1,083 matches
-
pentru cea mai pasionată cauză ce poate însufleți un neam: dorul întregirii lui. Citez cîteva nume care vor rămîne mari în istoria românească: Take Ionescu, Nicu Filipescu, N. Iorga, Barbu Delavrancea, Toma Stelian, Octavian Goga, N. Fleva, părintele Lucaci, toți intransigenți susținători ai politicii pro-aliate. În anul 1915 eram student la București, înscris la Facultatea de Drept. În zilele din săptămînă frecventam conștiincios cursurile la facultate, iar duminicile mergeam adesea la întrunirile de la Sala Dacia, ca să ascult pe marii oratori ai
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
opoziție prigonită. Era necesară înarmarea partidului cu cadre solide și combative. Mulți se întrebau dacă Duca are energia virilă, aproape brutală, care se cere pentru a domina partidul și a se impune regelui. Duca, însă, sub aparențe mlădioase, ascundea o intransigentă corectitudine politică și o rară onestitate personală. Șef al partidului, Duca era în fiecare zi la clubul central din Calea Victoriei și la ziarul Viitorul, în biroul lui Al. Mavrodi, directorul oficiosului liberal. De la început, s-a ocupat de tineret, organizîndu-l
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
în care Românii împărțiți în tabere, pierd tot mai mult din prestigiu și interese naționale; În Bucovina unde presa minoritară denaturează adevărul după cum îi convine, fără ca să existe împotriva ei o energică acțiune românească unitară; se simte necesitatea unei publicații intransigente românești. Toți românii, fără deosebire de culoare politică și interese personale, pe care îi doare durerea neamului lor, trebuie să fie alături de noi. Suntem un mănunchi de tineri. Nu facem o firmă din tinerețea noastră, dar suntem siguri că această
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
iredentism la capătul căruia sta Unirea”... Cât despre Nicolae Iorga, Sextil Pușcariu în al său editorial care purta numele istoricului de la Neamul Românesc scria : ...” Iorga nu e numai un răzvrătit care nu cunoaște cruțare în critica sa justă, și un intransigent care nu stă de vorbă cu cei care nu-i dau și garanția morală indispensabilă pentru o colaborare, ci este înainte de toate un clăditor, care în locul credințelor deșarte ce ți le-a spulberat îți toarnă în suflet credințe tari ce
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
aducem binemeritate elogii...” (C. Bivolaru, ziarul Bucovina, 20 aprilie, 1942). * Anuarul Societății „Armonia”, al 51-lea an: 19311932, Cernăuți, 1933, apărea la Institutul de Arte grafice „Glasul Bucovinei”. Din raportul general asupra „Armoniei”, an administrativ 1931-1932, înțelegem că Grigore Halip „intransigent luptător deșteptărist și om de casă al”Armoniei” până în cele mai de pe urmă ceasuri ale sale”, a fost membru al „Armoniei” de la chiar înființarea ei, în 1881, iar Mihai Pitei, membru cu 51 de membrie activă în „Armonia” din 1897-1914
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de la Suceava, unde Bogdanovici citește colegilor săi de celulă cărți marxiste, încercînd o îndoctrinare ideologică pașnică. La această acțiune se alătură și Țurcanu, devenind un fel de adjunct al "inițiatorului". În scurt timp, nesuportînd rolul secund și manifestîndu-se mult mai intransigent și de neclintit în a urma linia ideologică, își va forma propriul său grup. Transferat la Jilava, după o întrevedere cu Nicolski, cînd se vor pune la punct cu noul stil de reeducare, va forma, împreună cu vreo zece-douăzeci de studenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dacă nu de swing ar mai înveseli atmosfera în acest loc întărit în care tocul înalt, decolteul și bijuteriile n-au dobândit încă drept de cetate, nici în est, nici în vest. Se știe cam ce este femeia pentru ecleziastul intransigent: obiect de perzanie în tinerețe, de dispreț la maturitate și al uitării la bătrânețe. Iar pentru musulmanul clasic, o valoare de schimb între familii. În cartierul evreiesc, îmbrăcate cu uniforma lor cenușie, cu fustă lungă și dreaptă, cu pălărie cloș
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ghiozdanul copiilor în fața ecranului, ca să nu se mai uite atât. Iar acum..." Suspină. A trecut vremea când salafiștii își întrerupeau conversațiile și-și ascundeau fețele îndărătul unui ziar larg deschis când apărea câte o cameră de luat vederi: când islamiștii intransigenți îți dădeau jos cu topoarele antena parabolică din balcon. Acum fiecare școală, fiecare puritan rigorist își are timpul său de antenă. Iar doctoratele nu se mai decernează în moschei sau universități. "Astăzi, deploră cârtitorul meu, e suficient să apari o dată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tranșată în două minute... Asta înseamnă, Preafericite, că într-o zi veți putea fi văzut la Damasc? E un bărbat firav, cu o barbă albă mai scurtă