5,940 matches
-
departe, am auzit-o zicând: — Doamne-Dumnezeule! Doamne-Dumnezeule, exact ca Tony. Și după aceea a dispărut și am auzit-o țipând la cineva, spunându-i să trimită o ambulanță pe First Street. În mod cu totul remarcabil, nu-mi era frică. Infarctul mă purtase undeva în altă zonă, un loc în care chestiunile de viață și de moarte nu aveau însemnătate. Acolo doar acceptai. Primeai ce îți era dat și, dacă în seara aceea mie îmi era dat să mor, eram gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Să nu mori, iubitule, mi-a spus ea. Te rog, Nathan, să nu mori. Pe urmă ușile s-au închis și, o clipă mai târziu, m-am dus. Inspirație N-am murit. După cum avea să se dovedească, nici măcar nu făcusem infarct. Cauza suferinței mele fusese o infecție a esofagului, dar în momentul acela nu se știa și, tot restul nopții plus cea mai mare parte a zilei următoare, am fost convins că viața mea a ajuns la sfârșit. Ambulanța m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
publicul țintă cu ochii pe ea. Simplul gând mă și face să mă cutremur. OK. N-am să las să se Întâmple una ca asta. Dacă se Întâmplă ceva, am să distrag atenția publicului. Am să mă fac că am infarct. Da. Am să mă prăbușesc pe jos și toată lumea se va uita la mine câteva secunde, dar spectacolul va continua, pentru că, nu-i așa, suntem englezi, și, În clipa În care publicul Își va Îndrepta din nou atenția asupra scenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
criptă. Din stradă, puteam să-l văd pe dom’ profesor singur la masa lui, supărat pe toată lumea, înjurând amical și fără drept la replică: Măi ticălosule, iar bei, nu te mai faci bine? În unsprezece ani, de când a suferit primul infarct, pe dom’ profesor nu l-a mai supărat inima, el spune că vasodilatatorul dintr-un pahar respectabil ajută; dacă ar fi să mă iau după tovarășul de aseară, nu poate să-i plesnească inima, fiindcă n-are. Ăsta, domnule, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu mine însămi, deși accept că asta îmi este soarta. Emoțional, nu mă pot lecui. Nu pot să sufăr ca el să fie al altei femei. Arsura durează toată viața mea. Nu ia sfârșit nici după moartea lui, din cauza unui infarct, la vârsta de patruzeci și cinci de ani, în 1958. Nu acund faptul că nu o plac pe soția lui, Fan Qing. Când se uită în urmă, mai că întețelege motivul. Durerea pasională a abandonului. Yu Qiwei nu a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o toamnă neobișnuită. Becurile electrice dezgolite din anticul oraș Kai-feng din provincia Hebei tremură în vânt ca niște ochi de fantomă. Ochii vicepreședintelui Liu sunt închiși de zile în șir. A împlinit șaptezeci de ani în închisoare. A făcut un infarct, suferă de hipertensiune, complicații ale diabetului și insuficiență respiratorie. Nu e în stare să înghită. Are în nas un tub pentru hrănire. În această dimineață deschide ochii. Ceea ce-l înconjoară e straniu, iar chipurile pe care le întâlnește sunt ostile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tastele computerului, ca și cum ar fi dansat step. Spuse: — De ce n-o fi scriind doar „Linda“? Toată lumea știe cine dracu’ e ea. Ascultă la mine, faptul că se tot Învârte pe lângă mine când lucrez e de ajuns să-mi cauzeze un infarct. De parcă n-aș putea să fac și treaba mea, și pe-a ei fără să mă ambalez atâta, ca ea. Ha! Nu e decât un pui de găină jigărit, dacă e să mă Întrebi pe mine. Habar n-am ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Asta ține de primării, să se descurce ele, spuse președintele. Și dacă ajungem la cimitir și nu e nimeni acolo ca să sape gropile, Întrebă secretarul. Discuția continuă aprinsă. La ora douăzeci și trei și cincizeci de minute președintele făcu un infarct miocardic. Muri cu ultima bătaie a miezului nopții. Mult mai mult decât o hecatombă. Timp de șapte luni, căci atât a durat armistițiul unilateral al morții, se acumulaseră pe nemaivăzuta listă de așteptare mai mult de șaizeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
