente la bord, iar în fața ei văzu un bărbat, normal, plăcut, care-i zâmbea privind-o cu o dragoste infinită. Își dădu seama că și ea simțea pentru el o dragoste minunată, inefabilă, îl iubea cu toată ființa, așa cum nu iubise niciodată pe nimeni. Se priveau adânc în ochi și își dădu seama că nu aveau nevoie de cuvinte pentru a-și vorbi. Își citeau gândurile, comunicau telepatic. -Vino cu mine, în lumea
NECUNOSCUTUL IUBIT ( VIS SAU REALITATE?) de NINA DRAGU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380405_a_381734]
-
Dumnezeu" pe altarul împărăției ceru¬rilor. Din Faptele Apostolilor și din Viețile Sfinților știm că strălucirea Sfântului Ștefan, bucuria și zâmbetul fericiților mucenici, semnalează tai¬nic conținutul apofatic al muceniciei lor. Sfinții văd slava lui Dumnezeu și se bucură, amplificând inefabilul experienței lor. Cei ce contemplă eu¬haristie sacrificiul martiric și mucenicesc pot observa și constata că trupurile celor jertfiți pentru adevăr sunt transfigurate, iar focul și chinurile nu mai au putere asupra lor. Rezultă de aici că martirii și mucenicii
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]
-
tuturor constă în reducerea Adevărului la o dimensiune a conceptualizării. Gândește și mai presus de orice, te rog să simți, dragul meu cititor. Chiar totul, fie mundan sau transcendental, poate fi încadrat în concepte? Oare nu există virtuți, valori, atribute inefabile și dincolo de teoretizarea intelectualistă? În infantuarea lor, intelectualii au încercat să-l definească și pe Dumnezeu, au cântărit chiar și sufletul. Se pare că toți definesc, puțini experimentează și câțiva cunosc. Așa că te întreb, cititorule: tu cunoști Adevărul? Ce este
PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNAȚIONAL MEMORIA SLOVELOR, EDIȚIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379396_a_380725]
-
tuturor constă în reducerea Adevărului la o dimensiune a conceptualizării. Gândește și mai presus de orice, te rog să simți, dragul meu cititor. Chiar totul, fie mundan sau transcendental, poate fi încadrat în concepte? Oare nu există virtuți, valori, atribute inefabile și dincolo de teoretizarea intelectualista? Citește mai mult MĂDĂLINA BĂRBULESCU (Oteșani / Vâlcea) - PREMIUL III la Concursul Internațional MEMORIA SLOVELOR, ediția a II-a, 2016 - Sețiunea ESEUCele două Adevăruri Adevărul a fost întotdeauna un precept în jurul căruia au gravitat filosofiile marilor gânditori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
tuturor constă în reducerea Adevărului la o dimensiune a conceptualizării.Gândește și mai presus de orice, te rog să simți, dragul meu cititor. Chiar totul, fie mundan sau transcendental, poate fi încadrat în concepte? Oare nu există virtuți, valori, atribute inefabile și dincolo de teoretizarea intelectualista?... XVII. ECATERINA ȘINIȚA (CHIȘINĂU / REP. MOLDOVA) - PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNAȚIONAL MEMORIA SLOVELOR, EDIȚIA A II-A, 2016 - SECȚIUNEA ESEU, de Ion Nălbitoru , publicat în Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016. ECATERINA ȘINIȚA (Chișinău / Rep
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
în celebra sa operă Despre primele principii: aporii și soluții. Dimpotrivă, printr-o subtilă analiză critică pe direcția răsturnată a discursului filosofic, Damascius pune în evidență atât imposibilitatea gândirii principiului prim, asta datorită faptului că, aidoma lui Tao, el este inefabil („Unul este primul care a țâșnit din indicibil”), cât și inadecvarea discursivității la principiul prim, prin obligatoria înaintare a reflecției în sens negativ. Damascius gândește Unul ca simplu, altminteri se ajunge în situația să fie înțeles ca plural, și ca
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
ca Totul, astfel evitându-se riscul reducerii lui la un Unu determinat. Însă, ne avertizează filosoful, tocmai acesta este motivul pentru care gândirea principiilor intră într-un neîntrerupt parcurs circular, parcurs care, pentru evitarea opririi la ceva determinat, în cazul inefabilului obligă la continua negare a ceea ce anterior se afirmase. Altfel spus, simplitatea și totalitatea Unului trebuie neîncetat și reciproc suprimate, asta pentru a nu eșua în procesul cognitiv, respectiv pentru a nu ajunge să gândim Unul ca minim sau plural
