1,822 matches
-
n-are voie să se ducă la ea acasă când are chef? — Nu ești de găsit nici acolo! O fata n-are voie să scoată telefonul din priză din când în când? Prefăcuta, ai fost în altă parte! — Vrei să insinuezi că nu știi de ce stau lucrurile așa? Mă înșeli, cățea ce ești! — De ce ești așa supărat? Doar încerc să-ți spun ceva, nu pricepi. Selina își descheie haina își încrucișa brațele și râmase acolo supărată opunându-mi-se cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-a făcut-o. Trebuie să-ți fac o mărturisire, și cu asta îmi iau o piatră de pe inimă. Nu pot să te mint. Adevărul e că eu... eu nu m-am comportat așa de bine cum am încercat să insinuez. Fără îndoială că ai bănuit că lucrurile au mers prea bine ca să fie adevărate. M-am întors pe Third Avenue, nu în Insula Fericirii, ci în locuri care îi seamănă, la Elysium, la Eden, la Arcadia - nu mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de Groot. Cred că, dacă aceste scrisori ar fi fost găsite, până acum v-ar fi contactat să vă interogheze despre, hmm, prietenia dumneavoastră cu domnul de Groot. —Charles nu era atât de prost, i-am răspuns, în vocea mea insinuându-se aroganța. Am motive să cred că a avut grijă să le ascundă bine. Ca să fiu sinceră, nu prea am încredere în capacitatea unor polițiști analfabeți încălțați cu cizme date de la serviciu să găsească ceva pe care Charles a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
spune. Altfel rămân fără slujbă. Presupun că la asta sunt pe sistemul vechi. —Pur medieval. Fără a fi deloc jignit, s-a uitat la mine cu admirație sinceră. —Sebastian este un bărbat norocos, a spus. Prin asta nu vreau să insinuez că aparții cuiva. Sunt chiar sigur că nu. Capacitatea lui de a exprima admirația, evitând totodată să fie atât lingușitor, cât și a-l face pe cel admirat să se simtă obligat în vreun fel, era impresionantă. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am văzut ieri poza în ziar, a remarcat ea. Era măgulitoare. —Vrei să spui că ești dezamăgită de mine în carne și oase? am întrebat, aducând-o pe doamna Stronge într-o agitație la extrem. Nu, deloc, nu voiam să insinuez... Geneviève a zis calm: — De fapt, Richard ar prefera să nu discutăm despre articol. Sunt sigură că înțelegi, Sylvia. Este doar o zdreanță de stânga, a adăugat David Stronge. Îndrăznesc să spun că aproape nimeni dintre cei pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-și aleagă tovărășiile cele mai proaste. Cea mai rea dintre acestea era nevastă-sa. „Un-singur-coi“ se căsătorise cu o namilă de femeie cu o educație deficitară și cu aiureli de prințesă cu trăsături de spălătoreasă, căreia Îi plăcea să se insinueze Îmbrăcată sumar În ochii fiului ei și ai elevilor de la colegiu, motiv de haz și de stropșeală săptămînală. Numele ei de botez era María Craponcia, Îsă ea Își spunea Yvonne, fiindcă i se părea mai de bonton. Yvonne avea obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai bine. CÎt despre trafic, să nu mai vorbim. Ți se-apleacă. Un bărbat care ședea În partea din spate rîse, savurînd schimbul de păreri. L-am recunoscut pe cel care stătuse lîngă noi la bar. Expresia lui părea să insinueze că era de partea lui Fermín și că voia să-l vadă certîndu-se cu evlavioasele. Mi-am Încrucișat fugar privirea cu a lui. Mi-a zîmbit cordial și s-a Întors la ziarul lui, dezinteresat. CÎnd am ajuns pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mîlul de pe fund, Împreună cu o păpușa ce Îi aparținuse fiicei sale Penélope. O săptămînă mai tîrziu, don Ricardo Aldaya hotărî să se descotorosească de casă. Pe atunci, imperiul său finaciar era deja rănit de moarte și nu lipseau glasurile care insinuau că totul se datora acelei case blestemate, care aducea nenorocirea oricui ar fi ocupat-o. Alții, mai precauți, se mărgineau să invoce argumentul că Aldaya nu Înțelesese niciodată transformările pieței și că tot ce făcuse de-a lungul vieții fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cheamă de-adevăratelea. — Te Înșeli În privința lui. — Nu, Daniel. Tu te Înșeli, și chiar În mai multe privințe. Cine te pune să scormonești prin viețile oamenilor? — SÎnt liber să vorbesc cu oricine. Presupun că te simți liber și de consecințe. Insinuezi că sînt răspunzător de moartea femeii ăsteia? — Femeia asta, cum Îi spui tu, avea un nume și un prenume, și o cunoșteai. — Nu-i