1,902 matches
-
curriculum educațional. Ea are drept concept central adevărul și consideră cunoașterea un proces esențial al formării umane, conceput ca autocunoaștere și autodefinire de sine. Înțelesul filosofic al conceptului de paideia a fost dezvăluit de Platon în Republica, printr-o parabolă ingenioasă numită de obicei „mitul peșterii”, expus în cartea a VI-a a celebrului dialog. Sensul parabolei a fost interpretat multă vreme greșit. Abia în secolul XX Martin Heidegger l-a supus unei hermeneutici atente, reușind să dezvăluie 21 înțelesul profund
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aspersam, veritas quasi Fluctibus abluens et obstergens (Succintă prezentare pentru Fraternitatea Crucii cu Trandafiri, spălând ca un Puhoi petele de bănuială și de infamie cu care a fost stropită), publicată la Leiden, în 1616, anunța aderența lui Fludd printr-un ingenios calambur. Cuvântul Puhoi (cu majuscule) din titlu se baza pe jocul de cuvinte Fludd-flood (= „puhoi”). Deși adresa era clară, nu i-a răspuns nimeni. A doua lucrare, Tractatus Apologeticus Integritatem de Societatis de Rosea Cruce (Tratatul apologetic în sprijinul Societății
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de Talleyrand-Perigord (1754-1838) a mers mult mai departe. La parole a été donnée à l’homme pour déquiser sa pensée - i-ar fi spus el într-o zi împăratului Napoleon. Politica tăcerii! Nu avem dovezi, dar putem bănui că această ingenioasă ludificatio fusese preluată de francmasoni tot de la „frații invizibili”. După ce și-au publicat vestitele manifeste Fama și Confessio, aceștia și-au impus regula „tăcerii după zgomot”, silentium post clamores. A fost vorba probabil numai de o stratagemă. În realitate, post
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Doll jr. (1993); Patti Lather (1991); Henry A. Giroux (1992); Joe Kincheloe (1993); Shirley Steinberg (1993); William H. Watkins (1993); Peter McLaren (1992, 1993); Teresa Ebert (1991); Rhonda Hammer (1992) ș.a. Pedagogia autobiografică s-a născut datorită unei interpretări etimologice ingenioase realizate de William Pinar în 1975. Acesta a derivat curriculum de la verbul latin curro, currQre, cucurri, cursum - „a alerga, a străbate rapid”. Într-adevăr, curricólum însemna și „a face o cursă completă, fără oprire” (pe hipodrom sau în Circus Maximus
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fi un om multicultural - ceea ce reclamă un curriculum multicultural pentru societatea globală informatizată. Multiculturalismul este o șansă - poate singura - pentru viitorul omenirii. Dar cât de reală este această șansă? În 1993, Cameron McCarthy a dat multiculturalismului o foarte inspirată și ingenioasă definiție; acesta ar reprezenta un „armistițiu curricular” (curricular truce) între liberali și negrii radicali 86. Desigur, definiția este adecvată în ceea ce privește complicata problematică rasială și culturală din SUA. Dar nici în Europa lucrurile nu stăteau foarte diferit. După McCarthy, în anii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Huebner, David G. Smith, William M. Reynolds ș.a. A contopit toate aceste influențe într-o sinteză proprie, aplicabilă la cercetarea educațională și teoria curriculumului. Max van Manen (1984) a elaborat o metodologie severă de cercetare fenomenologică educațională pornind de la o ingenioasă interpretare pedagogică a conceptului de conștiință umană realizată de Maxine Greene (1974)109. „Conștiința” este conceptul central al fenomenologiei. În accepțiunea lui Husserl, fenomenologia este știința obiectivă care studiază conștiința subiectivă. Greene (1974) a observat, cu justețe, că termenul husserlian
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