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
în opinia lui Damascius, relația „Unul-tot anterior totului”, la urma urmei „expresia cea mai adecvată principiului”, adică Totul într-o formă unitară, anterior pluralității desfășurate a Totului. 2) Inspirat de religiile misteriilor și continuând analiza proclusiană asupra principiului, Damascius elaborează Inefabilul, conceptul prin care desemnează principiul prim. Asemenea lui Tao („Tao poate fi rostit, însă nu acesta este Tao cel veșnic”), Inefabilul este atât de ascuns și sustras oricărui discurs, încât despre el „nu se poate spune nici măcar că este Inefabil
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
unitară, anterior pluralității desfășurate a Totului. 2) Inspirat de religiile misteriilor și continuând analiza proclusiană asupra principiului, Damascius elaborează Inefabilul, conceptul prin care desemnează principiul prim. Asemenea lui Tao („Tao poate fi rostit, însă nu acesta este Tao cel veșnic”), Inefabilul este atât de ascuns și sustras oricărui discurs, încât despre el „nu se poate spune nici măcar că este Inefabil”. 3) Nimicul lui Proclus, înțeles ca ceea ce nu este Unul, la Damascius devine totuna cu Inefabilul, cel mai înalt principiu din
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
Inefabilul, conceptul prin care desemnează principiul prim. Asemenea lui Tao („Tao poate fi rostit, însă nu acesta este Tao cel veșnic”), Inefabilul este atât de ascuns și sustras oricărui discurs, încât despre el „nu se poate spune nici măcar că este Inefabil”. 3) Nimicul lui Proclus, înțeles ca ceea ce nu este Unul, la Damascius devine totuna cu Inefabilul, cel mai înalt principiu din sistemul său filosofic. Asta deoarece la el, nimicul nu are numai un sens negativ, ci și unul pozitiv - posibilitatea
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
acesta este Tao cel veșnic”), Inefabilul este atât de ascuns și sustras oricărui discurs, încât despre el „nu se poate spune nici măcar că este Inefabil”. 3) Nimicul lui Proclus, înțeles ca ceea ce nu este Unul, la Damascius devine totuna cu Inefabilul, cel mai înalt principiu din sistemul său filosofic. Asta deoarece la el, nimicul nu are numai un sens negativ, ci și unul pozitiv - posibilitatea de depășire a însuși Unului! Cum spuneam și cu alt prilej (vezi textul „Frumusețea incitant-ermetică și
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
supravegheri securisto-permanente de decenii, s-a înfățișat ca o confesiune cosmică, trăită ceremonial în orizonturile Tradiției ortodoxe, și-a configurat cugetul ei divin printr-un rafinament spiritual fără egal în lume, înfrumusețând estetica lirismului cu broderia Tainei soteriologice-imperativul unei viziuni inefabile, revelând mintea cu veghea ei eminesciană, fervoarea și extazul unei simfonii monaho-angelice, arsenico-bocaciene, frământările firii suprafirești, frumusețea sufletului, armonia rugăciunii, splendoarea cuvântului, cântarea inimii, miracolul sensibilității, mesajul mărturisirii, lumina credinței, mugurele nădejdii, ecoul iubirii, suferința filocalică, jertfa sofianică, daruri harice
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
ale cugetului spre împlinire duhovnicească peste care se revarsă harul lui Dumnezeu pentru a le întregi arhetipal, căpătând astfel, mireasmă, culoare, expresie, misiune, vocație, mărturisire, închinare, atribute spirituale unei culturi creștine autentice și înălțătoare spre transcendent, spre unire deplină cu Inefabilul. Prin constituția ei teandrică, divino-umană, Biserica lui Hristos trăiește existența și misiunea ei în bipolaritatea dimensiunii: cea revelată, dumnezeiescă, circumscrisă Sfintei Treimi, Cerului, dar și cea umană, centrată pe spiritul Culturii, ca expresie naturală, harismatică a Omului inspirat, a Neamului
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]