e octombrie, vremea se menține frumoasă. Mă gândesc că nu m-am mai rugat de un secol. Nici nu mai știu ce să-i cer lui Dumnezeu. Mă las în voia vieții ca o mașină al cărei șofer a făcut infarct. Ridic privirea în sus - reușesc la timp să evit o stea. C XXIII Pe la amiază Cosmin primi un mail în care Abis-Uican Beligrad îl anunța că Arthur murise la Paris, chiar în părculețul din fața Bisericii Saint-Sulpice. Ieșise să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Și-acilea vă găsirăți ca să vă beșteliți și să vă circăriți? Hai! Nu fiți nasoli, că mă supăr! Sărmanu', cum se duse el, în floarea-florilor, la nici cincizeci de ani... se screme Buletin, apoftegmatic, întristându-se la comandă. Al doilea infarct, nu l-a mai iertat! Sărmanu' om! Și nici măcar copii n-a avut. Păi, cin' l-a pus să se scarpine-ntre craci și se-nsoare, os bătrân, cu vipera de Luluța? Luluța, care papă p...ța! Nu-și lua
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
du ciel, Régente terrienne, Emperière des infernaux Palus..." Ce ciudățenie! În capela cimitirului, se produsese și o încurcătură conexă care, în împrejurări normale, ar fi fost de-a dreptul amuzantă: o femeie în vârstă, decedată cel mai probabil natural, prin infarct miocardic, a fost așezată, din eroare, în cosciugul unui bărbat, soția gureșă a răposatului declanșând apoi un scandal monstru. Și asta nu e tot. Nici pe departe! În biserica spartă, a fost descoperit un nou născut, de sex masculin, decedat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de clasă, o sală multifuncțională pentru orele de sport, dar și pentru activități culturale și două monumente închinate eroilor patriei, poate în memoria bunicului Iorgu Bogdan căzut eroic la Mărășești în primul război mondial. În noiembrie 1992, am suferit un infarct miocardic ce avea să mă ducă pe lumea cealaltă, dar Dumnezeu nu mi-a pus viza pe „pașaport” să plec în eternitate, deoarece mi-a spus că am făcut și fapte bune pe pământ. În anul 1980, am salvat de la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a lungul femurului, tibiei și peroneului până în vârful degetelor de la picioare, înlocuind fiecare celulă, fiecare mitocondrie, fiecare fărâmă de acid nucleic, cu o încîlcire muzicală. Copleșit, având senzația de destrămare a lumii pe care numai cei care-au făcut un infarct se spune că o simt, saxofonistul se prăbuși pe iarbă, lângă portieră. I se păru că marea foaie transparentă a cerului, în care erau încrustate stelele, se distorsionează, că se apropie de el, se mulează pe corpul său și-l
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spus ! Nici măcar cu Margot n-a purtat ! Doar n-am să-i spun că la prima lui ieșire, Tudor a mers să-l caute, și doar așa am aflat că murise ! Portăreasa i-a spus că nenea Sandu murise de infarct, cu două-trei luni înainte, și că nu se păstrase nimic... Nici acte, hârtii, nici acele memorii ce se știe sigur că au existat, puținii lui prieteni erau la curent, văzuseră pagini briante, pare-se, și cu amănunte senzaționale, privind demersurile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că ar trebui să intrăm Înapoi În spital, să nu fim arestați de gărzile revoluționare. Dar liniștea e Întreruptă, se produc două momente agitate. Năvălesc pe poartă spre Urgențe două salvări, la interval de zece minute. Un civil a făcut infarct - probabil copleșit de emoție. Și un soldat care a pățit ceva, se pare că e rănit, dar ni se spune că nu e un incident extern. Moise vrea să știe ce Înseamnă asta. Cum adică incident care nu a fost
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
citirea electronică a voturilor se făcea foarte manual, domnul Smith K.Kampel, un nenorocit cerșetor adus în patima beției prin consum exagerat de wisky de proastă calitate, a fost chemat la urne. Aici, în fața urnelor unchiului și mătușei decedați prin infarct de mașină i s-a comunicat că s-a procopsit cu două distilerii, șase exploatări petrolifere și o mină de aur. Din acel moment, înțelegând valoarea urnei în destinul personal, domnul Smith a fost nelipsit în campaniile electorale, cu un
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cu cel puțin șase grame...Ia cuțu zăhărelu de la tâmpițelu! I-ai dat și ultima linguriță. Da. Și prostul a luat-o crezând că-i argint veritabil. La Casa de Amanet m-a refuzat de patru ori. Era să fac infarct Și de ce n-ai făcut ? De frică. ăia ar fi fost în stare să mă poleiască cu aur și să mă vândă în Tanganika ca mumie egipteană. Și ar fi fost rău ? Da, că moneda tanganikaneziană a scăzut cu 6
