972 matches
-
mult ca perfect a unui asemenea verb este, de exemplu, "zisesem." Acest timp are trei tipuri formale. Primul, folosit în registrul de limbă elevat, se constituie din formele de prezent indicativ specializate ca verb auxiliar ale verbului "a vrea" și infinitivul verbului de conjugat: În limba vorbită, unul din tipurile formale ale viitorului se alcătuiește din formele obișnuite ale prezentul indicativ al verbului "a avea" și formele de prezent conjunctiv ale verbului de conjugat: Formele de persoana a III-a ale
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
Atwood, M. - „"Galaad 2195"” - Editură Univers Barbet, P. - „"Cruciada stelara"” - Editură Cristian Barbet, P. - „"Imperiul lui Baphomet"” - Editură Cristian Bear, G. - „"Eternitate (carte)"” - Editură Nemira Benford, G. - „"Natură moartă cu timp"” - Editură Nemira Bloch, R. - „"Psycho"” - Editură Nemira Brunner, J. - „"Infinitivul de la go"- Editură Militară Brunner, J. - „"Zanzibar"” - Editură Nemira Brussolo, S. - „"Coșmar de închiriat"” - Editură Nemira Bufnila, O. - „"Moartea purpurie"” - Editură Brâncuși Canal, R. - „"Atac la I.A. Etoile"” - Editură Agni Capek, K. - „"Fabrică de absolut"” (ediția a III-a
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
meglenoromane din Huma și Țărnareca vo “Analele Societății de limbă română din P.S.A. Voivodina" Zrenjanin, 1972-1973, str. 91-94. 3. Despre palatalizarea consoanelor labiale în meglenoromana vo “Studii și cercetări lingvistice”, ăn XXIV, nr. 3, București, 1973, str. 297-300. 4. Infinitivul meglenoroman vo “Studii și cercetări lingvistice”, ăn XXVII, nr. 2, București, 1976, str. 137-150. 5. Observații cu privire la unele aspecte ale influenței slave asupra meglenoromanei “Radovi Simpozijuma”, Pančevo - Zrenjanin, 1977, str. 47-55. 6. Ličnata zamenka vo romanskiot i vo makedonskiot jazik
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
unde e redă un /ə/ aton. Tot cu valoare diacritică apar și consoane duble, de exemplu pentru a marca pronunțarea /ɛ/ a lui e în cuvinte ca "chouette" „bufniță” sau în unele verbe în conjugarea cărora alternează /ə/ cu /ɛ/: infinitiv "appeler" „a chema” - "j’appelle" „(eu) chem”. După apariția tiparului în Europa (secolul al XV-lea) și mai ales odată cu răspândirea sa în timpul Renașterii (secolul al XVI-lea în Franța), se face tot mai mult simțită necesitatea de a norma
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
lung. Sunt două tipuri de alungire a consoanelor, unul general, de natură combinatorie (adică depinzând de vecinătatea fonetica), și unul individual, de natură subiectivă. Alungirea combinatorie a consoanei De exemplu, la verbele cu rădăcina terminată în r și care au infinitivul cu sufixul -ir ("courir" „a alerga”, "mourir" „a muri” etc.), la formarea viitorului simplu și a condiționalului prezent cade i-ul sufixului, ceea ce provoacă întâlnirea a doi rr, de unde rezultă [ʁː] lung: "je courrai" [ʒǝ.ku.ʁːe ] „voi alerga”, "îl
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
fel. De aceea, morfemul persoanei a devenit în mare măsură subiectul exprimat prin alt cuvânt. Ca urmare, verbul apare numai pe lângă un asemenea cuvânt. La persoana a treia acesta este un substantiv, un pronume sau, mai rar, un verb la infinitiv, iar la persoanele I și a II-a, un pronume personal. Singura excepție este cea a modului imperativ, la care pronumele se folosește numai pentru scoaterea în evidență a persoanei. În mod tradițional, în franceză se iau în seamă trei
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
hué l’orateur", care în română se traduce tot cu pasivul sau cu „Lumea l-a huiduit pe orator”. Altă construcție pasivă se formează cu verbul "faire" (sens deplin „a face”) folosit ca așa-numit „semiauxiliar” la forma reflexivă și infinitivul verbului care poartă sensul lexical deplin. În aceasta poate fi prezent și agentul. Exemplu: "L’orateur a été hué par la foule" → "L’orateur s’est fait huer par la foule". Și "voir" „a vedea” poate fi semiauxiliar în construcție
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
sensul lexical deplin. În aceasta poate fi prezent și agentul. Exemplu: "L’orateur a été hué par la foule" → "L’orateur s’est fait huer par la foule". Și "voir" „a vedea” poate fi semiauxiliar în construcție pasivă, tot cu infinitivul: "L’entrée lui a été refusée" „I s-a refuzat intrarea” → "Elle s’est vu refuser l’entrée". Verbe cu pronume reflexiv pot avea de asemenea sens pasiv, ca în română, exprimând un agent nedefinit de persoana a treia. Exemplu
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
se spele părul”) sau CD: "Il s’est fait connaître par ses déclarations racistes" „S-a făcut cunoscut prin declarațiile sale rasiste”. În franceză se găsesc aceleași moduri ca în română, în afară de supin. Și acesta are corespondentul său în franceză, infinitivul cu prepoziția "à" în anumite construcții, dar nu se consideră mod aparte. Exemplu: "J’ai quelque chose à faire" „Am ceva de făcut”. În ceea ce privește timpurile verbale, acestea sunt mai numeroase decât în română. În mod tradițional, se disting timpuri simple
