1,269 matches
-
de așa, apoi trebuie să împărțim drept în două ceea ce ne-a dăruit oaspetele nostru.” (I.Creangă) În planul expresiei, în comunicarea orală, marca distinctivă a enunțului asertiv o constituie intonația, care este în esența ei descendentă. Caracterul descendent al intonației asertive se accentuează în enunțurile exclamative, în care energia de articulare și pronunțare se concentrează în partea lor inițială: „Nenorocitul de Anghelache!” (I.L. Caragiale) În afara acestei deosebiri, enunțurile asertive exclamative se caracterizează în mod frecvent și prin prezența unor mărci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterul lor exclamativ își are originea mai ales în propoziția-predicat: „- Of! de-ar veni iarna, să te mai dau odată la școală undeva...” (I. Creangă) Când caracterul exclamativ aparține unei propoziții subordonate, cel mai adesea, în stil indirect, fraza primește intonație de enunț neutru (obiectiv). Caracterul subiectiv al propoziției subordonate este marcat de elemente exclamative și de topică: „N-am reușit să-i spun ce greu a fost totul.” Enunțuri interogative În enunțurile interogative raportul emițător-mesaj-destinatar este dominat de destinatar, în funcție de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nopții? Nu cred.” (T. Arghezi) Enunțurile interogative parțiale sunt mai cu seamă enunțuri-fragment, rezultând în special din marea frecvență a subînțelegerii în stilul conversației: „- Și? - Și ce?” (O. Paler) În planul expresiei identitatea specifică a enunțurilor interogative este marcată de intonație și prin elemente interogative. Intonația interogativă este ascendentă. Ea caracterizează ambele categorii de enunțuri interogative. Elementele interogative sunt specifice enunțurilor interogative parțiale, în structura cărora, realizează și diferite funcții sintactice: • pronume (adjective) interogative: cine, care, ce, ce fel de, cât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Enunțurile interogative parțiale sunt mai cu seamă enunțuri-fragment, rezultând în special din marea frecvență a subînțelegerii în stilul conversației: „- Și? - Și ce?” (O. Paler) În planul expresiei identitatea specifică a enunțurilor interogative este marcată de intonație și prin elemente interogative. Intonația interogativă este ascendentă. Ea caracterizează ambele categorii de enunțuri interogative. Elementele interogative sunt specifice enunțurilor interogative parțiale, în structura cărora, realizează și diferite funcții sintactice: • pronume (adjective) interogative: cine, care, ce, ce fel de, cât (câtă, câți, câte): „Și pentru că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În limba veche avea același rol adverbul au, prezent și în poezia eminesciană, pentru caracterul său modalizator: „Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii?” (M. Eminescu) Cel mai adesea, enunțurile interogative totale se disting de cele asertive numai prin intonație: „Îmi aduc aminte, poate / Că făcui parte din toate?” (T. Arghezi) În enunțurile analitice realizate ca frază dezvoltată, intonația interogativă o poartă cel mai adesea propoziția-predicat: „Dacă din povești adevăr rămâne / că trăim prin imponderabil cei vii, poate să mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii?” (M. Eminescu) Cel mai adesea, enunțurile interogative totale se disting de cele asertive numai prin intonație: „Îmi aduc aminte, poate / Că făcui parte din toate?” (T. Arghezi) În enunțurile analitice realizate ca frază dezvoltată, intonația interogativă o poartă cel mai adesea propoziția-predicat: „Dacă din povești adevăr rămâne / că trăim prin imponderabil cei vii, poate să mai umble cuvânt că trupul / este o povară?” (L. Blaga) Interogativa indirectă, fiind subordonată, își pierde intonația specifică. Enunțul din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca frază dezvoltată, intonația interogativă o poartă cel mai adesea propoziția-predicat: „Dacă din povești adevăr rămâne / că trăim prin imponderabil cei vii, poate să mai umble cuvânt că trupul / este o povară?” (L. Blaga) Interogativa indirectă, fiind subordonată, își pierde intonația specifică. Enunțul din care face parte este în esența lui un enunț asertiv: „A întrebat-o un aprod bătrân pe cine caută.” (M. Sadoveanu) Enunțuri interogative retorice Sunt enunțuri sintactice care se caracterizează printr-o contradicție între prezența unei intonații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intonația specifică. Enunțul din care face parte este în esența lui un enunț asertiv: „A întrebat-o un aprod bătrân pe cine caută.” (M. Sadoveanu) Enunțuri interogative retorice Sunt enunțuri sintactice care se caracterizează printr-o contradicție între prezența unei intonații ascendente, interogative, sau a unor elemente interogative în planul expresiei și caracterul asertiv al planului semantic: „Nu ești îndestul de smerită, îndestul de chinuită, îndestul de sfâșiată?” (Al. Russo), „Și într-adevăr dacă în limbă nu s-ar reflecta chiar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zise Zaharia.” (I.Creangă), „- Ștefane, zise Luchi, fiindcă ea era.” (M. Preda), „Lasă-mă, toamnă, în prada furtunii Singur de mine să râd ca nebunii.” (A.E. Baconsky) În planul expresiei, identitatea specifică a enunțurilor imperative este marcată concomitent prin intonație, accent și flexiune. Flexiunea. Marca distinctivă principală a enunțurilor imperative este situarea substantivului (pronumelui) la cazul vocativ și a verbului la modul imperativ: „- Ioane! Ioane! Ioane!... și Ion pace!” (I. Creangă), „Păzește-te de amicii care ți se jură că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
meu ca de ochii din cap...” (I. Creangă) Observații: Situarea verbului la imperativ poate fi doar marcă a caracterului afectiv al unui enunț asertiv: „Ei! ei! de acum drege-ți „vocea” și descurcă-te, măi Trăsne, dacă poți.” (I. Creangă) Intonația imperativă este orientată de accentul sintactic și depinde de dezvoltarea enunțului; este ascendentă când enunțul se realizează doar printr-un vocativ, o interjecție sau un verb la imperativ: „Mai luăm câte unul?... Băiete!...” (I.L. Caragiale), „- Stăi! strig eu.” (I.L.Caragiale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
câte unul?... Băiete!...” (I.L. Caragiale), „- Stăi! strig eu.” (I.L.Caragiale); este mai întâi ascendentă, apoi descendentă, când enunțul are o dezvoltare mai amplă: „Cântați-mi durerile voastre / Ca să am la ce să visez.” (A.E. Baconsky) Enunțurile imperative indirecte au intonație nespecifică; ele devin, de fapt, enunțuri asertive: „Și cum ajunge acasă, zice unei babe de la bucătărie să ia cucoșul, să-l zvârle într-un cuptior plin cu jăratic și să puie o lespede la gura cuptiorului...” (I. Creangă) Enunțuri exclamative
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fizică (S) nu poate produce dureri morale (C.D.), dar durerea morală (S) produce uneori dureri fizice (C.D.).” (M. Sadoveanu), „Bunul simț (S) poate înlocui câteodată inteligența (C.D.), dar inteligența (S) nu poate să-nlocuiască niciodată bunul simț (C.D.).” (M. Codreanu) Intonația. Intervenția factorului subiectiv, afectiv, în elaborarea enunțului lingvistic poate anula caracterul relevant al topicii și al determinării în marcarea funcției sintactice de subiect. Împotriva situării sale înaintea verbului copulativ, reliefarea prin intonație a unui termen din structura nucleului predicațional se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să-nlocuiască niciodată bunul simț (C.D.).” (M. Codreanu) Intonația. Intervenția factorului subiectiv, afectiv, în elaborarea enunțului lingvistic poate anula caracterul relevant al topicii și al determinării în marcarea funcției sintactice de subiect. Împotriva situării sale înaintea verbului copulativ, reliefarea prin intonație a unui termen din structura nucleului predicațional se constituie în marcă a rolului de nume predicativ, purtător al semanticii lexicale a predicației; „descoperirea, revelarea” noutății prin intonație se întâlnește cu poziția de „informație nouă”, proprie predicatului: „Iar cerul este tatăl