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
te mai scap din ochi diavole, m-ai fiert zdravăn. Toate aceste evenimente, de dans al morții pe tăișul iataganelor destinului, n-au fost consemnate de cronicari sau de istorici, spre a arăta urmaașilor prin ce arderi și come de infarct a trecut acest demn și frământat domn, în vremuri de nebănuite cumpene, îmbătrânind și uzându-se prematur. Totuși, când mai târziu frații Golești, aflați în străinătate, au relatat lui Alexandru Ioan Cuza, cu lux de amănunte, preripețiile principeluli Alexandru Dimitrie
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
trezit cadorisit cu vreo douăzeci de DVD-uri cuprinzând valorile „noului val“. Peste putință să le refuz vizionarea. Așa că dă-i și luptă, mai sâmbăta, mai duminica, recunoscându-mă în „Domnul Lăzărescu“ (tocmai când filmul făcea furori, făceam și eu infarct, drept pentru care familia mi-a interzis destulă vreme, în chip fioros, vizionarea), înghițind fiere cu dulceață la 432, amuțind de admirație și deznădejde la Periferic-ul lui Bogdan Apetri, polemizând ore-n șir cu amicii pe marginea înnebunitoarelor tăceri
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să intre simultan, fie și ierarhic, pe toate cele trei intrări (protocol, plătitori de bilete, doritori de un loc), să sugrumi la strungă turma umană. Ei bine, în momentul acela, după ce am crezut că sunt iarăși la un pas de infarct, după ce am rezistat (cu greu) impulsurilor anarhic asasine și după ce mi-am înghițit nodul de plâns din gâtlej, am fugit învins către metrou, lăsând la nimereală cuiva din mulțime biletele... Așa ceva n-am să uit și n-am să iert
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să vadă ju ni mea de azi cum s-au copt la universitățile apusene pa șoptiștii, junimiștii, criterioniștii. Și optzeciștii... după 1989. Ți-ai găsit! Să vă spună editorii de la Curtea Veche cât au pătimit cu Copyro-ul - instituție specializată în infarctul și albitul părului redacțional - când am alcătuit antologia De la coroana regală la Cercul polar ! Numai ce-i șoptești astăzi unui editor cuvântul antologie, că-i vine să se urce pe pereți. Mai bine să trecem la câteva subiecte infinit mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
i-ar fi trebuit. În special,în rândurile avocățimii. Și, tot din asta, i s-a și tras. O vânzare de influiență l-a condus la al o sutălea dosar penal. Când a aflat, s-a speriat. Și a făcut infarct. L-au suit în ambulanță. Pe drum, către spital, i-a survenit, ce a intrat, de îndată, în gura lumii. O sintagmă. Atât. A murit Canibalul. Ierte-l cel de sus. Ierte-l! TAXA DE NEPUTIRINȚĂ Puternic infestat de isteria
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Octavian Paler Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost. Bernanos Câteva lămuriri Infarctul mi-a lămurit, cel puțin, două lucruri. Pe de o parte, am înțeles că sunt împrejurări în care egoismul e firesc. De patru luni, mă gândesc doar la speranța că voi depăși cu bine această vară. Pe de altă parte
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
credeți în nimic? O cameră de spital nu e locul cel mai potrivit pentru confesiuni. Și nici eu nu eram într-o stare potrivită unei discuții despre certitudini. Fixam tavanul văruit proaspăt, gîndindu-mă la ce putea să urmeze. Un nou infarct? O operație pe inimă? într-un târziu, i-am răspuns, străduindu-mă să mă comport firesc. ― Am crezut că sensul vieții este chiar viața. Acum nu mai sunt sigur. ― Asta nu se poate, a zis, imediat, profesorul, cu o energie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
stare vitală, or eu sunt doar obosit, deprimat și, pe deasupra, tulbure. În fond, de ce mă întorc mereu la teama că sunt aproape de capătul drumului? N-am niciodată încredere în motivele care mi se par evidente. Motivul evident acum ar fi infarctul. Eram convins că o boală gravă te ajută să vezi esențialul și fiindcă nu pot spune în această clipă ce anume e esențial pentru mine mă simt derutat. Se pare că iubim, de fapt, ceea ce ne lipsește. Din păcate, nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]