1,749 matches
-
maimuțelor...! Nu-și putea imgina ce semne ori dureri, suportă corpul omenesc față de acest inuman tratament dar, bastoanele de cauciuc acolo unde loveau, se forma o umflătură a mușchilor de mărimea unei mingi de tenis iar durerile...căteva zile erau, interminabile...! Abea mai târziu, atunci când fură Îmbarcați În dubele Închisorii Tony Pavone Înțelese, dece unii s-au repezit să urce primii Îmbrâncind pe cei din jurul lor pentru a apuca loc pe cele două bănci de lemn din interiorul dubei În momentul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe poziții de forță În unele unități economice ce executase lucrări cu ani În urmă, ordonând verificarea plăților efectuate, Întocmirea unei alte situații de lucru executat care vor fi trimese constructorului pentru a restitui sumele Încasate În plus!! Efectiv, aceste interminabile anchete de spionaj economic pe Tony Pavone Îl sufocau.Nu mai avea timp de nimic. Contractarea unor noi lucrări cerea multă alergătură, discuții prin diferite restaurante și bani cheltuiți din buzunarul propiu, nu mai vorbim de dificultățile ivite cu privire la plata
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai repeta atâta. Din păcate, Bruch se simțea obligat să repete și lui Sammler Îi părea rău. Îl deranja și Îi părea rău. Iar cu Walter, ca și cu mulți alții, era tot timpul, era iarăși și iarăși, era Încă, interminabil, treaba cu sexul. Bruch se Îndrăgostea de brațele femeilor. Trebuiau să fie femei mai tinerele, dolofane. Negricioase de regulă. Adesea erau portoricane. Iar Vara, mai presus de toate vara, fără pardesie, când brațele femeilor erau la vedere. Le vedea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și Gonzales, ca un singur nume de firmă... și uneori mă simt pocită când nu mă reflect în ochii tăi. Numai când sunt cu tine știu să mă port, sunt fericită și fiecare clipă o savurez ca pe o felie interminabilă de tort... Trebuie să-mi dai ceva în schimb pentru fotografie. Eu sunt certat cu fotograful, doar știi. Nu de o hârtie am eu nevoie acum... Vreau să mă pupi. Îți cer prea mult? Știu că nu mai ai o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu așa trebuia să arate viața mea, speram în mai bine și îmi doream să văd cum se poate trăi și altfel. Poate că nu făcusem mișcarea cea mai inteligentă dispărând fără urmă de acasă, dar mă săturasem de scandaluri interminabile, de vânătăi care nu mai treceau niciodată, de urlete și de plânsul înăbușit al mamei. Hărmălaia câinilor rămăsese în urmă, spre sat și se auzea acum ca un ecou de care mă îndepărteam tot mai mult. Intrasem în pădure și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-o. Ce folos, dacă el are ochi doar pentru Creața? El e orb... Și tu mangă... În pauza pe care o lăsase, se strânse la amândoi o poftă de râs că, fără să ne mai abținem am izbucnit în hohote interminabile. Râdeam fără rost... râdea și ea cu lacrimi în ochi. Frumusețea există doar acolo unde sunt ochi să o vadă. Adică orbii nu pot înțelege frumosul? Ei au alte simțuri... percep sufletul din vibrația vocii, aud neliniștile celor din jur
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pantofi și unul de băuturi, unde se vindeau și țigări. Am luat-o ușor Într-acolo și m-am ascuns nonșalant pe alee. Priveam cu nesaț spre obiectivul meu... mi-am ațintit privirile asupra cabinei telefonice. Mă uitam printre șirul interminabil de mașini. A apărut, În sfîrșit, o femeie. Mi-am dat imediat seama că ea este, pentru că nimeni altcineva n-ar fi trecut În felul acesta. Rămase țintuită locului, uitîndu-se atent În cabină și În jurul ei. Era ea... femeia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe linie”: - Păi, doamnă, n-ați auzit că vine bomba cu neutroni? Ce să ne mai batem capul? Îți dai seama ce a urmat. Un coșmar. Avorturi cu andrele, cu tuburi cu apă distilată, feți aruncați la tomberoane, procuratură, ședințe interminabile cu hărți ale focarelor avortive din București, înfierări cu mânie pronatalistă, fuste pe sub care se ascundeau sarcini avansate, strangulate cu ștergarul, să nu se vadă burta, copii născuți și lăsați pe te miri unde. Și pe cuvânt, toate astea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ea, vorba unuia dintre plutonierii alcoolizați ai regimentului meu, „ca cioara la proiectil”. Știam că există un regim care punea pâinea pe cartelă, tăia lumina și apa caldă și îi făcea pe părinții mei să stea ore întregi la cozi interminabile, iar pe tatăl