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marcarea funcției sintactice de subiect. Împotriva situării sale înaintea verbului copulativ, reliefarea prin intonație a unui termen din structura nucleului predicațional se constituie în marcă a rolului de nume predicativ, purtător al semanticii lexicale a predicației; „descoperirea, revelarea” noutății prin intonație se întâlnește cu poziția de „informație nouă”, proprie predicatului: „Iar cerul este tatăl meu / Și mumă-mea e marea.” (M. Eminescu) „Casă de oameni de treabă se cheamă asta?” (I. Creangă) „O durere totdeauna mi-a fost / singurătatea ta ascunsă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiect sau de nume predicativ a componentelor nucleului predicațional complex: propoziția-subiect stă în stânga verbului copulativ, iar în dreapta verbului se situează numele predicativ: „Ce e cuceritor în orice realitate dată este că focalizează toate universalurile acelea care sunt proprietățile.” (C. Noica) Intonația. Prin intervenția elementului activ, ordinea neutră a termenilor în desfășurarea funcțiilor sintactice poate fi tulburată; numele predicativ trece în fața verbului copulativ, odată cu reliefarea sa printr-o intonație particulară, care-i devine marcă specifică. În aceste enunțuri, subiectul (subiectiva) se situează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realitate dată este că focalizează toate universalurile acelea care sunt proprietățile.” (C. Noica) Intonația. Prin intervenția elementului activ, ordinea neutră a termenilor în desfășurarea funcțiilor sintactice poate fi tulburată; numele predicativ trece în fața verbului copulativ, odată cu reliefarea sa printr-o intonație particulară, care-i devine marcă specifică. În aceste enunțuri, subiectul (subiectiva) se situează după verbul copulativ: „O amăgire e că le-ai cuprins, Oricât cu fapta te-ai deprins.” (L. Blaga) II. RELAȚII DE DEPENDENȚĂTC " II. RELA}II DE DEPENDEN
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiect sau de complementul indirect. În enunțul „Vulpea a vrut-o o fetiță.”, prezența pronumelui personal o, cu funcție de complement direct, fixează aceeași identitate funcțională substantivului vulpea care îl anticipă. În absența pronumelui o, substantivul vulpea, dacă nu intervine o intonație deosebită, ar funcționa ca subiect: „Vulpea a vrut o fetiță.” Forma de dativ a pronumelui personal lor stabilește identitatea de complement indirect a pronumelui le pe care îl reia: „Le-am lăsat lor și albumele de artă.”, în timp ce reluarea prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regenta ei se lipsește uneori de elemente de relație; termenii sintagmei, singurii constituenți sintactici, propoziționali, ai frazei se juxtapun. Identitatea specifică a circumstanțialei de condiție este marcată în aceste enunțuri prin topică; propoziția care ocupă primul loc, reliefată și prin intonație, actualizează funcția de circumstanțial de condiție: „Ai carte, ai parte.” „Banul trebuie să meargă; îl strângi, îl furi.” (N. Iorga, 56) CIRCUMSTANȚIALUL CONCESIV (DE CONCESIE)TC "CIRCUMSTAN}IALUL CONCESIV (DE CONCESIE)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Determinismul psihologic e atât de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Mihai a susținut această idee, și nu Petre. și conjuncția discontinuă nu atât... cât: Nu atât Mihai a susținut ideea cât Petre. Întemeierea relației de coordonare opozitivă pe opoziția afirmativ-negativ determină exprimarea ei foarte frecventă prin parataxă, concomitent cu o intonație specifică. În aceste enunțuri, formă negativă primește, cel mai adesea, termenul al doilea: „Arta e tensiune, nu contemplație.” (G. Călinescu, C.O., 149), „Când ai venit la Borza, dumneata veniseși să-l întrebi de Lixandru, nu veniseși să-i vorbești