nevoie să-mi amintești, am replicat eu cu lacrimi În ochi. Tata mă contemplă cu tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Își părăsise soțul cu cîteva zile În urmă, sau acesta era zvonul care circula În scară. Atunci, Miquel a Încercat să vorbească cu pălărierul, care Își petrecea zilele Închis În prăvălie, ros de mînie și de umilință. Miquel i-a insinuat că venise În căutarea unei scrisori care sosise probabil pe numele fiului său Julián, cu cîteva zile În urmă. — Eu nu am nici un fiu, a fost singurul răspuns pe care l-a obținut. Miquel Moliner a părăsit acel loc fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Cabestany mă Înfierase ca indezirabilă și ca focar de bănuieli indescriptibile. Un funcționar În costum strălucitor, uns cu briantină și avînd o mustață desenată cu creionul, unul din sutele ce păreau să tot iasă de sub pietre În lunile acelea, a insinuat că o fată atrăgătoare ca mine nu avea de ce să recurgă la niște slujbe atît de lumești. Vecinii, care acceptau cu bună-credință povestea mea, cum că Îl Îngrijeam pe bietul meu soț Miquel, care rămăsese invalid și desfigurat În război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scrutat bezna ce inunda parterul. CÎnd venise, Fumero lăsase ușa de la intrarea principală deschisă. VÎntul stinsese lumînările și spulbera Înăuntru volburi de zăpadă. Frunzele uscate și Înghețate dansau pe tavan, plutind Într-un tunel de luminozitate prăfoasă prin care se insinuau ruinele din casă. Am mai coborît patru trepte, sprijinindu-mă de perete. Am Întrezărit o sclipire a vitrinei de la bibliotecă. Încă nu-l detectasem pe Fumero. M-am Întrebat dacă nu cumva coborîse În pivniță sau În criptă. Pulberea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
boala lui și să vă transformați Într-un castan...” Satanovski râse. „Într-un castan”, zise el. „De ce nu Într-un brad sau Într-un mesteacăn?!” „Mesteacănul e prea alb pentru pielea dumneavoastră... Iar bradul e curat și el...” „Vreți să insinuați că eu n-aș fi curat?” „Cum să fiți curat dacă sunteți Însuși Necuratul?!” Bikinski râse de gluma lui. „Păi, mai adineauri, la mănăstire, În fața starețului Pafnutie, parcă-mi luaserăți apărarea, nu-i așa?!” Atunci a fost atunci, iar acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se târa ca un vierme la picioarele lui. „Continuați, continuați”, făcu el. „Sunteți un egolatru. Vă adorați propria dumneavoastră goliciune la fel de mult ca pe-o femeie. Sau poate chiar mai mult...” Noimann-viermele căpătase glas. Glasul trebuia anihilat. „Ce vrei să insinuezi cu asta?” spuse Noimann-cel-de-sus, adresându-se lui Noimann-cel-de-jos, fără să catadicsească a-l privi. „Nimic, nimic”, făcu celălalt, cu vocea unduioasă, ca un șarpe. „Atât, doar că...” „Doar că?” ridică din sprâncene Noimann-cinicul, a cărui mână se Întinse după cravașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zăpăcită și dezamăgită. Cum e posibil așa ceva? E mult prea superb ca să-i reziști. Tu te-ai culcat cu el, Elisa? am Întrebat, tachinând-o. Arăta de parcă ar fi primit o palmă. Nu! — Îmi pare rău, n-am vrut să insinuez... Glumeam doar, nu cred că ai... — Mi-ai Învârtit cuțitul În rană, atâta tot. Sunt moartă după el dintotdeauna, dar el de-abia se uită la mine. Ne Întâlnim tot timpul În oraș, normal, iar el, Înțelegi, știe categoric cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a plecat cu Philip Weston și un manechin neidentificat. Care a fost destinația lor? Avem bănuielile noastre...“ Kelly lăsă ultimele cuvinte să se Împrăștie prin sală și se Întoarse spre mine, ca să-mi rânjească. Am simțit că roșesc. Ce anume insinuează? Pentru că până acum n-am auzit nici măcar o afirmație adevărată. Și cine dracu’ a scris asta? —Ellie Insider, bineînțeles. Există o fotografie cu tine când urci În taxi cu Philip și cu fata aia absolut superbă, așa că nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o afirmație adevărată. Și cine dracu’ a scris asta? —Ellie Insider, bineînțeles. Există o fotografie cu tine când urci În taxi cu Philip și cu fata aia absolut superbă, așa că nu cred că e greu să-ți dai seama ce insinuează... Kelly continuă să zâmbească. Părea În culmea fericirii. Nu era cumva extrem de bizar să discutăm despre asta În ședința noastră săptămânală, convocată azi, chipurile, ca să discutăm evenimente de serviciu? —Kelly, regret foarte mult dacă toată chestia asta a avut vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