John Belland (1991)227, Barbara Martin (1994)228. Deși toate cele trei lucrări se poziționează, programatic, „anti-tehnologia educațională”, B.G. Wilson le-a convertit în surse și temeiuri pentru postmodernizarea designului instrucțional și curricular. În acest sens, el a alcătuit o ingenioasă sinteză a gândirii postmoderne, a analizat un exemplu de „deconstrucție postmodernă” a unui model modern de design instrucțional și curricular și, în fine, a schițat un model de design instrucțional fundamentat pe principii postmoderne. Redăm acest demers, realmente constructiv, pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să-i amintim cititorului de câte ori și în câte ocazii îl pune Homer pe Odiseu să mintă, să înșele, să păcălească, să ducă proștii de nas3. Căci stăpânea „cele o mie de renghiuri”, fiind cu „o mie de fețe” (polytropos). Era ingenios și perfid în zugrăvirea făcută de Homer. Câteva dintre faptele sale - furtul Paladionului, armele lui Ahile, părăsirea lui Filoctet și chiar calul troian - sunt, în sinea lor, grăitoare. Are puțină importanță observația lui Cicero că Homer nu aruncă nici o bănuială
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
doi colegi de suferință puteau constitui motiv de interogatoriu. Dacă erau surprinși discutând la plimbarea zilnică, puteau fi scoși din rând și anchetați cu privire la subiectul discuției. Pentru a se pune la adăpost, în unele închisori s-a folosit o metodă ingenioasă. Astfel, dacă doreau să abordeze unul dintre subiectele interzise, stăteau lângă preoții romano-catolici, aceștia având rolul de a discuta cu voce tare în latinește, acoperind astfel vocile celorlalți deținuți. Ca o precauție suplimentară, se înțelegeau dinainte ce să declare dacă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
larg răspândită în epocă. Probabil după modelul lui Jean Giraudoux (La Guerre de Troie n’aura pas lieu), dar într-un registru mai degrabă burlesc, Ș. a compus o satiră dramatizată, de altfel convențională, cu un dialog spumos și replici ingenioase etc., utilizând personaje și motive împrumutate din mitologia greco-latină. Când înfloresc anemonele (1948) este o comedie lirică. Vădit conformistă, dar ceva mai consistentă sub raport dramatic este piesa Afaceriștii (reprezentată la Teatrul Municipal din București în stagiunea 1952-1953, publicată în
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
De aici, și meditația gravă asupra condiției umane, ce face verbul tăios ca o lamă. Uneori poetul recurge la formula unor pseudopsalmi (Știu) ori la notația sentimentală, într-o delicată și grațioasă caligrafie imagistică (Ziua lacrimei), ca și la pastelul ingenios și rafinat. SCRIERI: Întâlniri cu peștera, Cluj-Napoca, 1979; Arcul voltaic, București, 1986; Chei și defilee în Munții Apuseni, Cluj-Napoca, 1988; Jocul cu umbra, Cluj-Napoca, 1994; Starea de labirint, Cluj-Napoca, 1995; Geografia turismului românesc, Cluj-Napoca, 1997; Floarea de rouă, Cluj-Napoca, 1998
POMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288877_a_290206]
-
din Xilofonul și alte poeme, unde poemul titular fixează una din strategiile predilecte ale autoarei, aceea de a atrage fragmentele eteroclite care plutesc la suprafață în vârtejul centripet al obsesiei. Cea mai reușită piesă din volum este Plicty, „o radiografie ingenioasă a stării de spleen” (Nicolae Manolescu). Textul constituie în același timp o provocare și un experiment: polifonic și intertextual (procesând atât fragmente livrești, cât și frânturi din conversații cotidiene), pueril și atent manufacturat, poemul transferă senzația de plictiseală dinspre tematica
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
prin livezi de stele sui la el.// O casă albă cu ferestre mici,/ În care îngerii sunt rândunici.// Și sufletele stau în cuibul lor/ Ca pui golași sub strașină de nor”. Ideea acestei strămutări geografice a „poveștii” sacre este, indiscutabil, ingenioasă (Lucian Blaga, care a ridiculizat-o, va localiza el însuși, în Arca lui Noe, potopul în Transilvania), și felul aplicării pe alocuri remarcabil. Dar străduința poetului în a pune istoria din Evanghelii neapărat în acord cu viața și mai ales
