1,803 matches
-
Sovietică se dovediseră esențialmente false. Era necesară debarasarea de mituri paralizante, transcenderea narcozei ideologice. Loialitatea față de doctrina marxistă trebuia înlocuită prin devotamentul pentru valorile fundamentale ale rațiunii. Trezirea din somnul dogmatic a coincis în cazul lui M.D., cu o agonizantă interogație asupra sensului comunismului, ca întreprindere utopică. În momentul în care el a îndrăznit să pună sub semnul întrebării ideea monopolului puterii de către partidul comunist, reacția ultragiată a aparatului polițienesc titoist nu s-a lăsat așteptată (deși era foarte apropiat de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
general: remarc, dragă colegă, că preferi să... etajezi întrebările. Sau să le combini într-o entimemă. Și, în orice moment, eu mi-aș putea spune: Uite, domnule, te rătăcești între două întrebări, când lumea, dar și literatura română, au infinite interogații care își cer soluția!... Parcă am fi în fața unui Ianus al chestionării! Pe ambele fețe câte o interogație. Ambele fețe la fel de expresive și semnificative ca mesaj. Mai bine zis, ca jumătate din mesaj. Pentru că răspunsul-mesaj, în "totalitatea" sa, întârzie. Poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
orice moment, eu mi-aș putea spune: Uite, domnule, te rătăcești între două întrebări, când lumea, dar și literatura română, au infinite interogații care își cer soluția!... Parcă am fi în fața unui Ianus al chestionării! Pe ambele fețe câte o interogație. Ambele fețe la fel de expresive și semnificative ca mesaj. Mai bine zis, ca jumătate din mesaj. Pentru că răspunsul-mesaj, în "totalitatea" sa, întârzie. Poate că e o întârziere perpetuă, întru tristă eternitate ce nu sugerează totdeauna soluții... Sper să accepți această remarcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ale poeziei. El trece în revistă aspectele grave și totodată pe cele banale, umile ale existenței. Candoarea genuină afișată este o capcană pentru neavizați. Asupra fiecărei aserțiuni emise planează tensiuni neliniștitoare, sub fiecare vers se deschide câte o trapă a interogațiilor demistificante. E o poezie intonată în registru dublu: se comentează simultan realul și realitatea poeziei. Dincolo de imaginea epidermică a lumii, se aduce în instanță o întreagă tradiție a mitologiei culturale, care și-a lăsat amprenta, în decursul timpului, asupra vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
umezi, până ce o prindeam în brațe și o mângâiam pe pieptul meu pe nebunateca copilă 169. Mai târziu, scârbit peste măsură de iubiri comune, înotânde în mocirla vieții obișnuite și desfășurate mai toate în umbra interesului, Eminescu va izbucni în interogații de un dispreț suveran: Ca toți să fiu? ca dânșii să fiu viclean fățarnic?/ Să cumpăr cu un zâmbet, un zâmbet iar zădarnic;/ Viața adoratei și gingașei copile/ Să o pătez cu umbra plăcerei unei zile/ Și să iubesc ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
decât pe întunecatul pământ, învăluit într-un blând Ave Maria sufletu-i se abătu și văzu minunea: Acel înger ai fost tu182 conchide Eminescu. Frumusețea cea mare a poemului (Basmul ce i l-aș spune ei) constă în jocul dintre interogații și răspunsuri din final: Când ai lăsat cerul, dragă?/ De ce-n lume ai venit?/ Ai știut că viața-ntreagă/ Trista-mi inimă pribeagă/ Tot pe tine te-a iubit?183 De remarcat forța mântuitoare a venirii: Ai știut cine te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
percepute prin simțuri, care depășesc cadrul experienței 6 și cum Heidegger spunea că metafizica face parte din "natura omului"7, atunci nu rămâne decât să vedem ce este în fapt metafizica 8, așa cum o vede Heidegger, dând răspuns propriei sale interogații filozofice: Metafizica este modalitatea de a întreba trecând dincolo de ființare, în așa fel încât ființarea să poată fi redobândită, ca atare și în întregul ei, pentru înțelegere 9. Admițând că gândirea însăși este contradictorie 10 (s.a.), după cum ne spune Pompiliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
el nu reprezintă nici a suta parte din tristețea care l-a provocat, m-am rugat lui Dumnezeu: "Dă, Doamne, să n-am niciodată talentul lui Shakespeare, căci bănuiesc cam ce se ascunde în spatele lui".47 Ce altceva să ascundă interogațiile stănesciene decât nebunia creativă, poate cea mai tragică formă a cunoașterii umane, și acele insondabile suferințe, pe care Marsilio Ficino le traducea ca pe feluri de furie pe care Dumnezeu ni le inspiră înălțându-l pe om deasupra omului: și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în toată viața sa, aidoma personajului din Sărmanul Dionis: "Asta-i întrebarea, [...] enigma ce pătrundea ființa mea. Oare nu se mișcă lumea cum voi eu? [...] Oare fără s-o știu nu sunt eu însumi Dumne......"49. Și-atunci, parafrazarea clasicei interogații shakespeariene din finalul prozei arată cât de greu cântărește Eros în nemarginile gândirii poetice: Fost-au vis sau nu, asta-i întrebarea 50. Când poetul în Odă (în metru antic) se chinuie mistuit de propriu[l] vis, când se topește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