și mai bine tăiată decât a fraților săi întru Hristos, dar este tot atât de intransigent în privința prerogativelor sale. Greu de spus. Scaunul meu are onoarea întâietății. Suntem cei mai importanți rămânând aici. Deci ei trebuie să vină la noi. Patriarhul ortodox mi-e prieten. Cunoaște drumul. Și partidul lui Dumnezeu, Hezbollah? A trimis la mine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sunt de cunoscute secolele ei de glorie și de sânge. Azi, cea de-a treia și ultima vrea să depășească tot. Istoricii ne explică următorul paradox: cu cât islamul este mai slab, cu atât el se arată a fi mai intransigent și mai meticulos. Este adevărat că toleranța e un lux pe care nu și-l permit decât cei puternici, dar care-i poate costa scump pe cei slabi. În epoca de argint numită Al-Andalus, islamul din Granada putea zâmbi tuturor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
începură. Convenția politică a mers ușor. Aliații n-au mai reînceput discuția asupra revendicărilor noastre. În treacăt, au încercat să vadă dacă, în ceea ce privește Banatul, nu am fi dispuși să mai cedăm ceva sârbilor. Când au văzut că Brătianu e tot atât de intransigent ca în trecut, n-au mai insistat. A rămas definitiv stabilit ceea ce ni se recunoscuse încă din 1915. Atunci se specificaseră numai în trăsături generale ținuturile revendicate de noi. Pentru cele ce aveau hotare geografice bine lămurite, lucrul era ușor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ilustrează câteva dintre miturile originare ale comunismului: omul care stăpânește natura și o supune propriilor interese, transformarea geografiei și apariția construcțiilor gigantice, ridicate cu prețului vieții câtorva milioane de „dușmani ai poporului”. Discursul împotriva „imperialiștilor” își păstrează virulența, însă devine intransigent față de „slugile lor ticăloase”, adică social-democrații de dreapta și „banda titoistă”, care nu aveau altceva de făcut decât să pregătească un nou război mondial. Muncitorii trebuiau informați, chiar și în acest mod, asupra dizidențelor din interiorul lagărului socialist, probabil cea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a stabili birourile de legătură ale armatei române cu Kommandantura. Această idee a unui român, să scoată familia Brătianu și mai ales pe mama și să vedem circulând aici pe ofițerii germani, mă revoltă; discutai cu el, dar, cum părea intransigent, mă adresai generalului Coandă care, indignat, l-a făcut să-și schimbe graiul și să renunțe. În ajun, spusese d-nei Poulopulos că e firesc să sufere și Brătienii din teritoriul ocupat, căci destule privilegii avuseseră! pacea de la bucurești Pacea semnată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ținută mai potrivită Curții. Dânsul era un tip de boier vechi, întrunind tradițiile neamului său cu civilizația ce adoptase în călătorii și educația europeană ce primise. Fusese bărbat frumos și era plăcut, admirabil conservat, hazliu, vesel, dar și mușcător și intransigent când era vorba de oarecare principii. Luase de soție, mai tânără de ani ca el, pe fiica naturală a lui Hangerli, descendentul celui ce domnise vremelnic la noi, naturalizat german și ocupând o funcțiune înaltă în administrația prusiană. Fata lui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din odăile de sus. Camera tatei rămăsese intactă, ca monument istoric, în dulap se așezaseră ultimele lui haine, uniforma de junker și rochia mamei de logodnă. Camera lui de baie, așa de primitivă, neatinsă. Cultul lui Ionel pentru tata fusese intransigent. Chiar aceste schimbări radicale arătau că o viață nouă începea. De unde Florica era centrul în care mama ne aduna pe toți împrejurul ei, primăvara și toamna, cu mici, cu mari, ea devenea acum casa Elizei. Și fiind dat caracterul ei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
era condiționată de incubația unor forțe de origine malefică, posedatul era fie adorat, fie mai deseori supus la exorcisme greu de suportat, uneori chiar exterminat; execuția capitală a încheiat existența multora din alienați. Știm că Occidentul, sub dominația unei mai intransigente teocrații, a oferit multe exemple de acest gen. Ortodoxia a fost mult mai tolerantă sub acest aspect. Bolnavii mintali, chiar dacă erau considerați posedați, nu au fost de obicei sancționați: brutalizarea lor, întâmplătoare, nu a fost acoperită de legislație. În spiritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
au avut curajul s-o facă, mărturisește că „îi ardeau obrajii de rușine“ când a fost obligat să semneze, ca membru al biroului Uniunii Scriitorilor, o declarație de condamnare a unui confrate care fluierase în biserică. Să fie acum vehement-acuzator, intransigent cu alții până în pânzele albe, ar fi fost o probă dacă nu de ipocrizie, în orice caz de lipsă de gust. Autorul Amin tirilor deghizate nu o putea da. Din tinerețea lui Sorin Titel După ce a fost un an student