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
alură sportivă, un narcisism susținut de elan vitalist intelectualizat, dublat de propensiunea către meditație și introspecție. Poetul producea exerciții de destructurare calculată a percepției și a transcripției imagistice, privilegiind substratul existențial (iar nu livresc), într-un vers „caligrafiat” ultramodernist, cu ingenioase manevre tipografice (rândurile sunt întrerupte de spații albe, astfel încât în pagină să fie aliniate la ambele margini etc.). Poezia e preponderent enunțiativă, moderat metaforică, autorul procedează la încifrări expresive, trasează uneori crochiuri frapante de „peisaj”, preconizează autenticitatea („să ne scoatem
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
capta „pulsul” vieții noi prin fabulații eroice. Atât temele zilei - priorități de partid în consolidarea regimului -, cât și modelele de vers admise - de la metrul baladei populare la catrenele cu rimă regulată - se pot inventaria în variante standard, câte o imagine ingenioasă fiind anevoie de detectat: lupta pentru pace, glorificarea URSS, a lui Lenin, Stalin și a „victoriilor” poporului sovietic în construirea socialismului, eșaloanele de tineri (foști mineri ilegaliști, foști ocnași) plecând la studii în URSS, imnuri pentru Hristo Botev, Iannis Ritsos
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
produs” s-a dovedit, până la urmă, proza: Vara unui fost campion de pian (1973), romanul Tunelul norvegian, iarăși un volum de proză scurtă, Zece minute de nemurire (1983), și încă un roman, Scara interioară (1987). Rafinat în povestiri, fantezist și ingenios în romane, care sunt inundate și obscurizate de „valul” poetic, autorul își mobilizează și aici acele resorturi care deconspiră vocația sa „celestă”. De fapt, mai nimeni nu a reținut că el ar fi altceva decât poet, deși a experimentat destul de
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Puiul de stea (1969), urmat de culegerile de nuvele umoristice Supracotoi (1970), Olimpia (1976), S-a copt frunza (1979), în care vădește un umor fin, alimentat din observarea atentă a realității și dintr-o înțelegere nuanțată a firii omenești. Folosirea ingenioasă a detaliului, exprimarea laconică, densitatea evenimentelor și poanta subtilă reprezintă tot atâtea virtuți ale prozatorului. SCRIERI: Puiul de stea, Chișinău, 1969; Supracotoi, Chișinău, 1970; Orașul fără nume, Chișinău, 1972; Olimpia, Chișinău, 1976; S-a copt frunza, Chișinău, 1979; Noi doi
PROHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289035_a_290364]
-
care abordează rând pe rând problema literaturii constructiviste, a modernizării teatrului, a arhitecturii etc. Pentru el „literatura și plastica nouă cer o sensibilitate și o inteligență aparte”, teatrul trebuie „să se nască spontan”, iar imaginea trebuie să fie rezultatul unor ingenioase abstractizări, rezultând din studierea geometrică a raporturilor de linii și culoare abstractă; constructivismul va deveni astfel „stilul epocii, expresia secolului”. Noutățile din domeniu sunt ilustrate cu desene de Marcel Iancu, Victor Brauner, M.H. Maxy, Milița Pătrașcu, Hans Mattis-Teutsch, susținute cu
PUNCT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
colaboratorii români ai revistei scriu în limba franceză. În domeniul prozei, lui Urmuz i se publică aici câteva dintre lucrările care i-au adus faima : Emil Gayk, Plecarea în străinătate, Cotadi și Dragomir. Marcel Iancu e și autor de texte ingenioase (T.S.F. Dialogue entre le bourgeois mort et l’apôtre de la vie nouvelle), Scarlat Callimachi scrie piese absurde (Rebeca și Zail Sturm), tot el prezentând publicului arta lui Marcel Iancu, socotită o manifestare semnificativă a mișcării de avangardă. În literatura și