clopotul sunat-au, plângea a lui aramă 296. Așa cum am mai remarcat, chiar atunci când plânge moartea mamei sale, Eminescu nu poate să nu rememoreze moartea iubitei: Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o297. În varianta Elena, subintitulată Meditațiune 298, interogația shakespeariană devine firească, iar plânsul o imagine laitmotivică: A fi sau a nu fi au nu e tot una?; Nu plâng a ta moarte ci mai fericesc/ O rază trecută din caos lumesc; Eu nu plâng pe-un angel ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Nu vezi că toate merge de-a-ndoaselea dă cân' am venit? Ceva nu e-n regulă, clar!". Bărbatul se uită lung la ea, ducând în mod evident lipsă de argumente. Dă din umeri tăcut, parcă răspunzând unei grave și de nepătruns interogații interioare, una pe care nu o poate rezolva decât prin resemnare. Se uită-n jur și întreabă cam oțărât: "Bun. Si acu' se fasem?" " Ne apucăm cu mâinile de amândouă bucile și ne dăm cu curu' dă pământ!", vine imediat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dreptul șovăielnic: "Ce înseamnă deștept?" "Inteligent. Care știe foarte multe lucruri și iese cu bine din o mulțime de situații, rezolvând o mulțime de probleme", am explicat eu cam emfatic. "Inteligent? Situații!? Probleme!?!", păru el să se isterizeze cu fiecare interogație. Șuieră de câteva ori prin orificiile abdominale și explodă: "Adică, tălică, mata vrei să zici capabil să să scoață din belele? Astea-s problemele, nu?" "Ei, da. Asta vreau să zic. Acum ai înțeles?" Aprobă, înveselindu-se brusc: "Îhî. Mișto
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
haidi, bre, sus în scaun!", face molcom brancardierul. Doctorul Gherasim se uita la niște radiografii. Grigore îl parcă pe nea Vasile în fața patului de examinare și părăsi încăperea fără niciun cuvânt. Medicul se întoarse și, privindu-l pe deasupra ochelarilor, lansă interogația: "Dumneata?". Portarul se cam zăpăci dinaintea acestei întrebări atât de cuprinzătoare: "Io sunt Vasile, Mirică Vasile." ORL-istul îi surâse, întinzându-i afabil mâna, dar cu o strălucire de maliție în priviri: "Bond, James Bond!". Nea Vasile dădu noroc și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sunt escroacă sentimentală!?", se indignă domnișoara, roșind. "Nu ți-e, mă, rușine la obraz să-mi spui mie așa. Io, care și acu' te iubesc ca o proastă, deși mă acuzi ca pă ultima hoață și bagaboantă?" Ajunsă aici cu interogațiile, Monica nu mai rezistă nedreptății care i se făcea și izbucni în plâns. Printre sughițuri și lacrimi îi aruncă un ultim reproș: "Și mai ziceai că io sunt ochii tăi!..." Când o văzu plângând, Relu se blocă din nou, simțindu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
găsi o cale de a rezolva aceasta situație fără atâta - ă - Porfiri zâmbi și spuse în șoaptă: hărmălaie? Tresărind, Salitov îl aprobă fără tragere de inimă. ă Cum se prezintă situația de față?, tonul gentil amuzat al lui Porfiri atenuă interogația. ă ștoarfa asta mică - o prostituată, ține cont... Salitov arătă spre o fată tânără și obosită. Aceasta era legată cu cătușe de un polizyeisky în uniformă neagră cu perciuni exemplari și o expresie indignată. Vârsta exactă e fetei era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sunteți interesat? ă Fiindcă ne confruntăm cu un mic mister în privința prietenei tale Lilia. Un bărbat, unul Constantin Chirliovici, cu numele de familie necunoascut, a acuzat-o că i-ar fi furat o sută de ruble. A fost adusă pentru interogații, însă acuzatorul său a dispărut, iar ea a fost eliberată. ă Pot să v-o spun de pe acum, ea nu este o hoață. ă Te cred. Nu a vrut să primească banii când i-au fost oferiți. Ai auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mort. Nu mai poate pune vorbe bune nimănui. ă Vă rog. Lăsați-mă să-l pe văd pe Osip Maximovici. Goriancikov mi-a spus... ă Ce ți-a spus Goriancikov? O a doua voce, plină de multă voie bună, preluă interogația. Osip Maximovici intră în cameră ascunzând o privire jucăușă în saptele ochelarilor. ă Despre munca pe care o făcea pentru dumneavoastră. Traducerea din Proudhon. Am vorbit despre asta. Osip Maximovici își scoase ochelarii. Fața îi era serioasă în timp ce îl măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și de a prefera alinierii nonsubordonarea: „Să sfărâmăm, / din când în când, / formulele de-a gata, blestematul / lanț al frazelor disciplinate, / ca niște soldați la instrucție! // Hai, rupeți rândurile!” (A avea și a nu avea). Triumfalismul de odinioară cedează locul interogației atinse de dezamăgire. Pavăză putredă (1981) consemnează punctul terminus al acestei coborâri lucide. Cartea fixează imagistic coșmarul ultimului deceniu ceaușist. Limbajul esopic e atenuat de aspectul de cronică tranzitivă. Lumea fericirii în care crezuse tânărul devine o distopie lirică (este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
