KorAP: Find »[drukola/base=informator & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...134 >

3,341 matches

Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823

și Pietreni, în raionul Horezu; comunele Bărbătești, Gurguiata, Comanca și Șuța, în raionul Vâlcea; comunele Ciungetu, Voineasa, Mălaia, Săliștea, Câineni, Râu Vadului, Mlăceni, Boișoara, Dângești, Scăueni și Enculești, în raionul Brezoi. 3) În munți aveau să fie dirijați câte trei informatori, camuflați în vânători, care să facă „sondaje informative“, mai exact să culeagă date despre fugarii politici și să descopere eventualele adăposturi sau • Monica Grigore, op. cit., p. 102-103 (doc. de la AMJ, DIM, fond „Penal“, dosar 102, vol. 1, f. 290-291). • Ibidem

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
doc. de la AMJ, DIM, fond „Penal“, dosar 102, vol. 1, f. 290-291). • Ibidem, p. 110 (doc. de la ACNSAS, fond „Penal“, dosar 145, vol. 1, f. 7). locuri de aprovizionare și gazdele acestora. Raionul de Securitate Horezu avea să dirijeze un informator în Munții Ursu; raionul Brezoi avea să trimită un informator pe valea pârâului Păscoaia; Regionala de Securitate Vâlcea urma să îndrepte informatorul „109“ pe coasta Câinenilor până în Muntele Robu. 4) Toți fugarii răzleți din teritoriu aveau să fie verificați, spre

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
f. 290-291). • Ibidem, p. 110 (doc. de la ACNSAS, fond „Penal“, dosar 145, vol. 1, f. 7). locuri de aprovizionare și gazdele acestora. Raionul de Securitate Horezu avea să dirijeze un informator în Munții Ursu; raionul Brezoi avea să trimită un informator pe valea pârâului Păscoaia; Regionala de Securitate Vâlcea urma să îndrepte informatorul „109“ pe coasta Câinenilor până în Muntele Robu. 4) Toți fugarii răzleți din teritoriu aveau să fie verificați, spre a se vedea dacă se întorseseră sau nu la domiciliile

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
vol. 1, f. 7). locuri de aprovizionare și gazdele acestora. Raionul de Securitate Horezu avea să dirijeze un informator în Munții Ursu; raionul Brezoi avea să trimită un informator pe valea pârâului Păscoaia; Regionala de Securitate Vâlcea urma să îndrepte informatorul „109“ pe coasta Câinenilor până în Muntele Robu. 4) Toți fugarii răzleți din teritoriu aveau să fie verificați, spre a se vedea dacă se întorseseră sau nu la domiciliile lor, luându-se măsuri pentru identificarea și capturarea lor. De aceea urmau

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
trebuia pus în aplicare începând cu 9 martie 1949, iar până la 15 martie 1949 se stabilea realizarea lui în totalitate. Biroul 1 din cadrul Serviciului 3 al DRS Vâlcea dispunea tot atunci procurarea schemei lucrărilor IPEIL din regiunea Vâlcea, în vederea introducerii informatorilor în cuprinsul acestora 30. • Distrugerea grupului Un grup de 10 (sau 12, nu e foarte limpede) legionari, condus de Temistocle Tomescu (în alte documente lider apare Mircea Măzăreanu), a fost arestat în Gara de Nord din București la 11 aprilie 1949. Grupul

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
reținut de Regionala de Securitate Ploiești 33. De asemenea, a mai fost arestat legionarul Gheorghe Pele34. Dispunând de suficiente informații, Securitatea a trecut la operații împotriva grupului din Munții Vâlcei, condus efectiv de Ion Oprițescu. Securiștii reușiseră să recruteze ca informator un țăran (Constantin Ciorgan) din satul Bistrița, județul Vâlcea, persoană de sprijin a grupului de partizani. Astfel s-a aflat că în una din nopțile de început de aprilie 1949 trebuia să aștepte un număr de fugari, care veneau cu

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
acțiune au fost implicate efective de la Securitatea Vâlcea și din Batalionul de Securitate Drăgășani și Regimentul de Securitate București (în mărturii apare și un batalion de vânători de munte din Sibiu), direcția fiindu-le arătată de „călăuza“ partizanilor, recrutat ca informator 41, după cum precizam mai sus. Variantele privind contactul dintre Securitate și partizani diferă în funcție de proveniența relatărilor. Unii securiști au susținut că i-au somat mai întâi pe partizani să se predea, dar s-a răspuns cu foc42, în vreme ce alții s-

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
și el în mod suspect ulterior. Securitatea încerca în acest fel să șteargă urmele crimelor sale97. Unii dintre susținătorii acestor luptători anticomuniști au fost prinși la câțiva ani după anihilarea grupului. Spre exemplu, la Sfatul popular din Vaideeni era un informator al Securității, pe nume Ion Straulea („nu avea picioare, dar avea nișe proteze cu care mergea foarte bine“), care de fapt s-a dovedit a fi omul partizanilor. Ulterior a dispărut. A fost condamnat în contumacie la 25 de ani