meu îl făcuse „procurator”, adică aducător de alimente, dar pe mine mă durea în cot. Parcă era vorba de găinile din Bangladesh! Aveam prieteni, femei de iubit, cărți de citit, iar când nu-mi ajungeau pentru chefuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că te poți „juca” cu tot felul de relații formale în mai multe lumi posibile, vorba lu’ tata Hintikka. Noi știm acuma că ditamai dogma medievală creștină n-a fost doborâtă de Renaștere, cu studiile experimentale, ci de scolastică, cu interminabilele ei dispute logice, mereu la marginea ereziei. De ce tot umblau popii după Abelard (doctor subtillis), ca să-l prăjească nițel în piața publică? Eram la grupa opțională de psihologie. Cât mai rămăsese din psihologie după ce fusese interzisă de Ceaușescu în ’77
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
căreia, dimpotrivă, trecerea anilor părea să-i fi adăugat valori înnobilatoare, destul de ciudat, asemeni vinurilor păstrate zeci de ani în pivnițe afunde, mândrie a vechilor viticultori. Soția, cu nouă ani mai mică decât el, era la fel de vioaie, vorbea mult, aproape interminabil, nu avea nimic contrafăcut. Purta un respect deosebit soțului pentru funcția ce o deținuse, se mira chiar, cum a putut duce pe umeri atâta vreme o asemenea răspundere ce îi aureola și ei, era sigură, circulația socială printre puținele prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe primul raft și puțin ieșite în afară. Cine a fost și Eminescu! dar Balzac! Pe raftul al doilea, Rebreanu. Iată cărți care n-au fost scrise degeaba. Iată scriitori care și-au făcut datoria. Apoi raftul al treilea: Seria interminabilă din Sadoveanu. Pe raftul al patrulea și cel următor Dante, Ion Barbu, Petrarca, Baudelaire, Arghezi, Bacovia, Proust, Hugo, Andersen, Dostoievski, Malot, Dickens, Tolstoi, Gogol. Apoi zilele și nopțile mele. Aici pagina de jurnal este în parte ruptă, iar partea rămasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
parcă ne cunoșteam de ani de zile. Își lepădă paltonul pe care și-l ținuse pe umeri cât străbătuse curtea, dinspre ușa bucătăriei până la treptele de marmură fața intrării mele, și, așezându-se în fotoliul dinaintea biroului, deschise calea unei interminabile conversații despre toți și toate - numai despre politică, deși e la modă, puteți să notați de pe acum, n-am să spun nici un cuvânt. La fel l-am prevenit și pe unchiul care, de la un timp parcă alt subiect de discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
numai o demonstrație față de subalterni, el care, suferind de o lene genetică și dulce pierdere a vremii, fusese solicitat în timpul războiului peste puterile omenești și dincolo de specialitatea sa de medic internist, de sute, mii de răniți sosiți de pe front în interminabile trenuri de cruce roșie. Acum era vreme de pace, în sfârșit vreme de pace după atâția ani de război. Simțeam nevoia să stau de vorbă cu el...o nevoie aparte, dar ceasul pendulă din camera ultimei părți a adolescenței, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să-l întreb: „Ce vreți să spuneți?” - „Nimic!” avea să-mi răspundă cu vocea lui calmă de om al câmpiei, obișnuit cu dezlănțuirile naturii, ca seceta, grindina, inundațiile, pe care trebuie să le suporți cu înțelepciuni ancestrale, cu o lungă, interminabilă răbdare până la ivirea unui alt an cu soare și ploi binefăcătoare. - Să mergem, spusei de data asta eu, luându-i după umeri pe amândoi. Înăuntru, ploaia de lumină și confeti ne amestecă în veselia tuturor. Puțin mai târziu, strecurându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
În tren stătui la geamul deschis din coridor. Nu auzeam decât zgomotul sacadat al roților peste capetele liniilor de fier, apoi vocea Anei, spunea ceva, era foarte important, dar nu se auzea decât fierăria încinsă a trenului de-a lungul interminabilei câmpii. 24. Solstițiul de vară. Suntem în cea mai alungă zi a anului. La vremea asta, cu șase ani în urmă, în 1941, intram în cel de al doilea război mondial. Keti dispăruse tot atunci, cu câteva zile înainte, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-i apropii și în perioada 1999-2005, când am activat ca ambasador în Uruguay, făcând în concedii vizite în Chile, am avut parte de reîntâlniri emoționante, cu unii dintre ei întreținând și astăzi relații cordiale prin scrisori, e-mail și convorbiri telefonice interminabile și "sentimentale", unora dintre aceștia fiindu-le "gazdă" la vizitele lor în România, după 1990. În 1981 aveam să fiu delegat să reprezint România la Reuniunea Comisiei economice a O.N.U. pentru America Latină, ce avea loc la Montevideo. Comisia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