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Beijing a Asociațiilor Studențești Autonome ca un vehicul de exprimare a nemulțumirii lor. Ulterior în aceeași zi, în timpul absenței lui Zhao în Coreea de Nord, Li Peng a convocat o ședință a Comitetului Permanent al Politburo care a aprobat apariția unui editorial intransigent în Renmin Ribao, angajându-se să răspundă ferm dezordinii existente și etichetându-i disprețuitor pe studenți drept instrumente ale contrarevoluționarilor. Între timp, semne de agitație studențească începeau să se facă vizibile într-un număr de orașe provinciale importante. Sondajele de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
probabil, fiindcă buzele mele nu pot descrie decît ceea ce văd ochii mei. Poate că viziunea noastră nu a fost nicicînd completă, poate că s-a format prea În trecere și n-a fost niciodată bine documentată. Am fost oare prea intransigenți În judecățile noastre? Se poate, dar acesta e felul În care a interpretat mașina de scris impulsurile trecătoare care mi-au apăsat degetele pe clape, iar acele impulsuri s-au stins acum. În plus, nimeni nu poate fi făcut răspunzător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mic orășel care, după toate aparențele, nu putea fi decît Leticia. A urmat sarcina Îngrozitor de anevoioasă de a ne Îndrepta pluta În direcția luminilor, treabă În care am eșuat cu totul: șandramaua refuza cu Îndîrjire să se apropie de mal; intransigentă, Își păstra hotărîrea să-și determine singură cursul, prin mijlocul apei. Am vîslit din toate puterile și, tocmai cînd părea că ne aflăm pe drumul cel bun, ne-am rotit În semicerc și am luat-o Înapoi Înspre inima torentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
că pianul era un dragon cu o coadă lungă, neagră, care rânjea la mine cu clapele lui albe. R.P. Cum decurgeau lecțiile din copilărie? Vă amintiți de vreo recompensă? Dar de vreo sancțiune? Părinții dum neavoastră erau flexibili, pretențioși sau intransigenți față de randamentul dumneavoastră școlar? A.R. Nu am primit nici recompense, nici sancțiuni. Nu am încasat niciodată vreo palmă în toată copilăria mea. Când se supăra pe mine, mama nu-mi vorbea două zile. Nu-mi adresa nici un cuvânt, ceea ce
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
înfățișează cam hieratic, cu acel surâs dulce cu care te întâmpină, cu veselia ochilor și cu franchețea cu care-ți vorbește și-mi spun că numai așa putea fi descrisă din penel, deși dincolo de acest chip există o femeie energică, intransigentă când lucrurile nu merg cum trebuie, mereu la postul său, emanând de o energie de neînfrânt. La Academie, în ședințele consiliilor științifice, la Marea Adunare Națională, Domnia Sa ne învăluie cu surâsul ei ce amintește deschiderea crinului la prima rază de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
făcut vinovat de abateri grave de la spiritul de partid, care trebuie să călăuzească întreaga activitate redacțională. Lui îi revine răspunderea principală că n-a aplicat linia Partidului în munca dusă cu redactorii și colaboratorii. Lipsa de fermitate revoluționară, slăbirea atitudinii intransigente față de ideologia dușmanului de clasă, liberalismul oportunist stau la rădăcina greșelilor sale. A pune înaintea cauzei generale a proletariatului orice fel de considerente înseamnă a te îndepărta de la principiul leninist al spiritului de partid. Criticând fără menajamente greșelile noastre serioase
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
datoria să formeze conștiințe treze, lucide.“ (Luceafărul, 6 noiembrie 1971) „Tovarășul Ceaușescu are un stil profund democratic de a conduce treburile publice. El folosește necontenit principiul consultării largi populare, încurajează critica, are încredere în oameni, știe să fie pe cât de intransigent, pe atât de înțelegător. Un curent de simpatie spontan, firesc, sincer ce creează imediat în jurul lui ori de câte ori vizitează diverse unități socialiste sau discută cu reprezentanții lor. Sentimentul tuturor e că nimic formal nu determină asemenea întâlniri, ci o dorință arzătoare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
argat modest: Petru Vintilă (nota V. I.) „Literatura sovietică ne învață să fim modești și pasionați slujitori ai poporului, ea ne învață să oglindim la un înalt nivel artistic viața nouă a poporului, ea ne învață, în sfârșit, să fim intransigenți față de rămășițele culturii și ideologiei burgheze amorale și putrede, împotriva marasmului și decadenței artei occidentale.“ („Literatura realismului socialist, prieten scump“, Glasul Roșu, 18 octombrie 1959) „Țara mea cu sufletul torid, Neclintită-n piatră, demnă pe pământ, Porțile vieții largi ți
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]