3,324 matches
-
numără participarea într-un sistem pașnic al unui concert diplomatic și acceptarea unei mai mari egalități de statut cu alte puteri importante din sistemul internațional. De asemenea, preferințele includ o economie relativ deschisă la comerțul internațional și o predispoziție către interdependență. Astfel de criterii exclud strategiile care reflectă o tendință către securitatea competitivă (inclusiv participarea în sisteme de alianțe asimetrice) și/sau orientarea economică mercantilistă. Impactul presiunilor sistemice asupra preferințelor strategice ale statelor reprezintă un test pentru examinarea predicțiilor ipotezelor liberale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
al activității instituționalizate Ajustări ale politicii externe Neorealism Schimbare majoră în balanța de putere globală 1 2 3 Tendință globală de balansare Structură conflictuală a relațiilor dintre marile puteri Slab instituționalizat Nivel scăzut al variației interne Instituționalism Variații interregionale ale interdependenței economice și instituționale 1 2 3 Stabilitatea marilor puteri în Europa Occidentală Conflictul marilor puteri în Asia de Est Schimbări graduale în cadrele multilaterale după 1945 Nivel scăzut al variației interne Liberalism Apariția unei "mase critice" de state în sens
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în afirmare" în cadrul structurii emergente a politicii internaționale. Aceste state se află la extremele schimbării din sistem și, prin urmare, vor constitui teste cruciale pentru evaluările neorealiste. Modelul instituționalist este gata să conteste această predicție în Europa Occidentală, unde tiparele interdependenței economice și instituționale dintre state sunt bine dezvoltate. Totuși, în cazul Asiei de Est aceste predicții lipsesc. Prin contrast, modelul liberal contestă revendicările neorealiste atât în privința Europei Occidentale, cât și a Asiei de Est, și prevede apariția unei structuri pașnice
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
aceste predicții lipsesc. Prin contrast, modelul liberal contestă revendicările neorealiste atât în privința Europei Occidentale, cât și a Asiei de Est, și prevede apariția unei structuri pașnice de relații între marile puteri la nivel global. În ansamblu, variațiile interregionale ale tiparelor interdependenței înseamnă că analizarea politicii externe a principalelor puteri din Europa Occidentală și din Asia de Est ar trebui să pună la încercare predicțiile modelelor concurente. Intervalul de timp analizat este deceniul cuprins între 1989 și 1999. Neorealiștii ar putea afirma
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sistemice cu teorii de anvergură medie, atunci când vom analiza relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism, în secțiunea finală. Instituționaliștii pretind că acceptă enunțurile neorealiste referitoare la impactul anarhiei asupra comportamentului statului. Totuși, ei presupun și existența unor tipare complexe ale interdependenței, care creează interese comune extinse între statele industrializate. Prin urmare, instituționaliștii sugerează că problema cooperării între aceste state poate fi deseori prezentată sub forma unei Dileme a Prizonierului. Într-un astfel de joc, doi participanți ar putea să beneficieze de pe urma
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fie clar distinsă de cea despre care discută instituționaliștii, întrucât ea apare ca urmare a identității colective adoptate de statele liberale, și nu a interacțiunii dintre egoiști raționali. În terminologia lui Wendt, ea reflectă efectele constitutive, și nu comportamentale, ale interdependenței (Wendt, 1999, pp. 344-349). Totuși, elementul distinctiv al modelului liberal al sistemului internațional este axarea lui pe rolul schimbării culturale în funcționarea competiției și socializării. Spre deosebire de efectele neintenționate ale anarhiei, schimbarea culturală presupune exercitarea voluntară a calității de agent. Statele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
precum Germania unificată, Japonia și China vor urmări să recreeze echilibrul balanței de putere prin instituirea unui control asupra puterii SUA (Mearsheimer, 1990; Layne, 1993; Waltz, 1993; Mearsheimer, 2001). Instituționaliștii afirmă, ca reacție, că prezența unor tipare bine dezvoltate ale interdependenței economice și instituționale între state într-un context vest-european înseamnă că neorealismul și instituționalismul dezvoltă ipoteze divergente privind schimbarea internațională (Keohane, 1993, pp. 272-273). Astfel, Europa Occidentală prezintă cel mai potrivit context pentru testarea teoriilor raționaliste concurente. Prin contrast, în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și instituționalismul dezvoltă ipoteze divergente privind schimbarea internațională (Keohane, 1993, pp. 272-273). Astfel, Europa Occidentală prezintă cel mai potrivit context pentru testarea teoriilor raționaliste concurente. Prin contrast, în Asia de Est există candidați la un statut de poli, în timp ce tiparele interdependenței economice și instituționale moștenite din era Războiului Rece sunt mai puțin dezvoltate. În acest context regional, logica argumentelor instituționaliste indică faptul că această teorie este mai puțin capabilă să conteste pesimismul neorealismului în ceea ce privește viitorul (Buzan și Segal, 1994; Friedberg, 1994
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