rezistență a fost o pâine cu ciocolată pe care m-a pus s-o fărâmițez, astfel că fulgi de ciocolată s-au împrăștiat pe fusta mea și, în ciuda serii friguroase, au reușit să se topească. Timp de nouăzeci de minute interminabile, în care am făcut țurțuri, Greg m-a pus să ling pâinea, să o miros, să o privesc și să o mângâi. Singurul lucru pe care nu m-a pus să-l fac a fost s-o ascult. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
voi și voi o să stați acolo unde sunteți, nedumeriți, dar ascultători. Așa au făcut. Îmi tot învârteam arma înspre ei, repetând: Armă. Cu care să vă omor. Armă. Foarte periculoasă. Am tot dat înapoi, de-a lungul afurisitei de peluze interminabile, în sfârșit la doi pași de poartă. Atunci am făcut o greșeală: Am luat-o la fugă. Ca și câinii. Hei, își spuneau. Deci i-a fost frică, de fapt. S-o prindem. Lătrând din toți rărunchii, goneau prin iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
struguri, caise, pere și prune. În schimb, a căpătat zâmbete binevoitoare și cuvinte menite s-o îmbărbăteze. Apoi ea s-a retras îndărătul unei uși, lăsându-ne să discutăm. Restul anului s-a scurs în întregime în neobosite demersuri și interminabile consfătuiri. Uneori, persoane din afara familiei veneau să ni se alăture, aducându-ne sfaturile lor și împărtășindu-ne dezamăgirea. Majoritatea erau granadini, dar mai erau și doi dintre prietenii mei. Unul era, bineînțeles, Harun, care avea să facă în curând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
n-a răspuns, mulțumindu-se să adreseze un surâs enigmatic studenților, care îl întrebau din priviri. În vinerea următoare, întreaga clasă a mers să-l asculte pe predicator. Abia rostise acesta primele cuvinte că Șchiopul a fost cuprins de un interminabil acces de tuse. Treptat, și alții începură să tușească de parcă s-ar fi vorbit între ei, astfel că, un minut mai târziu, mii de gâtlejuri făceau zgomot și își dregeau glasul la unison, contagiune stranie care s-a prelungit până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o femeie din vecini aștepta rufa îmbibată în sânge pe care avea s-o fluture, veselă și triumfătoare, pe sub nasul musafirilor, semn că mireasa era fecioară, că soțul era potent și că sărbătoarea putea începe. Ritualul mi s-a părut interminabil. Încă de dimineață, femeile care se ocupau cu îmbrăcatul, pieptănatul și epilatul miresei, printre care Sara cea de neînlocuit, se agitaseră în jurul Fatimei, dându-i cu suliman roșu pe obraji, cu negru pe mâini și pe picioare, desenându-i între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
banchet, pentru care am primit în dar de la cumnații mei patru oi întregi și blide pline de dulciuri. A doua zi am ieșit în sfârșit din casă și m-am dus drept spre suk spre a împlini ultimul gest al interminabilei ceremonii nupțiale: cumpărarea câtorva pești pe care i-am încredințat mamei, urmând ca ea să-i azvârle peste picioarele miresei, urându-i sănătate și fecunditate. Înainte de sfârșitul anului, Fatima era însărcinată, iar eu am simțit pe dată nevoia să găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de soare, pasărea din aur ajurat, însemnul mamelucilor, fusese înlocuită cu o semilună din aur; se șoptea în jurul meu că schimbarea fusese poruncită în urma unei scrisori primite de la otoman, care punea la îndoială zelul religios al lui Kansoh. În fruntea interminabilului alai al sultanului înaintau cincisprezece șiruri de cămile împodobite cu ciucuri împletiți cu fir de aur și alte cincisprezece împodobite cu ciucuri din catifea pestriță; apoi venea cavaleria, marșul ei fiind deschis de o sută de bidivii acoperiți cu valtrapuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pieptul descoperit. Goliciunea noastră îngăduie să fim răniți cu mai multă ușurință, iar sângele îl preface pe gladiator într-un animal divin... Se auzi sunetul ascuțit al trâmbițelor. Urmau să intre morituri. Skorpius se ivi în mijlocul arenei, întâmpinat de ovații interminabile. Își ținea brațele întinse, gata parcă să-și ia zborul. Era aproape gol; doar în jurul coapselor se vedea linia neagră a perizomului, pe pielea foarte albă. — Negru? întrebă Valerius clătinând din cap. De ce a ales un perizom negru? Nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]