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
algoritm: 1. Lectură model realizată de către învățător/profesor Este recomandat să nu fie neglijată, omisa sau minimalizata citirea-model. Chiar dacă elevii au deprinderi corecte de citire, citirea-model le oferă ocazia de a învăța prin imitație exprimarea clară, corectă, fluenta în comunicare, intonație portivită semnelor de punctuație etc. Acest procedeu de citire-model obligă practicienii la respectare unor cerințe: pronunție clară, corectă; ton potrivit conținutului citit; intonație adecvată, corespunzătoare semnelor de punctuație; 29 citire în ritmul potrivit nivelului clasei/elevului căruia ne adresăm; antrenarea
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
de citire, citirea-model le oferă ocazia de a învăța prin imitație exprimarea clară, corectă, fluenta în comunicare, intonație portivită semnelor de punctuație etc. Acest procedeu de citire-model obligă practicienii la respectare unor cerințe: pronunție clară, corectă; ton potrivit conținutului citit; intonație adecvată, corespunzătoare semnelor de punctuație; 29 citire în ritmul potrivit nivelului clasei/elevului căruia ne adresăm; antrenarea citirii conștiente prin solicitarea elevilor de a urmări (cu degetul, cu bețișorul, cu stiloul închis, cu creionul etc) pe textul citit model. 2
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
permite elevilor să se raporteze la ceea ce au citit. Pentru a învăța să citească mai eficient, elevii trebuie să folosească ceea ce citesc, să-și pună singuri întrebări asupra textului, să descopere importantă autocorectării și să învețe să-și organizeze bine intonațiile. Etapele fundamentale ale acestei metode sunt: se va cere elevilor să citească în gând și apoi să povestească folosind cât mai multe detali; elevii citesc în gând; elevii vor reproduce textul cât mai fidel posibi, fără a mai urmări textul
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
a onomatopeelor Capacitatea de reproducere a zgomotelor IV. Obținerea performanței Acum, că am scăpat de Vrăjitoarea cea Rea, putem să ne jucăm în voie. Profesorul propune copiilor să joace teatru. Împarte rolurile: profesorul va fi povestitorul și va citi cu intonație povestea, iar elevii vor face zgomotele de fundal precizate în poveste. Joc didactic Dramatizare Conversația Capacitatea de concentrare a atenției Capacitatea de diferențiere și reproducere a zgomotelor și onomatopeelor V. Asigurarea feedbackului Răspunsurile elevilor la acest exercițiu vor indică gradul
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
de referință 3.1 să interpreteze expresiv un text literar/un cântec/un dans Activități de învățare -exerciții de citire expresiva, pe roluri, dramatizare; -exerciții de dicție; -jocuri cu mișcări scenice, simulări; interpretarea unor cântece utilizând cerințele unei emisii, respirații, intonații, dicții corecte și folosind tipurile de cantare învățate; 3.2 să creeze individual o compoziție cu o anumită tematica • interpretarea unui dans tematic; • improvizații muzicale pentru textele lirice citite; • improvizarea unor mișcări sugerate de un text sau un cântec audiat
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
necesare cadrelor didactice implicate în procesul de predare-învățare în cazul elevilor cu deficiențe de auz derivă din faptul că limbajul persoanelor cu deficiențe de auz este puternic influențat de deficiența senzorială existentă. Astfel, în planul vorbirii, modul de exprimare nearmonios, intonația stridentă sau monotonă, ritmul și calitatea articulării perturbă inteligibilitatea vorbirii. În cazul persoanelor hipoacuzice, care au posibilitatea de a percepe unele sunete și cuvinte, vocabularul se dezvoltă mai repede în raport cu cel al indivizilor cu deficiență auditivă profundă, aceștia ajungând să
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]