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
și mai mult ca perfectul recent), care plasează acțiunea într-un moment apropiat de momentul vorbirii sau de un moment din trecut. La aceste forme se conjugă verbele "aller" și "venir" ca semiauxiliare, iar verbul cu sens deplin este la infinitiv. În cele ce urmează se prezintă modurile, timpurile și perifrazele verbale din franceză, prin intermediul unui verb activ și al unuia reflexiv. Infinitiv - prezent: - trecut: Indicativ - prezent: - timpuri trecute: - timpuri viitoare: Condițional: - prezent: - trecut forma I: - trecut forma a II-a
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
La aceste forme se conjugă verbele "aller" și "venir" ca semiauxiliare, iar verbul cu sens deplin este la infinitiv. În cele ce urmează se prezintă modurile, timpurile și perifrazele verbale din franceză, prin intermediul unui verb activ și al unuia reflexiv. Infinitiv - prezent: - trecut: Indicativ - prezent: - timpuri trecute: - timpuri viitoare: Condițional: - prezent: - trecut forma I: - trecut forma a II-a (aceeași formă ca a subjonctivului mai mult ca perfect): Subjonctiv: - prezent: - trecut: - imperfect - mai mult ca perfect: Imperativ: - prezent: - trecut: Participiu: - prezent
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
quand ils ont eu fini de discuter, ils sont repartis tranquillement" „Și când au terminat de discutat, au pornit din nou liniștiți”. În ceea ce privește conjugarea, în mod tradițional, verbele franceze sunt clasate în trei grupe de conjugare, după sufixul care formează infinitivul lor: În secțiunile următoare se prezintă formele verbale folosite în limba vorbită. În afară de acestea se prezintă și indicativul perfect simplu, pentru că de la acesta se formează participiul trecut, folosit și în limba vorbită. Se mai prezintă și participiul prezent, căci de la
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
puțin rar folosite sau nu există deloc în limba vorbită, unele sunt prezente în limba scrisă, mai ales în cea literară, altele sunt deja și acolo foarte rare. La modul indicativ, în mod curent se folosesc următoarele forme: Formare: rădăcina infinitivului + desinențe specifice (ultimele cinci verbe sunt neregulate): <nowiki>*</nowiki> Reamintim că unele desinențe sunt numai scrise, iar altele se și aud în vorbire. <nowiki>**</nowiki> Verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au la plural, înaintea desinenței, un
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
mod curent se folosesc următoarele forme: Formare: rădăcina infinitivului + desinențe specifice (ultimele cinci verbe sunt neregulate): <nowiki>*</nowiki> Reamintim că unele desinențe sunt numai scrise, iar altele se și aud în vorbire. <nowiki>**</nowiki> Verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au la plural, înaintea desinenței, un sufix specific, "-iss-". <nowiki>***</nowiki> Verbele de tipul "attendre" au la persoana a III-a singular desinența zero și în scris. În general, indicativul prezent francez are aceleași valori ca cel românesc
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
médicament a permis de prolonger notablement la vie des patients" „Descoperirea acestui medicament a permis prelungirea notabilă a vieții pacienților”. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural + desinențe specifice: De notat că verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au sufixul "-iss-" la toate persoanele. Există un singur verb neregulat la această formă, "être", care are rădăcina "ét-" la imperfect. Folosire: Formare: "avoir" sau "être" la imperfect + participiul trecut: Mai mult ca perfectul exprimă în primul rând
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
condiționale introduse prin "si", în locul conditionalului trecut, atunci când se exprimă o condiție neîndeplinită în trecut: "Si tu m’avais écouté, tu ne serais pas dans cette situation" „Dacă m-ai fi ascultat, n-ai fi în situația asta”. Formare: rădăcina infinitivului + o vocală caracteristică pentru categoria de verbe + desinențe specifice (ultimele două verbe sunt neregulate): <nowiki>*</nowiki> Desinență zero. <nowiki>**</nowiki> La verbele de conjugarea a doua, formele de la singular sunt identice cu ale acelorași persoane de la indicativ prezent. <nowiki>***</nowiki
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
cărți de istorie, uneori în scrieri publicistice de nivel elevat. Acțiunea exprimată de perfectul simplu se deosebește totuși de cea a perfectului compus prin faptul că nu are nicio legătură cu prezentul. Formare: verbul "venir" la indicativ prezent + prepoziția "de" + infinitivul: Această perifrază verbală exprimă o acțiune trecută, dar relativ apropiată de momentul vorbirii: "Solange vient de rentrer" „Solange tocmai s-a întors acasă”, "L’écrivain vient de publier son troisième livre" „Scriitorul și-a publicat nu demult a treia carte
