1,000 matches
-
Jenny 1982 [1999]; Morgan 1985; Riffaterre 1978, 1980, 1983. intertextualitate [intertextuality]. Relația (sau relațiile) reieșind dintre un text dat și alte texte care îl citează, rescriu, absorb, prelungesc sau, în general, îl transformă, fiind inteligibil în linia acestuia. Noțiunea de intertextualitate a fost formulată și dezvoltată de Kristeva (inspirată de Bahtin). În accepția sa cea mai restrînsă (Genette), termenul desemnează relația (sau relațiile) între un text și altele, care se regăsesc vizibil în primul. În accepția sa cea mai generală și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
protejează un secret, o intimitate, invită la o disimulare. 2) Spectacolul textului În tradiția franceză, Philippe Sollers întrevede "posibilitatea textului că teatru și în același timp pe cea a teatrului și a vieții că text" [p.273]. În abordările moderne intertextualitatea este o modalitate de producere a spectacolului textului [v., de exemplu, Leahu, p.211-217] sau a textului din text [Papahagi, p.71-101]. Textul dramatic poate fi citit că un roman și chiar, uneori, așa cum afirma Proust, piesele lui Shakespeare câștiga
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Gessner, Florian), romantici (Goethe, Schiller, Byron, Lamartine, V. Hugo), scriitori din literatura slavă, apropiată formației galițiene a lui A. (A. Mickiewicz, J. Krasicki, V. Jukovski), sau corespunzători perioadei vieneze - Aug. von Kotzebue, H. Zschokke. Rezultă o operă literară în care intertextualitatea se insinuează permanent, dar originalitatea scriitorului se impune; el captează teme, idei, șabloane literare și le topește formal, le „naționalizează”. Artizan trudnic al limbii române, pe care o mânuia cu dificultate, A. își proiecta singur instrumentarul poetic, lucrând, din 1813
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
percepe personal existența. Generația ’80 și, în parte, generația ’90 l-au recuperat pe I. ca pe un precursor. Dar pentru tinerii acestor ani, care au recurs la descrierea concretului cotidian, la detașarea ironică, la fantasticul inserat în banal, la intertextualitate, lumea există. Ei nu au sentimentul golului primordial care organizează la I. percepțiile. Trebuie adăugat că I. este unul dintre traducătorii eminenți ai unor capodopere ale literaturii contemporane, alegându-și lucrări de maximă dificultate lingvistică și de maximă deschidere filosofică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
practică a acestor resurse este continuu alterată de perturbările, zgomotele din teoria matematică a comunicării, provocate de strategiile adverse, într-o situație prin definiție polemică. Dar fiecare strategie se lovește de altele, iar campania este marcată de ceea ce semiologii numesc intertextualitate. În orice comunicare politică, mesajul, discursul, imaginea trimit la alte secvențe de semne, lucru afirmat și de semioticianul care, la alegerile prezidențiale din 1988, examina sistemul afișelor electorale ale candidaților: "În contextul polemic în care se plasează toate acestea... identitățile
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
ar însemna să abdicam de la metoda barbiana de creație, care presupune doar "zborul înalt"7 ("Panteism") și este călăuzita de "unitatea" și "legile regești" ale "numerelor foarte mari"8. Discutăm relația lui Ion Barbu cu Edgar Poe în termeni de intertextualitate, pentru a evidenția deopotrivă analogiile, dar și disjuncțiile dintre cei doi autori, încercând astfel să evităm judecățile simplificatoare, printr-o lectură atentă, în oglinzi paralele, a poemului în proza, convinși că, numai prin răsfrângeri multiple, vom putea să îi limpezim
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
fapt evident și în contribuțiile autoarei la volumele colective de studii, alcătuite în cadrul catedrei: Studii literare (Cluj-Napoca, 1987); Semiotica și poetica. Contribuții la studiul dialogului (Cluj-Napoca, 1984); Semiotica și poetica. Textul și coerența (Cluj-Napoca, 1985); Semiotica și poetica. Textul și intertextualitatea (Cluj-Napoca, 1987). SCRIERI: Istoria literaturii române moderne (în colaborare cu Maria Protase și Livia Grămadă), partea I, Cluj-Napoca, 1974; Aron Densușianu, Cluj-Napoca, 1974; Istoria literaturii române. Epoca veche (în colaborare cu O. Șchiau), Cluj-Napoca, 1975; Istoria literarurii române. Epoca premodernă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
definitive. Având această intenție, le conferă celor zece personaje pseudonime (pentru a le proteja reputația, spune el, chinuindu-ne astfel cu bănuiala că ar fi persoane reale). Aceste pseudonime sunt în mod deliberat calculate pentru a trimite la elemente de intertextualitate din întreaga operă boccaccescă. Pampinea, Emilia, Filomena și Fiammetta apar și în operele precedente. și bărbații au mai fost amintiți: Panfilo este iubitul trădător al Fiammettei, Filostrato este eroul unui poem eponim și Dioneo își face prima apariție în Comedia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cuvinte sau expresii poate fi compensată, parțial, printrun efort sporit al interpretului, care va fi obligat să parcurgă un proces inferențial complex, fiind nevoit să caute conexiuni pertinente În contextul extern și, mai ales, În cel psihologic.. 2.1.3. Intertextualitatea context pentru text/discurs Până unde merge căutarea conexiunilor relevante, care să ne lumineze calea spre o corectă și cât mai completă interpretare a unui enunț? Ce se Întâmplă dacă nici ceea ce este dincolo de propoziție/enunț și anterior acesteia/acestuia
