1,591 matches
-
Sorin Lavric Nu știu dacă vă amintiți de două cărți stranii și cu totul atipice semnate de Petru Creția - mai întîi Norii în 1975 și apoi Oglinzile în 1993 -, al căror titlu, banal și inofensiv, nu lasă să se ghicească nimic din bizareria conținutului lor. Cele două volume te izbesc prin monomanie și te atrag prin monofagie. De ce monomanie? Fiindcă sunt cărți prin excelență monotematice, în ele vorbindu-se, de la prima pînă la ultima pagină
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
ca pe niște prafuri cu valabilitate universală, a căror rețetă magistrală le asigură un efect verificat în timp. În realitate, persoana vorbitorului nu mai poate fi depistată în spatele netezimii insipide a expresiilor de laborator. În fine, neutralitatea e căutarea nuanțelor inofensive care nu trădează nici o preferință ideologică, vorbitorul adoptînd tonul șters al celui în a cărui minte autocenzura a devenit principiu activ. Grija lui e să vorbească în convenții inocente, pentru ca vorbele să nu-i fie trecute prin pieptenele incriminărilor la
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
de la Hanul Ancutei. Pentru ei moneda falsă fabricată de Farinet e mai adevărată decît banii adevărați pentru că are valoarea aurului "curat" pe care il conține. Farinet însuși este eroul tipic sadovenian, obsedat de libertate într-un fel special, prietenul naturii, inofensivul hăituit de stăpînirea insensibila la nuanțe. Țăranii vaudezi care îl susțin pe Farinet în repetatele lui evadări din închisoare și slujitorii lui Bogdănut din Nuntă domniței Ruxandra sînt animați de aceeasi credință față de eroul lor, față de cel care dă glas
Clasicii între ei sau Ramuz si Ruxandra by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17658_a_18983]
-
urmărit în permanență. I se făceau chiar și poze. Pare absurd că Securitatea s-a ținut după el cu atîta stăruință. N-avea ce face? Erau securiștii din Timișoara chiar atît de tîmpiți, încît să piardă vremea ținîndu-se după un inofensiv profesor universitar? Cred că profesorul Ciocârlie a fost totuși un caz.. Și chiar un caz special. Voia să trăiască și să acționeze normal, dar potrivit conștiinței sale. într-un fel, ca profesor universitar, era mai periculos decît un disident. Modelul
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]
-
impun pentru curmarea negativului, pe de altă parte libertatea expresiei însăși se întîmplă să fie manipulată, devenind, în mîini nostalgice, revanșarde ariviste ori numai mercenare, o diversiune. Presa nu e decît o țeavă de eșapament, un mijloc de defulare relativ inofensiv. în loc de-a se delecta cu bancuri, la cozi, cetățeanul României de azi parcurge ziarele și ,în originala lui existență de după '89, are sentimentul libertății, pentru că a aflat despre violuri, despre greva lesbienelor și congresul homosexualilor, și că Triță Făniță
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
unei "instituții". Și peste toate, lipsa de răbdare a unor oameni care, se vede, nu fac nimic și nici nu au perspective să facă, prea curînd, ceva. Sînt prizonierii unei singurătăți cu amintiri. Fiecare are obsesii, devenite mai mult niște inofensive dada, de la plaja pe terasa unui blockhaus de garsoniere la creșterea porumbeilor călători. Și fiecare încearcă să comunice, să-și spună un punct de vedere, chiar dacă nimeni dintre ceilalți n-are nevoie să-l audă. Replicile "circulă" cu întîrziere, cu
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
mult, a lăsa să-ți scape ceva ar echivala cu o trădare: ți-ar umbri iubirea și ți-ar întuneca zelul exegetic. Genul acesta de rîvnă cercetătoare în urma căreia opera este înghițită de vîrtejul pasiunii inițiale dă naștere unei forme inofensive de canibalism livresc. Îl devorezi pe autor mistuin-du-i opera și transformîndu-i creația în mediul tău interior. Din acel moment devii ceea ce se cheamă un cunoscător, adică un om care nu numai că posedă o zestre de cunoștințe, dar care, mai
Poetul desfigurat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7589_a_8914]
-
ieri! Trecutul și prezentul funcționează aidoma unor oglinzi paralele. Cît privește tendenționismul, acesta se proiecta la orizont precum un monstru teribil la sfîrșitul anilor '40, fără însă a fi dispărut acum, cînd, nemaiavînd șansa de-a porunci, face figura, deloc inofensivă, a unui ispititor: Cînd cutare naiv pomenit - printr-o ironie istorică - între marile întrebări, subtilități și semne, concede că există numai o criză de nivel cultural (hm...) și nu de cultură sau vorbește despre înlocuirea (ca la rechiziție) a artei
