2,057 matches
-
ia o vacanță în sectorul psihiatric al spitalului Caritas. Totul părea logic. Într-un sector psihiatric nu putea fi urmărit de Abelman și Levy, sau de oricine ar fi intentat procesul. Poate îl vor da amândoi în judecată. Abelman pentru insultă și Levy pentru plastografie. În mintea limitată a mamei sale, un sector psihiatric putea să pară o alternativă atrăgătoare. I se potrivea perfect să-și expună copilul cămășii de forță și electrocutării prin tratamente cu șocuri, având cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bătaie. știa că nu va opune rezistență și că se va supune violenței lor, ca și cum ar merita-o. Chiar se întreba dacă, urmărindu-i, nu cumva căuta cu lumânarea agresiunea acestora și se gândea cu seriozitate să îi provoace, strigând insulte la adresa lor. Faptul că nu fusese încă descoperit îi dădea curaj, însă chiar în momentul amețitor și periculos în care Virginski era gata să facă vreo nebunie, unul dintre ofițeri căzu în genunchi și începu să cânte 'O Noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Țarului. Portarul se încruntă și apoi strigă răcni 'Dim' fără să-și ia ochii de la Porfiri. Într-un aparte lui Salitov, Porfiri murmură: ă Te rog, Ilia Petrovici. Ține minte că este doar un copil. Salitov slobozi o privire de insultă uimită. Nu avem ce cîștiga dacă îl speriem, adăugă el. Salitov scutură din cap a nerăbdător. ă Ați pomenit de un premiu, spuse portarul, cu o înflăcărare deplasată în ochi. ă Pentru Dmitri, da, insistă Porfiri. ă Dați-mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Algor adormi. Dormea cu o expresie încrâncenată, mânioasă, de parcă își reproșa că se lăsase așa de ușor pradă somnului, supărarea și iritarea ar fi fost drept și corect să-l țină treaz zi și noapte, supărarea ca să sufere din plin insulta, iritarea ca să-i facă suportabilă suferința. Astfel expus, dezarmat, cu capul lăsat pe spate, cu gura pe jumătate deschisă, rupt de sine, prezenta imaginea dureroasă a unui iremediabil abandon, ca un sac rupt ce și-a pierdut pe drum conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pornea să-mi facă morală, începeam să casc plictisit, ca să-l pedepsesc, deoarece știam că nu suporta să nu fie ascultat cu smerenie. Când vroiam să-l scot din sărite, izbucneam în râs, ceea ce reprezenta în ochii lui o adevărată insultă, pentru care o palmă răsunătoare pe obrajii mei era prea puțin; de obicei, asemenea obrăznicii aveau urmări și mai rele. Rezultatul a fost că ne îndepărtam unul de altul și că amestecam în relațiile dintre noi din ce în ce mai multe resentimente care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fie moralizați. La școală nu învățam mare lucru, în schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii mei. De aceea de câte ori vreun bătrân făcea greșeala să ne certe, era prompt răsplătit cu râsete și insulte. Ne întreceam între noi în neobrăzare și vorbe necuviincioase pe care aș roși să le rostesc astăzi, dar atunci mi se păreau cât se poate de normale în gura noastră. Când aveam ocazia, ne țineam după convoaiele funerare, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi Înălțat. Vei vorbi pentru că așa poruncesc eu, vei vorbi pentru că eu o spun, și cuvintele mele efficiunt quod figurant!“ Iar Belbo zisese, acum de neînvins: „Ma gavte la nata...“ Agliè, chiar dacă se aștepta la un refuz, păli la această insultă. „Ce-a zis?“ Întrebase isteric Pierre. „Nu vorbește“, rezumase Agliè. Își desfăcuse brațele, cu un gest Între renunțare și condescendență, și-i spusese lui Bramanti: „E al dumitale“. Iar Pierre, apucat de streche: „Destul, destul, le sacrifice humain, le sacrifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
arăta ca o hippiotă. Se oprea numai din cînd În cînd, ca să răcnească În celular către tatăl ei absent. I-a fost greu cu ea pe vremea aia și a Început să-i spună că e o Hippi digitală, o insultă cu conotații de prăpastie Între generații. Ivan parchează taxiul În fața barului. Wakefield se relaxează. Barmanița nu este la post; tînărul irlandez care servește la bar În schimbul de dinaintea ei este Încă acolo și el Îl place. — Hei, domnule Wakefield. Bine ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trăiască undeva, pe un maidan pustiu, sau, și mai bine, În mlaștină sau Într-un parc național. Citește cărți despre casele portabile și mobila nomazilor. Orice nu poți Împături și lua cu tine este o daună adusă mediului și o insultă la adresa libertății, susține un autor nomad. Wakefield scrie o notiță pe un șervețel de cocktail: „Eu cred În cort, În masa pliantă și În rulotă.“ Citește statisticile despre nomadismul contemporan: mulți oameni, scoși din minți de suburbiile instant, de renovări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