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Înțelege fără dificultate că poetul descrie, așa cum Își imaginează el că s-a Întâmplat, scena violului produs de Zeus asupra soției regelui Tyndareos al Spartei, Leda; aceste informații nu există În textul poeziei. De unde apare diferența de interpretare? Conceptul de intertextualitate ne oferă o cale de Înțelegere a acestor două situații, foarte diferite, de comunicare. Pornind de la termenul de dialogism utilizat de Bakhtin, Kristeva dezvoltă conceptul de intertextualitate prin care Înțelege legăturile necesare care există Între un text și totalitatea textelor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
informații nu există În textul poeziei. De unde apare diferența de interpretare? Conceptul de intertextualitate ne oferă o cale de Înțelegere a acestor două situații, foarte diferite, de comunicare. Pornind de la termenul de dialogism utilizat de Bakhtin, Kristeva dezvoltă conceptul de intertextualitate prin care Înțelege legăturile necesare care există Între un text și totalitatea textelor anterioare acestuia, la care autorul, intenționat sau nu, trimite: „Nu există un punct zero În scriere”, spune Kristeva, „fiecare scris repetă, În mod normal, texte sau fragmente
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a autorului) a textului nu ar fi posibilă. Lumea unui text este, conform acestei optici asupra relațiilor dintre texte, un locus unde se pun În relație enunțuri vechi cu enunțuri noi, generându-se semnificații noi. În cazul textului literar scris, intertextualitatea pare a fi un recurs necesar având În vedere situația particulară În care textul se situează În ce privește raporturile sale cu lumea - anterioară În care a fost creat. Legăturile sale cu autorul (ca element contextual crucial), cu circumstanțele lingvistice, culturale, sociale
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
cel intenționat de autor. Pentru aprecierea dimensiunii unui asemenea tip de context lingvistic ne ajută Ricoeur: “Acest raport intertextual generează, prin estomparea lumii despre care se vorbește, cvasi-lumea textelor sau literatura (sublinierea autorului)<ref id = "22"> Idem </ref> . Chiar dacă prin intertextualitate se face, În general, referire doar la operele literare, extinderea fenomenului asupra textului În sens larg, așa cum rezultă din primul exemplu pe care l-am dat, este ușor de realizat și de acceptat ca validă. Putem afirma că un text
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
el trebuie să lărgească contextul prin accesarea unor texte aparținând literaturii grecești clasice, a textelor marilor tragedii grecești, a textelor homerice. Altfel, minunatele metafore ale textului poetic rămân În Întuneric. Se impune, ca o concluzie a acestui subcapitol, următoarea observație: intertextualitatea, din perspectiva funcționării ei ca un context, nu este, până la urmă, altceva decât o componentă a contextului psihologic, adică un set de ipoteze pe care interpretul le are stocate În memorie și pe care le poate accesa, mai ușor sau
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
și povestirea Incredibilul adevăr, intercalată Între ghilimele și prezentată ca o scurtă proză visată de unul dintre personajele romanului, Sorin (pp. 204-212). Interpelat În legătură cu acest caz, Al. Florin Țene a răspuns că nu este vorba despre un plagiat, ci despre intertextualitate, un procedeu literar des folosit de scriitori, atât de către cei români, cât și de către cei străini (Borges, de pildă). În orice caz, pentru fapta sa, Consiliul de Onoare al Uniunii Scriitorilor din România l-a exclus pe Al. Florin Țene
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
decorului 73 simultan/succesiv/unic și în tipul de cortină 74: germană/verticală, grecească/laterală, italiană/fluture, franceză, de lumină, de apă etc.; a limbajului sculpturii utilizat în construirea păpușilor de diferite tipuri); se poate vorbi, astfel, în teatru, de "intertextualitate" ce implică, de fapt, coroborarea textului scris cu cel vorbit, cu "textul gesturilor, cel al mimicii faciale, al costumelor, al dinamicii spațiale a corpurilor, al spațiului scenic, al iluziilor scenografice, al luminilor, al culorilor, al sunetelor, al zgomotelor etc." (Pagnini
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
categorice a lui Godot - „Teatru’ a murit” -, sporovăiala celor doi reușește să adune în preajmă o serie de gură-cască, pentru ca textul să se încheie cu celebra replică din deschiderea piesei „originale” a lui Beckett. Tehnicile de punere în abis și intertextualitatea se păstrează și în scrierile mai accentuat politice, precum Femeia ca un câmp de luptă sau Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia (1998), unde trauma resimțită de Dorra, victimă a unui viol în timpul războiului, se reflectă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