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
ca o broască sau se putea legăna ca un șarpe, putea să danseze tangou sau putea să pocnească din castaniete, nimic nu avea darul să scandalizeze, și asta fiindcă tot ce sugera prin pantomima lui era un joc previzibil. era inofensivă și cuminte. Neîndoielnic, o mogîldeață foarte talentată, dar o mogîldeață simpatică și cumsecade, menită să-i binedispună pe amatorii de divertisment teatral. Și deodată convenția s-a rupt. Omul de plastilină care se răsucea frumos și transmitea emoții convenționale s-
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
9 caiete albastre scrisă de brăileanul Mihai Berechet, actor de talent și regizor înzestrat. Pe lângă faptul că Mihai Berechet este un minunat povestitor, al cărui verb ironic cucerește și temperează sentimentala rememorare a propriei vieți, 9 caiete albastre (ce titlu inofensiv) înseamnă traiectoria dramatică a omului de teatru, pe deplin dăruit artei, dar întâmpinând o piedică neprevăzută specifică timpului trăit în comunism, pentru cei provenind dintr-o lume așezată și avută. Deci m-am născut de ziua Regelui, într-o casă
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
susă, rafinată și grosolană, - torent de vorbe, de priviri furișe, la pândă - joc de șah. - Ce bine e să domini acestea inclus într-un punct incasabil și inexpugnabil. Umilește-te tu însuți și domină totul de acolo. Fii necruțător și inofensiv, lasă-i să joace hora. < 27 iunie 1970 ? > Secundele cele mai fascinante sunt acelea în care auzi zumzetul viitoarelor tale lucrări. Atunci o mare stăpânire de sine pune stăpânire pe tine. < 6 iulie 1970, Paris > Ars Nova și Beethoven Ars
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
al ANAF, Sorin Blejnar, cercetat în dosarul "Motorina". "Cu ocazia acestei stenograme> - n am auzit niciun jurnalist urlând că parchetul scapă stenograme în presă. par a fi chiar foarte bucuroși toți :)", a scris Lăzăroiu. Potrivit consilierului prezidențial, stenograma incriminată este "inofensivă" pentru interlocutori și apariția ei dovedește faptul că Parchetul nu este controlat de președintele Băsescu. "- sper să nu mai aud ca parchetul e controlat de președinte. deși știu că sper degeaba :) - se fac tot felul de speculații, dar convorbirea e
Lăzăroiu, supărat că ziariștii nu urlă că parchetul scapă stenograme în presă () [Corola-journal/Journalistic/41686_a_43011]
-
pentru interlocutori și apariția ei dovedește faptul că Parchetul nu este controlat de președintele Băsescu. "- sper să nu mai aud ca parchetul e controlat de președinte. deși știu că sper degeaba :) - se fac tot felul de speculații, dar convorbirea e inofensivă pentru interlocutori :) - a apărut și teoria că serviciile și parchetul au trădat. N-am înțeles pe cine și de ce :)", a continuat Sebastian Lăzăroiu. Anterior acestei postări, fostul ministru al Muncii a criticat și comentariile lui Rareș Bogdan, jurnalistul Realitatea TV
Lăzăroiu, supărat că ziariștii nu urlă că parchetul scapă stenograme în presă () [Corola-journal/Journalistic/41686_a_43011]
-
fiind relative și în ultimă instanță facultative. 3) Amurgul datoriei e însoțit de o scădere a interesului pentru o pedagogie austeră a voinței (nu efort anvoios, ci comunicare, nu disciplină, ci distracție). 4) Cultivarea unui tip de cetățean mediocru și inofensiv: omul sociabil și plăcut, fără convingeri și fără tenacități. 5) O etică în care profitul trece înaintea idealului și beneficiul înaintea datoriei. Cele mai reușite pagini sunt cele tratînd teme insolite sub unghi moral, de pildă capitolul despre fragilitatea ființei
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
exemplu, e atras în pleiadă aproape accidental, în temeiul unor banale figuri de stil, care asociază lipsa femeii iubite cu sevrajul morfinomanilor! Tot cam așa se întâmplă cu Eminescu. Jumătate din secțiunea consacrată lui reprezintă supralicitarea interesată a unor versuri inofensive referitoare, într-adevăr, la stări onirice. Teiul (numit de generosul Călinescu „iarba narcotică") ar provoca, conchide Oișteanu, „halucinații auditive": „Și, prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cârdului de cerbi." (p.
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
Popa și cu vocația d-sale de denunțător. Măcar în această privință dl Popa are dreptate: Caragiale nu și-a depășit epoca și n-a putut prevedea o lume (îl citez din nou pe dl Popa) în care absurdul "pare inofensiv, legitimabil, dacă nu chiar dezirabil".