într-o singură descriere coerentă a dezvoltării istorice generale a sistemului internațional. Scenariul modificat oferă o completare utilă la descrierea schimbării structurale elaborate de Wendt. Wendt a identificat patru "variabile-dominante" care pot să declanșeze transformarea structurii culturale a sistemului internațional: interdependența, omogenitatea, soarta comună și auto-restrângerea. Fiecare dintre acești factori este prezent într-un sistem internațional caracterizat prin convergența puternică a preferințelor liberale. Totuși, Wendt recunoaște și că, deși aceste variabile-dominante sunt condiții necesare pentru transformarea structurală, ele nu sunt și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Republica Federală Germania a devenit un stat "semi-suveran", în sensul că interpretarea predominantă a Articolului 24 din constituția RFG împiedica implicarea Bundeswehr în alte activități în afară de cele de "auto-apărare". În plus, Germania de Vest s-a înscris ferm în tiparele interdependenței economice și în instituțiile internaționale, mai ales NATO și Comunitatea Economică Europeană, care au apărut la adăpostul bipolarismului sistemului internațional din timpul Războiului Rece. În consecință, problemele geopolitice tradiționale asociate cu administrarea puterii germane în Europa au fost anulate de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sunt utile în urmărirea intereselor naționale. Totuși, când instituționalizarea impune costuri nete statelor, cerându-le o acomodare și ajustare considerabilă, statele vor respinge opțiunile instituționale. Condițiile în care instituțiile pot fi valoroase pentru state apar când există tipare complexe ale interdependenței și/sau un grup bine dezvoltat de instituții internaționale preexistente. Se poate considera că relațiile Japoniei cu state din America de Nord și Europa Occidentală se potrivesc în mare parte în acest tipar. Totuși, integrarea Japoniei în economia mondială variază la nivel
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituționalistă, aceste evoluții ar putea veni în sprijinul opiniei potrivit căreia Japonia reacționează la stimulentele tot mai mari de a coopera la nivel internațional în chestiuni economice. În general, există dovezi semnificative că utilizarea instituțiilor internaționale de către Japonia reflectă variația interdependenței sale la nivel regional și global. La nivel global, Japonia se folosește foarte mult de instituțiile internaționale economice și de securitate. La nivel regional, ea se folosește mai puțin de instituții, dar totuși suficient. Într-adevăr, sub aspecte importante, explicația
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este una dintre cele mai discutate teme din politica internațională după Războiul Rece. Totuși, originile acestei dezbateri pot fi identificate în tendințe apărute cu mult timp înainte. Spre sfârșitul anilor 1970, în China a apărut o schimbare de atitudine față de interdependența cu Occidentul, după moartea lui Mao Zedong și înlocuirea lui de către Deng Xioping. Noul regim chinez a început să încurajeze legăturile economice externe cu scopul de a sprijini creșterea economică și modernizarea. Aceste evenimente au coincis cu stagnarea graduală a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
relativ în creștere al Chinei în sistemul internațional. Între 1989 și 1991, China a cunoscut punctul culminant al acestor două tendințe de lungă durată. Mai întâi, demonstrațiile din Piața Tiananmen din 1989 au făcut ca elita chineză să realizeze că interdependența economică și modernizarea urmărite de China în regimul post-Mao aveau implicații politice semnificative. În al doilea rând, colapsul comunismului sovietic a dus la dispersarea flotei sovietice din Pacific. În consecință, China a devenit puterea emergentă capabilă să umple vidul lăsat
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
facilitează urmărirea intereselor naționale. Totuși, când instituționalizarea impune costuri nete statelor, cerându-le un grad ridicat de adaptare și ajustare, ele vor respinge opțiunile instituționale. Condițiile în care instituțiile pot dobândi valoare pentru state apar atunci când există tipare complexe ale interdependenței și/sau un corpus bine dezvoltat de instituții internaționale. În termenii nivelurilor absolute ale interdependenței, economia Chinei a dezvoltat într-adevăr legături importante. În ultimii douăzeci de ani, interdependența economică a Chinei cu restul lumii a crescut foarte mult sub
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ridicat de adaptare și ajustare, ele vor respinge opțiunile instituționale. Condițiile în care instituțiile pot dobândi valoare pentru state apar atunci când există tipare complexe ale interdependenței și/sau un corpus bine dezvoltat de instituții internaționale. În termenii nivelurilor absolute ale interdependenței, economia Chinei a dezvoltat într-adevăr legături importante. În ultimii douăzeci de ani, interdependența economică a Chinei cu restul lumii a crescut foarte mult sub aspectul comerțului și investițiilor străine. Totuși, în termenii distribuției, interdependența economică a Chinei cu exteriorul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pot dobândi valoare pentru state apar atunci când există tipare complexe ale interdependenței și/sau un corpus bine dezvoltat de instituții internaționale. În termenii nivelurilor absolute ale interdependenței, economia Chinei a dezvoltat într-adevăr legături importante. În ultimii douăzeci de ani, interdependența economică a Chinei cu restul lumii a crescut foarte mult sub aspectul comerțului și investițiilor străine. Totuși, în termenii distribuției, interdependența economică a Chinei cu exteriorul este inegală între regiunile geografice chineze și între sectoarele industriale (Funabashi, 1994, pp. 35-36