până să văd asta. Le întinse un exemplar din Express. Spre furia lui Fran, căreia nu-i veni să creadă, pe prima pagină a ziarului rival trona un articol despre compania de autobuze Wadey’s - subiectul lor! Fran tocmai îndurase insulte și injurii din cauza acelei povești și Express le-o furase. — Pramatiile! Deși la fel de furioasă ca Fran, Stevie recunoștea că avea de-a face cu jurnalism inspirat. — Tot ce-au făcut a fost să închirieze unul din autobuzele morții și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
al lucrurilor care contează pentru cititor. Cei de la Citizen se descurcă al naibii de bine, având în vedere că doar un om și-un măgar conduc totul. Fran trânti portiera. Era atât de tipic pentru Jack să transforme un compliment într-o insultă! Dacă eu sunt măgarul, își jură Fran în timp ce demara în viteză din parcare, evaluând perfect distanța dintre cei doi stâlpi hașurați de la ieșire, atunci într-o bună zi s-ar putea să-ți trag o copită. Jack, care o prinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plăcere în a lăsa clientele de sex feminin, chiar și cele în ținută de afaceri, să aștepte cât mai mult cu putință. Între timp, Fran ajunsese în punctul cel mai bun, în care s-o ignore ar fi fost o insultă pe față. El o făcu însă, chiar și așa, luând comanda cuiva de la capătul barului, care stătea cu spatele la ea. Fran se pregătea să protesteze zgomotos, dar o voce i-o luă înainte. — Cred că, de fapt, domnișoara Tyler era înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Atunci ar fi cazul să convoci o întâlnire a trustului. Fran îl zări pe tatăl ei, pe care o asistentă veselă îl conducea la ele. N-arăta prea rău. — Apropo, cât oferă? Fu șocată când auzi răspunsul. — Dar e o insultă! — Poate. Dar ar acoperi îngrijirea la domiciliu și un bungalou pe deasupra. Fran își dădu seama că tremura. Cunoștea tonul ăla. Însemna ca maică-sa se hotărâse deja. Capitolul 13 — Cum se simte? sări Stevie pe Fran imediat ce se întoarse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ei. — Mult ți-a mai luat, o acuză Fran. Credeam că o să ieși imediat după mine când Jack Allen a avut tupeul să primească premiul nostru. Sau ai stat să-l faci de ocară în bar? Dacă da, sper că insultele tale au fost atât de murdare pe cât o merită. — Doar nu era să-l vorbesc de rău de eroul zilei, după omagiul pe care i l-a adus tatălui tău, nu? — Ce omagiu? — Oh, Francesca, îmi pare rău că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
gât. Napoleon s-a împotrivit, a încercat să fugă, dar în zadar. A fost aruncat în aceeași cușcă cu ceilalți câini vagabonzi. — Săracu’ de el! Dă-i drumu’! — Ăsta n-are pic de inimă! Chelnerițele îl copleșeau cu reproșuri și insulte pe hingher, dar omul a încuiat cușca, fără să se sinchisească măcar să le răspundă. Higurashitei a ieșit în fugă pe stradă și l-a implorat pe hingher, cu glas tremurând, să-l elibereze: — Bătrâne, legea nu-ți permite să lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Fericirea i s-a preschimbat În dezamăgire, dezgust, boală, iar alcoolul nu făcea decît să le sporească. Dacă odinioară fusese amuzantă, acum era posacă; dacă fusese iubitoare, acum era distantă; dacă odată mă acoperise cu sărutări, acum mă lovea cu insulte. Cu vremea, tata s-a Înstrăinat de noi amîndouă. Încerca deseori să discute cu ea, dar totul se sfîrșea Într-un schimb de urlete, așa că Își lua haina și pleca, lipsind ore În șir, uneori chiar toată noaptea. Am Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spus? Ți-aș fi gătit și eu. — Ah, zise doamna Cooper ridicîndu-se. Dar nu s-ar putea compara niciodată cu ce-i gătește mama, nu-i așa? M-am așezat, Încercînd să diger afirmația ei și Întrebîndu-mă dacă fusese o insultă sau doar ceva ce-ar spune o mamă iubitoare, cînd mă bătu pe braț. — Și n-ar trebui să-mi mai spui doamnă Cooper. Spune-mi Linda. „Doamna Cooper“ mă face Întotdeauna să mă gîndesc