6,831 matches
-
fapte care ne vor arăta cu claritate că e imposibil ca inteligența umană să prevadă totul. Cel dintîi este acela al luării prin surprindere a Cremonei de către principele Eugenio, întreprindere concertată cu toată prudența imaginabilă și executată cu o vitejie infinită. Iată cum acest plan a eșuat: principele a intrat în oraș, spre dimineață, printr-un canal de scurgere a gunoaielor, pe care i l-a dechis un preot înțeles de mai-nainte cu el; ar fi ajuns negreșit să cucerească
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
satisfăcuți de bunăstarea părinților, ei participă la realizarea sa pe o bază sentimentală sau prin transferuri între generațiile tinere și generațiile mai vârstnice. Dacă solidaritatea acționează în cele două sensuri (părinți către copii și copii către părinți), orizontul temporal devine infinit, ceea ce înseamnă ipoteza general admisă la nivel macroeconomic. Pe această bază de altfel i se oferă statului un orizont temporal infinit în toate studiile referitoare la datoria publică. Dacă altruismul este spontan, nu există probleme fundamentale; dacă nu este, statul
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
dar niciodată cu speranța deplin satisfăcută, în care nu există adevărate identități personale, Sfântul Maxim îi opune eterna odihnă mobilă în dragostea și contemplarea lui Dumnezeu etc.”213 De o parte, un Dumnezeu limitat și impersonal; de cealaltă, un Dumnezeu infinit și personal. De o parte, o lume statică, împietrită în ritmul ei glacial și deznădăjduit; de cealaltă, o lume dinamică, pentru care libertatea este legea întemeietoare. „Este evident”, conchide Stăniloae, „că opera De principiis abundă de tot felul de idei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este cea mai mare viteză din univers?” Întrebare la care ați răspuns și m ați convins că este cea a gândului!. ― Întocmai. Abia de trece o nanosecundă - adică a miliarda parte dintr-o secundă - și gândul tău poate străbate spații infinite. De la Proxima Centauri la ultima stea din constelația Gemenilor... Viteza luminii este un Învățăcel pe lângă cea a gândului... Gruia, fără să-și dea seama, plutea deja pe o undă din univers care Îl purta spre infinit... ― Și acum, să mergem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
geamăn cu zâmbetul Dorei, dar nu scoate nici un cuvânt. Mormanele de langustine stacojii din farfuriile depuse cu zel de chelner se răcesc de mult fără ca străina sau Victor să le atingă. Femeia nu rostește nici o vorbă dar zâmbetul ei cu infinite nuanțe care trec de la sarcasm la bunătate, de la tristețe la vioiciune, de la senzualitate la indiferență, îi dau lui Victor o amețeală mai subtilă decât cea a vinului din care chelnerul a mai deschis o sticlă. Ea își atinge doar buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cazuri]; nimic specific unui anumit ins, întâmplare gravidă de banalitate ["Întâmplător, oricine poate iubi", zice Dostoievski]. Trădare. Atitudine specific umană. Animalele nu trădează, ci pleacă [Am observat că animalele nici nu ucid; doar își procură hrana; atât]. Prostia. Deși este infinită, nu are niciun handicap. De ce? [Poate și pentru faptul că este întruchiparea handicapului, îmi spune un concetățean cayman, coleg întru recoltarea nucilor de cocos. Ar fi irațional ca handicapul perfect să aibă handicap]. Sex modern. Antu, colegul meu într-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu aș putea primi. Probabil că, rămasă perplexă în fața rezoluției divine, voi reveni cu o nouă epistolă la Secretariatul Divinității... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, am primit răspunsul Tău la cererea înregistrată la Secretariatul Divinității, cu nr. 07694..., dar acum, în infinita mea mărginire, nu știu încotro s-o apuc, Doamne. Am ajuns, din păcate, să înțeleg înțelepciunea acelor vorbe care spun că trebuie să ai grijă ce-ți dorești, căci s-ar putea să ți se împlinească. Pentru o pământeancă aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fantezie și goană, Cerul se surpă în inima mea, Pământul plesnește și stelele se izbesc de pământ. Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i continuă, uimitoare peste Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