PUNCT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Calendarul literar al «Foii Zimbrului»”. Cu un ascuțit simț al ridicolului, R., pe care stilul mușcător, sarcastic sau persiflant îl prinde, reușește mai bine în fabule, care au și o construcție ingenioasă. Vituperând multe din „rălele” ce dăunau vieții sociale a vremii, îi șfichiuie, bineînțeles, pe cei care nu pricep necesitatea Unirii. I se datorează și câteva epigrame. Că scriitorul s-a subordonat câteodată căuzașului o dovedesc pamfletele lui versificate, care au
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
într-o tradiție care pleacă de la gazetele satirice „Nichipercea” sau „Bondarul”. Coperta, ocupată în întregime de o caricatură politică, indică pentru fiecare număr situarea în imediata actualitate socială și politică. Editorialul, redactat mai întotdeauna de Anton Bacalbașa, sprijină cu argumente ingenioase, într-un stil febril, incisiv, atitudinea politică adoptată, care de cele mai multe ori nu este a redacției în întregime, ci a directorului. Ceilalți redactori și colaboratori erau preocupați de latura umoristică propriu-zisă, furnizând materialul literar și satiric. Câteva rubrici alcătuiesc osatura
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
ethica, mithologica), cuprinde aproape trei sute de gnome numerice mult agreate de literații barochiști. Tot o carte de gnomologie este și Ethica, datoare și ea enciclopediei lui Alstedius. Geografia în chipul jocului de cărți (cu un bănuit original franțuzesc) propune o ingenioasă utilizare a emblematicii în didactică. Emblemele dau originalitate și Cărții despre cele nouă muze și despre cele șapte arte liberale, pentru care nu trebuie neapărat căutate surse occidentale, căci tema avea o veche tradiție în poezia panegiristică ucraineană din prima
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
și analitic, dar nu după rețetele tradiționale, ci e un text extrem de atent lucrat, recuperabil și în cadrele esteticii realiste. Definitoriu este însă tocmai haloul de sugestie, ireductibil în chip univoc fie la tematică, fie la stil, asigurat de corelarea ingenioasă a acestora. Tematica majoră este configurată aici de investigarea raporturilor dintre Eros și Thanatos. P. reușește să acrediteze ceea ce s-ar putea numi o refondare a intimismului, repudiind deopotrivă autoanaliza verbioasă, explicarea intelectualistă, ca și lamentația gratuită sau exhibarea fervent
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
ale contemplării, miracole ale universului interiorizat. Și totuși, P. nu și-a trădat structura sa de frondeur. În anii ’50, la data publicării „laudelor”, o asemenea reîntoarcere la poezia esențializată, în care ideea elogiului era servită de o tehnică extrem de ingenioasă, reprezenta în fond un mod de contestare a formulei epice în vogă. Poetul se numără printre cei dintâi care anunță resurecția lirismului, așa cum prin Declarația patetică anunțase trecerea la o poezie ca mod de acțiune, brechtian, ca o dezicere de
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
izvorâte din arhetipuri indicibile („nenumite semne”). Poeta spune despre misterii în care se articulează senzualul și gracilul, ascunsul și imensul, asperitatea și ființa spirituală, întocmai cum e alcătuirea sa sufletească. Definitorii în versurile din Eclipsa, dar și mai târziu, sunt ingenioasele metafore ale contradicțiilor interne, mizând pe surpriza alcătuirii paradoxale, oximoronice („Vei fi voioasă de tristă”, „fragedă paloare”, „voi fi puterea de a fi bătrână”). Sunt aici piese supuse unor exigențe prozodice speciale, sonete compuse cu un deosebit simț muzical, concentrând
PETRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]