e o bănuială absurdă, nefondată și paranoică. E clar că e problema mea, nu a lui Avery. Trebuie doar să am mai multă Încredere În sentimentele lui față de mine, atâta tot. — Sigur, sigur, Pen. Înțeleg perfect. N-am vrut să insinuez altceva. Și bineînțeles că sunt Întotdeauna lângă tine, ca să te ascult. Îmi pare rău că am spus asta. Nu contează, sunt cam sensibilă acum. Mi-e un pic dor de casă. Ascultă, mulțumesc că m-ai ascultat. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Millington. —Bette, când te gândești că dintr-o membră nouă și timidă, care refuza să fie gazdă, ai ajuns o Martha Stewart a clubului... Ei bine, trebuie să-ți spun că e impresionant. Am râs. — Cred că slujba mea se insinuează În toate celelalte laturi ale vieții mele, ha? Pot să pun pe picioare un eveniment chiar și În somn În momentul ăsta. Mai Întâi am mâncat și am băut, acumulând suficientă sangria Încât să putem discuta cu sinceritate deplină cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să și le încălzească, apoi spuse: — Drace, ce vești proaste? Danny se apropie de ei, ca să le surprindă reacția. — Din ziare. Un avocat pe nume Charles Hartshorn s-a sinucis. Se spunea acolo că a lucrat pentru CASL și se insinua că a fost hăituit de polițiștii fasciști ai Procuraturii. Reacții curate. Claire își perie mantoul și zise: — Am auzit. Charlie era un bun prieten al cauzei noastre. Loftis păru tensionat, însă doar un pic. Poate că făcuse sex cu avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de semisomn, de semivisare, care uneori interceptează existența. Amețită, i se părea acum că ar recunoaște locul, că ar umbla în sens invers pe un drum știut cumva. Oboseala și înnoratul punea pe vederea ei ceva noapte și cine știe ce reminiscență insinua în ființa ei o voluptate, altcândva resimțită. Fu o clipă. Se uită mirată la Nory, care îi ședea alături. - Stă spre șosea! zise. Apoi se uimi de proporțiile uriașe ale sensibilitatei Dacă cineva ar fi vroit să le transforme în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lăsându-mă pradă jocului arbitrar al întâmplării. Implor steaua ce mi-a fost hărăzită ca măcar de acum înainte să mă apere de alte împrejurări nefericite ce s-ar putea ivi în calea mea. Pescuitor de stele Noaptea s-a insinuat tiptil, fără să se aștearnă întunericul, pentru că Luna, Doamna 'naltelor adâncuri pline și senine, și-a trimis argintiul razelor peste întreaga fire. Cerul înstelat, ca o imensă cupolă căptușită cu diamante, se oglindește în lacul adormit. De cu seară, am
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pe care o distribuie clientelei cu mai mult discernământ. Dar pe Firoz îl interesează de fapt următorul proiect al lui Birch. Un film de vânătoare. Un film cu o vânătoare de tigrii. Pagină separată Lumina scade în intensitate. Întunericul se insinuează prin colțuri, pe coridoare. Un punct portocaliu devine vizibil și se face din ce în ce mai strălucitor în întunericul din curtea exterioară a zenanalei. Croitorii și-au terminat de mult treaba. Toți ar trebuit să doarmă acum. Dar Jean Loup mai cutreieră încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
obișnuit cu disconfortul fizic. Scotocește în adâncul ființei sale după un sâmbure de perseverență care să nu fi fost distrus de anii în care n-a căutat decât plăcerile. Vai, resursele sale sunt aproape epuizate și nici măcar vântul care se insinuează printre crengi, nici cele câteva înghițituri de apă, nu par să-i fie de ajutor. Își strânge genunchii la gură și încearcă să se gândească la polo, la avioane și la alte lucruri bărbătești, puternice. Jos, activitatea se amplifică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi comoditatea sau (ferească Dumnezeu!) preferințele estetice neautentice și este condiția acestei dezvoltării sălbatice patriarhale a pastorului. Ca și încăperea, nimic la acest om nu este rezultatul întâmplării sau al neglijenței. Cu toate acestea, printr-o oarecare crăpătură, s-au insinuat și niște sentimente în această lume lipsită de aer. Nu lipsesc cu totul imaginile. Pe masa de scris se află o ramă din alamă, cumpărată din bazar, cu două fotografii. Robert, care a fost adesea în această încăpere, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]