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
acțiune trecută, dar relativ apropiată de momentul vorbirii: "Solange vient de rentrer" „Solange tocmai s-a întors acasă”, "L’écrivain vient de publier son troisième livre" „Scriitorul și-a publicat nu demult a treia carte”. Formare: imperfectul lui "venir" + "de" + infinitiv: Mai mult ca perfectul recent exprimă ocțiune care a avut loc cu puțin timp înaintea altei acțiuni din trecut: "Solange venait de rentrer quand le facteur lui a apporté une lettre" „Solange tocmai se întorsese acasă când poștașul i-a
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
recent exprimă ocțiune care a avut loc cu puțin timp înaintea altei acțiuni din trecut: "Solange venait de rentrer quand le facteur lui a apporté une lettre" „Solange tocmai se întorsese acasă când poștașul i-a adus o scrisoare”. Formare: infinitivul verbului (fără "e" la cele cu sufixul "-re") + desinențe care provin de la indicativul prezent al verbului "avoir": Mai multe verbe sunt neregulate la viitorul simplu, în sensul că infinitivul lor s-a deformat (de exemplu "avoir") sau că au la
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
se întorsese acasă când poștașul i-a adus o scrisoare”. Formare: infinitivul verbului (fără "e" la cele cu sufixul "-re") + desinențe care provin de la indicativul prezent al verbului "avoir": Mai multe verbe sunt neregulate la viitorul simplu, în sensul că infinitivul lor s-a deformat (de exemplu "avoir") sau că au la viitor altă rădăcină decât la infinitiv (de exemplu "être"), dar r-ul de la sufixul infinitivului este totdeauna prezent înaintea desinenței: În general, viitorul simplu exprimă o acțiune relativ nu
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
cu sufixul "-re") + desinențe care provin de la indicativul prezent al verbului "avoir": Mai multe verbe sunt neregulate la viitorul simplu, în sensul că infinitivul lor s-a deformat (de exemplu "avoir") sau că au la viitor altă rădăcină decât la infinitiv (de exemplu "être"), dar r-ul de la sufixul infinitivului este totdeauna prezent înaintea desinenței: În general, viitorul simplu exprimă o acțiune relativ nu prea apropiată în viitor față de momentul vorbirii. Exemplu: "Louis viendra aussi" „Louis va veni și el”. Nu
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
al verbului "avoir": Mai multe verbe sunt neregulate la viitorul simplu, în sensul că infinitivul lor s-a deformat (de exemplu "avoir") sau că au la viitor altă rădăcină decât la infinitiv (de exemplu "être"), dar r-ul de la sufixul infinitivului este totdeauna prezent înaintea desinenței: În general, viitorul simplu exprimă o acțiune relativ nu prea apropiată în viitor față de momentul vorbirii. Exemplu: "Louis viendra aussi" „Louis va veni și el”. Nu este redundant să se folosească asociat cu el și
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
regulă a concordanței timpurilor la indicativ): "Tu m’as dit que tu m’appellerais. Pourquoi tu ne l’as pas fait ?" „Mi-ai spus că ai să mă suni. De ce n-ai făcut-o?” Formare: verbul "aller" la indicativ prezent + infinitivul: Această perifrază verbală exprimă o acțiune viitoare relativ apropiată de momentul vorbirii. Prin aceasta se deosebește de viitorul simplu în limba standard: "Dépêche-toi ! Tu vas rater ton train" „Grăbește-te! Ai să pierzi trenul!” Însă în limba vorbită, viitorul apropiat
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
în limba vorbită, viitorul apropiat înlocuiește deseori viitorul simplu, dar numai în propoziție asertivă, când acțiunea este prezentată ca o intenție, un proiect: "Elle va se marier dans trois ans" „Se va mărita peste trei ani”. Formare: imperfectul lui "aller" + infinitivul: Viitorul apropiat în trecut exprimă o acțiune intenționată sau care a avut loc la relativ puțin timp după altă acțiune din trecut: La subjonctiv se folosesc în limba curentă două timpuri: prezent și trecut. Celelalte două, imperfectul și mai mult
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
Il regrettait que son essai ait échoué (limba actuală) „Îi părea rău că încercarea sa a dat greș”. Formele temporale folosite curent la modul condițional sunt prezentul și trecutul numit forma I. Formare: rădăcina viitorului simplu, care este forma de infinitiv (fără "e" în cazul sufixului "-re") + desinențele indicativului imperfect. De aici rezultă că verbele care sunt neregulate la viitorul simplu sunt neregulate și la condiționalul prezent. Exemple: În general, valorile condiționalului prezent francez sunt aceleași ca ale celui românesc, cu
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]