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
În termenii nivelurilor absolute ale interdependenței, economia Chinei a dezvoltat într-adevăr legături importante. În ultimii douăzeci de ani, interdependența economică a Chinei cu restul lumii a crescut foarte mult sub aspectul comerțului și investițiilor străine. Totuși, în termenii distribuției, interdependența economică a Chinei cu exteriorul este inegală între regiunile geografice chineze și între sectoarele industriale (Funabashi, 1994, pp. 35-36; Segal, 1994, pp. 34-52; Robinson, 1998, pp. 204-210). Mai mult, spre deosebire de Europa, Asia de Est nu a moștenit din perioada Războiului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din perioada Războiului Rece regimuri internaționale bine dezvoltate pe o diversitate de arii tematice (Buzan și Segal, 1994, pp. 15-17). Într-adevăr, instituționaliștii recunosc ei înșiși că se poate afirma că între multe state asiatice nu există tipare complexe ale interdependenței economice și instituționale. Joseph Nye, în calitate de Asistent al Secretarului Apărării în 1995, a recomandat ca SUA să-și mențină poziția militară avansată în Asia de Est, ca bază a dezvoltării multilateralismului în regiune. Deși o astfel de strategie nu ar
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
folosit și de instituțiile internaționale pe parcursul anilor 1990. Goldstein afirmă că RPC combină în mod pragmatic un efort subtil de tip realpolitik, pentru a dezvolta capacitățile naționale, cu un nivel de implicare diplomatică și economică conceput pentru a maximiza beneficiile interdependenței (Goldstein, 2003). Totuși, una dintre problemele legate de această perspectivă "neo-bismarckiană" a marii strategii a Chinei este că amestecul între acceptare pragmatică și stimulente funcționale nu a motivat-o să se folosească în mod semnificativ de cadrele instituționale, așa cum postulează
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Prin urmare, o explicație a realismului identității privind politica externă chineză după Războiul Rece dezvăluie tensiuni structurale în centrul administrării relațiilor interdependente. În timp ce elita a ajuns să se bazeze pe implicarea în plan extern pentru a se legitima, tocmai această interdependență îi amenință autoritatea. În aceste circumstanțe, regimul adoptă un discurs și comportament de tip realpolitik, ca unic mijloc pentru consolidarea identificării de tip ingrup. Totuși, la rândul său, acest fapt generează incoerența politicilor structurale și probleme profunde la nivelul relațiilor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în diplomație, între dorința Chinei de a se prezenta ca un participant activ, implicat în instituțiile internaționale ... și dorința de a minimiza angajamentele și constrângerile implicate de această participare. (Johnston, 1998, p. 77) În mod similar, Robinson recunoaște că, pe măsură ce interdependența Chinei a crescut: [...] politica externă a Beijingului nu putea să devină decât foarte interactivă, participativă și cooperantă. Dar aceste atitudini în sine nu au generat interdependența. În schimb, a rezultat un amestec complex între dependență, autonomie (numită independență de către conducere
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de această participare. (Johnston, 1998, p. 77) În mod similar, Robinson recunoaște că, pe măsură ce interdependența Chinei a crescut: [...] politica externă a Beijingului nu putea să devină decât foarte interactivă, participativă și cooperantă. Dar aceste atitudini în sine nu au generat interdependența. În schimb, a rezultat un amestec complex între dependență, autonomie (numită independență de către conducere) și interdependență. (Robinson, 1998, p. 40) Acest amestec de motivații eterogene este imposibil de surprins printr-o concentrare asupra statutului relativ sau absolut al Chinei, așa cum
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a crescut: [...] politica externă a Beijingului nu putea să devină decât foarte interactivă, participativă și cooperantă. Dar aceste atitudini în sine nu au generat interdependența. În schimb, a rezultat un amestec complex între dependență, autonomie (numită independență de către conducere) și interdependență. (Robinson, 1998, p. 40) Acest amestec de motivații eterogene este imposibil de surprins printr-o concentrare asupra statutului relativ sau absolut al Chinei, așa cum sugerează neorealismul și instituționalismul. După cum concluzionează Beylerian și Canivet, preocuparea reală a regimului chinez în anii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
În schimb, comportamentul Chinei în politica externă trece dincolo de predicțiile neorealiste și instituționaliste datorită influenței puternice a preferințelor sale strategice asupra comportamentului în plan extern. Comportamentul diplomatic realist al Chinei apare din cauza particularității elitei conducătoare: ea depinde profund de beneficiile interdependenței și, concomitent, se teme de consecințele acesteia. Conceptul de realism al identității poate să explice elemente aparent contradictorii ale comportamentului Chinei, ca dimensiuni coerente ale unei singure orientări strategice fundamentale. Totuși, acest fapt dă naștere întrebării mai profunde privitoare la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]