dintre interlocutori (personale/tranzacționale 2) precum și de gradul de formalitate al contextului situațional în care se desfășoară comunicarea. 2.2.3. Funcțiile în comunicare ale indicilor de alocutivitate sunt următoarele: (a) mobilizarea verbală 3 − interpelarea (prin folosirea formulelor de politețe, interogațiilor, contrucțiilor interjecționale etc.); desemnarea destinatarului (prin folosirea alocutivelor de adresare, aparținând "tipului vocativ"); solicitarea ca destinatarul să-și asume statutul de alocutor (solicitarea de participare la interlocuțiune prin folosirea elementelor aparținând "tipului imperativ") − (b) prezentarea; (c) menținerea contactului; (d) demobilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
e) Depresia și plictiseala; adolescentul trăiește adesea dureros aceste schimbări ale persoanei sale; ele se pot manifesta prin stări de oboseală, tristețe, depresie; f) gustul și analiza sentimentului de a nu fi înțeles sunt specifice pubertății și adolescenței; autoanaliza dezvoltă interogații care generează angoasa, mult mai accentuată la fete decât la băieți; de aici și impresia că tânărul nu este înțeles de nimeni, de familie, de societate, starea de anxietate și izolare, de solitudine; g) Sentimentul de libertate; nevoia de libertate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mai fidel”, poate mai fidel decât originalul, chintesența disciplinei și în a-și apropria toate sensurile apărute până atunci care țin de ceea ce este tipic domeniului de studiu. La întrebarea „ce este istoria?”, care conține în ea, aproape obligatoriu, și interogația privind caracterul ei de știință dat de paradigma modernității, Marc Bloch răspundea prin negarea oricărei soluții sau definiții care ar restrânge accesul oricărei contribuții la îmbogățirea înțelegerii esenței istoriei. Pentru unul dintre fondatorii Analelor, istoria este relevantă ca disciplină riguroasă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
preocupări ale filozofilor și puține sunt reflecțiile „pure” despre timp în rândul istoricilor; mai frecvente sunt creațiile de ficțiune care au creat o întreagă literatură. Nu este însă mai puțin adevărat că în complexitatea întreprinderii de a găsi răspuns la interogația privind natura timpului responsabilitatea aparține fiecărei discipline în parte, așa cum arătam mai sus; dacă există mai multe trecuturi, există și mai multe timpuri: timpul teologic, timpul cosmic, timpul mitic, timpul omului (psihologic), timpul (sau ritmul) economic etc. Fiecare dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
culturale ca protocronismul istoric, deosebit de cel literar, care fie au fost trasate ca sarcini de partid, fie s-au insinuat în cercetarea academică, și cultivarea conformismului în gândire de către aparat au avut ca rezultat fenomenul de suspendare a reflecției și interogației în domeniul istoriei și o lenevire a spiritului istoricului. Daniel NAZARE „Junimea” și Titu Maiorescu în istoriografia română (1946-1989) Literații din București socoteau „Junimea” în secolul al XIX-lea o societate de bețivi, cu sediul într-o crâșmă ieșeană, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ne îndoim, din moment ce a recurs la o avalanșă de citate din corifeii comuniști, iar D. George Burlacu, interpretând momentul 1963, într-o carte atent elaborată, surprinde stilul lui L. Rusu, care i se pare „neculcian, presărat la tot pasul cu interogații retorice, vaiete, tânguieli, interpelări hazlii”. C.I. Gulian îi răspunde primul lui L. Rusu în Contemporanul (nr. 24, 14 iunie 1963, p. 7), însă unele dintre frazele scrise atunci nu pot să ne stârnească decât zâmbete: „Prof. Rusu ignoră complet faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
eficiente decât cele proiectate inițial; economicitate - un învățător trebuie să configureze un plan strategic simplu și eficient în practică; a concepe ceva sofisticat nu înseamnă a realiza activități eficiente. Manager este cel care a operaționalizat exigențele proiectării didactice în trei interogații ale căror răspunsuri se pot constitui într-un schelet eficient de planificare a secvențelor didactice: Spre ce tind? Cum voi ajunge acolo? Cum voi ști când și dacă am ajuns? Orice activitate ne propunem să înfăptuim suntem obligați să cumpănim
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]