la soacră-mea. Îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Michael și Linda terminau de pregătit mîncarea, În vreme ce Dan, Rich, Emma și, desigur, eu, observatorul de pe margine, ne așezam la masă. I-am privit cum se ciondăneau și rîdeau, aruncîndu-și unul altuia comentarii ce-ar fi putut fi percepute ca insulte, dar care se topeau În evidenta atmosferă de dragoste profundă și reală. — Spune-mi, Ellie, mai ai frați și surori? strigă Linda din bucătărie. Am dat din cap plină de regret și m-am Îndreptat spre ea. — Mi-am dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Fă pe tine, mi-a răspuns. Sulița mă înțepa în spate. Era o matahală, dar avea figură de chefliu și pielea feței căzută. Am stăruit: - Îmi pare rău, domnule, dar eu cobor să urinez. Am descălecat, în ciuda înjurăturilor și a insultelor lui. Când m-am prefăcut că-mi ridic tunica, a sărit pe mine. Durerea și mânia mi s-au transformat în putere. L-am trântit la pământ, dezarmându-l pe loc, după care l-am înjunghiat cu propria spadă. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se îmbarcase solul exarhului împreună cu bărbatul căruia îi ziceau Andras. La sosire, fuseseră din nou încărcați într-un car, puși în lanțuri și lăsați să treacă prin mijlocul unei mulțimi furibunde. Carul n-avea coviltir, așa că ajunseseră la mănăstire în insultele tuturor celor întâlniți în cale. În groapa unde-i găsise, soldații coborau coșuri cu mâncare și apă la fiecare două zile, ceea ce nu-i împiedica să-și facă nevoile peste ei pe deasupra gratiilor, iar atunci când ploua, temnița se preschimba într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
retragă, nefiind nevoie de alte explicații. Retrăgându-se în odăile sale, împodobite ca pentru prima noapte a nunții, Rotari nu a reușit să se mai stăpânească. Mânia lui se revărsa peste mine și Rodoald printr-o volbură de înjurături și insulte. A distrus o mare pare din mobilier, după care și-a gonit fiul, care-l privea rătăcit și îngrozit. Mânia lui a durat ceva timp, ca apoi, în fine, să se prefacă în deznădejde și durere. De-abia atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
parte din codex. Ar fi vrut să-l promulge imediat, dar l-am sfătuit să-l supună consiliului ducilor, ca să fie auzit cu urechile lor, fie și numai pentru că au modificat cu un ban indemnizația pentru o rană sau o insultă. Trebuie s-o spun, eu am fost cel care a mărit taxele de despăgubire pentru stingerea unor litigii, crezând că în felul ăsta încăierările de răzbunare se vor împuțina. În privința reducerii cazurilor care presupuneau pedeapsa cu moartea, prea puțin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe unde mergi, tâmpito!“. Femeia nu-i acordă nesimțitului nici măcar o privire. Mergea țâfnoasă, legănându-se pe picioarele lungi, cu părul răvășit În vânt, cu eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma ei, ca un stindard. Șoferul se căi repede de insulta pe care i-o adresase și Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja Îi surprinse privirea Înfierbântată ce se lipi apoi de coapsele femeii, Înfășate Într-o fustă mulată, care se ivea de sub haina de blană. Mamă și fiu, traversaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În lenjeria ei, descoperind cu amărăciune indescriptibilă măruntele și pateticele ei minciuni și trimițând-o de trei ori la spital. Sau de patru? Trebuia să vorbească acum, imediat, fără să mai aștepte, despre anii aceia de anchete, de litigii, de insulte și interogatorii, de umiliri și subterfugii. Ar fi vrut ca omul care Îl asculta să fi fost preotul de la Împărtășania Valentinei sau avocatul Fioravanti, sau tatăl lui, zidarul, dur și răbdător ca o piatră. Dar nu era lângă el decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acesta adresa complimentele echipei adverse. Tânărul acela deosebit de Înalt ținea cu echipa Valentinei, AS Esquilino. O echipă mică născută pe terenul de ciment al oratoriului Bisericii San Vito. Dar era pepiniera echipei Universității, care juca În seria B. Urlându-și insultele din ce În ce mai elaborate și mai violente, tânărul Înalt reuși s-o demoralizeze pe iapă, care execută o lovitură slabă - mingea se opri În fileu. Tânărul strigă: — Hai, Vale, ești cea mai tare! Antonio făcu un balon de gumă și Îl pocni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]