roi de sori. Stele negre înghit sisteme de sori. Feerie de lumină. Luminițe fac paradă, circulă la infinit. Spectacolul e indescriptibil. Lucia privește cerul. Când toate se vor fi evaporat, numai Lucia va rămâne, contemplând întunericul și văzând parada culorilor, infinitele transformări pe fondul luminat negru. Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia. E firesc să vrei Indesit; lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a mă privi privindu-mă, fără să mă pierd în depărtări, ci rămânând aproape de mine. Am senzația că am mai văzut locurile astea, totul pare cunoscut. Poate pentru că le-am visat în prima clipă de viață. Poate pentru că senzațiile sunt infinite, și atunci nu mai contează, totul e o plăcere a privirii. Trebuie să accepți infinitul, dar să nu te pierzi, să primești, doar așa vei rezista durerii, deschizându-te. Iar dacă într-adevăr am mai fost aici, și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
transpus în imagini, deci în mituri de același fel. Cât despre transformarea/găsirea unei lumi umane în exterior proiect în structură, îndeplinit în performanțe, omul fiind creatorul propriilor structuri. Natura vorbește oricum, e plină de senzații pure și de aceea infinite și unice. Omul nu va termina niciodată de cunoscut lumea, dar dacă știe ceea ce e de cunoscut și câteva din fiecare, poate evolua și singur. Cel mai important lucru e dorința de viață . Totul e în mișcare, nimic nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am fost până în prezent. Cum suntem o posibilitate (existam în infinit) suntem, prin definiție, o individualitate în cele mai mărunțele sensuri, o individualitate, individualizați atât de mult încât nici noi nu existăm (până în cele mai mici detalii ale unui univers infinit în micime. Destinul nostru constă în faptul ca nu putem scăpa de ceea ce suntem și reacționăm în consecință. Nevoia de viață este principiul a tot ceea ce există. Există persoane care, când au atins un anumit nivel de miticism, nu simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
limitate, iar găsirea lor este arbitrară, o coincidență. În imagini, infinitul își exprimă posibilitățile. În principiu se exprimă prin negru-nonexistența ce implică posibilitatea tuturor existențelor, prin existența nonexistenței. Dar noi, oamenii, căutam albul, intimitatea care să ne satisfacă pe noi, infiniții formulați. Negrul nu ne exprimă. Noi trebuie să găsim albul și cu el să ne satisfacem esența pentru a ne întoarce și trăi negrul. În practică trebuie să ne cunoaștem și să lucrăm asupra noastră până ce vom fi cine vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Momentele de o sinceritate neprelucrată sunt amintirile. Iar viata va fi și ea o plăcere, căci ne vom place de noi. Iar moartea va veni și ea căci doar nimicnicia poate exista. Natura nu suferă că moare, căci ea e infinită, are liniște, este controlată de propriile coeficiente. Frumusețile se nasc și dispar necunoscute, iar natura se joacă cu infinitul, iubindu-se pe sine, și se transformă pentru că nu-si găsește esența. Noi suferim pentru ca avem conștiință de sine, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de nu, poate că cineva își va închipui infinitul, și, simțindu-l (lucru ce va ține la nesfârșit) ne va da viață în închipuirea sa. Și poate că Dumnezeu ne-a gândit cu o logica și a dat formă întregului infinit. Ce bine ar fi să fim ai Lui. Asta simțim când iubim, și astfel suntem mai aproape de El. Cum să facem să-i dăm și noi viață, doar în caz că nu există, din dorința noastră imensă? Oricum am suci-o, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru eternitate ar fi o plăcere. Inactivitatea, veșnica virginitate, ce răspunde tuturor posibilităților(și totuși, uneori a nu face nimic e o greșeală). Și iubești oglinda (Căci ce e oglinda dacă nu o infinitate de lucruri). Iar eu trag. Fuga infinită, viața infinită. Totul se va termina. Tocmai de aceea noi putem exista, noi avem suflet. Rațiunea ce mă ajută. Căci diversitatea formelor de viață e trece de orice închipuire, și totuși pot fi înțelese. Măi întâi eu sa-mi fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ar fi o plăcere. Inactivitatea, veșnica virginitate, ce răspunde tuturor posibilităților(și totuși, uneori a nu face nimic e o greșeală). Și iubești oglinda (Căci ce e oglinda dacă nu o infinitate