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
18. Arestat la 17 ianuarie 1826 din cauza decembriștilor, I. Liprandi a fost eliberat după o lună de zile, fiind recompensat pentru neplăcerile ce i-au fost provocate. În 1827 el a revenit în Moldova, de unde a condus o rețea de informatori, cu ramificații largi în Balcani și în Austria. La cererea lui P. D. Kiseleff, a alcătuit memoriul Cu privire la mijloacele de creare a unei poliții speciale în străinătate. Memoriul a fost aprobat de țarul Nicolai I, astfel încât în • I. Liprandi, Zapiski

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
sa de șef al poliției speciale secrete 21. Confirmarea celor expuse stă în însemnările făcute de I. Liprandi pe parcursul anilor 20 ai secolului XIX, de la refugiații mișcării din 1821, pe mulți dintre ei i-a recrutat în rețeaua sa de informatori. Spre exemplu, dintr-o însemnare din 1826 reiese că frații D. și P. Macedonschi se aflau în slujba sa, iar în nota despre Constantin Herescu se arăta că a venit spre sfârșitul anului 1821 la Chișinău. I. Liprandi declara că

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235

chestionare, prin Întrebări și prin asistarea la fenomene analistul pătrunde În interiorul contextului. Interviurile intense constituie un proces conversațional continuu prin care analistul dobândește acces la informații detaliate despre situație (În etnografie, interviul informativ are un caracter „secundar”, fiind atribuit unor informatori autohtoni). Pătrunderea În context se poate face În două situații diferite: contexte deschise (observarea În parcuri, restaurante, gări și locuri publice) și contexte Închise (locuințe private, birouri, contexte analitice). La rândul său, investigația poate fi făcută de un analist anonim

Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
că aceasta ar fi fost „un adevărat Forum al Revoltei”1, după cum Gabriela Adameșteanu Își amintește, plecând de la același moment, despre „aerul de semilibertate agonică de acolo”, Întrucât „Uniunea Scriitorilor Își construise un spațiu de societate civilă, plin desigur de informatori, dar inexistent pentru celelalte instituții din România”, cu toate că „acest spațiu (mai) liber Își plătea tributul față de putere printr-un evident narcisism: singurul scop, declarat de altfel, al acestei asociații profesionale era publicarea cărților valoroase, adică menținerea În viață a literaturii

Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
și nu am În vedere o societate civilă de tip ideal. Karl Popper ne Îndeamnă să ne despărțim de modelul ideal al societății civile... să ne ferim de condițiile unui neprevăzut brutal. Cazul Șt. Augustin Doinaș, de pildă, dovedit ca informator. Fiind unul dintre scriitorii mei venerați, ciudat e că nu pot să mă despart de el... M-am Întrebat cum putea să scrie atât de bine, fermecător de bine, știind În același timp că din când În când va trebui

Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297

I.E. Torouțiu în „Convorbiri literare”, Leca Morariu își exprimă tranșant dezacordul față de opiniile privindu-l pe Eminescu, exprimate de Tudor Arghezi în „Adevărul literar și artistic” din august 1934, formularea fiind extrem de dură: „ignarul, prostul și veninosul [...] diletantism al improvizatului informator literar Tudor Arghezi”. Nu mai puțin caustic este directorul revistei atunci când consideră cartea lui G. Călinescu Viața lui Mihai Eminescu ca fiind „măsluită”; ignorant în domeniu este, din perspectiva lui Leca Morariu, și Alexandru Ciorănescu, care publicase în „Revista Fundațiilor

FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471

tipuri de activități. În loc să aștepte comiterea unei anumite infracțiuni asupra căreia să se concentreze, agențiile adună informații timp îndelungat cu privire la anumiți indivizi și la anumite grupări - motivațiile lor, resursele, interconexiunile, intențiile și așa mai departe. Se impune adesea folosirea unor informatori, care se infiltrează în grupările implicate și operează asemenea spionilor. Este posibil, de asemenea, să fie interceptate comunicațiile sau să fie folosite alte metode tehnice pentru culegerea de informații. De aceea, serviciile de informații sunt deseori implicate în lupta împotriva

Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
similare se aplică culegerii informațiilor din surse umane din rândul rețelelor de crimă organizată.) Deoarece calitatea de membru al acestor grupări se obține pe baza prieteniilor, a legăturilor de rudenie sau a activităților infracționale anterioare, devine din ce în ce mai dificilă infiltrarea unui informator în rândul acestora. În același context, loialitatea existentă într-o asemenea grupare (ca să nu mai vorbim de disciplina pe care grupările le-o impun membrilor lor) îngreunează încercările de a-i convinge pe membri ai acesteia să o trădeze. Dificultățile

Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
care un ofițer sau o sursă le poate desfășura pentru a-și menține credibilitatea. În același timp, utilizarea datelor furnizate de sursă pentru a semnala sau a contracara desfășurarea unor acțiuni teroriste planificate poate să le indice teroriștilor existența unui informator în mijlocul lor și, în consecință, să pună în pericol viața sursei. Astfel, este posibil ca agenția să analizeze îndeaproape planurile interne ale grupărilor de acest gen abia atunci când un membru este capturat. Arta schimbului de informații Metodele specifice pe care

Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
fi asociată cu mai puține locații cunoscute, cu atât este mai greu de vizat de către senzorii tehnici. Culegerea informațiilor despre astfel de grupări poate depinde foarte mult de capacitatea de infiltrare în ele sau de recrutare a membrilor lor ca informatori. Dacă grupările de acest tip devin ținte importante ale serviciilor de informații, culegerea datelor din surse umane va deveni, la rândul ei, mai importantă. Prin urmare, humint și techint pot avea roluri complementare; separat, pot oferi diverse tipuri de informații

Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
Sovietică, în anii ’30, Stalin dorea să dețină controlul asupra funcției estimative; el a ordonat NKVD (precursor al KGB) să nu îi trimită estimări sau evaluări ale situației externe, ci să se limiteze la raportarea informațiilor secrete (rapoarte primite de la informatori de rang înalt) pe care le obținea 50. Acest subiect vizează relația dintre funcția de informare și cea decizională din cadrul unui guvern, aspect analizat în capitolul 6. Eșecurile serviciilor de informații și evenimentele neprevăzutetc "Eșecurile serviciilor de informații și evenimentele

Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
informații din interior despre viziunea strategică a Kremlinului. Într-adevăr, din modul de exprimare (de exemplu, „în mod aproape sigur”) reiese că este vorba de opiniile analiștilor în legătură cu viziunea sovieticilor, și nu de date obținute direct din documente sau de la informatori de nivel înalt. Ca atare, este un exemplu de proiectare a unei imagini simetrice, nu numai prin prisma celor trei afirmații (ultimele trei fraze) pe care le prezintă în susținerea ideii sale principale, ci și prin întreaga manieră de tratare

Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
în ultimele decenii face dificilă stabilirea cazurilor în care folosirea acestora în trecut indică o adevărată problemă de personalitate și o potențială vulnerabilitate în fața șantajului. În cele din urmă, se pune problema dacă există posibilitatea de a-i asigura pe informatori că informațiile furnizate de ei vor rămâne confidențiale. Potrivit Legii privind confidențialitatea din 1974, persoanele au drepturi extinse de a accesa dosare guvernamentale cu informații despre ele însele; deși există o excepție care permite unei instituții de anchetă să ascundă

Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
furnizate de ei vor rămâne confidențiale. Potrivit Legii privind confidențialitatea din 1974, persoanele au drepturi extinse de a accesa dosare guvernamentale cu informații despre ele însele; deși există o excepție care permite unei instituții de anchetă să ascundă numele unui informator care solicită să rămână sub protecția anonimatului, este posibil ca acest lucru să nu le ofere o siguranță totală potențialilor informatori, ce ar putea fi deranjați sau chiar mai rău dacă identitățile lor ar fi dezvăluite. În primul rând, potențialii

Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
cu informații despre ele însele; deși există o excepție care permite unei instituții de anchetă să ascundă numele unui informator care solicită să rămână sub protecția anonimatului, este posibil ca acest lucru să nu le ofere o siguranță totală potențialilor informatori, ce ar putea fi deranjați sau chiar mai rău dacă identitățile lor ar fi dezvăluite. În primul rând, potențialii informatori ar putea fi îngrijorați de posibilitatea ca numele sau datele lor de identificare (cum ar fi numere de telefon) să

Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
care solicită să rămână sub protecția anonimatului, este posibil ca acest lucru să nu le ofere o siguranță totală potențialilor informatori, ce ar putea fi deranjați sau chiar mai rău dacă identitățile lor ar fi dezvăluite. În primul rând, potențialii informatori ar putea fi îngrijorați de posibilitatea ca numele sau datele lor de identificare (cum ar fi numere de telefon) să fie dezvăluite întâmplător. În al doilea rând, chiar dacă identitățile lor nu sunt dezvăluite explicit, ei ar putea fi îngrijorați că

Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
nu sunt dezvăluite explicit, ei ar putea fi îngrijorați că persoanele care fac obiectul investigațiilor vor putea să le deducă identitatea din totalitatea informațiile existente în dosarele guvernamentale. (Cu alte cuvinte, transmiterea unui detaliu aparent nesemnificativ - pe care, oricum, numai informatorul îl știa - ar putea să-i dezvăluie identitatea. Este posibil ca ofițerul ce revizuiește datele înainte de a le transmite să nu-și dea seama că acest detaliu poate să conducă la identitatea informatorului și ca urmare, să-l transmită, fără

Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]