New York îi permite autorului să se definească în funcție de sorgintea sa (Un poet la New York, 2002). Interesat de apusul modernității și de intrarea liricii în vârsta postmodernă, poetul concepe volumul Elegiile după Rilke (1993; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), recurgând la intertextualitate pentru a construi în propriile texte „satelit” o viziune poetică personală. Ca și la ilustrul precursor, misiunea poetului este de a se dedica unei existențe solitare, departe de zgomotul mundan, cu scopul de a-și clarifica, în liniștea confruntării directe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
poetică personală. Ca și la ilustrul precursor, misiunea poetului este de a se dedica unei existențe solitare, departe de zgomotul mundan, cu scopul de a-și clarifica, în liniștea confruntării directe cu sinele, crezul artistic. Într-o vreme în care intertextualitatea ia de obicei forma parodiei superficiale, D. este original prin sinceritatea devoțiunii cu rol purificator în propriul discurs. El știe să regizeze însă și explozii imagistice prin notații nemediate de subterfugiile livrești. Starea poetică, aptă să „comunice” întreg cuprinsul lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
absolute și periferii obscure, pentru a traduce aproape cuvânt cu cuvânt pe Armando Gnisci. Textul nostru este, de altfel, la acest capitol, doar o parafrază sau dacă se preferă, pentru a relua un termen (fost) la modă un exercițiu de intertextualitate critică. Nu mai poate exista un model unic, occidental, obligator pentru toate literaturile lumii. Consecința practică este și ea de maximă importanță: decolonizarea are și sensul recunoașterii deschise a coexistenței și convergenței pacifice a diverselor culturi literare. Această colaborare (preconizată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unui colonel de securitate; supravegheat pas cu pas, trăiește iluzia vieții libere, are naivitatea să se creadă un disident; după „revoluție” devine slujbașul colonelului, ajuns acum om de afaceri. Motivul „cheii pierdute” a locuinței din strada Pantazi implică o dublă intertextualitate, simbolizând debusolarea și captivitatea în iluzie a intelectualului. Volumul Lumi narative (1998), care adună articole și recenzii apărute în „Convorbiri literare”, departe de a fi un gest repetitiv, oferă imaginea diversității vii a prozei contemporane, urmărind, prin analize laborioase, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
urmărind studiul relației transversale care se negociază între diferite producții culturale într-o operă romanescă, modul în care o operă artistică dezvăluie cultura Sinelui și a Celuilalt. Este evident de multă vreme mult înainte de a fi fost creat conceptul de intertextualitate că orice operă artistică este determinată de relațiile sale cu alte opere, atît pe plan formal cît și pe plan tematic. Sprijinindu-se pe acest postulat, numeroși cerce tători privesc studiul discursului romanesc francofon ca pe un obiect transcultural care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care produsul finit, oricît de reușit, e secundar în comparație cu procesul, cu "facerea" unui text, în care autorul, naratorul, personajele și cititorii sunt deopotrivă implicați, opera rămînînd astfel deschisă, infinită, nesupusă reificării, iar literatura evoluînd sub semnul dinamismului complice și al intertextualității. Subiectivitate și limbaj Pînă la teza de doctorat cu același titlu a doamnei Raluca Bădoi (Cluj), filosofia lui Emmanuel Lévinas, deși în mod evident legată organic de problema transcendenței, nu a fost privită din perspectiva novatoare și dinamică a transdisciplinarității
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
finalități, roluri, statuturi, intenții ce guvernează actul de comunicare; * contextul referențial, reprezentat de evenimentele de politică internă și internațională din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea; * contextul lingvistic, intra- și intertextual, înglobând vecinătăți textuale, relații de intertextualitate, tipologii ale textelor jurnalistice etc. Jurnalistul aparține unui context istoric și socio-cultural bine determinat care oferă conținuturile limbajului publicistic și construiește un orizont de așteptare particular din partea publicului receptor. Restrângând cadrul conceptual, identificăm datele unui context situațional specific, ale cărui
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
arată un chip lizibil pe care noi n-am avea decât să-l citim... Trebuie să concepem discursul ca violență asupra lucrurilor, în orice caz ca o practică pe care le-o impunem"444. Pe aceeași linie de interpretare, a intertextualității fundamentale, Daniela Rovența-Frumușani apreciază că "genurile și discursurile nu constituie complexe impermeabile unele în raport cu celelalte, că enunțurile nu sunt niciodată monade, ci ochiurile unui lanț dialogic continuu, că textele se interreflectă, intercitează, sunt pline de rapeluri, ecouri și prefigurări de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]