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
o tehnologie destul de complicată apa este fiartă la peste 370 de grade Celsius, la o presiune de 200 de atmosfere. Prin acest procedeu, deșeurile chimice lichide, care pot fi și substanțe cancerigene, sunt distruse, moleculele fiind transformate în molecule mici, inofensive. Anul sabatic De ce a venit în România? Pentru că se află în anul sabatic. Probabil nu ați auzit prea des acest termen, dar este o practică destul de des întâlnită în universitățile din străinătate și în unele instituții de învățământ superior din
Agenda2004-19-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282384_a_283713]
-
trăiește cu speranța că cealaltă va claca prima, fie plictisindu-se, fie scîrbindu-se, fie începînd să tremure de frică. În realitate, nimeni nu cedează, iar pozițiile sînt ireconciliabile și, sub aerul afabil al unor intelectuali care fac, chipurile, un comerț inofensiv de idei, se ascunde o încrîncenare fără leac. Tranșeele războiului s-au mutat în paginile cărților și în microfoanele simpozioanelor internaționale. Mai mult chiar, s-a ajuns acolo că nimeni nu mai caută să-l convingă pe celălalt, ci doar
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
deopotrivă să numească, prin încărcare metaforică, o formă antisocială de comportament uman: atitudinea eminamente toxică de agresare a persoanelor din preajmă. Ceea ce este straniu este că agresarea nu se face prin forță, ci printr-un repertoriu impresionant de gesturi aparent inofensive, toate culminînd cu iritarea oamenilor din jur. La asta se adaugă amănuntul stupefiant că, cel mai adesea, protagonistul nu este conștient de efectul devastator al gesturilor sale. Se poartă stînjenitor și insuportabil, și totuși nu-și dă seama. Și astfel
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
era Jean-Paul Sartre. Un locotenent al lui Garaudy, Jean Kanapa se va aproviziona și el din depozitul unor caracterizări zoologice. La urma urmei, va scrie el, Sartre e pur și simplu un mic animal de pradă deja demodat, irascibil dar inofensiv, gălăgios și continuu ratat. În iureșul de defăimare s-a profilat și un veteran al persiflărilor, prozatorul rus Ilya Ehrenburg, o conștiință sfâșiată. Fusese un admirator al artei decadente, s-a șlefuit pe malurile Senei, a compus după aceea memorii
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
nesigură. Tot ce este iubire, tot ce este prietenie - deci tot iubire -, tot ce este valoare umană vine numai din inteligență, și din nimic altceva. Bunătatea nu este accesibilă prostului. Prostul poate să fie fraier, poate să fie un om inofensiv - deși e greu de imaginat, totuși există (...) -, dar, în general, proștii sînt obraznici, răi, ticăloși, savurează răul făcut altora, sînt deranjați de binele altora". Apare apoi un elogiu al mediocrității (eseistul nu pierde prilejul de-a surprinde, de-a frapa
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
relatările, ascunse prin diverse reviste sau volume colective, ale Adrianei Babeți, foarte mult din Femeia în roșu, jurnalele lui Livius Ciocârlie însuși. Livius Ciocârlie e singurul însă pentru care jurnalul a devenit un adevărat mod de existență, chiar ascuns sub inofensiva titulatură de roman (Clopotul scufundat), un alter-ego al persoanei sale private și un pandant al celei publice. După ce cartea sa anterioară, De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri (2001), îl lăsa pe autor proaspăt transbordat la București (se dovedește în
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
avea să explice ulterior Schmitt, care intenționase o vreme să-și intituleze romanul Arheologia unui monstru. Obiectivul moral este cât se poate de lăudabil, dar încercarea de a-l secționa pe Adolf Hitler pentru a extrage și separa un Adolf inofensiv și un Hitler mai scelerat decât toți scelerații din istorie la un loc este sortită eșecului pentru că Schmitt forțează limitele adevărului atunci când scrie: „Eroarea care se comite cu Hitler vine din faptul că este luat drept un individ excepțional, un
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
mulțumește să-și numească "eleva": "porumbiță", "vrăbiuță" și să-i atribuie acțiunea de a "gunguri", ca și pe aceea de a se "umfla în pene". Cuvintele, limbajul articulat nu par a i se potrivi acestei creaturi cu desăvîrșire dulci și inofensive. Dacă femeia e o individualitate care, fără efortul bărbatului de a o pune în lumină, ar putea rămîne neobservată, bărbatul este centrul lumii și prezența sa este necontenit și natural însoțită de evenimente - pe care, dacă cumva nu există, și
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
ședință a Senatului, 27.09.2005) etc. Evident, ca și în cazul diminutivelor, cuvintele care se referă la vârsta mai fragedă (cu ambivalența ei emoțională) se pot încărca în context cu valori pozitive (derivate din afecțiunea pentru cei mici și inofensivi) sau negative (provenite din disprețul pentru cei imaturi și slabi). De la puști s-au format și diminutive, încă mai marcate colocvial: puștiulică („Câți ani ai tu, puștiulică?”, ceimici.ro) și puștiulache („Un puștiulache agresiv iese de pe o străduță lăturalnică și
Puști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5946_a_7271]