de lucruri). Iar eu trag. Fuga infinită, viața infinită. Totul se va termina. Tocmai de aceea noi putem exista, noi avem suflet. Rațiunea ce mă ajută. Căci diversitatea formelor de viață e trece de orice închipuire, și totuși pot fi înțelese. Măi întâi eu sa-mi fiu înțeleasă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aur, între mic și strâmt și imensitate adusă din condei. Scopul vieții e supraviețuirea. Pentru a supraviețui trebuie ca individul să fie idealul său de perfecțiune. Atunci el va putea găsi un inmodificabil în stare să trăiască veșnic, receptiv plăcerilor infinite. · Am ajuns acasă la iubitul meu. Ceva, mii de ceva mă urmăresc, dar aici e numai bine: e ceva între infinitate și efort, între a fi acasă la mine și a fi în oraș. Deci încă umbrele nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îmi iau diplomatul și fug, simt libertatea. Mă îmbăt cu viteza, cu luminile, m-am amețit cu nițel vin din paharul cu picior. Și the city este imens, plin de viață, plin de locuri în care să plec: posibilitățile sunt infinite. Ador senzația de tinerețe ce mă străbate. Lumea mi-e la degetul mic. Peste tot sunt eu-ce fericire! Ca un vis frumos, toate prind contur când mă apropii de ele, toate sunt frumoase, deosebite, și la fel. Când nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă. Pe de altă parte, totuși, biblioteca îmbătrânește, însă eu nu sunt Istorisiri nesănătoase fericirii 115 deloc bătrân trupește, doar că, în forul meu interior, așa mă simt; și nu am justificări. Trebuie să înțelegi, este o stare. Dacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
strict după aparențe, nu s-ar mai putea spune. Și totuși, acesta este doar începutul prezentării Adrianei, căci, dacă un trup și o înfățișare de om sunt lesne de epuizat în a le descrie, un suflet omenesc este întotdeauna un infinit univers mistic, în care sigur te vei pierde! Astfel, chiar dacă, toată viața sa, Adriana își împlinise exemplar datoria, atât față de muncă în sine, cât și față de oamenii cu care aceasta o obliga să intre în contact, nu s-ar fi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
răpus în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării! Iar aceasta este o consolare cu care puțini se împacă pe deplin, căci cei mai mulți sfârșesc nemângâiați și, de multe ori, fără pace. Bagă de seamă! Roua acestor infinite absurdități, numite speranțe, pare bună la început, dar este otrăvitoare în esență. Iar veninul ei lucrează repede și puternic. De aceea, nu trebuie socotită niciodată de încredere. Haide, nu mai privi atâta pe pereți, cu acest aer al tău nevinovat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fizică. Constat cu uimire că promenada de lângă faleză este complet liberă, însă o fâșie lungă, pe care scrie, cum aveam să aflu ulterior, "accesul interzis", îi face pe temătorii și corecții japonezi să nu se apropie de drum. Cu o infinită doză de tupeu, decid că între a mă sinucide pornind pe urmele iubitei mele și a-l înfrunta pe măruntul polițist care supraveghează, practic simbolic, zona, varianta secundă este unica posibilă în context. Dintr-o singură mișcare agilă, escaladez parapetul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Bref, visul umed al oricărui puber... Din dorința de a le evita ocheadele, fac stânga împrejur și pornesc spre ieșirea diametral opusă. Gest tardiv însă... Ceata mă zărește și se lansează în urmărire. Fetele mă ajung destul de repede și, cu infinit sânge rece, mă întreabă (în engleză, desigur) dacă nu vreau să ieșim împreună la un ceai și o prăjitură (cofetăria fiind aproape). Scutur din cap că nu, zâmbesc tâmp și dau să trec mai departe. Una dintre ele însă, probabil
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se deschide privirilor noastre, rece și golașă. Ca de obicei când mă însoțește și Rezvan, sunt un discipol ratat. Chiar dacă nu încurc toate mișcările, în succesiunea lor subtilă și riguroasă, o fac numai pentru că trupul meu a învățat deja, prin infinite repetări, disciplina ritualului de bază. Însă mintea mea refuză să se golească, dimpotrivă. În mâinile mele, țin un bol cu ceai. Culoarea sa verde este oglinda naturii, care ne înconjoară. Închid ochii, adânc în mine regăsesc munții verzi și apa
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]